Subiectul al II-lea, bacalaureat

Perspectiva narativă
Textul fragmentar, selectat din opera X de Y aparţine genului epic, iar o trăsătură esenţială o
reprezintă perspectiva narativă obiectivă, care presupune relatare la persoana a III-a, acţiunea și
întâmplările fiind relatate de un narator obiectiv. Semnificative sunt verbele și pronumele la persoana
a III-a (exemple din text). În concluzie, naratorul acestei perspective narative este omniscient,
obiectiv, neimplicat în acţiune.

Textul fragmentar, selectat din opera X de Y aparţine genului epic, iar o trăsătură esenţială o
reprezintă perspectiva narativă subiectivă, care presupune relatare la persoana a I-a, naratorul fiind
martor sau pesonaj la întâmplările relatate. Semnificative sunt verbele şi pronumele la persoana I-
(exemple). În concluzie, naratorul acestei perspective narative este subiectiv, relatând evenimente
importante, la persoana I, în calitate de martor sau de participant la acțiune.

Comentarea ideii poetice prin evidenţierea relaţiei cu textul şi mijloacele artistice

Textul liric X de Y se centrează pe tema...(morţii, trecerii timpului, naturii, comuniunii
omului cu natura, iubirea, iubirea pierdută, arta poetică, condiţia poetului, creaţia) Încă de la
începutul poeziei se remarcă figura de stil (care?-de ex, metafora ,,muzică de toamnă’’sugestie a unei
atmosfere sumbre, melancolice). În aceeaşi ordine de idei, o altă figură de stil asupra căreia se insistă
este... (spre ex. epitetul ,,note dulci’’evidenţiază speranţa eului liric, însă dispare orice posibilitate de
salvare).
Întreaga creaţie reprezintă o sinteză a mesajului poetic, astfel, Z transmite sentimente de...faţă
de...care se află în deplin acord cu elementele...

Încadrare în genul literar

Textul X de Y/Textul fragmentar X de Y (epic/dramatic) aparţine genului:
-LIRIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod direct, prin intermediul vocii eului
liric, care îşi face simţită prezenţa prin mărcile lexico-gramaticale (pronume/verbe la persoana I/a II-
a- exemple). Totodată, modul predominant de expunere este descrierea, care se îmbină cu monologul
liric. De asemenea, limbajul este expresiv, dominat de figuri de stil precum...).

-EPIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod indirect, prin acțiunii și a personajelor.
De asemenea, poate fi observată prezența unor personaje (care sunt?) implicate, într-o acţiune (ce se
prezintă?). Nu lipsesc indicii de spaţiu şi de timp (ex.) Modul de expunere predominant este
narațiunea sau descierea. (alegi doar 2 trăsături și le dezvolți)

-DRAMATIC; textul are o structură specifică, fiind împărțit pe acte, scene, tablouri.
Fragmentul este selectat din actul/ scena (care?). Numele personajelor, înaintea replicilor, iar modul
predominant de expunere este dialogul dramatic. Nu în ultimul rând, apar indicaţiile scenice (care
sunt şi ce rol au?)

Rolul indicaţiilor scenice

Indicaţiile scenice oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în spectacol,
sprijinind jocul actorilor. În textul fragmentar prezentat selectat din opera Z, acestea au
rolul/notează succint detalii privind decorul (ex.de citate), elemente nonverbale, precum:
limbajul trupului, gesticulaţia, mimica, mersul-exemple pentru fiecare. Totodată, acestea
surprind şi gesturile personajelor, unele emoţii, reacțiii, de genul: tremurul vocii, râsul, suspinele,
tusea, plânsul în timpul vorbirii, văicărelile, ridicarea vocii-(dai exemple de citate pentru fiecare)
Textul dramatic fragmentar selectat din opera X este semnificativ pentru prezentarea acestor
indicaţii scenice, care oferă informaţii despre jocul actorilor, astfel încât cititorul să-şi reprezinte
mental evenimentele şi personajele.
Interpretarea valorii expresive a unor moduri şi timpuri verbale

Modul indicativ (Vin, Dansez, Aleargă, Mergem)

Textul fragmentar selectat din opera X/ Opera literară X are o serie de verbe la modul
indicativ, precum (ex.), care exprimă o acțiune pe care emițătorul o consideră ca fiind reală și sigură.
De asemenea, imprimă un caracter obiectiv acţiunilor şi stărilor pe care le exprimă (care sunt?).
Totodată, realizează distincţia dintre real şi ireal, dar şi dintre cert şi posibil.

Modul imperativ (Vino!, Cântă!, Fii!, Nu fi!)

Textul fragmentar selectat din opera X/ Opera literară X are o serie de verbe la modul
imperativ, precum, (ex.). El poate exprima: un ordin, un îndemn, un sfat, o rugăminte sau o urare. În
textul fragmentar X, acestea realizează o comunicare directă, iar atitudinile şi stările personajelor
sunt marcate prin semnale verbale precum intonaţie, accente, pauze în vorbire. (precizați din text)

Modul conjunctiv (Să cânt, să dansez, să merg, să ajung, să fi mers, să fi cântat)

Textul fragmentar selectat din opera X/ Opera literară X are o serie de verbe la modul
conjunctiv, precum, (ex.). Acestea exprimă o acţiune dorită, realizabilă şi pune în evidenţă stări
sufleteşti sau atitudini (incertitudinea, ezitarea, aproximaţia, dorinţa, protestul). În textul liric,
marchează trecerea de la dimensiunea reală la cea ideală (precizare).

Modul condiţional-optativ (Aş merge, aş face, aş fi, aş tăcea, aş lăsa, aş fi lăsat, aş fi mers)
Textul fragmentar selectat din opera X/ Opera literară X are o serie de verbe la modul
condiţional-optativ, precum, (ex.). Acestea exprimă o acţiune dorită, realizabilă sau nerealizabilă ori
o acţiune care depinde de o condiţie.

Modul infinitv (a fi, a mânca, a desena, a alerga, a veghea)

În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la infintiv (care sunt?) îndeplinesc funcția
de marcă a narațiunii. Uneori, infinitivul marchează succesiunile temporale.

Modul gerunziu (mâncând, fugind, risipind, alergând)

În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la gerunziu (care sunt?) exprimă o acţiune
în desfăşurare, care se desfășoară în același timp cu o altă acţiune (precizare). Uneori, insistă asupra
unei stări (care?), dă acțiunii dinamism şi marchează împrejurarea în care se desfăşoară o altă acţiune
(care?). În cazul genului liric, acesta are rolul de a insista asupra unei stări.

Modul participiu (cules, mâncat, alergat, strecurat)

 În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la participiu (care sunt?) au rolul de a
accentua o acţiune sau o stare atunci când apare în inversiuni, (ex), în alcătuirea unor metafore sau
epitete, sporesc expresivitatea. Pot exprima o acţiune încheiată şi oferă o notă de autenticitate.

Modul supin (de mâncat, pentru mâncat, la mâncat)

În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la supin (care sunt?) au rolul de a exprima
acțiunea, procesul sau starea văzută cu ca posibilă; uneori, capătă valoarea unei metafore (ex);

Timpurile verbale
Prezentul (sunt, vreau, cred, merg)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul prezent (ex.) au rolul, dacă este
naraţiune, oferă acțiunii dinamism; De asemenea, dă impresia că acțiunea se desfășoară sub ochii
receptorului, creând exactitate și reînvie faptele trăite de narator (care?); Dacă este text liric, acestea
exprimă intensitatea trăirii (care?)

Imperfectul (mergeam, vedeam, scoteam)

În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul imperfect (ex.) au rolul de a
înfățișa o succesiune de evenimente ale trecutului și arată o acțiune neterminată în trecut. De
asemenea, fiind un timp al istorisirii, impune o perspectivă subiectivă. Poate fi și o marcă a descrierii
literare.

Perfectul simplu (fui, fuşi, fu, furăm, furăţi, fură)

În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul perfect simplu (ex.) arată o
acţiune trecută, de scurtă durată şi terminată de curând, exprimând un moment situat într-un trecut
recent. De asemenea, marchează derularea rapidă a evenimentelor, În descriere, situează o anumită
secvenţă în prim-plan. Totodată, oferă acțiunilor dinamism, rapiditate.

Perfectul compus (am mers, am cântat, am dansat, am alergat)

În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul perfect compus (ex.) arată o
acţiune trecută, terminată mai demult şi fixează evenimentele într-o durată trecută, închisă. De
asemenea, marchează trecutul ireversibil şi contribuie la nararea unor evenimente în ordinea lor
cronologică.

Viitorul (voi merge, voi cânta, oi cânta, o să cânt, voi fi cântat, voi fi mers, voi fi alergat, voi alerga)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul viitor (ex.) arată o lume posibilă
de tipul visului sau al viziunii, care reduce diferenţa dintre real şi ireal. Totodată, prezintă o stare de
visare, dorinţa sau anticipare. De asemenea, sugerează speranţa sau certitudinea şi lărgeşte orizontul
în plan spaţial şi temporal (precizare).

Caracterizare de personaj
X este protagonistul textului fragmentar al operei literare Y de Z, deoarece participă la
evenimentele prezentate. X este creionat atât prin mijloace de caracterizare directe, cât şi indirecte.
Caracterizarea directă este realizată în mod direct de către de către autor, care oferă informații despre
statutul social, portretul fizic, vestimentație (-SE COMENTEAZĂ); realizată de către alte personaje;
autocaracterizare.
Caracterizarea indirectă sau portretul moral reiese din: comportamentul personajului, limbaj,
relații cu alte personaje, mediul în care trăieşte. (exemple din text) Trăsătură dominantă a
personajului X este…(1,2 scene din care reiese aceasta)
 Încadrare în curent literar
Romantismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(condiția poetului, natura, timpul, iubirea
imposibilă, istoria.) O primă trăsătură care încadrează textul în romantism o constituie prezenţa
antitezei (ex. +comentat). Poetul apelează la vis/somn, care devine o formă de evadare din real. Este
prezent sentimentul naturii, poetul are atracţie către neobişnuit, excepţional.(ex.) De asemenea, se
manifestă interesul pentru specificul naţional. Nu în ultimul rând, stilul este bogat în figuri de stil
precum antiteza, comparaţia, metafora, hiperbola (exemplu+ comentare). Prin toate aceste trăsături,
textul fragmentar al operei literare X, este o creaţie impresionantă pentru perioada romantismului.

Simbolismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(universul citadin-târgurile de provincie, fie marile
oraşe-, singurătatea, moartea, condiţia poetului, descompunerea materiei...). O primă trăsătură care
încadrează discursul liric în simbolism o constituie simbolul ..., prin intermediul căruia sunt
surprinse stări sufletești nedefinite, confuze, precum: suferința, nebunia, sufocarea, neadaptarea. Sunt
prezente o serie de motive literare: toamna, ploaia, odaia, parcul, cimitirul, marea, corabia, parfumul,
culorile, florile, instrumentele muzicale. Totodată, textul se caracterizează prin muzicalitatea
versurilor, datorită folosirii unor figuri de stil precum: enumeraţia, repetiţia. Nu în ultimul rând, este
prezent versul liber (ex.) Prin toate aceste trăsături, textul fragmentar al operei literare X, este o
creaţie impresionantă pentru perioada romantismului.

Realismul
Textul fragmentar selectat din opera X de Y se centrează pe tema (moravurile unei epoci, ale
unui mediu-care? legăturile individului cu contextul istoric, politic şi social, evoluţia personajului-
care?). O primă trăsătură o constituie preocuparea pentru obiectivitate, care se manifestă la scriitorul
realist prin nararea faptelor la persoana a III-a (ex de verbe si pronume la persoana a III-a). Naratorul
este neimplicat, impersonal, omniscient, apelând la descrierea fidelă a aspectelor de viaţă surprinse
(care?) Totodată, se creează tipologii de personaje (care?) Nu în ultimul rând, scriitorul adoptă o
atitudine critică faţă de aspecte înfăţişate, faţă de personaje. Prin toate aceste trăsături, textul
fragmentar al operei literare x, este o creaţie impresionantă pentru perioada realismului.

Modernismul
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(cunoaşterii, condiţiei poetului, arta poetică). Un
prim argument care încadrează textul X în modernism îl constituie ambiguitatea limbajului, care
reiese din utilizarea unor metafore surprinzătoare (care?+comentare) Totodată, poetul cultivă versul
liber care?). Prin toate aceste trăsături, textul fragmentar al operei literare X, este o creaţie
impresionantă pentru perioada modernismului.
N.B. În genul epic, se observă cultivarea romanului de analiză psihologică şi al experienţei.
Se pune accentul pe civilizaţia orașului, pe interioritatea personajelor şi nu pe acţiune. De asemenea,
este prezent personajul-narator, iar perspectiva narativă este subiectivă, cu relatarea întâmplărilor la
persoana I (ex.) Totodată, nu se respectă cronologia faptelor, dispare limita dintre ficţional si
nonficţional şi are un caracter deschis.
Prin toate aceste trăsături, textul fragmentar al operei literare x, este o creaţie impresionantă pentru
perioada modernismului.

Tradiţionalismul
 Textul liric X de Y se centrează pe tema...(copilăria, trecerea timpului, istoria, folclorul,
lumea rurală). Un prim argument care justifică încadrarea textului în tradiţionalism îl constituie
întoarcerea în timp prin evocarea unor vremuri care au reuşit să impresioneze prin frumuseţea lor
(care?). De asemenea, se promovează lumea satului, pasiunea pentru folclor, prezentat ca spaţiu
reprezentativ pentru datinile străvechi. Prin toate aceste trăsături, opera literară x, este o creaţie
impresionantă pentru perioada tradiţionalismului.
Pașoptismul
Textul liric/epic aparţine paşoptismului, deoarece scriitorul-poetul cultivă teme, precum
(istoria, natura, libertatea de creaţie, patriotismul). Apar o serie de motive literare...(ex.) Principalul
mijloc de expresivitate este antiteza...(ex.+comentarea).
Comentarea titlului
Titlul operei...de...se constituie ca o sinteză a întregului mesaj poetic, oferind indicii cu
privire la ideea operei:... (care este ideea?). Titlul este alcătuit din... (precizezi valoarea/valorile
morfologice), In plan real, titlul…semnifică…, iar în plan imaginar, acesta semnifică…(poate fi o
figură de stil pe care o vei comenta). (TITLUL) devine simbolul central al textului, întărind mesajul
acestuia, iar legătura cu creaţia propusă se face prin intermediul câmpului lexico-semantic (cuvintele
legate de temă: dacă e tema naturii ești atent la cuvintele din text care au legătură cu natura: copaci,
păsări, flori, stele, soare, etc...), având menirea de a spori expresivitatea şi de a indica percepţia
poetului asupra...accentuând sentimentele de.... Astfel, figurile de stil care predomină sunt (le scrii
din text şi le comentezi). Așadar, sintetizez prin a sublinia că titlul operei...de... pune în lumină
tema..., având o surprinzătoare forţă expresivă.