Epitetele cromatice ("palid", "albastru", "negre", "sur") evolueaza progresiv catre

tonurile inchise, sugerand deopotriva ofilirea elementelor vegetale si a omului in

toamna vietii lui.

■ Metaforele, ce reunesc in mod predilect termeni concreti, alterneaza cu niste

comparatii de aceeasi factura asociate cu epitete: "Casele-adunate ca niste urcioare/
Cu vin ingrosat; "Ca frunza bolnava a carpenului sur".

■ Tautologiile fie ca utilizeaza termeni din aceeasi familie lexicala ("Ca frunza []
ce se desfrunzeste"), fie ca acorda aceluiasi cuvant valori sintactice distincte: "Sa-
si ingroape umbra-n umbra lor, in ses" (complement - obiect direct si complement
circumstantial de loC).
Concepte operationale aplicate

■ Definiti metafora in praesentia si pe cea in absentia ca si tipul metaforic mixt

(expli-cit-impliciT), oferind exemple din poemul arghezian propus spre analiza si
din altele studiate de voi.
■ Reamintiti-va definitia conceptelor de oximoron si tautologie, figuri de stil
utilizate concomitent de poetii romantici si de cei modernisti; exemplificati din
lirica lui M. Eminescu si T. Arghezi.

Limba si comunicare
■ Dislocarile sintactice, frecvente in limbajul poetic arghezian, creeaza subtile
nuante semantice: astfel, adverbul de timp compus "niciodata", plasat la inceputul
primului vers (si in titlul poezieI), intarit de forma verbala negativa "nu fu mai
frumoasa", isi modifica sensul primar intr-unui pozitiv; intre epitetul personificator
"palid" si substantivul determinat "sesul" s-a intercalat predicatul "e asternut";
complementul-obiect indirect "norilor" (cu accent asupra elementului cosmiC) a
fost antepus deopotriva subiectului si predicatului (topica uzuala: "Copacii [le]
urzesc brocarte norilor").

■ Forma de dativ arhaic ("Niciodata toamna nu fu mai frumoasa/Sufletului

nostru"), insotita de procedeul ingambamentului, ingaduie ca accentul liric sa cada
in mod egal asupra adjectivului "mai frumoasa" - de la sfarsitul primului vers - si
asupra sintagmei-cheie din poem "sufletului nostru" - asezata chiar la debutul
versului urmator.

■ Un procedeu romantic tipic eminescian, preluat apoi si de T. Arghezi, este

folosirea conjunctivului fara marca C,vie =sa vina!) cu valoarea semantica a unui
imperativ mai slab, pe care-1 putem echivala cu o rugaminte resemnata din partea
poetului catre cititor de a asculta mesajul discret al venirii toamnei; forma verbala
aleasa este un regionalism, precum si in cazul altor cuvinte: "matasa", "urcioare".