PROIECT DIDACTIC

DATA: 7.11.2018
UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT:Liceul Tehnologic Nr1. Cudalbi”
PROFESOR: Smădu Ancuța-Maria
CLASA: a X-a A
DISCIPLINA: Limba şi literatura română
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Romanul
Titlul lectiei: Ion – un personaj tragic?
Tipul lectiei: de fixare a cunoștințelor
DURATA: 50 de minute

Competențe generale:
- Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor în diferite situaţii
de comunicare;
- Folosirea modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea diferitelor texte
literare şi nonliterare;
- Argumentarea scrisă şi orală a unor opinii în diverse situaţii de comunicare

Competenţe specifice:
1.5. Utilizarea, în exprimarea proprie, a normelor ortografice, ortoepice, de punctuaţie, morfosintactice şi
folosirea adecvată a unităţilor lexico-semantice, compatibile cu situaţia de comunicare;
2.1. Analiza principalelor componente de structură, de compoziţie şi de limbaj specifice textului narativ;
2.4. Folosirea unor modalităţi diverse de înţelegere şi de interpretare a textelor literare studiate
3.2. Compararea unor argumente diferite pentru formularea judecăţilor proprii

Competenţe derivate:

- definirea conceptului de tragic privit ca și categorie estetică;

- recunoașterea elementelor anticipative ale destinului tragic al personajului studiat;
- precizarea factorilor (externi și interni) care determină tragismul personajului analizat;
- identificarea elementelor constitutive ale viziunii tragice aplicate personajului Ion studiat;
- prezentarea statului inițial și final al personajului și a „complicilor” morali ai acestuia.

STRATEGIA DIDACTICĂ
- Metode şi procedee: conversația, brainstormingul, expunerea, problematizarea, analiza literară,
lectura selectivă, rebusul, explicația,
- Mijloace de învăţământ: fișe de citate, fișa de lucru, secvența de film, flip–chart, video
proiector.
- Forme de organizare a învăţării: activitate individuală / frontală

- Bibliografie pentru elevi:

Liviu Rebreanu, „Ion” – diferite ediții
G. Liiceanu, „Tragicul”, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997

Bibliografie pentru profesor:

- Balotă, Nicolae, „De la Ion la Ioanide”, Editura Eminescu, București, 1974
- Mănucă, Dan, „Liviu Rebreanu sau lumea prezumtivului”, Iași, Editura Moldova, 1995
- Simuț, Ion, „Rebreanu dincolo de realism”, Ed. Aula, Braşov, 1997
- Oprea Crenguţa-Lăcrămioara, Strategii didactic interactive, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2006
- Pamfil Alina, Limba şi literatura română în liceu. Structuri didactice deschise, Ed. Paralela 45,
Bucureşti, 2003
 Evenimentele Conţinuturi. Activităţi didactice Resurse materiale şi Forme de activitate
instruirii procedurale Modalităţi de
Activitatea Activitatea evaluare
profesorului elevului
I.Organizarea clasei Verifică prezenţa. Creează atmosfera propice Se pregătește pentru începerea activității.
bunei desfăşurări a lecţiei.
II. Verificarea Verifică modul în care elevii sunt capabili: să-l Elevii răspund la întrebările formulate de Conversația Frontală
cunoștințelor anterioare încadreze pe Ion într-o tipologie; să enumere profesor. Problematizarea Individuală
principalele trăsături ale acestuia. Tema pentru acasă

III. Captarea atenției - Ce sentimente ți-a provocat acest personaj
după lectura romanului?
- Ce este în opinia voastră tragicul?
IV. Prezentarea temei și Se precizează că activitatea va avea în vedere
a competențelor analizarea destinului tragic al lui Ion –Sunt
derivate enunțate competențele derivate.
Răspunsuri posibile: brainstormingul Ciorchinele
- Dispreț; desconsiderație, sentimente
contradictorii: milă dar și ură etc.
- Realizează un ciorchine pentru noțiunea
de tragic.
Elevii ascultă expunerea profesorului.
Notează pe caiete titlul lecției. Expunerea

V.Dirijarea învățării Explică elevilor noțiunea de tragic.

Categoria estetică a tragicului a fost Notează pe caiete.

definită filosofic, aducându-se în centrul Explicația
analizei ideea de destin (eroul nu se poate Expunerea
sustrage, orice ar face, forţei distrugătoare a
sorţii), de vinovăţie (involuntară, din neştiință
sau asumată, din orgoliu) sau de conflict
extrem, fără alternativă, între forțe măreţe sau
caractere grandioase, al cărui deznodământ este
înfrângerea / moartea eroului.

Împarte o fișă de lucru ca suport al discuției.

Răspunsuri posibile:
Ce elemente tragice contribuie la realizarea
 personaj puternic în luptă cu o forţă care
unei construcţii inedite a personajului Ion?
 îl depăşeşte: destinul, ordinea Individuală
preexistentă a lumii, sau pământul; Conversația
 aşezarea personajului în descendenţa
unui destin marcat de hamartia tatălui;
Care sunt elementele prin care Liviu Rebreanu conflictul tragic şi săvârşirea hybris-ului
prefigurează destinul tragic al personajului?  R:drumul Fișa de lucru
Hristosul de tichinea ruginită
Savista etc motive Lectura Frontală
Ce determină tragismul personajului?Tragedia anticipative selectivă
destinului său rezultă din opoziţia ale tragicului
ireconciliabilă între aspiraţiile lui materialiste
(averea e imboldul energiilor sale) şi glasul
stins al iubirii pure, necondiţionate.
Tragismul – rădăcinile lui sunt deopotrivă → Material multimedia
Propune elevilor să vizioneze o secvență de obiective / subiective este determinat de: Problematizarea
A) Situațiile în care se află personajul, în
film. Încadrați secvenţa în contextul operei
raport cu semenii săi; Fișa de lucru
literare.
B) Anumite porniri obscure, instinctuale sau
de ordin metafizic care invadează la un
Itemi obiectivi
De ce vrea Ion pământ cu atâta ardoare? moment dat stratul conștiinței
Se abate Ion de la norma morală a colectivității
prin această dorință a sa? Analizează scena sărutării pământului: relația
Ion - pământ

R: Vrea pământ deorece vrea să fie respectat.

Ce reprezintă Ana pentru Ion? De ce nu poate
renunța la Florica?
Acţionează el de unul singur, fără complici? Cu
alte cuvinte: este el vinovat în exclusivitate
pentru tot ceea ce se întâmplă şi mai ales
pentru ceea ce i se întâmplă lui însuşi? Căutați
Vrea cu orice preț să refacă averea pierdută a Conversația
familiei și să ocupe un loc demn în ierarhia
socială atât de strictă a satului în care trăiește.
R: Nu, întrucât și Vasile Baciu procedase la
fel ca Ion.
R: Ana şi pământurile ei reprezintă fatalitatea Lucrul cu textul
materialistă și eşecul dragostei, iar aspiraţia Lectura selectivă
spre Florica imaginează o şansă de
spiritualizare şi de salvare, o şansă irosită sau
ratată.
 citate în sprijinul argumentelor voastre.
R: Învăţătorul, împreună cu Titu (care nu e
decât o altă voce a tatălui), îl mână din spate
pe Ion spre destinul său tragic, întreţinându-i
Cum explicaţi faptul că situaţia tragică este pornirea posesivă cu sfaturi strategice.
fără ieşire, antrenând şi alte personaje?
Răspunsuri posibile:
Ana, copilul şi chiar Florica împărtăşesc vina
Problematizarea
lui Ion; destinul Anei e anticipat încă de la
prima întâlnire cu Ion. Ana e o victimă tragică
În ce măsură componenta tragică estompeză a lui Ion destinul Floricăi este schimbat tot de
viziunea realistă din construcţia personajului Ion.
Ion?
Răspunsuri posibile:
 reprezentarea ruralului este
convenţională;
 viziunea tragică a autorului despre ţăran
şi ruralitate, făcându-şi protagonistul
conştient de condiţia lui;
 aşezarea personajului în descendenţa
unui destin şi anticiparea morţii.
VII. Obținerea Împarte o fișă de lucru. Elevii sunt solicitați să completeze un rebus. Fișa de lucru Rebusul
performanței
VIII. Tema pentru acasă Scrie un eseu de 1-2 pagini cu titlul: Ana Notează tema pentru acasă.
victimă a destinului sau a propriei alegeri?
IX. Asigurarea feed- Se va realiza pe tot parcursul lecţiei, la sfârşit fiind notaţi elevii care şi au adus contribuţia la
backului buna desfăşurare a lecţiei.
 Oglinda tablei
Ion – un destin tragic
„Ion e narațiunea unui caz de biruire a omului de către fatum” (N. Steinhardt)

Conceptul de tragic: destin;

→o categorie estetică care a fost definită prin raportare la ideea de: →vinovăție (asumată sau
involuntară);
conflict
→ tragicul se exprimă printr-o structură închisă (începutul anticipează deznodământul)
Gabriel Liiceanu „dacă-ţi depăşeşti limitele, eşti pedepsit; dacă nu ţi le
depăşeşti, nu eşti om.”
Ion este tragic:
→personaj puternic în luptă cu o forţă care îl depăşeşte: destinul / pământul (scena „Zvârcolirea”);
→ are o dublă vină tragică:
A. Hamartia → tatăl său, Alexandru Glanetaşul, se căsătorise cu Zenobia, a cărei zestre o risipise,
aducând familia în pragul sărăciei;
B. Hybrisul → se răzvrăteşte împotriva sărăciei şi o seduce pe Ana, apoi se revoltă împotriva
nefericirii, neîmplinirii lui în plan sufletesc, seducând-o şi pe Florica
 tragicul acționează pe axa iubire – moarte;
 Tragedia destinului său rezultă din opoziţia ireconciliabilă între aspiraţiile lui materialiste (averea e
imboldul energiilor sale) şi glasul stins al iubirii pure, necondiţionate.
 Ion îşi împarte tragica lui vinovăţie cu învăţătorul Herdelea şi cu tânărul Titu, care îl însoţesc cu
îndemnurile lor pătimaşe, alimentate de duşmănia pentru preotul Belciug.

Preotul Belciug ION Herdelea

Misionarism religios Misionarism laic-social

(împăcarea cu destinul) (depășirea condiției predestinate)

Concluzia: îndrăzneala de a schimba propriul destin naşte vinovăţie, iar cine îndeamnă pe o asemenea
cale cade într-un păcat la fel de mare cu făptaşul
FIȘĂ DE CONCEPTE
Tragicul

Categoria estetică a tragicului a fost definită filosofic, aducându-se în centrul analizei

ideea de destin (eroul nu se poate sustrage, orice ar face, forţei distrugătoare a sorţii), de
vinovăţie (involuntară, din neştiință sau asumată, din orgoliu) sau de conflict extrem, fără
alternativă, între forțe măreţe sau caractere grandioase, al cărui deznodământ este
înfrângerea / moartea eroului.
Tragicul presupune un anumit mod de raportare a omului la univers sau la existenţă,
bazat pe o valoare morală superioară apărată cu preţul autodistrugerii, ori pe credinţa
într-un ideal care să triumfe şi după dispariţia protagonistului.
Tragicul se exprimă, de regulă, printr-o structură închisă (începutul acţiunii
anticipează deznodământul): eroul tragic se află în luptă cu forţe de neînvins (exterioare
sau psihologice), ceea ce duce la un deznodământ dinainte stabilit. Măreţia eroului se
păstrează nealterată chiar prin înfrângere. Idealul moral pe care el îl întruchipează
capătă dimensiune de simbol. De aceea, o dată cu dispariţia eroului tragic, se prăbuşeşte
o întreagă ordine morală / existenţială, fiind înlocuită, în final, de alta nouă.
în concepţia lui Gabriel Liiceanu 1', „cu tragicul ne aşezăm într-o zonă a fiinţei populate
de existenţe finite şi conştiente. Situaţia tragică nu este compatibilă decât cu fiinţe conştiente
finite confruntate cu limita."

Tragicul ia naştere din concepţia eroică a vieţii, din atitudinea omului cu o conştiinţă de sine
pronunţată, care a îndrăznit să poarte lupta nimicitoare cu forţele naturii şi ale destinului.
G. Liiceanu este de părere că dorinţa omului de a-şi depăşi limitele a dat naştere tragismului naturii umane.
Abordând problema tragicului, T. Vianu considera că acesta nu era doar o închipuire a poeţilor, ci ,,o
trăsătură constitutivă a realităţii, astfel întocmită încât eroul tragic ajunge să cadă jertfă tocmai din pricina
excelenţei caracterului său”. I. Mălăncioiu arată că „vina tragică se defineşte în raport cu legea morală a
eroului de al cărui eşec afirmator luăm act – indiferent de conţinutul concret al acestei legi.”
Se face o clară distincţie între tragicul antic şi cel modern. Astfel, dacă în tragediile antice
personajele evoluau sub imperiul raportului „a trebui” – „a înfăptui”, în operele moderne primul
termen al raportului este „a voi”. Dar, prin „a trebui” tragedia este măreaţă şi puternică, în timp ce
prin „a voi” este slabă, din ea născându-se drama. Perez de Ayala consideră tragic elementul
exterior, de constrângere; Ortega y Gasset, dimpotrivă, pune accentul pe libertatea eroului care
presupune respingerea legii. Adevărul e undeva la mijloc, căci tragedia înglobează echilibrul,
raţiunea, dar şi instinctul, nebulosul, uitarea de sine.

Aristotel identifica mai multe tipuri de greşeli:

 Hamartia – o eroare involuntară, lipsită de rea intenţie (de exemplu, Oedip îl ucide pe Lajos fără să ştie
că acesta este tatăl său);
 Até (zeiţa răzbunării) – este o greşeală săvârşită în urma unei rătăciri a spiritului, trecătoare (uciderea lui
Agamemnon de către Clitemnestra, ca răzbunare pentru moartea Ifigeniei)
 Hybrisul – exprimă lipsa de măsură, dorinţa omului de a deveni egalul zeilor sau de a se ridica contra lor
(furtul focului de către Prometeu).
 Fișă de lucru

1. Care dintre următoarele trăsături ale tragicului contribuie la realizarea unei construcţii inedite a
personajului Ion?
a) lupta omului cu forţe care îl depăşesc (zei, destin potrivnic, ordinea prestabilită a lumii), conflictul
fiind încheiat cu înfrângerea sau moartea celui dintâi;
b) hamartia →eroare involuntară, lipsită de rea intenţie;
c) hybris→ izvorâtă din lipsa de măsură, care îi dă omului dorinţa de a se ridica împotriva destinului
său;

2. Prin ce imagini artistice sunt transpuse în roman cele trei registre ale tragicului? Completează spațiile
punctate.
 tragicul la nivel de timp: ..............................................................................................................
 tragicul la nivel de spaţiu: ...........................................................................................................
 tragicul la nivel de personaje: ......................................................................................................
3. Descrie lumea / universul în care trăiește Ion folosind următoarele repere:
a. O societate conservatoare / păstrătoare a unor valori morale;
b. O societate care impune anumite limite;
c. Joacă rolul unui cor antic;
d. Un loc desacralizat.
4. Principalele izvoare ale tragismului personajului sunt obsesia și violența. Dă exemple de situații din
roman în care apar aceste două elemente.
a) Obsesia
b) Violența ....

5. Tragicul acționează pe axa iubire – moarte. Analizează scena sărutării pământului din acestă perspectivă.

6. Identifică personajele ale căror gânduri sunt reflectate mai jos și precizează ce rol joacă acestea în viața
lui Ion:

A. „Rămânea totuşi hotărât să pedepsească pe Ion, mângăindu-se că o parte se va răsfrânge, măcar

indirect, şi asupra învăţătorului." (Opere 4, p. 91)
B. „Mândria flăcăului, isteţimea şi stăruinţa lui de a împlini ceea ce îşi punea în gând, voinţa lui
încăpăţânată îi plăcea tocmai pentru că toate acestea lui ii lipseau, măcar că ar fi dorit mult să le
aibă''. (Opere 4, p. 128)

7. Realizează o schemă din care să reiasă că Ion se află la mijlocul conflictului dintre cele două personaje
recunoscute mai sus.

8. Caracterul tragic al personajului anulează sau estompează caracterul realist? Argumentează-ți răspunsul.

Tema pentru acasă: Scrie un eseu de 1-2 pagini cu titlul: Ana victimă a destinului sau a propriei alegeri?
 Rebus
Ion, Liviu Rebreanu

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

1. Tehnica realizării portretului unui personaj din perspectiva mai multor instanțe narative, se
numește ...........................;
2. Personajul care dă numele unui text narativ se numește personaj .........................;
3. Apelativul cu care i se adresează Vasile Baciu lui Ion, ........................., relevă statutul ingrat pe care îl are acesta în
colectivitate.
4. În fața ,,uriașului„ Ion se simte ,, mic și slab cât un vierme” , dar muncindu-l simte o mândrie de .........................”.
5. Descrierea drumului spre satul Pripas din structura ,, șoseaua, întovărășind Someșul când în dreapta, când în
stânga” anticipează caracterul ......................... al personajului.
6. Inițial prin caracterizare directă naratorul fixează biografia personajului cu elemente de portret moral ce compun o
imagine ......................... a acestuia.
7. Trăsăturile personajului ilustrate în mod indirect prin faptele, gesturile sale reprezintă un mijloc de
caracterizare ..........................
8. Eugen Lovinescu subliniază inteligența și complexitatea personajului, comparându-l cu
protagonistul .........................din romanul Roșu și negru al lui Stendhal.
9. Pasajul ,,Cu cât se apropia, cu atât vedea mai bine cum s-a dezbrăcat de zăpadă locul ca o fată frumoasă care și-
ar fi lepădat cămașa arătându-și corpul gol, ispititor.” subliniază faptul că pentru Ion, femeia și .........................
reprezintă două imperative complementare care tind să se confunde.
10. Analiza psihologică este evidentă în reflectarea stărilor interioare, iar ......................... (o altă tehnică) este relevată
de obsesiile lui Ion legate de dorința de a avea pământ.
11. Inițial, dotat cu o serie de calități, în goana după avere Ion se dezumanizează treptat, iar moartea lui are
valoare ..........................
12. Perspectiva narativă utilizată în romanul Ion de Liviu Rebreanu este ..........................
13. Pentru faptul că are capacitatea de a surprinde cititorul în mod convingător, reacțiile lui sunt imprevizibile și devine
memorabil prin gesturi și fapte, Ion este un personaj ..........................
14. Criticul literar............................afirma despre Ion că nu este decât ,,o brută căreia șiretenia îi ține loc de
deșteptăciune.”
Ion, Liviu Rebreanu

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

H
E
C T G
O O E E
P S M P R O
L C P A O T R
U I O M I M D R G
R S L R A N O I I E
I A P A T N T R E D
P E R S O N A J T R A G I C
E P A T Z T M U U O L E M A
R O N A I E L L S I T E L
S N T P T N I P Z I N I
P I O A I T E E A C S N
E M C N V I N C T A I E
C U A S Ț O O S
T L T S I A N C
I E A O E R A U
V R E L
I E
S L
M

1. Tehnica realizării portretului unui personaj din perspectiva mai multor instanțe narative, se numește
pluriperspectivism;
2. Personajul care dă numele unui text narativ se numește personaj eponim;
3. Apelativul cu care i se adresează Vasile Baciu lui Ion, sărăntocule, relevă statutul ingrat pe care îl are acesta în
colectivitate.
4. În fața ,,uriașului„ Ion se simte ,, mic și slab cât un vierme” , dar muncindu-l simte o mândrie de stăpân”.
5. Descrierea drumului spre satul Pripas din structura ,, șoseaua, întovărășind Someșul când în dreapta, când în
stânga” anticipează caracterul oscilant al personajului.
6. Inițial prin caracterizare directă naratorul fixează biografia personajului cu elemente de portret moral ce
compun o imagine pozitivă a acestuia.
7. Trăsăturile personajului ilustrate în mod indirect prin faptele, gesturile sale reprezintă un mijloc de
caracterizare comportamentistă.
8. Eugen Lovinescu subliniază inteligența și complexitatea personajului, comparându-l cu protagonistul Julien
Sorel din romanul Roșu și negru al lui Stendhal.
9. Pasajul ,,Cu cât se apropia, cu atât vedea mai bine cum s-a dezbrăcat de zăpadă locul ca o fată frumoasă care
și-ar fi lepădat cămașa arătându-și corpul gol, ispititor.” subliniază faptul că pentru Ion, femeia și pământul
reprezintă două imperative complementare care tind să se confunde.
10. Analiza psihologică este evidentă în reflectarea stărilor interioare, iar introspecția este relevată de obsesiile lui
Ion legate de dorința de a avea pământ.
11. Inițial, dotat cu o serie de calități, în goana după avere Ion se dezumanizează treptat, iar moartea lui are valoare
moralizatoare.
12. Perspectiva narativă utilizată în romanul Ion de Liviu Rebreanu este heterodiegetică.
 13. Pentru faptul că are capacitatea de a surprinde cititorul în mod convingător, reacțiile lui sunt imprevizibile și
devine memorabil prin gesturi și fapte, Ion este un personaj tridimensional.
14. George Călinescu afirma despre Ion că nu este decât ,,o brută căreia șiretenia îi ține loc de deșteptăciune.”
Fișă de lucru

1. Care sunt elementele cu valoare de „motive anticipative” prin care Liviu Rebreanu prefigurează destinul
tragic al personajului?

2. Cum este organizat satul în care trăiește personajul? Cum influențează acest mediu relațiile lui Ion cu
semenii săi?

3. Care sunt factorii interiori care determină destinul tragic al personajului?

4. Tragicul acționează pe axa iubire – moarte. Analizează scena sărutării pământului din acestă perspectivă.

5. Care dintre următoarele trăsături ale tragicului antic contribuie la realizarea unei construcţii inedite a
personajului Ion?
a) lupta omului cu forţe care îl depăşesc (zei, destin potrivnic, ordinea prestabilită a lumii), conflictul
fiind încheiat cu înfrângerea sau moartea celui dintâi;
b) hamartia →eroare involuntară, lipsită de rea intenţie;
c) hybris→ izvorâtă din lipsa de măsură, care îi dă omului dorinţa de a se ridica împotriva destinului
său;
6. Identifică personajele ale căror gânduri sunt reflectate mai jos și precizează ce rol joacă acestea în viața
lui Ion:
A. „Rămânea totuşi hotărât să pedepsească pe Ion, mângăindu-se că o parte se va răsfrânge, măcar
indirect, şi asupra învăţătorului." (Opere 4, p. 91)
B. „- Invaţă-mă d-ta ce să fac şi cum să fac, că eşti om învăţat!... (...)
—Dacă nu vrea el să ţi-o dea de bunăvoie, trebuie să-l sileşti! zise ..................... după un răstimp de
gândire, nehotărât puţin, ca şi cum ar fi vrut să vadă cum îi va primi Ion vorbele.
Flăcăul tresări. 1 se păru că în minte i s-a deschis deodată o dâră luminoasă care îi arăta lămurit calea.
Oftă prelung, parcă i-arfi căzut o povară uriaşă de pe inimă.

7. Realizează o schemă din care să reiasă că Ion se află la mijlocul conflictului dintre cele două personaje
recunoscute mai sus.

Tema pentru acasă: Scrie un eseu de 1-2 pagini cu titlul: Ana victimă a destinului sau a propriei alegeri?
 Fișă de lucru

1. Care sunt elementele cu valoare de „motive anticipative” prin care Liviu Rebreanu prefigurează destinul
tragic al personajului?

2. Cum este organizat satul în care trăiește personajul? Cum influențează acest mediu relațiile lui Ion cu
semenii săi?
3. Care sunt factorii interiori care determină destinul tragic al personajului?
4. Tragicul acționează pe axa iubire – moarte. Analizează scena sărutării pământului din acestă perspectivă.
5. Care dintre următoarele trăsături ale tragicului contribuie la realizarea unei construcţii inedite a
personajului Ion?
a) lupta omului cu forţe care îl depăşesc (zei, destin potrivnic, ordinea prestabilită a lumii), conflictul
fiind încheiat cu înfrângerea sau moartea celui dintâi;
b) hamartia →eroare involuntară, lipsită de rea intenţie;
c) hybris→ izvorâtă din lipsa de măsură, care îi dă omului dorinţa de a se ridica împotriva destinului
său;
6. Identifică personajele ale căror gânduri sunt reflectate mai jos și precizează ce rol joacă acestea în viața
lui Ion:
A. „Rămânea totuşi hotărât să pedepsească pe Ion, mângăindu-se că o parte se va răsfrânge, măcar
indirect, şi asupra învăţătorului." (Opere 4, p. 91)
B. „- Invaţă-mă d-ta ce să fac şi cum să fac, că eşti om învăţat!... (...)
—Dacă nu vrea el să ţi-o dea de bunăvoie, trebuie să-l sileşti! zise ..................... după un răstimp de
gândire, nehotărât puţin, ca şi cum ar fi vrut să vadă cum îi va primi Ion vorbele. Flăcăul tresări. I se păru
că în minte i s-a deschis deodată o dâră luminoasă care îi arăta lămurit calea. Oftă prelung, parcă i-arfi
căzut o povară uriaşă de pe inimă.
7. Realizează o schemă din care să reiasă că Ion se află la mijlocul conflictului dintre cele două personaje
recunoscute mai sus.

Tema pentru acasă: Scrie un eseu de 1-2 pagini cu titlul: Ana victimă a destinului sau a propriei alegeri?

Fișă de lucru

1. Care sunt elementele cu valoare de „motive anticipative” prin care Liviu Rebreanu prefigurează destinul
tragic al personajului?

2. Cum este organizat satul în care trăiește personajul? Cum influențează acest mediu relațiile lui Ion cu
semenii săi?
3. Care sunt factorii interiori care determină destinul tragic al personajului?
4. Tragicul acționează pe axa iubire – moarte. Analizează scena sărutării pământului din acestă perspectivă.
5. Care dintre următoarele trăsături ale tragicului contribuie la realizarea unei construcţii inedite a
personajului Ion?
a) lupta omului cu forţe care îl depăşesc (zei, destin potrivnic, ordinea prestabilită a lumii), conflictul
fiind încheiat cu înfrângerea sau moartea celui dintâi;
b) hamartia →eroare involuntară, lipsită de rea intenţie;
c) hybris→ izvorâtă din lipsa de măsură, care îi dă omului dorinţa de a se ridica împotriva destinului
său;
6. Identifică personajele ale căror gânduri sunt reflectate mai jos și precizează ce rol joacă acestea în viața
lui Ion:
A. „Rămânea totuşi hotărât să pedepsească pe Ion, mângăindu-se că o parte se va răsfrânge, măcar
indirect, şi asupra învăţătorului." (Opere 4, p. 91)
B. „- Invaţă-mă d-ta ce să fac şi cum să fac, că eşti om învăţat!... (...)
—Dacă nu vrea el să ţi-o dea de bunăvoie, trebuie să-l sileşti! zise ..................... după un răstimp de
gândire, nehotărât puţin, ca şi cum ar fi vrut să vadă cum îi va primi Ion vorbele. Flăcăul tresări. I se păru
că în minte i s-a deschis deodată o dâră luminoasă care îi arăta lămurit calea. Oftă prelung, parcă i-arfi
căzut o povară uriaşă de pe inimă
7. Realizează o schemă din care să reiasă că Ion se află la mijlocul conflictului dintre cele două personaje
recunoscute mai sus.

Tema pentru acasă: Scrie un eseu de 1-2 pagini cu titlul: Ana victimă a destinului sau a propriei alegeri.
 Fișă de lucru

1. Care sunt elementele prin care Liviu Rebreanu anticipă destinul tragic al personajului?
a) timp → începutul romanului stă sub semnul îngheţării timpului: „Satul parcă e mort”→ pare că timpul a
stat în loc; ideea atemporalității este reluată în finalul romanului.
b) spațiu: satul Pripas (model real poate fi Prislopul, atât de familiar scriitorului), construit ca un cronotop arhetipal,
funcţionând ca un spaţiu închis, cu un tipar de existenţă şi de gândire statornicit prin tradiţii arhaice. Imaginea satului de pe
Valea Someşului se conturează printr-o tehnică cinematografică, dintr-o dublă perspectivă: a naratorului şi a protagonistului
care contemplă întregul ţinut din marginea delniţelor pe care le coseşte. Numele simbolic al satului „pitit într-o scrântitură de
dealuri" defineşte o condiţie ontologică, figurată şi prin simbolistica drumului (şoseaua dintre Jidoviţa şi Armadia - din care se
desprinde drumul spre Pripas, Uliţa Mare - din care se desprinde Uliţa din dos): cea a fiinţei prin care se împlineşte un „dat", a
omului „de pripas", legat vremelnic de un loc şi de un rost, în altă ordine a semnificaţiei, toponimicul poate sugera blestemul
vieţii trăite în pripă, sfârşite brutal, la netimp (prin sinuciderea Anei, prin moartea copilului, prin crimă).

c) simboluri care anticipează drama: - crucea „strâmbă" pe care e răstignit un „Hristos de tinichea ruginită";
- drumul văzut ca drum al vieţii şi al morţii
ne întrebăm dacă Ion este victima unei societăţi mercantile sau unui destin
implacabil, menit să-l scoată din circuitul unei societăţi pervertite?
2. Cum este organizat satul în care trăiește personajul? Cum influențează acest mediu relațiile lui Ion cu
semenii săi?
Satul lui L. Rebreanu este diferenţiat economic, pe straturi sociale: bogați și săraci, aceasta
stratificare socială depinzând de pământul pe care îl are ţăranul. Patimile se nasc din sărăcie, din
nevoia de pământ. Neînţelegerile casnice, răbufnirile - violente, uneori dure -, duşmănia de aici
pornesc! De aceea Ion “veşnic i-a pizmuit pe cei bogaţi şi veşnic s-a înarmat cu o hotărâre pătimaşă:
trebuie să aibă pământ mult, trebuie!”., întrucât este înrădăcinată în el o mentalitate ţărănească,
după care oamenii se pot numi oameni numai în măsura în care gospodăria lor este întemeiată și au
pământ. În respectul pentru omul cu stare e o distanţă socială pe care o simt şi bogatul şi săracul:
bogatul cu dispreţ pentru sărăntoci, săracul, cu o pornire de duşmănie care zace şi aţâţă porniri ce
izbucnesc pătimaş, când interesele săracului se lovesc brutal de cele ale bogatului. Între chibzuinţa
rosturilor şi nechibzuinţa pornirilor se zbuciumă întreg satul lui L. Rebreanu, în lupta aprigă pentru
existenţă
Din cauza acestei mentalități, relațiile sociale dintre Ion și semenii săi au de suferit. Ion intră
permanent într-o rețea conflictuală: cu Vasile Baciu, care îl numeşte „sărăntoc" şi „tâlhar, cu George
Bulbuc, cu Simion Lungu, căruia i-a micşorat bucata de pământ (conflict tranşat la judecătoria din Armadia
şi încheiat cu ispăşirea sentinţei în închisoare), conflictul cu preotul Belciug, care îl „probozeşte" în biserică
(conflict în care va fi implicat şi învăţătorul Herdelea).
3. Ce decizii ia Ion în virtutea acestor concepții?
(Într-o oarecare măsură ar putea fi invocat determinismul social drept
cauză a dezumanizării protagonistului, căci) statutul său social, de ţăran
sărac îl împinge să găsească o motivaţie pentru căsătoria sa: „Florica era
săracă […]. Ana avea locuri şi case multe”. Dorinţa lui de a avea pământ este o
reacţie firească, pe care o are orice ţăran român din orice timp şi din orice
colţ al ţării. Inteligent şi capabil de studii, după cum susţine învăţătorul
Herdelea, Ion nu este victima instinctelor, nefiind măcinat de nici un factor
ereditar, ci al marii lui ambiţii, ca şi al lipsei de moralitate.

4. Care sunt factorii interiori care determină destinul tragic al personajului?

Anumite porniri obscure, instinctuale sau de ordin metafizic care invadează la un moment dat stratul conștiinței
personajului, permanenta pendulare a acestuia între cele două „glasuri”: al pământului și al iubirii.
5. Care dintre următoarele trăsături ale tragicului contribuie la realizarea unei construcţii inedite a
personajului Ion?
d) lupta omului cu forţe care îl depăşesc (zei, destin potrivnic, ordinea prestabilită a lumii), conflictul
fiind încheiat cu înfrângerea sau moartea celui dintâi;
e) hamartia →eroare involuntară, lipsită de rea intenţie;
f) hybris→ izvorâtă din lipsa de măsură, care îi dă omului dorinţa de a se ridica împotriva destinului
său;