Introducere în citologie

Noțiunea de celulă a fost dată prima oară în 1665 de către Robert Hooke care pe baza
unor observații pe diverse secțiuni în scoarța stejarului de plută, observații făcute cu un
microscop rudimentar, a identificat prezența unor cămăruțe pe care le-a numit celule (din
greacă, „cella” = cameră).
Mai târziu, o dată cu apariția microscopului optic s-au putu identifica diverse
componente celulare: membrană, citoplasmă, nucleu, etc..
Pe baza unor observații efectuate de către Schleiden în 1838 la plante și de către
Schwann în 1839 la animale, s-a elaborat ​teoria celulară​, cu următoarele postulate:
* Toate organismele vii, începând de la bacterii și până la om, sunt formate din celule.
* Celula este cea mai mică unitate structurală și funcțională, capabilă de viață
independentă; nu există viață în afara celulei.
* Celulele sunt unități vii, dinamice, capabile de permanente schimburi de materie și
energie cu mediul, conservându-și structura și funcțiile; Această stare de echilibru relativ se
numește „homeostazie celulară”.
* Celula este un laborator în miniatură, capabilă să acumuleze și să transforme
energia, să absoarbă din mediu substanțele de care are nevoie pentru sinteza de noi molecule
biologice.
* Celulele provin din alte celule, se reproduc și mor.
Pe baza acestei teorii celulare apare o nouă ramură a biologiei, ​citologia​, ce se ocupă
cu studiul amănunțit, morfologic și fiziologic al celulelor.
S-a conchis astfel că celula este cea mai mică unitate structurală, funcțională și
genetică a organismelor vii.