"Riga 

Crypto si lapona Enigel",

     

                                                de Ion Barbu
                "Riga Crypto si lapona Enigel"  faceparte din
volumul "Joc secund" si este subintitulata "balada".
        Intr-adevar, poezia pare un cantec batranesc de
nunta pe care un menestrel il spune unui nuntas "la spartul
nuntii, in camara".
        Titlul aminteste de nefericirea unor cupluri celebre, ca
Tristan si Isolda ori Romeo si Julieta, dar "Riga Crypto si
lapona Enigel" este de fapt opoezie de cunoastere.
        Poetul insusi considera  ca aceasta delicata si stranie
poveste de dragoste dintre doi eroi neobis 858y2419i nuiti
este un "Luceafar invers".
        Si intr-adevar, personajul feminin, pastorita lapona
Enigel, care calatoreste impreuna cu renii ei spre soarele
Sudului, este de aceasta data simbolul omului superior,
rational, in timp ce personajul masculin, riga Crypto, craiul
care "imparateste" peste bureti, il reprezinta pe omul de
rand ce tinde sa depaseasca limitele lumii sale.
        Povestea de iubire dintre Crypto si Enigel exprima
simbolic o aspiratie umana, caci la I.Barbu iubirea este un
mijloc de intelegere a sensului adanc al lumii.
        Compozitia:
        Poetul foloseste tehnica povestii in rama sau a
povestii in poveste.
        Poetul respecta modelul baladelor populare
germane rostite de menestreli.
        Primele patru strofe alcatuiesc un fel de protocol, un
fel de introducere in textul propriu-zis, caci
poetul isi  incepe poemul cu invocarea adresata de nuntas
mult indaratnicului menestrel.
        Acesta este caracterizat prin epitetul "trist" si
comparatia "mai aburit / Ca vinul vechi ciocnit la nunta".
De asemenea, el este calificat prin epitetul antepus cu valoare
de superlativ absolut  "multandaratnic", compus
prin inversiune, ceea ce da un ton arhaizantadresarii. 
        Intr-o atmosfera tainica, intima, "la spartul nunti, in
camara", nuntasul ii cere acestuia sa-i "zica" "stins,
incetinel"  povestea de dragoste dintre lapona Enigel si
"Crypto, regele ciupearca", pe care "acum o vara" o zisese
"cu foc" in imprejurari similare.
        Dialogul dintre nuntasul "fruntas" si menestrel
constituie rama sau atmoafera lumeasca, de chef, a poeziei,
in care se "zice" despre potentiala nunta a celor doi.
Acum se evidentiaza scopul formulei compozitionale alese de
poet: la spartul unei nunti petrecaretii retrasi "in camara"
asculta un cantec trist despre o alta nunta care nu s-a putut
implini.
        Cantecul menestrelului respecta regulile baladei
fantastice, formula introductiva avand rezonanta de basm.
        Ca si in "Luceafarul " eminescian, este prezentat mai
intai omul inferior, rigaCrypto, simbol al existentei
pamantesti reduse la carnal.
        Mediul in care acesta traieste este surprins printr-o
serie de metafore ce sugereaza o lume umeda, friguroasa si
intunecata.
Astfel, intr- un tinut alcatuit din "pat de rau" si "huma unsa",
Crypto cel cu "inima ascunsa",  "imparatea peste bureti" pe
un tron "de roua parca".
         Verbul "imparatea" este usor arhaic si sugereaza
lungile inceputuri ale povestii populare,iar forma sa
de imperfect plaseaza totul intr-un timp etern, nedeterminat.
        El duce o existenta vegetativa, fara sa aiba o viata
spirituala si reprezintamateria care nu se poate spiritualiza.
        Conditia sa este tragica : nu este iubit de "rai ghioci si
toporasi" care-l "ocarasc", aspiratiile sale nu sunt intelese si
craiul sufera de singuratate.
        Ca si Catalina din "Luceafarul", care era "una la
parinti" si "mandra-n toate cele", riga este unicat in lumea
lui : el nu doreste insotirea cu o fiinta pe masura sa, ci aspira
spre o alta lume, superioara, echilibrata, cea a pastoritei
Enigel, simbol al intelectului.
        Dar aceasta "lapona mica, linistita" vine din tinuturile
boreale si tanjeste dupa lumina si caldura, inchinandu-se "la
soarele-ntelept".
        Ea reprezinta constiinta umana in aspiratia ei spre
lumina, spre desavarsire.
        In drumul ei repetabil, ce semnifica transhumanta,
pastorita isi mana renii de la nord spre sud, "de la iernat la
pasunat" si  poposeste "pe muschiul crud" din poiana rigai
Crypto, unde adoarme "pe trei covoare de racoare".
        Drumul spre sud al eroinei simbolizeaza aspiratia ei
spre soare.
        Povestea propriu-zisa este fantastica si se desfasoara
in visul fetei.
        Pentru Enigel somnul inseamna vis, iar regele Crypto
i se infatiseaza la limita dintre real si oniric.
        Dialogul lor are ton de descantec si este marcat
prin repetitii si rime interioare ("fragi" - "dragi") ce
accentueaza deosebirile dintre cele doua fapturi a caror
insotire este imposibila.
        Implorarea halucinanta a laponei de catre Crypto
pare desprinsa dintr-unceremonial magic, repetat de trei
ori si este comparabila cu chemarile Catalinei din
"Luceafarul".
        Faptura pamanteana, craiul indragostit o ispiteste pe
Enigel cu fragi si dulceata, roade ale pamantului si ale lumii
sale, indemnand-o deci sa guste dinbucuriile lumii senzoriale
:
        "Enigel, Enigel,
          Ti-am adus dulceata, iaca.
          Uite fragi, tie dragi
          Ia-i si toarna-i in puiaca".
        Desi fata il refuza, Crypto ramane ferm in optiunea
sa, mergand pana lasacrificiu :
        "Enigel, Enigel,
          Scade noaptea, ies lumine,
          Daca pleci sa culegi,
          Incepi, rogu-te, cu mine".
        Fata refuza din nou sa-l culeaga , indemnandu-l sa
astepte sa se coaca , sa se maturizeze deci la lumina
intelectului, dar riga tot mai face o incercare disperata de a o
convinge sa ramana langa el, in lumea sa tainica, aflata pe
taramul vesnic umed si umbrit al padurii.
El aduce drept argument valorile supreme ale
lumii lui : somnul "fraged" si racoarea, care o vor vindeca
de dorul de soare.
        In spatele acestui dialog se ascunde de fapt o optiune
fundamentala.
        Fata isi reprima cu greutate tentatia de a-l urma, simte
cum vorbele lui i s-au infipt in inima "ca o lama de blestem".
        Dar lapona  "preacuminte", adica inteleapta, respinge
pana la urma ispita coborarii la o treapta inferioara.
        In drumul ei spre soare, intalnirea cu riga Cripto este
doar o tentatie, o capcana pe care ea o ocoleste cu luciditate.
        Indragostita de soare, fata il refuza pe Crypto,
spunandu-i ca prefera locurile luminate, insorite si ca se teme
de umbra.
        Vorbind "frumos....si subtirel", ea ii spune regelui ca
lumile lor sunt fundamental diferite, ca "la soare,  roata se
mareste", in timp ce "la umbra numaicarnea creste".
        Perechile de cuvinte antonimice soare-umbra si
roata-carne marcheazaantiteza dintre spirit si materie.
        Lumea umbrei in care traieste Crypto inseamna lipsa
constiintei.    
        Pentru Crypto semnele luminii, faptul ca "scade
noaptea" si "ies lumine", sunt amenintatoare, pentru
ca  simbolizeaza viata.
        Pentru Enigel ele sunt insa benefice si fata intampina
cu bucurie zorile care "incep sa joace".
        Dar "regele ciupearca" si lapona se definesc cel mai
bine in raport cu lumina suprema, soarele.
        Lui Crypto astrul zilei i se pare "rosu, mare", ii
provoaca "visuri...de macel" si are "pete fel de fel", avand
asupra sa o functie distructiva:
        "Ca-i greu mult soare sa indure
          Ciuperca cruda de padure,
          Ca sufletul nu e fantana
          Decat la om, fiara batrana,
          Iar la faptura mai firava
          Pahar e gandul, cu otrava".
                Omul, acea "fiara batrana", prin intelect, prin
capacitatea de reflectare,este mai aproape de spirit, in timp
ce pentru fiintele inferioare spiritul este ucigator.
        Se sugereaza aici in mod simbolic constientizarea, pe
care lumea umbrei n-o poate suporta.
        Aflata pe o treapta superioara si aspirand spre soare,
spre spatiul nelimitat al luminii, Enigel simbolizeaza atractia
intelectului spre absolut.
        In viziunea ei soarele este "intelept" si este reprezentat
metaforic ca un taler scump de aur, cu margini verzi.
Discul sau auriu fascineaza universul polar al pastoritei,
reflectandu-se in sufletul ei ca simbol al oglindirii
absolutului in psihicul individului.
        Craiul este "mirele poienii" , simbolizeaza deci nunta
potentiala, dar aceasta nu se va face niciodata pentru ca lui
Crypto ii sunt asociate epitete ale sterilitatii, ca  "sterp" si
"span".
        Imprudent, regele prelungeste discutia cu fata
pana ce soarele se oglindeste ucigator in pielea lui, silindu-l
"de partea umbrei moi sa treaca".
        Tentativa lui Crypto de a schimba ordinea fireasca a
lumii sale, tendinta sa de a se smulge prin iubire din orizontul
sau limitat pentru a patrunde in lumea laponei, ii este fatala.
        Sub arsita soarelui "aprins inel" inima "regelui
ciupearca" plezneste, iar sucul i se acreste, transformandu-l
intr-o ciuperca otravitoare.
        Dezintegrarea lui Crypto, care nu a asteptat sa se
coaca, sa se maturizeze deci la lumina intelectului, este
surprinsa in imagini plastice din domeniul vegetalului.
        "Regele ciupearca" sfarseste astfel in veninuri
vegetale, personificate in fapturi grotesti de basm, ca Laurul-
Balaurul ori "masalarita-mireasa", simbolizand si ele
degradarea la nivelul primei trepte a organicului.
El face o parodie de nunta "cu masalarita mireasa", care
trebuie "sa-i tie de imparateasa".
        Enigel cea " prea-cuminte", adica cea inteleapta, este
o fiinta a cunoasterii, care aspira spre absolut.
        Crypto reprezinta tentatia care o stinghereste in
aceasta aspiratie a sa, tentatie pe care ea o reprima insa, desi
deplange moartea regelui ciupearca.
        De aceea se poate spune ca drama nu este a lui
Crypto, ci a lui Enigel.
        Plangandu-si iubitul, ea deplange de fapt
natura duala a fiintei umane, care oscileaza permanent intre
ideal si material, deci intre viata si moarte.
        Se simte in aceste versuri o usoara tenta de ironie fata
de manifestarile nesabuite ale craiului ciupearca, fata de
tentatia sa de a pasi - sub impulsul iubirii - intr-o lume care-i
este ostila.  
        Finalul poeziei pare sa aseze in legenda destinul
plantelor otravitoare.
Acestea sunt fiinte nebune, ca "nebunul riga Crypto", care
aspira la o lume superioara, ce depaseste puterile lor
marginite.
        Alegoria  este  simbolica, intocmai ca si la Eminescu.
        Riga Crypto, stapan al lumii vegetale, traieste ca si
Hyperion drama singuratatii.
El se indragosteste de o fiinta ce apartine altei lumi si aspira
la fericire.
        Iubirea lor este fantastica, se afla pe acelasi plan cu
iubirea dintre Catalina si Hyperion.
        Dar, in timp ce Catalina, sclava a iubirii efemere, fuge
in lume cu pajul Catalin, izbutind temporar in aspiratia ei
spre fericire, craiul Crypto plateste cu viata nesabuinta sa de
a incerca sa evadeze din conditia ce i-a fost predestinata,din
"cercul....stramt" al existentei sale.
        Crypto si Enigel sunt simboluri ale atractiei
contrariilor.
Dar datorita structurii lor incompatibile, contactul celor doua
personaje esteimposibil.
        Pentru Crypto iesirea din lumea sa inseamna trecerea
dintr-un regn in altul, ceea ce echivaleaza cu moartea.
        Pentru Enigel, aspiratia spre spiritualitatea
simbolizata de soare este o evolutie fireasca a fiintei umane,
singura capabila sa reflecteze, sa poarte fantana-n piept.
        Pentru o fiinta inferioa ca riga Crypto "pahar e
gandul, cu otrava".
       
        Arta limbajului barbian consta intr-o savanta dozare
lexicala a neologismului cu arhaismul si termenului popular.