FIŞĂ DE LECTURĂ

„ Cititorul din pestera”

Titlul operei literare: Cititorul din peșteră

Autorul: Rui Zink
Editura: Humanitas
Anul apariţiei volumului: 2008 (prima publicare 2006)
Alte opere ale autorului:Hotel Lusitano (1987),Așteptarea (2007), Destinația turistică (2008),
Instalareafricii (2012)
Opera e structurată în:3 capitole (Călătoria, Insula, Întoarcerea)

Opera este scrisă în: proză

Locul desfăşurării acţiunii:în zona cheiului, lângă estuar, unde fluviul și marea se
întâlnesc ca să-și încheiesocotelile cu viața“Țara copilăriei mele era o miniatură într-o
sferă de sticlă, din cele care produc zăpadă de polistiren dacă lescuturăm, dar în care,
dacă nu le scuturăm, nu se întâmplă nimic.”

Timpul desfăşurării acţiunii: nedeterminat, în urmă cu mai bine de 30 de ani, când

părinții unui adolescentde 14 ani divorțează
Naratorul: autorul
Personaj principal:autorul (un copil al străzii), Anibalector
Personaje secundare: părinții, gărzile regelui, marinarii

Rezumat / Idei principale:

Un băiat ai cărui părinţi sunt în proces de divorţ ajunge membrul unei bande de hoţi mărunţi.
Într-o zi, cândoamenii regelui făceau controale prin port, copilul se înfricoşează şi, crezându-
se vinovat pentru orice, cautăsă se ascundă undeva. Astfel, ajunge în interiorul unui vas, şi
câteva ore mai târziu, când se trezeşte, constatăcă e în larg, şi că tot ce poate vedea e
marea.Echipajul îl descoperă rapid, şi-l pune să facă tot felul de munci pe navă ca să-şi
plătească hrana zilnică. Pânăla urmă, ca răsplată pentru că a salvat harta căpitanului căzută în
apă, i se divulgă motivul expediţiei, anumecapturarea unui animal cititor, denumit
Anibalector, presupus a fi o gorilă.Din cauza unei furtuni puternice, vasul e aproape
naufragiat, iar adolescentul se trezeşte în interiorul unei peşteri, împreună cu însuşi
Anibalector, şi alături de multe resturi umane şi cărţi: „Cărţi, cărţi, cărţi. Oase şicărţi, cărţi şi
oase şi iar cărţi, răspândite pretutindeni.” După o lungă discuție, cei doi ajung la o înțelegere:
casă nu fie mâncat, băiatul va trebui să citească și să discute cărțile. Astfel un băiat venit din
lumea televizorului,descoperă magia cititului si învață multe lucruri despre cărți.
În ziua în care căpitanul se întoarce cu nava lui, Anibalector este vrăjit de cărtile noi aduse.
Pentru că băiatulnu apucă să îl prevină, monstrul este adormit cu otravă curare, transportat în
oraș și dus la grădina zoologică,unde refuză să mai vorbească. La rândul său, desi se
reîntâlnește cu părinții săi, băiatul refuză să meargăacasă. El decide că trebuie să îl elibereze
pe Anibalector și intră seara în grădină. Monstrul se elibereazăsingur și fuge cu băiatul.Cei
doi scapă de urmăritori, Anibalector se întoarce în lumea lui, iar protagonistul devine
scriitor.Moduri de expunereNaraţiune: da, de exemplu:„
Îndată ce i-am văzut pe soldați, m-a cuprins un atac de panică fericită și am șters-o cât am
putut de repede.Ceilalți din bandă, așijderea. La momentul acela mi s-a părut că-i totul un fel
de cadril: încercam să mă strecor sub o tejghea – acolo se afla deja Gineto, o ștergeam prin
spatele unui căruț – Lucas mi-o luase înainte, măfurișam între două grămezi de legume –
adăpostul era deja plin de pehlivani. ”
Dialog: da, de exemplu„Marinarii erau impresionați de agilitatea mea:-O adevărată maimuță,
drăcușorul de puști!-Ai crede că are mâini în loc de picioare!După câteva zile, apropae toți
îmi erau prieteni. Din clandestin, devenisem mascota ambarcațiunii.-Încotro mergem? am
îndrăznit într-o zi să întreb, înainte de a urca la postul meu.-Vezi norii ăia din fund, musule?
a spus contramaistrul.-Da, de ce? Într-acolo mergem?-Într-acolo sau în iad, a râs el. Mai
probabil, în iad.-Serios, am insistat, deja cu un picior pe scara de frânghie, încotro mergem?-
Hai, urcă. Dacă te vede aici căpitanul e în stare să se răzgândească și să te pună în fiare.
”Descriere: da, de exemplu:„Mă trezesc într-o peșteră imensă, din bolta căreia picură șiruri
de stalactite, preschimbate în mătănii de ceară,în care se reflectă lumina lunii, pesemne plină.
Peșetera, sau grota, pare o catedrală preistorică. Totuși, remarccu groază, pe jos se află ceva
foarte deosebit de ceea ce ar fi așteptat într-un sanctuar: sute, poate mii deoseminte. Tibii,
clavicule, hârci. O mare de oase. Și cărți. ”Caracterizarea personajului principal:Imaginea lui
Anibalector apare odată cu examinarea hărții, care furnizează indicii atât despre
înfăţișareamonstrului, cât și despre locul unde trăiește și despre obiceiurile sale: îi place
carnea de om și îi place săcitească. Portretul fizic al lui Anibalector aduce aminte de gorila
King Kong: este uriaș „de înălțimea a treietaje” și „doar nările aveau suficientă lăţime ca să
încapă acolo un om”.Titlul operei: face trimitere la personajul Anibalector, care vine de la
Animal Lector – anumalul căruia îi place lectura.Vocabular(câteva cuvinte noi pe care le-ai
învăţat din opera citită şi sensurile lor):-Mascotă = f
iință sau lucru considerate ca purtătoare de noroc; amuletă, talisman.-Mus =elev marinar,
care învață marinăria pe o navă-Pehlivan = personaj comic (acrobat, jongler, saltimbanc,
scamator etc.) în reprezentațiile de circ, ladiferite serbări etc. (Fam.) Epitet dat unui bărbat
șiret, șarlatan, escroc.

Clandestin =care are un caracter secret, care este făcut în ascuns (fiind oprit de lege).
Persoană cu oactivitate clandestină-Sanctuar = parte a unui lăcaș de cult unde se oficiază
diferite ceremonii religioase, considerat ca locsfânt; prin extensie,orice lăcaș de cult, orice
loc destinat ritualurilor în cinstea unei divinități.Fig. Locinviolabil.

Citate preferate„Cititul înseamnă să faci lucrurile să se întâmple în capul tău.” „Nu

trebuie să-ţi placă totul, ştii? A fi disponibil înseamnă a fi şi vigilent. Capul tău nu-i o ladă de
gunoiîn care arunci cărţi”.„Totuși, e adevărat că cititorul trebuie să știe să încerce a vorbi
limba cărţii. A vorbi limba cărţii și a seabandona în voia melodiei ei, a se lăsa dus de curent,
în loc să - și risipească forţele vâslind contra mareei. Nu zic că trebuie să ne supunem, dar
trebuie să fim disponibili.Cartea, prin faptul că este scrisă, a făcut deja un pas mare către
noi: e un dar. Acum ne revine nouă sămulţumim pentru amabilitate și să facem un pas către
carte”„Povestirile cu adevărat valoroase sunt întotdeauna ca jocurile acelea pentru copii
unde trebuie să unim punctele și ni se cere să completăm noi înșine desenul.” “Drept
pedeapsă m-au obligat să fiu scriitor, soartă pe care n-o doresc nici celui mai mare dușman. E
mairău decât închisoarea pe viață! Ne petrecem timpul așezați la o masă, în fața hârtiei albe
sau acalculatorului gri și scriem istorii pe care, pe deasupra, nu le citește aproape nimeni,
2
dacă nu sunt adaptate pentru cinema sau televiziune. E ceva foarte frustrant, vă spun eu. Și pe
urmă, câteodată, ca acum, suntinvitat să mă duc prin școli și biblioteci. E ca și cum astăzi
grădinile zoologice ar fi invers, de tip safari-rezervație: eu sunt cel care, într-o libertate
aparentă, mă duc să-i vizitez pe elevi în cuștile lor.”Note de lectură - Impresii personaleCeea
ce m-a impresionat este felul în care băiatul se apropie de monstru prin intermediul
conversațiilordespre cărți, își depășește frica inițială și ajunge în cele din urmă să citească de
plăcere.„Tocmai făceam un lucru pe care, din câte îmi aminteam, nu-l făcusem niciodată la
școală: învăţam. Șisimţeam ceva și mai straniu: îmi plăcea să învăţ”.La fel, m-a impresinat
efectul pe care îl are captivitatea asupra lui Anibalector. Acest refuză să vorbească în public
și chiar să citească. Baiatul înțelege tristețea prietenului său și se hotărăște să îl elibereze, dar
acestlucru nu este necesar pentru că, aflându-i intențiile, acesta se eliberează singur,
demonstrându-și încă o datăforța.Surpinzător este momentul în care, revenit în orașul său,
băiatul are o atitudine neutră față de părinți, dar searată extrem de apropiat de monstrul care
i-a rafinat inteligența și l-a făcut să vadă lumea cu alți ochi - „n -așmai fi putut să mă întorc la
vechea gașcă”. „Tata și mama păreau diferiţi, mai bătrâni, dar și – cum să spun? – mai
crescuţi. Ori poate era impresia mea, dat fiind că eu, cel puţin, mă simţeam mai crescut”.
„Chiar dacăîncă păream așa după corp și calendar, nu mai eram minor după cap și nici după
inimă”Demn de admirat este felul în care relația celor doi se schimbă pe măsură ce trece
timpul. Băiatul ajunge săvadă că Anibalector chiar zice lucruri înţelepte şi cu rost, este cult și
nu încearcă să arate ce știe el, ci să îl

învețe ce să citească și cum să citească. Astfel, Anibalector devine nu numai un mentor, ci și

un prieten.Am fost curios să văd cum va face băiatul să își răscumpere greșeala și să își
elibereze prietenul aflat încaptivitate și, apoi, cum va arăta că a înțeles lecțiile primite de la
mentorul său