Dima Sabina

Clasa a X-a D
Fișă de lectură
Riga Crypto și Lapona Enigel
de Ion Barbu

Ion Barbu a inițiat în lirica românească poezia hermetică (încifrată). El a

abstractizat limbajul poeziei și a instituit stilul baladesc.
Poezia „Riga Crypto și Lapona Enigel” face parte din volumul „Joc
secund” publicat în anul (1930). Această baladă prezintă într-o manieră
simbolic-epică o poveste de dragoste pe care poetul Ion Barbu a considerat-o a fi
un „Luceafăr” întors, ceea ce presupune o schimbare de roluri și semnificații.
Spre deosebire de Eminescu, la Ion Barbu factorul feminin este superior și
aspiră către o împlinire înaltă a existenței, în vreme ce factorul masculin este
atins de teamă și de nostalgia schimbării condiției, neputând trece dintr-un
mediu într-altul.
Construită ca și „Luceafărul” eminescian pe ideea poetică a
incompatibilității dintre două lumi, balada are o structură relativ simplă, în care
factorul narativ se organizează în etaje sau „în ramă” – o poveste în poveste.
Autorul se imaginează ca fiind invitat la o nuntă unde-i cere unui menestrel să-i
spună povestea lui Riga Crypto.
Balada este compusă din două părți distincte: un prolog și povestea lui
Crypto. Prologul transpune în câteva imagini atmosfera de la sfarșitul unei nunți,
când un trist menestrel este rugat să zică un cântec.
Cea de-a doua parte cuprinde povestea propriu-zisă redată prin cântecul
menestrelului. Mai întâi este prezentat Crypto, regele însingurat și bizar al
ciuperciolor. El nu-și găsește locul în lumea pe care o guvernează pentru că nu
și-a găsit încă perechea. Ghioceii și toporașii îl consideră aspru și nonconformist
pentru că nu vrea să-și perpetueze specia. Pe seama lui circulă o legendă despre
un ritual vrăjitoresc săvârșit la fântâna tinereții:
„Și răi ghioci și toporași
Din gropi ieșeau să-l ocărască
Sterp îl făceau și nărăvaș,
Că nu voia să înflorească.”
Urmează două strofe despre coborârea unei păstorițe lapone, pe nume
Enigel, din spațiul înghețat al nordului. Ea își aduce turmele de reni în pășunile
din sud, în poenile lui Crypto.
A treia parte și cea mai întinsă, prezintă visul laponei, în care regele
ciupercilor îi apare fetei ca o ispitire a lumii întunecate a somnului. Secvența

1
este alcătuită în forma unui dialog, care culminează cu revolta laponei și drama
lui Crypto.
Regele Crypto simbolizează mediul umed și umbra din regatul
ciupercilor, în timp ce lapona Enigel este o expresie a luminii și căldurii. Lapona
definește lumea ei prin raportare la soare („soarele-înțelept”) capabil să
oglindească și să se oglindească în conștiință și în suflet (fântână-în piept”):
„Și roata albă mi-e stăpână
Ce zace-n sufletul-fântână.”
Crypto o cheamă pe laponă în lumea lui, la umbra pădurii, unde numai
carnea crește. Enigel îl refuză și vorbește despre idealul ei de a se închina
soarelui înțelept, la care visează toți locuitorii ținutului nordic. Dar Crypto, atât
de nefericit în lumea lui, o roagă să-l culeagă, să-l rupă pentru totdeauna din
locul lui statornicit. Pentru Enigel această dorință exprimă infantilism și de
aceea îl sfatuiește să mai aștepte („așteaptă de te coace”).
Crypto iese în mod imprudent din inima pădurii, vrea să evadeze, însă
razele soarelui îl prind și-l pârjolesc:
„Dar soarele, aprins inel,
Se oglindii adânc în el;
De zece ori fără sfială,
Se oglindii în pielea-i chială.”
Rănit și transformat fiindcă nu avea „fântână-n piept”, Crypto se
metamorfozează în ciupercă otrăvitoare. Blestemat pentru că a încercat să fie
altceva decât îi era dat să fie, Riga va rămâne în ordinea proprie-i sale lumi,
rămânând marcat definitiv de aspirația sa nefirească. Neacceptat în lumea sa și
incapabil de înălțare, regele Crypto supraviețuiește doar printr-o nuntă fie ea și
aberantă, cu măselarița mireasă.
Poezia se încheie cu comentariul ironic al autorului la adresa destinului
nefericit al regelui-ciupearcă. Pentru ființa nepregătită spiritual, cugetarea poate
fi un pahar cu otravă. Numai ființa inițiată spiritual poate să aspire la un univers
solar al ideii:
„Ca sufletul nu e fântână
Decât la om, fiară bătrână,
Iar la făptura mai firavă
Pahar e gândul, cu otravă.”
Drama rigăi Crypto este într-o anumită măsură asemănătoare cu drama
Luceafărului, care se duce la Dumnezeu și cere moartea pentru a deveni muritor.
Riga Crypto visează o iubire peste fire și-și asumă în mod inconștient riscul de
„a muri”, de a se mtamorfoza, devenind o ciupercă otrăvitoare, în loc să devină
om.

2
 În concluzie, balada rigăi Crypto este o dramă a cunoașterii, dar pe un
fundament erotic, în speranța că omul ar dezlega prin iubire limitele misterului.