PROIECT DIDACTIC

DISCIPLINA: Limba si literatura română

PROFESOR: Leucă Vasilica-Silvia
CLASA: a IX-a A
UNITATEA: Povestirea
SUBIECTUL: Mihail Sadoveanu, “Hanu Ancuţei”; Povestirea Negustor lipscan
(elemente de construcţie a subiectului şi a personajelor)

TIPUL LECTIEI: de însuşire de noi cunoştinţe şi de receptare a unui text literar

MANAGEMENTUL TIMPULUI: 50 de minute

COMPETENŢE GENERALE: Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în
receptarea şi în producerea mesajelor, în diferite situaţii de comunicare.
VALORI ŞI ATITUDINI:
•Cultivarea interesului pentru lectură, a plăcerii de a citi şi a gustului estetic în domeniul
literaturii.
•Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi
de comunicare.
OBIECTIVE:
Obiective operaţionale:
a) Cognitive:
La sfîrşitul lecţiei elevii vor fi capabili:
O1: să argumenteze tehnica narativă;
O2: să explice titlul povestirii;
O3: să identifice naratorul unei povestiri şi persoana la care se realizează naraţiunea;
O4: să identifice tema povestirii;
O4: să argumenteze că această călătorie înseamnă o iniţiere în tainele lumii şi ale
existenţei;
O5: să folosească corect şi adecvat elementele lexicale în comentariile privitoare la
textul studiat.
O6:să explice principalele componente de ordin structural ale unui text epic.
b) Afective:
O1: să fie dispuşi să recepteze informaţii noi;
O2: să dorească să stăpînească informaţii spre a le folosi în comentarea unui text;

1
 O3: să interiorizeze cunoştinţele în sistemul propriu de valori estetice.

RESURSE EDUCAŢIONALE
 timp: 50 min.
 capacităţile receptive normale ale elevilor de clasa a IX-a
 text-suport: Negustor lipscan de Mihail Sadoveanu

METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, explicaţia, analiza, comentariul pe text,

problematizarea;

MIJLOACE DE INVĂŢĂMÂNT: manualul, volumul de povestiri, fişe de lucru;

FORME DE ORGANIZARE: activitate frontală, individuală şi în perechi;

MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
 Limba şi literatura română (manual pentru clasa a IX-a), A. Costache, F. Ioniţă,
Ad. Săvoiu, Grup Editorial Art, Bucureşti, 2005;
 Limba şi literature român pentru clasa a IX-a, Portofoliul elevului, Marilena
Lascăr, Liliana Paicu,Grup Editorial Art, 2007.
 Limba şi literatura română. Scriitori canonici: proza narativă, dramaturgia şi
poezia,Alina Trache, Elena Trache, Camelia Ciurăscu, Ed.Muntenia, 2005.
 Mihail Sadoveanu, Hanu Ancuţei, texte commentate, Ed.Albatros, 1985.
 Mihail Sadoveanu, Hanu Ancuţei, Bucureşti, 1988.

(3’) ORGANIZAREA CLASEI: se stabileşte ordinea în clasă, prezenţa elevilor, şi se

asigură cele necesare desfăşurării lecţiei (caiete, manuale, creioane, fişe).

(7’) REACTUALIZAREA CUNOŞTINŢELOR

După lectura iniţială a povestirii Negustor lipscan şi după informaţiile primite pe
parcursul lecturii expresive, elevii vor putea să răspundă la întrebări generale legate de
volumul “Hanu Ancuţei” de Mihail Sadoveanu, precum şi de povestirea a şaptea
“Negustor lipscan”.

2
 activitatea profesorului
- pornind de la definiţia povestirii
prezentaţi caracteristicile acestei
specii literare.
-cum sunt dispuse povestirile acestui
volum?
-cum explicaţi titlul volumului?
-cum explicaţi titlul povestirii a
şaptea?
activitatea elevului
-ca specie independentă se caracterizează prin
importanţa acordată naratorului şi actului
narării.
Presupune relatarea subiectivă cu o construcţie mai
puţin riguroasă ca a nuvelei.
-sunt povestiri autonome, grupate câte trei în funcţie
de tematică: anecdoticul, iubirea, oralitatea.
- titlul volumului cuprinde un motiv specific
literaturii sadoveniene, hanul, simbol al tradiţiei si al
permanenţei, străjuit de lumina ce-o radiază hangiţa
cea plină de farmec.

Folosind metoda Evocare/ Configurare a sensului/ Reflecţie, se completează la tablă şi în

caiete primele două rubrici.

(2’) CAPTAREA ATENŢIEI

Ştiu despre subiect şi aş dori să aflu Învăţarea noilor Am învăţat, explic şi

- noţiuni teoretice pentru povestire
a) operă epică de mică întindere
b) un singur episod din trecut
c) accentul pus pe acţiune
d) naratorul, martor sau erou al
întâmplării
cunoştinţe corelez noile cunoştinţe
-ce tehnică utilizează -tehnica povestirii în ramă
Sadoveanu în cadrul prin evocare;
volumului de povestriri?
-cum explic titlul unei
povestirii?

-anul publicării volumului Hanu - care e construcţia -o povestire a călătoriei în

Ancuţei- 1928 subiectului ? Ţara Nemţească
- cum sunt construite -personajelor le sunt
personajele? realizate portrete fizice şi
morale (ex. negustorul
lipscan)
- prezenţa celor nouă povestiri; - care e naratorul şi -naratorul este Dămian
- numele unor povestiri din cadrul perspectiva narativă? Cristişor: narator personaj
volumului şi plasarea povestirii -perspectiva narativă
Negustor lipscan în rândul celor subiectivă
nouă.

3
 (2’) ANUNŢAREA NOULUI TITLU
Elemente de construcţie a subiectului şi a personajelor
(24’) TRANSMITEREA NOILOR CUNOŞTINŢE
activitatea profesorului
-ce tehnică utilizează Sadoveanu în cadrul volumului de
povestriri?
-tehnica literară numită poveste în poveste sau povestire
în ramă sau naraţiune în naraţiune; în cadrul firului epic
al volumului intervin istorisiri relatate de fiecare dată de
către unul dintre oaspeţii ce poposeau la han pentru
odihnă şi petrecere;
-identificarea reperelor spaţio-temporale; Hanu
Ancuţei începe cu un memorabil exerciţiu textual de
proiecţie în mit a unei lumi reale, deschisă însă către
orizonturi atemporale.
-motivul hanului; acum, în hanul-cetate, motiv
fundamental al operei sadoveniene, devenit un
suprapersonaj prin valorile simbolice dobândite,
discursul narativ este preluat pe rând de personaje care
îşi asumă scenarii succesive. Hanul este mitic şi real,
cronotop, un punct de refugiu, de izolare, nu era han -
era cetate, cu nişte ziduri groase de ici până colo care
delimitează lumea realului de lumea imaginarului.
- spaţiul este fixat la răscruce de drumuri şi destine
(hanul), este un topos al povestirii, este martor şi simbol
al continuităţii.
- momentul din povestire este prezentat într-un timp
mitic, atunci cand ţara era de un belşug nesfârşit, cu
activitatea elevului
- elevii vor lectura fragmentele indicate
de profesor şi vor observa
schimbarea punctului de vedere;
-elevii vor citi cu atenţie incipitul
volumului şi apoi al povestirii Negustor
lipscan unde îl vor identifica pe
naratorul personaj, aşa cum se
conturează la începutul povestirii.
-hanul este situat pe malul Moldovei, în
preajma târgului Roman;
-rod în podgoriile din Ţara-de-Jos, de nu
mai aveau vierii unde să puie mustul...;
-identificarea celor două tipuri ale
spaţiului, închis „...cetate, cu ziduri
groase, porţi ferecate”, deschis,
nelimitat „în cuprinsul lui se puteau
oploşi oameni, vite şi căruţe”; „porţile
stăteau deschise ca la Domnie”.
Acţiunea se petrece pe la jumatatea
secolului al XIX-lea
- Povestirea se situează într-un plan al
trecutului, al nedeterminării temporale,
principala sa caracteristică fiind
4
toamne extrem de bogate. Este acel segment temporal
nedeterminat, situat in illo tempore, într-o îndepărtată
vreme, timpul fabulos al faptelor neobişnuite din poveşti,
marcat de evenimente meteorologice care-l situează şi
mai puternic într-un orizont mitic.Timpul real al
întâmplărilor şi al poveştilor este nedeterminat. Mai
important este timpul mitic, accentuat de semne ciudate,
În plan narativ, timpul mitic pare să aibă o
corespondenţă şi în timpul real, istoric. Timpul mitic şi
timpul terestru, real se contopesc şi astfel se creează un
spaţiu narativ de mare fascinaţie, încât se declanşează
la Hanul Ancuţei „vremea petrecerilor şi a poveştilor”.
- acţiune
-din perspectivă structurală asistăm la simplificarea
epicului, accentul fiind deviat de pe fabulă (diegeză) pe
discursul narativ, pe ceremonial şi atmosferă, pe plăcerea
de a povesti şi strălucire verbală, dublate de atitudinea
reflexivă, contemplativă a povestitorului.
-cele nouă povestiri sunt diferite din punctul de vedere al
istoriei, cu nouă povestitori diferiţi şi cu un personaj
narator mediator, comisul Ioniţă.
-naraţiune şi perspectivă narativă; profesorul le atrage
atenţia elevilor că povestirea are un caracter
interactiv deoarece ascultătorii intervin mereu în
discursul negustorului;
-personajele- participanţi activi la actul de comunicare;
cu ajutorul acestora autorul doreşte să exprime
permanenţa sufletului moldovenesc.
evocarea.
- semne ciudate: „au căzut de Sântilie
ploi năpraznice”; apariţia unui „balaur
negru în nouri deasupra puhoaielor
Moldovei”.
- „împăratul Alb şi-a ridicat muscalii lui
împotriva limbilor păgâne”, împlinind
semnele zodiilor.
-suntem la graniţa dintre realitate şi
poveste, referiri concrete la o epocă
anume fiind rare şi voit imprecise.
-nu timpul contează, ci povestea în sine,
felul în care este spusă, lumea care îi
aparţine.
-elevii vor citi cu atenţie fişele de lucru,
explicaţiile de la care trebuie să
pornească în elaborarea răspunsurilor.
-vor descoperi că principala trăsătură a
povestirii negustorului lipscan este
oralitatea. Relatarea faptelor are loc în
mod dinamic, dialogul susţine ritmul
povestirii, intervenţiille celorlalţi
implică gestică, mimică, tonalitate, un
“joc actoricesc”.
-sunt identificaţi cei doi naratori ai
povestirii şi sunt aduse ca argumente
fragmente din text;
- o naraţiune puternic subiectivizată,
relatată frecvent de către un personaj-
narator
- nararea se realizează în relaţie cu un
auditoriu a cărui atenţie trebuie stârnită şi
menţinută de narator;
-aici la han se întâlnesc oameni cu
îndeletniciri diferite, cunoscându-se
întâmplător sau ştiindu-se de demult,
participând împreună la momentele
povestirilor ca la un ceremonial.
5
 (7’) ASIGURAREA FEED-BACK-ULUI
- prezentarea rezultatelor fişelor de lucru şi discuţii pe marginea lor.
- elevii vor nota sub îndrumarea profesorului în rubrica am învăţat principalele idei
rezultate în urma prezentării şi fixării noţiunilor.

(3’) EVALUARE
Profesorul va propune un exerciţiu ce are ca scop însuşirea corectă a noţiunilor prin
receptarea corectă a textului şi susţinerea argumentată a opiniilor:
Ancuţa îl anunţă pe negustorul abia sosit că are în popas lume bună:
a) Pentru a-şi linguşi oaspeţii şi a-şi vinde mai bine marfa;
b) Pentru a se mândri în faţa noului muşteriu;
c) Pentru că oaspeţii săi sunt într-adevăr oameni de vază.
Alege răspunsul potrivit şi justifică-ţi opţiunea făcută.

(2’) TEMA PENTRU ACASĂ:

Odată ce ai aflat atâtea lucruri despre una dintre povestirile volumului, alege
povestirea “Orb sărac”, povestire din volumul Hanu Ancuţei propusă în manual,
lectureaz-o cu atenţie şi verifică dacă sunt comparabile ca valoare şi ca plăcere a lecturii.

6
 FIŞĂ DE LUCRU 1

Spaţiul şi timpul

1. Personajele scrierii „Hanu Ancuţei” sunt drumeţi în trecere pe la han, care spun
sau ascultă poveşti pentru că este vremea poveştilor.
Care consideri că este scopul „spunerii” acestor poveşti?

2. Timpul în care s-au spus multe poveşti la han este şi el definit printr-o imagine
interpretabilă: o toamnă aurie.
Prin ce se caracterizează acest timp al istorisirii?

3. Pentru Sadoveanu hanul este învestit cu funcţii simbolice; el devine un spaţiu al

evocării şi al povestirii.
„trebuie să ştiţi dumneavoastră că hanul acela al Ancuţei nu era han-era cetate. Avea
nişte ziduri groase de ici până colo, şi nişte porţi ferecate cum n-am văzut de zilele
mele. În cuprinsul lui se puteau oploşi oameni, vite şi căruţe şi nici habar n-aveau
dinspre partea hoţilor”.
Demonstrează faptul că Hanul reprezintă un loc închis, dar în acelaşi timp şi
unul deschis.

4. Consideri că intenţia autorului este:

• să învăluiască timpul întâmplărilor în legendă, să le mitizeze, să le idealizeze;
• să ne arate timpul exact al întâmplărilor;

7
 FIŞA DE LUCRU 2

1. Ritualul esenţial de la han este:

•al mâncării
•al băuturii
•al povestirii

2. Care este rolul următoarelor personaje aflate la han, care se implică în ascultarea
povestirii negustorului lipscan:
→Ioniţă
........................................................................................................................

→moş Leonte
........................................................................................................................
→ Neculai Isac
........................................................................................................................
→Dămian Cristişor......................................................................................
→ Ancuţa.....................................................................................................

3. Povestirea Negustor lipscan aduce în prim plan pe jupân Dămian, negustorul. Dintre
toţi cei aflaţi la han, el este cel mai umblat prin lume.
Stabileşte traseul călătoriei negustorului, aşa cum reiese din relatarea sa.

4. De la acest negustor se aşteaptă cea mai palpitantă povestire, însă acţiunea este redusă
şi accentul nu cade pe relatarea întâmplărilor.
Relatează episoadele povestite de Damian Cristişor.
Pentru răspuns citeşte cu atenţie comentariul criticului Ion Vlad : „Bătrâni înţelepţi,
ciobani, foşti ostaşi, călugări, femei, cerşetori, negustori, oameni ai pământului
interpretează un mare text care se numeşte povestire. Memoria, înţelepciunea, viaţa
şi moartea, adevărurile vieţii, renunţarea, bogăţia, sunt reunite în locul unde toate
întâmplările dobândesc un sens nou. O spiritualitate rezistentă, trainică se regăseşte
aici.”
(Ion Vlad, Cărţile lui Mihail Sadoveanu)

8
 FIŞĂ DE LUCRU 3

1. Negustorul satisface curiozitatea celorlalţi povestind despre locuri şi obiceiuri

străine.
Enumeră minunăţiile văzute în ţara nemţească. (pag.124 cu trenu, cinstite
căpitan…)

2. Câteva dintre lucrurile văzute în ţara nemţească ar merita să existe şi la noi.

Care crezi că sunt acestea, aşa cum apar în relatarea negustorului.

3. Dintre cei prezenţi care ascultă povestirea negustorului, unii se îndoiesc de

veridicitatea faptelor, alţii vor să demonstreze că ştiu despre ce e vorba, însă nu
reuşesc să convingă.
Descoperă aceste personae şi găseşte o explicaţie pentru cele două categorii.

4. Identifică diferenţele dintre bucătăria nemţească şi cea moldovenească. Care

consideri că este mai îmbietoare pentru un ascultător?

9
 FIŞĂ DE LUCRU 4

1. Călătorii de la han se găsesc în jurul focului atunci când apare negustorul

lipscan.
„...dar, prin negura serii, s-auziră strigăte şi zarvă pe drumul Sucevei. De la focurile
noastre ne întoarserăm cu toţii capetele într-o singură parte. Şi cel dintâi, punând ulcica
jos, se sculă în picioare chiar comisul :
- Ce să fie? Se întrebă el cu ascuţită nedumerire.
Noi nu ştiam ce putea să fie şi nu găsirăm vorbe de răspuns. [...]
Cineva rosti cu voie- bună:
- Bună vremea, jupâneasă Ancuţă.
- Bine-aţi venit, răspunse hangiţa. Chiar domnia ta eşti, jupâne Dămian? Atuncea mai ales
eşti binevenit şi te poftesc sub acoperişul nostru.”

Descoperă şi prezintă modul în care negustorul este primit şi integrat în

grupul lor.

2. Până la descoperirea identităţii personajului nou, ceilalţi intervin cu comentarii

diferite. La începus auzim pe cineva dând bineţe, se rosteşte un nume, vocea
capătă un trup şi nou-venitului îi sunt descrise înfăţişarea, gesturile.
„ Atunci apăru în lucirea făcliei de seu, mişcându-se spre gazdă, un bărbat bărbos cu
căciulă şi cu giubea. Barba-i era astâmpărată şi rotunjită de foarfece; râdea cu obraji plini
şi bogaţi de creştin bine hrănit.”

Identifică în text toate aceste secvenţe şi realizează o caracterizare a acestui

personaj.

3. În povestirea sa negustorul lipscan nu-şi contrazice ascultătorii, nu râde faţă de

ignoranţa unora, pare a aproba orice părere.
De ce crezi că se poartă astfel, pentru a intra în graţiile acestora, sau
pentru că ştie că dintre cei prezenţi, puţini au umblat pe meleaguri străine?

4. Pe tot parcursul textului, autorul sugerează o anume complicitate între negustor

şi Ancuţa. Ea va primi şi un dar de la acesta în final, altul decât cele oferite de
negustor până acum.
„...a scos la lumină o zgărdiţă de mărgele. Păşind lângă hangiţă, i-a aşezat-o sub guşă şi i-
a încheiat-o la ceafă.
- Să spuie toţi dacă au văzut vreodată zgărdiţă mai minunată la o muiere mai
frumoasă!”

10
 Caută argumente care să confirme această ipoteză şi să explice gestul
negustorului din finalul povestirii.

Fişă ilustrativă

Hanul lui Manuc- Hanul în timp şi spaţiu

„Într-o toamnă aurie am auzit multe poveşti la Hanul Ancuţei. Dar asta s-a
întâmplat într-o depărtată vreme, demult, în anul când au căzut de Sântilie ploi
năprasnice şi spuneau oamenii că ar fi văzut balaur negru în nouri, deasupra
puhoaielor Moldovei [...]
Trebuie să ştiţi dumneavoastră că hanul acela nu era han, era cetate. Avea nişte
ziduri groase de ici până colo, şi nişte porţi ferecate cum n-am văzut în zilele mele.
În cuprinsul lui se puteau oploşi oameni, vite şi căruţe şi nici habar n-aveau dinspre
partea hoţilor...
Porţile stăteau deschise ca la Domnie. Şi prin ele, în zile line de toamnă, puteai
vedea valea Moldovei cât bătea ochiul şi pîclele munţilor pe păduri de brad până la
Ceahlău şi Hălăuca […]”
(M.Sadoveanu, Iapa lui Vodă)

„ Soarele bătea pieziş în hanul Ancuţei, scânteind în geamurile zăbrelite...Înspre

munţi erau pîcle neclintite; Moldova curgea lin în soarele auriu într-o singurătate şi-
ntr-o linişte ca de veacuri; şi cîmpurile erau goale şi drumurile pustii în patru zări
[…]” (M.Sadoveanu, Fântâna dintre plopi)

“Unul dintre hanurile bucureştene care s-au bucurat de o faimă deosebită în

prima jumătate a secolului al XIX-lea este hanul Manuc. Hanul era compus din
subsol, parter şi etaj. La subsol se găseau 15 pivniţe boltite; la parter se aflau 23
prăvălii, 2 saloane mari, 10 magazii, 16 camere de servitor şi bucătari, 4 odăi
laterale şi un tunel în care încăpeau 500 de persoane; la etaj se aflau 107 odăi pentru
locuinţe şi cantoare. În mijlocul curţii pavată cu piatră de râu se afla o cafenea cu
toate dependinţele ei şi o grădină cu o fântână arteziană.”

11
*cantoră-birou, cancelarie (reg./înv.)
(George Potra, Istoricul hanurilor bucureştene)

12