RECENZIE “PROFESORUL ȘI MENAJERA”

de Yoko Ogawa

V-ați gândit vreodată la celelalte fețe ale matematicii, nu numai la cea care ne este
prezentată la școală și pe care suntem obligați să o memorăm? Cu ajutorul acestui roman
publicat de autoare în anul 2003 care a fost mai apoi ecranizat în anul 2006, putem descoperi
că numerele nu trebuie privite ca pe niște capcane ale omenirii ci ca pe niște soluții a
problemelor oricui.
Povestea urmărește viața unei vaduve menajere ce a fost angajată să ingrijească un
bătrân profesor a cărui memorie s-a oprit în anul 1975 și dura zilnic nu mai mult de 80 de
minute, în urma unui accident de mașină. Acesta o întreba în fiecare dimineață ce număr
purta la pantofi și cand este ziua ei, deoarece lumea în care s-a obișnuit vârsnicul să trăiască
era una în care numerele erau temelia vieții. Imediat ce afla o informație importantă și-o nota
pe un bilețel pe care îl atașa cu un ac de siguranță de costumele pe care le purta. Urmărind
firul narativ, descoperim că între fiul menajerei, poreclit Radical de către Profesor pentru
forma capului sau, și bătrân se creează o legătură de prietenie ce avea la bază baseball-ul și
temele băiatului la matematică. Menajera și fiul ei descoperă că numerele nu sunt simple
semne grafice brăzdate de cineva pe o foaie și lăsate acolo să putrezească. Ele sunt “ca o
funie rezistentă”, fiind mai vechi decât oamenii, noi fiind ”niște neputincioși” în fața lor.
Opera a pus în valoare faptul că atunci când suntem pasionați de un subiect și nu ni se
impune asimilarea sa, îl înțelegem ușor și ajungem chiar să ne placă, devenind o parte din
noi. Fiecare personaj a reprezentat o viziune diferită a matematicii, privită prin ochii a trei
persoane ce proveneau din generații total diferite.
În concluzie, această poveste împletită pe alocuri cu formulele complicate ale
matematicii este un prilej de a vedea și înțelege că atunci când facem ceva din plăcere, nimic
nu ne va opri din a reuși.

RÎNGHILESCU MARIA-SOFIA