01.11.

2022
COLEGIUL UNIVERSITĂȚII LIBERE
INTERNAȚIONALE DIN MOLDOVA
GRUPA TURISM, ANUL I

REFERAT:
-LA DISCIPLINA: LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ.
-PE TEMA: MIHAI EMNESCU ȘI FIZICA.

ELEVA: PROFESOR:
NOSCOVA A. POPA.V
Mihai Eminescu, poetul nostru naţional, a lăsat în urma sa, un tezaur de
producţii literare dar şi multe semne de întrebare, de la naştere şi până la
dispariţia lui prematură.
S-a născut în familia Eminovici (considerată a fi de origine: turcă, albaneză,
persană, suedeză, rusă, bulgară, sârbă, ruteană, polonă sau armeană!?) la 15
ianuarie 1850 în Botoşani (conform actului oficial) sau la 20 decembrie 1849 în
Ipoteşti (după însemnările familiei)

• Pe lângă preocupările literare, Eminescu a arătat un interes

deosebit pentru filosofie, sociologie, istorie şi muzică.
Mai puţin cunoscute şi evidenţiate sunt preocupările Poetului pentru ştiinţele
exacte, opera sa fiind impregnată de nenumărate dovezi în acest sens. De altfel,
se poate afirma că în literatura română este singurul creator care a încercat să-şi
fundamenteze pe baze ştiinţifice, propriul program literar.
În manuscrisele eminesciene sunt relevate nume de oameni de ştiinţă precum
Galilei, Newton, Watt sau Bernoulli, dar şi expresii matematice ale unor legi
fizice şi observaţii fizice asupra calorimetriei, a căldurii corpurilor, a forţei
centrifuge etc. În aceste însemnări, Eminescu folosea deseori modalităţi de
expresie specifice poeziei sau ilustra o idee ştiinţifică într-o formă lirică.
Despre importanţa şi rolul ştiinţelor el menţiona: „Ştiinţa cere legi şi anume de-
o generalitate atât de sigură, încât să nu fie escepţie. Aflându-se acestea, armonia
şi ordinea intră în locul chaosului şi suntem siliţi în orice ramură a ştiinţei să
vedem în efecte urmările naturale ale unor cauze determinate şi să ne aşteptăm
la întoarcerea unor efecte egale, când constatăm cauze egale sau „Ştiinţele
trebuie să prezinte lucrări proprii ale naţiunii, prin care ea să fi contribuit la
luminarea şi înaintarea omenirii.
La Viena, în timpul studiilor (complet liber şi lipsit de servituţile unui învăţământ
instituţionalizat!) Mihai Eminescu a luat contact cu rezultatele uimitoare ale
fizicii de la acea vreme.Acest lucru s-a întâmplat nu numai prin lectura cărţilor
de popularizare sau prin audierea unor cursuri de ştiinţele naturii, dar şi prin
discuţii libere în cafenele unde putea găsi reviste ştiinţifice conţinând ultimele
noutăţi.
Astfel se explică faptul că apar multe notiţe răspândite în manuscrisele Poetului
cu însemnări despre legea conservării energiei gravitaţie, magneţi, electricitate,
mecanica newtoniană, calorimetrie, teoria mecanică a căldurii şi propagarea sa,
legile gazelor, etc.
Multe poeme eminesciene pornesc sau se bazează pe principii din fizică. Poemul
„Strigoii” a pornit de la principiul conservării materiei. Legea atracţiei universale
şi teoria maxwelliana a electromagnetismului sunt sâmburii poemelor
„Luceafărul”
şi „La Steaua, Eminescu imbratisase teoria Kant-Laplace despre formarea
sistemului solar, cu acretiunea masei de praf in jurul Soarelui in ceea ce mai
tarziu urmau sa devina planete.
“La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.”
Lumina care a ajuns in cateva mii de ani la noi este unul dintre conceptele
comune ale astronomiei de acum. Exista, de fapt, si termenulde an-lumina,
pentru a denumi distanta pe care o parcurge lumina intr-un an, cu viteza din
spatiu, de 300.000 de kilometri pe secunda.
În diversele sale scrieri, informaţiile aparţinând ştiinţelor exacte se împletesc într-
o minunată armonie cu idei adaptate la teme şi mituri importante precum iubirea,
natura şi viaţa după moarte.

• Referitor la conservarea materiei şi a energiei.

Eminescu ne avertizează: „Ceea ce nu se cheltueşte cu mişcare, se cheltueşte cu
energie” fie: „Unul câştigă altul pierde. Aşa e lumea, Doamne, aşa e lumea fie:
„Când unul trece, altul vine/În astă lume a-l urma,/ precum când soarele apune El
şi răsare undeva”“Cu mâne zilele-ţi adaogi…”
Relativismul, tratat magistral în ” Luceafărul” şi „La steaua” este abordat şi
în proză, mai ales în nuvela „Sărmanul Dionis” citez:
“Şi, într-un spaţiu închipuit ca fără margini, nu este o bucată a lui, oricât de
mare şi oricât de mică ar fi, numai o picătură în raport cu nemărginirea?
Asemenea, în eternitatea fără margini nu este o bucată de timp, oricât de mare
sau oricât de mică, numai o clipă suspendată?”

După ce îşi argumentează “reflecţiunile”cu o logică impecabilă Eminescu

exclamă: ”În aceste atome de spaţiu şi timp, cât infinit!”.
 Poetul sesizează existenţa „infinitului mic” şi a „infinitului mare” pe care, de
la Einstein, ştiinţa încearcă să le cuprindă împreună într-o teorie unitară a lumii
microscopice (nanoştiinţa de astăzi şi teoria particulelor elementare) şi a celei
macroscopice (universul în care trăim şi Universul “cel mare” spre care ne
îndreptam, uneori, privirea nedumerită, un Univers infinit în spaţiu, fără început
şi fără sfârşit în timp)

• Eminescu şi astronomia.
Încă din anii de studiu în străinătate, Mihai Eminescu a fost interesat de legile
mişcărilor corpurilor cereşti, de atracţia universală. În manuscrisele rămase din
acea epocă, el descrie poziţia “planetei albastre” în sistemul solar. Dar cele mai
interesante observaţii sunt cele care au fost capsulate în taina versului. Legătura
dintre astronomie, cosmologie şi poezie e puternică şi vizibilă în multe scrieri.
Poemul “Luceafărul”(1883) reprezintă un apogeu în formularea poetică a unor
concepte astrofizice, cum ar fi::
- conservarea materiei: “Din sânul veşnicului ieri,/ Trăieşte azi ce moare/ Un
soare de s-ar stinge-n cer/ Se-aprinde iarăşi soare” sau “Când valuri află un
mormânt/Răsar iar alte valuri;
– găurile negre: “Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaşte,/ Şi
vremea-ncearcă în zadar,/ Din goluri a se naşte”.
În poemul “La steaua” Poetul intuieşte teoria relativităţii, pe care Albert
Einstein abia câteva decenii mai târziu o va defini: “La steaua care-a răsărit/ E-o
cale-atât de lungă,/ Că mii de ani i-au trebuit/ Luminii să ne-ajungă./ Poate
demult s-a stins în drum/ În depărtări albastre,/ Iar raza ei abia acum/ Luci
vederii noastre”.

• CURIOZITATE.
De câţiva ani, pe planeta Mercur – aflată la cea mai mică distanţă de Soare, există
un loc numit: “Craterul Eminescu “ .Acesta a fost studiat de sonda spaţială
Messenger în 2008, iar cercetările au fost prezentate de către specialiştii NASA
la cea de a 41-a întâlnire a “Lunar and Planetary Science Conference”, din 2010.
Echipa Messenger a fost, de altfel, cea care a propus acest nume la International
Astronomical Union (IAU) – singurul organism abilitat să oficializeze
denumirile corpurilor cereşti.
Motivaţia a fost simplă şi clară: “Craterul a fost numit în onoarea lui Mihai
Eminescu, un poet desăvârşit şi influent, care până astăzi este considerat poetul
naţional al României”, scrie pe site-ul NASA.
 • PORTRETUL LUI MIHAI EMINESCU DE-A
LUNGUL ANILOR:

-1869 -1878

- 1885 -1887