Povestea lui Harap-Alb -> comentariu

Opera a fost publicata in anul 1877, facandu-si aparitia in “Convorbiri literare” volum
care ilustreaza notiunile teoretice sustinute de George Calinescu. Textul urmareste drumul
initiatic al protagonistului si dificultatile acestuia.

Basmul este specie a genului epic de dimensiuni mici cu actiune lineara in care personajele
sunt purtatoare a unor valori simbolice.

Tema basmului „Povestea lui Harap – Alb” este conflictul dintre bine și rău, în care binele
învinge întotdeauna, însă, textul abordează și alte teme secundare precum destinul sau
maturizarea. Secvența în care Spânul profită de naivitatea fiului de împărat reprezintă
prima confruntare între bine și rău, când răul învinge prin viclenie, declanșând procesul de
inițiere al protagonistului: ignorând sfatul părintesc, Harap Alb este înșelat de Spân și este
convins să coboare într-o fântână neobișnuită, simbol al renașterii eroului, care devine
sluga antagonistului, subordonată unui jurământ. Secvența care marchează finalul
basmului reprezintă o turnură de situație. Spânul conștientizează nivelul de maturitate al
eroului, dobândit în urma probelor. Deznodământul confirmă amenințarea antagonistului:
acesta îl decapitează pe Harap – Alb, însă eroul este readus la viață de fata Împăratului –
Roș, astfel simbolizând încheierea procesului de inițiere. Spânul este ucis de cal, dovadă că
răul va fi întotdeauna pedepsit.

La nivel morfologic titlul este alcatuit din substantivul comun “poveste”.si substantivul
propriu “Harap-Alb”, iar la nivel sintactic, “poveste” are sensul lui de baza, accentuand
prezenta naratorului obiectiv, pe cand “Harap-Alb” fiind un oximoron. Cu “Harap” care
inseamna sluga sau om de culoare inchisa a pielii, si “Alb” care arata nobletea
protagonistului.

Naratorul este obiectiv, insa nu este pe deplin impartial, deoarece intervine din cand in
cand cu unele comentarii sau reflectii precum: ” .. poate oi izbuti să ieie fata împăratului
Roș, poate nu, ... cum le-oi fi norocul. Ce-mi pasă mie ? Eu sunt dator să spun povestea și vă
rog să ascultați .. ”

Coordonatele spatio-temporale sunt vag precizate :”Amu cica era odata”. Aceasta fiind o
trasatura specifica a basmului.

Basmul cuprinde formule specifice specie precum formula initiala “Amu cica era odata”,
care are rolul de a introduce cititorul in lumea fantasticului, formulele mediane “Si mai
merge el cat mai merge”; “Si merg ei o zi, si merg doua, si merg 49”, care au rolul de a
mentine cititorul in suspans, si formula finala “Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai
tine inca; cine se duce acolo be si mananca, iar cine nu, se uita si rabda” care are rolul de a
aduce un sentiment de implinere dupa citire.

In opera se regasesc personaje atat initiate cat si neinitiate. Cu Craiul, Spanul, Calul, Sf
Duminica, si Fata Imparatului Ros fiind initiate, iar protagonistul, Harap-Alb fiind
neinitiat. Opera mai cuprinde si personaje ajutatoare precum Gerila, Setila, Flamanzila,
Ochila, Pasari-Lati-Lungila, Regina Furnicilor, si Regina Albinelor.

Situatia initiala a operei este perturbata de faptul ca Imparatul Verde nu avea mostenitor
la tron, Craiul oferindu-i fratelui sau pe unul dintre feciorii sai, vazand care dintre ei este
vrednic. Apoi, este prezentata pregatirea de drum, in care craisorul se afla in gradina
imparateasca, unde se intalneste cu o cersetoare in varsta care ii cere un ban. Craisorul
avand mila fata de ea, ii ofera un banut, ulterior aflam ca cersetoarea era defapt Sf
Duminica, aceasta punand la incercare milostenia craisorului pentru a afla daca acesta este
vrednic de a deveni noul imparat. Astfel, ea il instrueste sa se duca sa ceara vechea hainele
si armele de cand era Craiul mire si sa ia jar pentru fostul cal al Craiului. Dupa aceea, este
prezentata refacerea echilibrului in care protagonistul, alaturi de personajele ajutatoare il
infrang pe Imparatul Ros, astfel reusind sa o aduca pe fata acestuia la curtea Imparatului
Verde, unde Harap-Alb este recompensat cu insasi iubirea fetei Imparatului Ros, dupa
infrangerea spanului.

Opera se deschide cu existenta a doi frati imparati, Craiul si Verde Imparat, alfati la cele
doua capete ale lumii. Echilibrul initial este perturbat de lipsa unui mostenitor la tron pe
line masculine in familia lui Verde Imparat. Acesta il va rug ape fratele sau, Craiu, sa il
trimita pe cel mai destoinic. Pentru acest lucru baietii vor fi supusi probei curajului de
catre tatal lor. Fii cei mari isi dovedesc insa lasitatea spre dezamagirea craiului, ce se afla
astfel in imposibilitatea de a-si ajuta fratele.

In urma apostrofarii fratilor sai, mezinul considera ca daca fratii lui au esuat, mai mult ca
sigur si el va patii la fel. Plangand in sinea lui, se va retrage in gradina palatului, acolo
unde ii va aparea in mod miraculous in fata Sf Duminica deghizata in cersetoare, aceasta ii
va cere un banut pentru a-i verifica milostenia, calitate necesara viitorului imparat. Ea ii va
prezice ca va ajunge ”mare si tare” si ii va intelege pe cei asupriti. Apoi il va trimite la tatal
sau sa ii ceara hainele si armele de pe vremea cand a fost mire si il va invata cum sa isi
aleaga tovarasul de drum.

Pregatit de drum, isi ia ramas bun de la tatal sau, si pleaca insotit de calul inaripat. Ajuns
in dreptul podului( trecerea de la imaturitate la maturitate), sa infrunte ursul ce ii va iesi in
cale insa, ursul se dovedeste a fi insusi tatal sau care se autodeghizeaza, mandru de fiul sau,
il sfatuieste sa se fereasca de omul span si mai ales de cel Ros.

Ajuns la marginea padurii, ii apare in cale Spanul, care se ofera sa ii fie ghid. Craisorul il
refuza, insa a treia oara este nevoit sa-l accepte incalcand astfel sfatul parintesc.
Pe drum, Spanul ii va cere plosca cu apa, fiindca ii este sete, insa varsa apa, spunandu-i ca
stie un loc cu apa proaspata.

O scena semnificativa este cea a coborarii in fantana ce simbolizeaza coborarea in infern si

“o moarte initiatica” (Mircea Eliade).

Fantana nu mai este un spatiu al regenerarii si al sperantei si unul al mortii. Odata coborat
in ea, Spanul incearca sa-l convinga pe craisor sa coboare si el pentru a se bucura de
racoare.

Craisorul este prins in capcana Spanului din cauza naivitatii lui. Iar pentru a iesii din
fantana, este obligat sa ii spuna unde se duce si cine este. Spanul ii va da numele de Harap-
Alb, facandu-l sluga lui si luandu-I “cartea” , hainele si armele si pus sa jure pe taisul
sabiei ca nu isi va deconspira identitatea.

Aceasta scena este importanta, intrucat marcheaza inceputul initierii eroului.

Odata ajuns la Verde Imparat, Spanul il va trimite pe Harap-Alb la grajduri, in timp ce el

va fi invitat la ospat.

Opera se incheie cu infrangerea Imparatului Ros, si intoarcerea protagonistului la curtea

lui Verde Imparat impreuna cu fata Imparatului Ros. Acestia sunt intampinati de toate
persoanele din imparatie, inclusiv Spanul. Dupa aceea, fata Imparatului Ros spune ca
Harap-Alb este defapt fiul Craiului, enervandu-l astfel pe Span, acesta omorandu-l pe
protagonist. Vazand asta, Calul il omoara pe Span iar fata il invie pe craisor cu ajutotul
apei vii, cele trei surcele de mar dulce si apei moarte. Ulterior, craisorul se casatoreste cu
fata Imparatului Ros, si se tine un mare festin care se spune ca “Si a tinut veselia ani
intregi, si acum mai tine inca; cine se duce acolo be si mananca, iar cine nu, se uita si
rabda” .

In concluzie, opera “Povestea lui Harap-Alb” scrisa de I Creanga este un exemplu de basm
clasic in care este prezentata lupta dintre bine sir au, in care binele invinge.