Tautologia.

Argoul si jargonul

1) Subliniază tautologiile din următoarele texte:

„Domnule, nevasta trebuie să fie nevastă, şi casa casă.” (Camil Petrescu)
„Năiţă, ştii bine că atunci când spun o vorbă, vorbă să fie.” (Marin Preda)
„Un bou ca toţi boii, puţini la simţire...
Dobândi în cireadă un post însemnat.” (Grigore Alexandrescu)
„Zică toţi ce vor să zică
Treacă-n lume cine-o trece. ”(M. Eminescu)
2) Subliniază tautologiile şi precizează dacă apar în propoziţii sau în fraze:
Prostul tot prost rămâne. Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie. Vorbeşte ca să vorbească.
Cuvântul e cuvânt. Pe aici când ninge- ninge, nu se-ncurcă.
3) Subliniază cuvintele şi expresiile argotice. Evită-le în exprimare.
Multă baftă la examen! L-a luat la mişto. A dat-o în bară cu răspunsul. Alex e băiat de comitet. S-au dat
în gât reciproc.Am aflat că bătrânul a dat colţul anul trecut. După ce i-au tras ţeapa, au fugit în străinătate.
Mi-am luat nişte pantaloni bestiali. A băgat la ghiozdan până n-a mai putut. A făcut imediat paşi.
4) Subliniază elementele de argou din textele de mai jos:
 „Mănoiule, mi-ai stricat şmahul, păcătosule!” (B. Şt. Delavrancea)
 „Nu e aşa că nu m-a sluţit prea tare? În două zile n-o să mai rămână nici urmă...
Şi atunci, iar o să poftim musafiri! Nu moare cineva de-o bătaie.” (Panait Istrati)
 „Ţi-am spus că avem la mine academie liberă cu dame foarte cumsecade şi cu
şampanie.” (B. Şt. Delavrancea)
5) Subliniază elementele de jargon din textele de mai jos:
 „-Nu ţi-e ruşine să bagi mâna în nas!...şezi frumos! te vede madam Carol!” (Caragiale)
 - Pardon, zic eu...” (Caragiale)
 „CHIRIŢA:Da’ia-n să-i fac un examen... Guliţă, spune ninecăi, cum se cheamă franţuzăşte furculiţa?
GULIŢĂ: Furculision.
CHIRIŢA:Frumos... Dar friptura?
GULIŢĂ: Fripturision.
CHIRIŢA:Prea frumos... Dar învârtita?
GULIŢĂ: Învârtision.
CHIRIŢA: Bravo... Guliţă! Bravo... Guliţă!
ŞARL (în parte, furios): Gogomanision, va!...” (V. Alecsandri)
 „Mersi, monsiu Şarlă...când ai şti ce mulţămire mi-ai făcut...Vous m’avez frotte le coeur avec du miel.”
(V. Alecsandri)
 „Mon cher ami, răspunse pripit Candian, m-am încurcat la bancă.”(B. Şt. Delavrancea)
 Ziţa: „De când te-am văzut întâiaşi dată pentru prima oară, mi-am pierdut uzul raţiunii… Te iubesc la
nemurire. Je vous aime et vous adore; que pretendez-vous encore? Inima-mi palpită de
amoare.”(Caragiale)
6) Scrie 5 termeni de jargon folosiţi de cei care lucrează la calculator şi explică sensul acestora.
7) Indică mijlocul prin care au apărut următorii termeni argotici: calpuzan, curcan, fripturist, gagiu,
sufletist.
TAUTOLOGIA

Tautologia este o greşeală gramaticală de exprimare care constă în repetarea aceluiaşi cuvânt, cu funcţii
sintactice diferite şi cu valoare expresivă deosebită.
Tautologia poate fi:
 La nivelul propoziţiei: Datoria e datorie. Frate, frate, dar brânza e pe bani.
 La nivelul frazei: Nu-i frumos ce e frumos. Eu ştiu ce ştiu. Am stat cât am stat.

ARGOUL
 Argoul este un limbaj secret folosit de anumite categorii de vorbitori pentru a nu fi înţeleşi de ceilalţi.
Există un argou:
 Al răufăcătorilor (mititica, pârnaie, răcoare= închisoare; sticlete, curcan, gabor, copoi, scatiu= poliţist;
poteră= poliţie; lovele, euroi, verzişori, mălai, parai, caşcaval= bani;)
 Al elevilor şi studenţilor (şase, diriga, profa, scăunel, boabă, geogravarză, olimpiadă);
 Al militarilor (biban, gagică, naşpa, balast= mâncare de orez, adunare generală= mâncare de legume);
 Al fumătorilor (lingură);
 Al sportivilor (trage fermoarul, pune pătura= pt.minge scăpată printre picioare, scuipă supapa= pentru
lovitură de minge în faţă);
Frazeologia argoului: a da urechi, a da/ trage ţeapă, albă-ca-zăpada (heroină), om de afaceri (hoţ), a
da bărbi (a minţi), a duce cu zăhărelul, a arunca cârligul (a încerca să flirteze), a băga strâmbe.
Utilizarea acestor termeni în vorbirea curentă este nerecomandabilă pentru că nu se înscriu în
coordonatele limbii literare. Unii scriitori folosesc argoul în operele lor pentru a zugrăvi anumite medii
sociale periferice (T. Arghezi, B. Şt. Delavrancea)

JARGONUL
Jargonul reprezintă cuvinte şi expresii străine folosite de unii vorbitori cu pretenţii de cultură, pentru a
impresiona şi pentru a se deosebi de restul vorbitorilor.
Avem jargon:
 Franţuzit: bonjur, bonsoar, monşer, maşer, mersi.
 Italienesc: ciau, arivederci.
 Englezit: bisnis, darling, gudbai, bai-bai, ful, cul, targhet etc.

Argoul este un limbaj convențional folosit în mod conștient de către vorbitorii unui grup social sau
profesional, pentru a nu fi înțeleși de ceilalți. După Ion Pachia Tatomirescu [1], «argoul este un mod de
exprimare nonliterar, specific anumitor grupuri sociale „certate cu legea“ și cu „codul manierelor elegante“ –
grupuri alcătuite din vagabonzi, delincvenți, dar și din elevi, studenți, militari ș. a. –, care și-au format un
„vocabular special“, cuprinzând cuvinte „cu sensuri deturnate“, din limba comună, ori din sfera regionalismelor,
neologismelor etc., după un „cod propriu-încriptat“, cu „înțelesuri“ fără vreo legătură cu sfera lor propriu-zisă,
încât să fie „de nebănuit“ îndeosebi celor ce reprezintă autoritățile, ori celor ce au legături cu autoritățile.».
Argoul are două funcții: de a încifra conținutul unui mesaj și de a diferenția „grupul social respectiv“ de
majoritatea celorlalți vorbitori. Din pitorescul „vocabular“ argotic spicuim: a ciordi, a mangli, a șuti (toate trei
cu sensul de „a fura“), babac, „părinte“, bicicletă, „ochelari“, bilă, „cap“, bostan, broască, „poșetă“, casma,
„mână“, ciripitor, „denunțător“, curcan, „polițist“, denghi, „bani“, devlă, „cap“, fasole, „dinți“, felicitare,
„ordin de concentrare“, fetiță, „mitralieră“, frunză, găină, „pălărie“, gagiu, „individ“ / „iubit“, hard, „creier“ /
„cap“, icre, „bombe", limbă, „informator al poliției“, lovele, „bani“, mălai, „salariu“ / „bani“, mardei, „bani“,
mișto, „foarte bun / frumos“, mititica, „pușcărie“, pârnaie, „oală de pământ“, parai, „bani“ (< de la para,
parale, monede din vremea Imperiului Otoman), sticlete, „polițist“, șase!, „atenție !“, șucar, „frumos“, tigvă,
„cap“, universitate, „închisoare“ etc. [2].
Pentru cei ce reprezintă „paria“ într-o societate, argoul se prezintă cu „funcția“ unei „măști de protecție“, în
vreme ce la elevi, la studenți, la militarii în termen, „pare a se justifica“ prin nonconformism, prin „dorința
juvenilă de a epata“ etc.
Argoul în literatură
Lamentația (de dor și of)“ a unui Gică, la cârciuma Calul Bălan trece într-un admirabil „text liric-
burlesc-baladesc“, datorat lui Nichita Stănescu: „Zicea că i-am vrăjit nasol, / că fac mișto la parastase / ... mă tot
miram ce-o gâdilase / de-a dichisit-o-n ochi un trol. // Și mi-a suflat-o, mă... de-a gata, / călca-i-ar dricu'
arătarea... / Cântai, cântai, dar vezi, cântarea / mi-a încălzit doar beregata. // Mă arde sub cămașă coasta, / mă
seacă dur, prea dur, abrașa, / sau bă... m-o fi durând cămașa / și eu nu știu nimic de asta. // Sunt șmecher, eu  ?
Eu, mă ? Ce zici... / C-așa-mi turnă la-nghesuială... / Dar vezi, m-am prins: e pe gineală, / c-o arde-n muscă d-un
carici. // M-a uns cu găinaț de zână / și tocmai cine... O cartoafă, / o ștoalfă talciocară, oafă... / Ei și  ? De-o
gâdilă... rămână ! // Ochitul, vorbele îi put, / Dar dă-o-n suflet de gagică / ... Ai oasele la tine, Gică  ? / Te fac pe
zece un barbut... 
Nichita Stănescu, «La Calul Bălan, cârciumă și han»

După alți cercetători[ "acei ce utilizează argoul, își făuresc în acest fel o identitate aparte de restul
societății, un semn de recunoaștere reciprocă. Din punct de vedere socio-lingvistic, argoul poate fi caracterizat
prin dorința (sau nevoia) vorbitorilor săi de izolare și de afirmare prin limbaj a solidarității de grup, prin
marginalitate și subversiune față de cultura și limba oficială. Argoul are două ipostaze principale: limbajul
mediilor interlope – al furtului, al prostituției, al închisorii (destul de tehnic și mai bine individualizat, relativ
stabil și grefat pe structurile limbii populare); limbajul tinerilor, al nonconformismului juvenil, mai apropiat de
registrul colocvial, expresiv și schimbător, foarte dependent de mode".

Jargonul este un limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflectă dorințele celor ce-l vorbesc de
a se distinge de marea masă a vorbitorilor și care se caracterizează prin abundența cuvintelor și expresiilor
pretențioase, de obicei împrumutate din alte limbi, sau a celor de îngustă specialitate.

Dacă nu ştiaţi că există o poezie de dragoste în romgleză, Internetul vă poate oferi cele mai neaşteptate
surprize. Iată cum arată o asemenea creaţie: I love you atât de tare încât I believe că mor, you are so
încântătoare oh, my dear, cât te ador. When I go la braț cu tine mă simt very măgulit, căci are looking toți la
mine oh, I am so, so fericit. All ar fi atât de bine… but you see, nu-i chiar așa, căci I tell ce simt în mine, dar tu
smile și smile întruna. And I think că spun trăznăi. Please don’t face pe nebuna și mai look în ochii mei.
Understand? I love you, dragă, cum vrei să-ți mai vorbesc, you are totul pentru mine and I want să te-ntâlnesc.
But is dificult, vezi bine, căci your mother e pe fază și din five în five minute carefully ne controlează. Maybe să
ajung la tine, ca în Shakespeare, “Juliet” I “Romeo” love pe tine give me scara din boschet.
Iată câteva definiţii din acest dicţionar: Paraşutist = profitor, lipici, atârnător (personaj care aterizează
inopinat la chefuri, mese - care contribuie cu muştarul la grătarele colective (specie din cămine studenţeşti, dar
nu numai). Exemplu: “Paraşutist exersat Nelu ăsta, cum am întins faţa de masă s-a şi ivit.” Gherţoi = persoană
lipsită de maniere Exemplu: “M-a călcat gherţoiu' ăla gras pe picioare şi nici nu şi-a cerut scuze. a bate apa = a
pierde timpul fără folos Exemplu: “Treci şi fă ceva util, nu mai bate apa.” a avea pedigree = a fi licenţiat într-un
domeniu de activitate. Exemplu: “Cu toate că am pedigree în economie, am aflat că poţi trăi pe picior mare dacă
îţi dai de bunăvoie toată averea unui sultan, în schimbul unui cuibuşor în haremul lui.”

În limbajul „de Internet “ se manifestă desigur şi dezavantajul previzibil al mixajului, al amestecării de

cuvinte româneşti şi englezeşti, mai ales acolo unde echivalentul unei formule informatice nu e încă suficient
fixat: „Nu uitati sa faceti «reload» la pagina ca sa cititi cea mai recenta versiune “ ; „Se poate cauta aceasta
poezie cu urmatorul «search» “ . Un pas spre asimilare e făcut prin adaptarea glumeaţă a terminologiei de
specialitate, prin derivarea cu sufixe vechi şi populare sau prin combinarea cu termeni familiari, populari şi
chiar regionali: „o firmă care se respecta trebuie sa apară musai și în varianta interneticeasca“; „nu
oricine este legat la o bucatica de server“; „cetitorul internetist“ , „Internelu“ , „postasul matale electronic“
(Bomba). Un exemplu interesant e furnizat de indicaţia (însoţită în genere de un semn convenţional)
Home: aceasta apare ca atare, în engleză, în paginile „serioase“, redactate în română; plăcerea jocului
lingvistic o traduce însă uneori cu „Acasă“ , după cum „Home page“ poate apărea în transcriere
dezinvoltă („Înapoi la versiunea 2.0. a houmpeigiului lui Cristi“) sau poate fi obiectul unei ingenioase
substituţii („Înapoi la pagina mumă“ ).

ARGOU

CALPUZÁN, -Ă, calpuzani, s. m. și f.  (Înv.) Falsificator de bani. ♦ Fig. Om rău, ticălos. – Din tc.
kalpazan.
CALPUZÁN s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan.
 Calpuzan m. 1. cel ce taie bani falși; 2. înșelător, nemernic: este cel mai mârșav și mai calpuzan dintre
toți Grecii din țara românească. [Turc. KALPAZAN].
Calpuzán m. (turc. kalb-zen, pop. kalpazan, d. kalp, calp, și pers. zen, care bate [monetă]; ngr.
kalpuzánis, bg. kalpazan). Rar.Falsificator de monetă. Fig. Escroc [!]. 
CURCÁN, curcani, s. m. 1. Pasăre domestică mare, originară din America, cu coada lată care se
desfășoară în formă de evantai(Meleagris gallopavo); p. restr. masculul curcii. ◊ Expr. A se umfla în pene ca un
curcan = a se îngâmfa, a-și da aere. ♦ (Depr.; în trecut) Sergent de stradă; vardist. 2. Fig. Poreclă dată
dorobanților români din războiul de la 1877 – 1878. – Curcă + suf. -an. 
curcan m. 1. pasăre de curte din ordinul galinaceelor, adusă din America în Europa la 1518 de Iezuiți
(Meleagris gallopavo): se umflă ca un curcan; 2. nume dat (după răsboiul dela 1877) dorobanților noștri, cari
purtau la căciulă o pană de curcan: curcan cu trei cruci pe piept
curcán m. (d. curcă, ca gîscan d. gîscă. V. curcă). Masculu curciĭ, o pasăre galinacee domestică adusă
din America de ĭezuițĭ la 1518 (meléagris gallopávo). Nume dat în glumă dorobanților după pana saŭ penele de
curcan pe care le poartă la căcĭulă (prefăcut în renume după războĭu de la 1877, dar oficial numițĭ
tot dorobanțĭ). A se unfla [!] în pene ca curcanu, a fi grozav de mîndru. – În Trans. și corcodan. V. cĭocoĭ. 
fripturist, fripturiști s. m. 1. profitor. 2. (peior.) om politic oportunist, lipsit de orice fel de scrupule. 
gagíu (gagíi), s. m.–1.(Arg.) Stăpîn, domn. –2.(Arg.) Iubit. Țig. gağo, gaği „român” (Bogrea, Dacor,II,
441; Graur 152; Juilland 164). – Der. gagică, s. f. (Arg., iubită, amantă). 
gagíŭ, -íĭcă saŭ -ícă s. Pop. Șef (în argot). S. f. Amantă. Porumbeĭ gagiĭ pe năutiŭ, un fel de porumbeĭ
cu pene auriĭ cu chenare închise la aripĭ și la coadă. 
gagiu, gagii s. m. (fig.) 1. om; persoană; tip; individ 2. amant; iubit.

sufletar 1. termen folosit pentru a râde de cuplurile de îndragostiti care se plimba prin parcuri. Exemple:
uite'i si pe sufletarii astia cum se tin de mana
Curcan 1. Poliţist, om al legii, gabor, caraliu, cap de creta. Exemple: L-au saltat doi curcani
Fripturist 1. Un om care se autoinvita intr-un grup, iar tinta suprema este de cele mai multe ori
devorarea mancarii (desi nu cotizeaza). Intodeauna va fi in lumina reflectoarelor, cu o mana pe microfon iar cu
cealalta mana in farfuria altora. Telul lui in viata este de a trai pe spinarea celor din jur. Test pentru a afla daca
ai de-a face cu un fripturist: auzi fraza "hai ca iti dau eu banii mai tarziu".

JARGONUL CALCULATORULUI
calculator, calculatoare s. n. (glum.) căpățână de porc (vândută în măcelării). 
HÁCKER [pr.: hecăr]~i m. Spărgător de rețele computerizate. /Cuv. engl. Hacker a fost preluat din limba
engleză, dar s-au omis nenumărate alte sensuri (în special sensul de programator, care nu are nicio conotație
negativă)
 Extinderi metaforice ale terminologiei în limbajul curent la Caragiale

Trecerea prin parodie e uneori o etapă necesară a extinderii semantice; o dovedeşte o altă cronică, în
care este comentat un spectacol umoristic cu funcţie publicitară: Un E-mail pierdut(EZ 2333, 2000, 2). Replici
şi situaţii evident parodice înlocuiesc elementele tradiţionale din comedia lui Caragiale (O scrisoare piedută) cu
unele ultramoderne; câteva provin din textul reprezentaţiei – „descoperă dischetele lui Caţavencu “ , „liderul
unui grup de hackeri “ , „să ne întoarcem la 286 “ etc. – , altele aparţin gazetarului, contaminat de plăcerea
jocului: „piesa a avut un real succes printre invitaţi (…), textele mergându-le drept la microprocesor “
(substituţie în expresia a merge drept la inimă); „în compania unui vin bun şi a unor apetisante produse
gastronomice puse pe desktop de organizatori “ (substituţie în expresia a pune pe masă). Interesante sunt, între
utilizările strict lingvistice, cele care atestă posibilităţile de extensie semantică a unor cuvinte, prin aplicare
metaforică. E vorba în primul rând de a virusa: „Academia Caţavencu îl virusează pe Caragiale „textul virusat
de neologisme “ , „Cetăţeanul virusat“ , ca şi de a reseta: „Nu mă-mpinge că resetez “ .
Verbul a reseta apare înregistrat, de altfel, şi într-un dicţionar de argou al limbii române (Croitoru
Bobârniche 1996): resetează-te! = „pleacă, dispari “ ; s-ar părea că e vorba tot de o aplicare metaforică, recent
apărută în limbajul colocvial şi tineresc al utilizatorilor de computere, chiar dacă un dicţionar apărut ulterior
(Volceanov, Voceanov 1998) reinterpretează forma, corectând-o (autorii înregistrează doar verbul restează-te!,
cu sensul „ascunde-te “ , atribuit limbajului interlop; e totuşi puţin probabil să fie vorba de două cuvinte
diferite).
Evident, multe din formele citate sunt creaţii ad-hoc, efemere, dar tendinţa de a folosi în limbajul
familiar metafore de origine informatică există şi e chiar foarte normală: orice domeniu la modă şi puternic
implicat în viaţa cotidiană îşi oferă colocvialităţii glumeţe cuvintele şi expresiile.