CONSTRUCȚIILE INCIDENTE

Construcția incidentă reprezintă o comunicare suplimentară inserată în interiorul unui

enunț, de care nu este legată sintactic și care nu este esențială pentru înțelegerea mesajului.

Construcțiile incidente pot fi:

› cuvinte: Vai, nu pot să cred!

› grupuri de cuvinte: Vecina mea, de treabă femeie, m-a ajutat să deschid ușa.

› propoziții: Străbunicul, Dumnezeu să-l ierte, a fost veteran de război.

› fraze: Vom repeta mâine, le-a șoptit regizorul, înainte să plece.

Din categoria construcțiilor incidente, fac parte:

- formulele de adresare: Ana, nu uita! Nu cred, domnule director! Dragă, nu te grăbi! Tu,
închide fereastra! Măi, oprește-te la semafor!

-grupul verbal care prezintă contextul comunicării — Ai văzut? a întrebat Ana.

-adverbe și locuțiuni adverbiale care exprimă necesitatea, probabilitatea sau

aproximarea: Am fost, fără îndoială, iertat. Va veni, probabil, și Ana. Au fost, pe undeva,
două sute.

-cuvinte sau expresii prin care sunt transmise stări și sentimente: Aoleu! Ce multă lume e
aici! Bună treabă! Felicitări! Sper, Dumnezeu să ne ajute!, să reușim.

- cuvinte sau construcții ce reprezintă automatisme verbale Chiar așa, frate, de ce strigi?
Zău, ai recitat extraordinar! A spus că, din păcate, nu mai vine. Am fost acolo și, știi, era
închis. Deși voiam să merg cu ei, era ceva, nu știu dacă mă înțelegi, care mă oprea.

În vorbire, construcția incidentă are o intonație specială. Incidenta este separată de

restul enunțului prin virgule, linii de pauză sau paranteze. Construcțiile incidente reprezintă
un fenomen de oralitate populară sau cultă. Ele sunt folosite în textele literare ca mijloc de
reproducere a vorbirii.