Brigid Kemmerer O Inima Apriga Si Franta

ScănneaWnCăfnScă n ner
1;
GĂSEȘTE MOȘTENITORUL,
CÂȘTIGĂ COROANA!
Blciwmul i fo« In iRqlt diurnii, Inii prințul Wwn ui regatului Embcrftll înfruntă
primejdii fl mat marii Se ?vonqrc că nu el ar * fi adevăratul moftcniror șl di magia
inrenliă a foit dezlănțuiri arupra ținutului. Și, cu toate dl Rhcn o arc alături pe
prințeia Harper, «răjcrul du, Gty< dispărut, lăsând In urmi mal multe Intrcbflri
decât răspunsuri.
CÂȘTIGĂ COROANA, IIO

SALVEAZĂ REGATUL! ________ MM^
Grey cunoaște identitatea adevăratului moștenitor, dar a Jurat 4 păstreze T
acest «creț Devenit fugar după ce a ucis-o pe vrăjitoarea malefică Llllth, tânărul nu
este deloc dornic «IUI provoace pe Rhcn - om până când Karis Luran amenință iă
atace din nou. însăți fiica acesteia, Ua Maia, vede slăbiciunile crudului plan al
mamei sale, însă poate ea să-l convingi pe Grey 41 ie împotrivească Iul Rhen, chiar
i < dacă ar 6ce-o pentru binele regatului Emberfallî
Antrenantă fl Imposibil de lăsat din mână, ierta DISTRUGĂTORII DE BLESTEME
continuă cu ce! de-al doilea volum, în care loialitățile sunt pure la încercare, iar o
nouă iubire înflorește într-un regat aflat în prag de război,
„Având parte de un erou tulburător de Idealist, de o eroină hotărâtă fl plină de

principii fi de o sultă de personaje secundare cutezătoare, O inimă^r^dfi frântăeste
fermecătoare» antrenantă fi te va fiice să-ți dorești imediat noi aventuri!”
TkNmi Daily
Scanned with Cam bc a nne r

nuanțată oferă o l^"??**1** ^ *^^ J"
esența valoare* ?i complexitatea
relațiile
deopotrivă.1
^drAMs
„Personaje convingătoare,
dileme etice, aventuri
sentimentale care se
înfiripă când nu te aștepți
și provocări non-stop, în
vreme ce eroii înfruntă
forțe întunecate în regatul
Embcrfall "
Common Seus^ Atedfa
„Un Jitntasy deosebit

de captivant și pe care îl vel
citi dintr-o suflare, O inimii
aprigii ^/»y$n*i are un
final cu siguranța pe gustul
cititorilor și care promite
noi și noi peripeții.”
Foûw^d Rwietw
Scanned witn Uambcanner

W IG1BKEMM«ER
a m Scanner
K\\IK<M\\ ț ^ VU S x'R V^^sUvAW \ AÛ^ , | \Û ^ u l *xve\i NuuV Al
Guvxb
mxno KVMMHU R
* HI tuAV nmxixn KKOMX
tex; xvpxugSt \ FMÛI Kwmwnn-, AVO
Mm ewvtxght C Kdh de CAVI, .'OW
1^ mignon oi A l^rt & Kw^ 1^ r public bv cor e IWRxSRl lYKbsWg l hn^ K
Jn^wuț whh N^msUtv iv t v
1
W AII ^ iv^xxl *S
l\\tw drew.rk AsupM Jiewtti ediții in KmKi wnun^ jțMîțin

COKIKRiVNx un imprim al CORINT BOORR ser, XlîHai EnutKseu
tu* $4 A. Bacurt^ti.
x\^v,ccrArun:^ ( uxvwxxiiniracvnnntM
O rasă xeriți și f&fti / Briîd Keînninxn trii cin IK caêsi de Andra Elena
AgiiueL BtuaRfii: CacMaTeeK» 2022
SN ^7SÔ6-O5S-O4<M)
I, A^£rr„ Ar.des Elena (^d.)
S2LIU
Scanned wT amScânner
/ImiiJ poveste este pentru tine, dracul mm cititor!
Uitâ-tc in oglindă!
Ești iui distrugător tic blesteme.
Efit puternic!
Scanned with UarnîScanner

Ești uimitor!
Schimbi lumea doar existând în sânul ei.
Iar at jnnf
atât
de
mândra
de tine!
Scanned with UarnîScanner

■Bl
VALEA
WJLDTHORNE
CÂMPIILE
NEVĂZUTA BLACKROCK
Scanned with CamScanner

EMBERFALL

Scanned with UamScahner
/o Offjn KLMMM'U'
CAPITOLUL UNU
HARPE R
MJ-E DOK SĂ ȘTIU EXACT CÂT ESTE CEASUL
E unul dintre puținele lucruri pe care regret că le-am lăsat în Washington DC, dar*
când se lasă întunericul, cina pare o amintire îndepărtata și Rbcn nu s-a întors încă în
odăile lui. vreau să știu cât este ceasul Nu-î nicio noutate să aștept pe întuneric, dar
când eram pe străzi aveam telefonul mobil al fratelui meu si număram fiecare minut
Acum sunt prințesa Harpcr din Disi, iar regatul Emberfall nu a progresat până-n
punctul de a avea electricitate.
Eu și Rhen avem camere separate, așa cum se cuvine pentru prințul moștenitor și
domnița cu al cărei regat urmează sa-1 uncas că pe al lui, dar mă vizitează întotdeauna
înainte sa se retragă în dormitorul său.
Nu a întârziat niciodată atac de mu Ir Sau», nu cred că a facut-o.
Arșița de peste zi s-a domolii, lăsând acrul răcoros să intre pe ferestrele deschise
ale camerei mele, iar din lemnele puse pe foc au rămas doar tăciuni strălucitori. Afară,
torțele pâlpâie la posturile străjerilor care înconjoară Ironrose, sclipiri la intervale
regulate care împiedica întunericul să se pogoare pe deplin peste proprietate.

Ce diferență enorma față de clipele in care Ironrose era hleslcrr^ când posturile
strajcnJor erau reci, întunecate și goale, iar dngijn. oameni care locuiau la castel
eram cu, Rhen șt Grey.
Acum, castelul c ticsit cu nobili, slujitori si străjen. iar noi nu suntem niciodată
singuri.
Și Grcycste plecat. Lipsește de luni bune.
Jau lumânarea de pe noptiera și o aprind de la tăciunii strălud- tori din vatră.
Este o mișcare pe care o fac fără să mai gândesc, așa rum aș fi aprins o brichetă
acasă Zo, strajera mea personală și cea mai apropiata prietena de aici, nu este ia
datorie în scara asta, iar ea merită să doarmă. Și Frcya, camerista mea. Luminile din
odaia ei s-au stins cu orc în urmă și cu, ca o egoistă, îmi doresc să nu o G făcut. Mi-
ar prinde bine o prietena.
în ușa aud o bătaie ușoară și traversez camera în fuga ca să o deschid.
Nu este Rhen, deși nu m-as fi așteptat să ciocănească. E Jake.
Când eram mică, Jake era blând și bun, fratele mai mare perfect.
Apoi am devenit adolescenți si, cât mama s-a aflat pe patul de moarte, tatăl nostru ne-a
distrus vierile, Jake are constituția unui fundaș si, ca să avem cu ce trăi, a acceptat
slujbe de Ia rechinii de cămătari care ne lot călcau praguL Pentru cei din afara familiei,
Jake s-a transformat rapid dintr-o persoană simpatică într-una de temut
Faptul că am fost prizonieră în Emberfall, un ținut la fel de frumos pe cât e de
sălbatic și plin de pericole, nu a schimbat temperamentul fratelui meu. în ziua în care
am sosit, era dezorientat și nesigur, dar a ajuns să intre în pielea prințului Jacob din
Disi, personajul fictiv. Părul brunet i-a crescut un pic și își poartă sabia Ia șold ca și
când s-ar fi născut cu ea. Nimeni nti i-a făcut necazuri în DC, si nici aici nud necăjesc
mulfi oameni.
în scara asta, expresia Iui e sumbră.
—- Bună! zic încetișor. Intra!

/o Offjn KLMMM'U'
O Mtfti eprifd îifr^tâ 11
O face, si cu închid ușa în urma îui,

— Ma mira ca ești inca trează, spune eL
— îl aștept pe Rhen. Tac o clipi, apoi; Ma miră ca fa ești încă treaz.
Fratele meu eziți
—- Eu și No ah ne facem bagajele.
Noah este iubitul lui, fost rezident medical într-o cameră de urgențe aglomerată din
DC, și acum „vraciul” castelului.
Ridic din sprâncene,
— Vă faceți bagajele?
Expresia fratelui meu nu se schimbă.
— Plecăm dimineață.
F
Vestea mă surprinde atât de mult, încât mă clatin un pas în spate.

Jake zâmbește.
— Nu pentru totdeauna, Harp. Nu e așa de grav.
— Dar... cum adică pircflfî?
El ridică din umeri, se foiește un pic și se duce la fereastră
— Au trecut câteva luni de când suntem aici- Știu că-ți place să te joci de-a
prințesa de la curte, dar mie ml se pare că trăiesc intr-o cușcă. Tace și mă privește
peste umăr, după care adaugă: Doar pentru câteva săptămâni. Maxim o luna.
Dau tot aerul afară.
— O lună!
într-o lună pot să se petreacă multe. O știu mai bine ca oricine altcineva,
— N-aș avea cum să dau de tine, zic eu. Dacă se întâmpla ceva? Uneori, durează
zile - japtâww - ca să transmit un mesaj. Tot nu știm ce se întâmplă cu SyM Shallow,
încoronarea lui Rhen sau...
Îmi aruncă o privire.

12 BRIGID KEMMEFU-R
— NLI C nevoie sa mă verifici ca să vezi ce fac, Harpei.
— Tot pot să-mi fac griji pentru tine.
Am fost o dati despărțiri după ce Grey m-a înșfăcat de pe străzile din DC, si
a fost oribil să nu știu ce ar fi putut sa se întâmple cu Jakc Nu mai vreau să simt
așa ceva.
— L-ai întrebat pe Rhen? S-ar putea să nu i se pară o idee buni Duritatea i se
citește în privire.
— Nu este tutorele meu.
— Știu, dar...
-— Știe oricum, Am vorbit deja cit el.
Asta mă uimește,
— L-am rugat si nu ici spună nimic, adaugă Jake, Voiam să te anunț personal.
Buzele mele descriu o linie dreaptă.
—■ Atunci, presupun că ai aranjat totul,
— Nu, Harp, Nu am făcut-o. Tace un moment, apoi zice: Vreau să vii cu noi.
— Jakef Nu por. Știi că nu pot.
— Ba da, pori. Poți să scapi de aici, ca și mine. Pleacă de lângă fereastră ca să
se oprească în fața mea și-mi vorbește pe un ton mai blând: Nu e nici tutorele tău.
Nu trebuie sa-ți petreci nopțile așteptări du-L
— Conduce o rară, spun eu. Nu a ieșit în oraș ca sa bea cu băieții,
— Are optsprezece ani, ca și tine. Jake face o pauză, apoi: Vrei să te căsătorești
cu el?
întrebarea ma lasă fără suflare.
Fratele meu se uita cu atenție la mine.
— Harp... știi ca asta re așteaptă dacă rămâi aici. A inventat toată alianța asta cu
o țară închipuită care depinde de căsătoria cu tine.
Scanned with UamScanner

O inimtl aprind fijrântă 13
Știu asta. Bineînțeles că știu.

Tac prea multă vreme. Jakc trece pe lângă mine, îndreptându-se către șemmeu.
— Nu mi-ai răspuns la întrebare.
Căsătorit.
— Eu... Nu știu.
Aruncă un buștean pe foc și-l împunge cu vătraiul.
-— Nu ar trebui să fir nevoită să știi. Asta vreau să zic.
Bușteanul începe să se aprindă, iar Jake mă privește peste umăr.
-— N-ar trebui să te afli intr-o poziție în care iubitul tău e nevoit să se însoare cu
tine pentru ca rara lui să nu se destrame.
Mă deplasez și mă așez pe perna de pe canapea.
— Dumnezeule, Jake. ce mă bucur că ai venit!
El se uita Ia focul care acum arde intens, facându-i părul șaten să lucească în
nuanțe de auriu și roșu.
— Știu că lucrurile nu erau bune în DC, dar nu mi se parc că sunt mai bune aici.
— Am pl ecat din Washington înfruntând un bărbat cu un
pistol, zic eu.
— Știu. știu.
Totuși, amuțește și el, deci îmi dau seama că nu e vorba dc o consimțire tacită.
Nu știu ce să îi spun.
— Nu pot să plec. Jake.
— îl iubești.
— Da.
Oftează și apoi vine și se așaza pe canapea, lângă mine. îmi sprijin capul de
umărul său și privim focul împreuna.
— Zvonurile scapă de sub control, spune în cele din urmă. Se aude că nu c
moștenitorul de drept și Karis Luran o să atace din nou.
— Zvonurile alea circulă de luni de zile.

14 BRJGID KEMMERER
— Oamenii încep să discute despre forțele din Disi circ m au ajuns

niciodată. Că alianța voastră este o prefăcătorie; Jake Jart si, acum, privirea îi
este tăioasă când adaugă: Nu pire doar u jj scap de aici. Vreau să aflu ce sc
întâmplă cu adevărat dincolo 4» castelul ăsta.
— Rhcn nu nc-arminri,
Jakc mă studiază o veșnicie*
— Și-a minut întreba curte, zice in cele din unim. Dacă tu crezi că nu sc
pretează să ne mintă pe nor, trebuie să fii atenti
înghit în sec. Rhcn nu este așa*
— Nu e nevoie să începi un scandal, Jake.
— Nu o hc, Iți ccr doar să ce gândești. Clatină din cap eu amărăciune, apoi
zice: Noah a spus că n-o să vrei să vit Mi-am ZB că măcar o să-mi ici în
considerare rugămintea.
Mă uit cu atenție la fratele meu neliniștit, care a făcut al^ ^ multe lucruri
oribile ca sa mă țină în siguranță* Știu că bunatatca și compasiunea exista în
inimi lui. Sunt sigura*
— Inii pare răul
El scrâșnește din dinți*
-— îmi doresc să G știut dacă Grey e mort sau viu.
— Șl eu, spun și oftez,
— Nu din aceleași motive ca tine, replică el și mă privește de sus. EI c cel
care ne-a prin* aici.
Jake clatină din cap și-și trece apăsat o mană peste maxilar. Acum, trupul său
c încordat,
— Dacă o să sc întoarcă vreodată, o să-l fac să-și dorească sa nu sc fi întors.
Nu c cjne știe: ce amenințare, Grcy este probabil mort — iatl captiv in
tărâmul celălalt, crea ce c h fel de rău.
— De ce ești atât de furios?
Nori de furtună îi Pruncea privirea*

O i'fnrrrJ tipici lijrâtltd
— Harpei'# hli-am petrecut luni de zik urmărindu-i cum re ftiln^sc!

___[Mu iriâjdwHf nimeni.»
___Ba da! Te folosesc! Grcy re-a adus aici ca să-i ajuți sâ rupă un blestem cu care
n-ai avut de-a face. St apoi, când ai evadat, te-a adus îtiriisi în locul ăsta,
.— Ai» vrut sa mi întorc Și m-am Întors. Nu regret alegerea făcută, *
Până-n clipa de față, când mă uit în ochii lui Jake, nu mi-am dat niciodată seama
că el îmi regretă alegerea. Poare că 1-1 salvat viata, dar acum e prizonier aici si nu
arc cum să ajungă acasă,
Zăvorul de la ușa mea scoate un sunet, iar eu mă întorc, surprinsă să-l văd pe
Rhen in prag.
Prințul încă poartă ținuta formala, o tunică albastră închisă până la gât cu nasturi
și o sabie ia șold. Lumina focului se reflectă în parul său, poleindu-l în nuanțe aurii,
dar ochii îi sunt obosiți. Ne zărește pc Jikc și pe mine lângă șt m meu și se oprește.
Încordarea din încăpere e atât de intensă, încât probabil o simte.
—* lartă-mă! spune Rhen cu grijă. Este târziu. Credeam câ o sa fi singură.
Jake oftează.
— Ar trebui să fii singură- Eu pkc. Se apleacă si mă săruta pe frunte, după care
adaugă: Ai grijă de tine* Harpei! Vorbesc serios!
Replica asta mai adaugă ceva dulceață tuturor celorlalte vorbe.
— Mulțumesc, frate mar mare/
Jnke se oprește lângă Rhm înainte să pună mâna pe clanța ușii.
— Tot plec mâine, spune eh
— Astăzi, de fapt, rostește Rhcn pe un ton Ia fel de egal ca al lui Jakc. E trecut
cu mult de miezul nopții. Se uită la întunericul dc dincolo de fereastră, adăugând?
Dusuri și un mic grup dc străjer: o să te însoțească. Dacă vrei, poți să pleci în zori.

16 BRJGID KEMMERER
Asta-1 bulversează pe Jake preț de o clipă, dar își revine repede.

— Bine.
Rhen ridică o sprânceană.
— Credeai că n-o să-mi respect cuvântul?
— Credeam c-o să găsești lucruri mai importante de făcut.
— Intr-adevăr. Ai dreptate*
Rhen deschide ușa și o ține așa. O invitație dara sa plece,
Jake deschide gura ca să se certe.
Rhen poate să fie răbdător când vrea, dar simt că acum nu e unul dintre
momentele acelea.
— Jake, spun eu. Ai obținut ce-ai vrut.
— Nici pe departe.
Dar observația e de ajuns cât să-l facă pe fratele meu sa renunțe
la ceartă, apoi iese pe ușă.
Odată plecat, Rhen traversează încăperea spre locul în care stau. Fiecare
zi pare să-i accentueze și mai mult cearcănele, o atenție sumbră și încordată
care parcă nu mai dispare.
— Ești în regulă? îl întreb când se apropie.
Mereu e încrâncenat după ce pleacă de la întâlnirile cu sfetnicii lui, dar
mi se pare ca astăzi a depășit o nouă limită. Este distant Atât de rigid, încât,
dacă nu l-aș cunoaște, cred ca m-aș îndepărta de el.
— Ce sc întâmplă? Este târziu* Credeam ca»,
îmi cuprinde talia cu mâinile, facându-mă icnesc. Apoi mă sărută.
Rhen este atât de puternic și de abil, că uneori încă mă surprinde când e
blând. A traversat camera ca și când ar fi vrut sa pornească un război, dar
mă sărută de parcă aș fi cea mai delicată ființă din castel. Mâinile lui emană
o căldura pe care o simt prin trupul adormit, ar rugăndu-mi catifelat
mijlocul îmi lipesc palmele

O inimi aprigi jiJrânii 17
dc tunica lui și-i inspir parfumul, lăsând apropierea dintre noi să mai șteargă din
grija zgândărita de Jake.
Deși Rhcn sc retrage, tot c foarte aproape de buzele mele. Privirea lui SE
adâncește în a mea.
— Ți-am simțit îngrijorarea din cealaltă parte a castelului, spune el și-mi
mângâie ușor obrazul cu degetul mare, O simt și acum.
Roșesc și ma uit în jos. Ma joc cu cataramele de ia tunica lui, de parcă ar trebui
îndreptate, dar desigur că nu trebuie.
— Sunt în regula*
-— Harpcr, spune el cu blândețe, acoperindu-mi mâna cu a lui si fortând-o să se
liniștească.
Ador cum îmi rostește numele, cum accentul Iui îngreunează „R âurile, facându-
le să sune ca un tors. E mereu atât de protocolar, că numele meu pare un secret doar
între noi.
Cu un deget, îmi ridica bărbia.
— Spune-mi Ihcik tale!
----Jakc tocmai m-a anunțai că pleacă.
— A! face Rhen oftând. Fratele rău este nerăbdător și nesăbuit, iar sincronizarea
ar fi putut fi mat bună. dar. totodată, și mai proastă* Prefer să-l trimit cu
binecuvântarea mea, decât să aflu că a stârnit haos undeva în regat. Dustan nu o să-i
permită să intre în multe necazuri.
— Mă surprinde că-1 trimiți cu comandantul gărzii tale.
— Aș fi preferat să nu o fac, dar, în privința asta, am puțini străjeri în care pot să
mă încred. Garda Regala tot mi se pare neîncercată, dar fratele tău insistă că pleacă,
indiferent dacă-mi place sau nu.
Ei bine, pare să fie o replică de-a Iui Jake*
Rhen mă studiază*
— Ai prefera să o trimit pe Zo?
Scanned with CamScahner

[8 BRIGID KLMMLRER
— Nu»
Dacă Jakc pleacă, nu suport gândul de a-mi pierde și prietena.
— Ți-a zis Jake că vrea să-l însoțesc?
Întrebarea îl face pe Rhcn să încremenească»
— Nu. Si cc ai hotărât?
Asta-j unul dintre lucrurile care-mi plac cel mai mult la el, Este poruncitor,
ferm și nu șovăie nicio clipă, dar niciodată nu-mi răpește posibilitatea de a
alege.
— Că nu plec cu el.
Rhcn expira și mă săruta din nou.
— Mi-am petrecut atât de mult timp să re găsesc, încât mi-am făcut griji că
soarta ar putea să mi te ia.
îmi lipesc fruntea de gâtul lui și inspir căldura parfumului său.
— Nu plec nicăieri.
Mă lasă doar cu tăcerea un moment, dar îmi dau scama că îngrijorarea lui nu
s-a domolit.
îmi mușc buza, nedorindu-mi să J agit și mai mult,
— Jake a spus că zvonurile despre un alt moștenitor s-au înmulțit
— Asa este.
îi apăs pieptul cu o mină, gândindu-mâ la tot ce mi-a zis Jake.
— Vorbește cu mine, Rhcn!
Oftatul lui pare exagerat,
— Moștenitorul exista. Există consemnări regale, cu sigiliul tatălui meu. Am
vrut să grăbesc încoronarea, dar mulli nobili și-au exprimat deja dorința de a
vedea dovezi care să indice clar succesiunea la tron, iar eu am să mă străduiesc
din răsputeri să Ii le ofer.
— Cum ai să-I găsești?
—- S-ar putea să fie imposibil. De fapt, se poate să fie mort. Nu prea avem pc
ce să ne bazăm în căutarea noastră. Dacă mama lui 3 fost vrăjitoare, așa cum
indică arhivele, el ar trebui să aibă ceva puteri

O intrr.â aprigă fi frântă 19
magice, ca Lilitk Cândva, mi-a zis că firul magici nu s-a pierdut odată cu ca, că
simte existența unui ak vrăjitor. Magia este interzisă de ani de zile în Emberfall. dar
dacă dăm de știre că cineva are puterea asta, s-ar putea să nu-i fir atât de ușor să se
ascundă.
l.ilifh. Doar numele ci este suficient să mă facă să mă cutremur.
-— Cc-ai sa faci dacă ai să-l găsești?
— Dacă arc puteri magice, o sa fie distrus.
Mă smucesc înapoi-
— Rhen!
EI nu spune nimic. Nu este nevoie să o facă. Expresia din ochii lui transmite
destule.
Mai fac un pas în spate.
— Omul ăsta efrattk tău.
— Nu. Este un străin, replică el, iar vocea nti-i trădează nimic. Mi-am petrecut
aproape o veșnicie în capcana unei vrăjitoare, și asta mai că mi-a ruinat regatul N-
am să risc să fit distrus de o alta.
Sunt țintuită pe loc și parca m-a luat cu frig, în ciuda focului de lângă mine. Nu
știu ce sa zic. L-am mai văzut trimițând un om la moarte, dar era un bărbat care ne
ucisese patru dintre străjeri, unul care ne-ar fi omorât, dacă ar fi avut prilejul.
Situația asta e diferită. Calculata. Premeditata.
Rhen face un pas înainte și întinde o mână ca să-mi atingă chipul.
Mă retrag tresărind, și expresia îi încremenește.
-— N-am vrut să te supăr, spune încetișor, iar cu știu că vorbește serios. Nu mi-
am dat scama ca ar fi o surpriza. Ai văzut cu ochii tai ce dezastru a provocat Lilith.
Da. Am văzut. Am văzut-o torturându-1 pe Rhen la nesfârșit. Nu avea nicio
putere s-o oprească.
— Sunt sigura că ai dreptate, îi zic eu, deși situația e cu torul alta.
Inspir tremurând și sunt nevoita să-mi lipesc o mână de burta.
Rhen a dovedit c-o sa f acă tor ce e necesar ca regalul EmbciEII să nu se
dezbine. O dovedește acum,
-— Nu te-ndepăna de minei îmi cerc cu blândețe, iar în vocea lut sesizez o
nouă notă.

20 BRJGJD KEMMEHER
Nu c vulnerabilitate - niciodată —, ci altceva foarte asemănător.

— Te rog! Nu pot să îndur așa ceva.
Pare epuizat. 1 rupul îi este foarte încordat. Mă-ntreb când a dormit ultima
dată. Inspir adânc, îmi alung tremuru! din degete și
apoi fac un pas înainte ca să-l îmbrățișez.
— Spune-mi care sunt fricilc laie! îi zic încet.
-— Nici măcar nu știm dacă Lilith e moartă, rostește Rhen.
Dacă ar fi să-l găsească pe moștenitorul ăsta, dacă ar ii să complo
teze amândoi împotriva mea...
— Au trecut luni de zile. Fie e captivă pe celălalt tărâm, fie Grey e blocat
acolo.
— Sau i-a jurat credința, așa cum am văzut noi, iar ea așteaptă momentul
potrivit.
Grey i-a jurat să o slujească pentru a mă salva — chiar înainte să-i pună
cuțitul la gât lui Lilith și să dispară în partea cealaltă. în Washington, DC,
— Nu ar ajuta-o. Rhen. El n-ar face asta.
— Trebuie să-mi protejez poporul, Harper.
Se sprijină de mine, iar cu ascult ritmul tot mai lent al bătăilor inimii lui. Ii
ating pieptul cu o mână și el închide ochii. Cu multe luni în urmă, într-un
moment când era în trupul său de monstru. Rhen și-a atins fața de mâna mea și
s-a liniștii pur și simplu, l-am simțit teama atunci. O simt și acum.
— Nu mai ești un monstru, îi zic în șoaptă.
— Am trimis străjer! la casa mamei lui Grey, în valea Wild- thorne, spune
Rhen cu grijă.
Scanned with Cam^canner

O (MW aprigă fijrdtui 21
Mâna-mi încremenește pe obrazul lui.

— Poftim? Când?
— Săptămâna trecută, îmi răspunde cL CA să ne asigurăm. S-nu întors astăzi,
spune după o pauză.
Cândva, Grey mi-a povestit că Lilirh îi ucisese întreaga familie, [asând-o în viață
doar pe mama lui,
— Ce au descoperit?
-— Mama lui a dispărut. Localnicii au zis că și-a vândut animalele și s-a mutat cu
câteva luni în urma. Nimeni nu știe încotro s-a dus. Se zvonește că un bărbat rănit a
stat cu ea o scurtă vreme, dar nimeni nu l-a zărit, zice după o altă clipă de tacere.
îmi țin respirația un moment.
— Grey ar putea fi în viață, șoptesc eu.
— Da. Vocea lui Rhen este dură, dar simt grija și nesiguranța care se ascund în
spatele ci: Având în vedere ce mi-au raportat, presupun ca Grey trăiește.
îmi ridic privirea la el
— Grey nu i s-ar fi supus, Rhen.
— Dacă nu a facut-o, de ce nu s-a întors la Ironrose?
încerc să mă gândesc la un răspuns, dar nu reușesc.
— Karis Lutan ar putea să atace în orice moment, spune Rhen. Moștenitorul ar
putea să apară oricând. Face o pauză și apoi cam pictează: Și Lilirh ar putea să aștepte
ocazia potrivită ca să atace.
îmi sprijin capul de pieptul lui Rhen șî mă uit din nou pe fereastră, la stelele care
împânzesc văzduhul.
— O, Grey! zic eu. Unde ești?
—- Chiar așa, unde ești? spune și Rhen.
Oftează și, printre sunetele cuvintelor, aud dorul, tristețea si grija. îmi sărută ușor
părul.
— Unde ești?

CAPITOLUL DOI
GREY^
IDUPĂ-AMIAZA TÂRZIE E MEREU ÎMPOVĂRATĂ DE SOARELE
dogoritor, dar nu mă deranjează, pentru că în grajduri este liniște și rareori
îmi ține altcineva companie în afară de ajutorul de grăjdar.
E ultimul loc în care m-ar căuta cineva, așa că-l accept cu bucurie.
Transpirația mi se lipește de brațe, atrăgând firicele de praf si paie când
întorc furca pentru fân. Căldura o să devină și mai nesuferită înainte să se
răcorească, dar sunt obișnuit cu asta. Turnirul organizat de Worwîck este
oprit până Ia lăsarea întunericului; doar eu și Tycho ce mai trecem pe acolo.
Mai târziu, din grajduri o să răsune strigatele bărbaților care și cheamă caii
sau care se ceartă din pricina armelor de închiriat din capătul culoarului.
Odată te băutura începe să curgă și arena se umple de oameni dornici de un
spectacol, zgomotul o să fie asurzitor.
Acum totuși, arena este pustie, iar grajdurile așteaptă să fu curățare
temeinic. Nu sunt nici pe departe la fel de extravagant de luxoase ca acelea de
la Ironrose, când eram comandantul Gărzii Regale din Embcrfall.
Scanned with Cambcanner

O itnrw aprigă jifrânta 23
Tycho cântă pe sub mustață cât scoate bălegarul din boxe, atât de încet, încât nu
reușesc si identific melodia din cauza forai tul ui
cailor Este firav pentru vârsta lui, cu o constituție deșirată carc-1 face sa pară mai mult
de doisprezece ani decât de Cincisprezece, dar asta nu-l împiedica să fie rapid și
capabil. Părul blond-închis îi trece un pic de linia maxilarului, umbrindu-i ochii
albaștri.
Din diverse motive, și lui Tycho îi place partea asta a zilei. Uneori, după turnir,
bărbații cu burta plină de bere vin să caute distracție. I-am auzit oferindu-i bani lui
Worwick pentru o ora in compania lui Tycho, L-am urmărit pe Worwick luând în
considerare ideea.
Băiatul știe cum să se facă nevăzut.
Mi-am petrecut ultimele câteva săptămâni încercând sa mă asigur că, în schimb,
știe să se apere.
— Câte ți-âU mai rămas? îi strig.
— Trei! strigă și el drept răspuns, apoi își trece un antebraț peste frunte. Pe toți
dracii, e prea cald!
Pe fereastra boxei, mă uit la poziția soarelui- Mai sunt câteva ore până la apus.
-— Le curăț eu. Tu du-te la Câinele Urlătot. Jodi a spus că săptămâna asta
primește homari din Silvemioon.
El iese din boxa în caic se află.
— Hawkl Taverna lui Jodi e în cealaltă parte a orașului.
„Hawk." Au trecut trei luni și tot nu m-am obișnuit cu numele. îmi dau la o parte
parul umed dc pe frunte și zâmbesc.
.— Atunci ai face bine s-o iei la fugă! Homarii pregătiți la aburi costa un ban de
aramă bucata.
Oftează» dar, după un moment, îi aud pașii pe culoarul plin de
-— Când o să câștig, am de gând să comand o duzini striga peste uman

I
!.
Scanned with CămScanner

24 BRIGID KEMMJÎRER
Nu o să câștige, Nici măcar cu avantajul pe care i l-am ofCnt deja.

Totuși, se apropie.
Când am ajuns aici, încă mă vindecam de pe urma luptei mdț finale cu
Li li di. Coșmarurile mi-au stricat somnul săptămâni î n șir, lăsându-ma
epuizat si slab. Curățatul boxelor și al armelor îmi consuma aproape coacă
energia.
Totuși, după ce m-am vindecat, monotonia vieții de tutuituri a început
să mă plictisească și să mă enerveze. îmi lipsea duritatea fizică din cadrul
Gărzii Regale. Câteva orc cu furca de paie și o cârpă nu se comparau cu
două ore de instrucție și de antrenament cu sabia. Am început să mă trezesc
înainte de răsărit, să dau ocol orașului alergând în întunericul zorilor sau să
urc treptele stâlpilor care sprijineau acoperișul arenei.
Nu știu de câtă vreme mă urmărea Tycho când l-am surprins, dar era
destul de clar că încă mă îngrozea ideea de-a fi descoperit. A fost norocos că
nu aveam un cuțit la mine.
Sau poate ea am fost norocos. Îndemânarea mea de a folosi arme ar atrage
cu siguranța atenția. Dacă vine cineva să caute un spadasin iscusit, nu vreau
sa mă arate nimeni cu degetul. Uneori, mă lupt cu Tycho folosind săbiile pe
care Ie păstrăm pentru antrenament, dar am grijă să execut doar mișcări de
bază, și-l las să nu lovească de multe ori.
Scârțâitul unei căruțe se aude afară, însorit de tropăiala cailor masivi de
povară.
— Tycho! Hawkl strigă un bărbat. Veniți să vedeți ce am!
WorwicE Oftez. Ar putea să aibă orice, de la un bloc de gheața la un cui
ruginit sau cadavrul unui pescar.
Gândindu-mă la căldură, sper din toată inima ca nu e ultima variantă.
Ies din grajd. ștcrgându-mi mâinile de pantaloni. In căruță sc află o ladă
uriașă, mai înaltă decât un bărbat, acoperita de o prelata imensă, legară la
colțuri. Caii de povară sunt uzi de transpirație și spuma li sc adună pe la bot.
Worwick forțează întotdeauna prea mult animalele* O să fiu nevoit să-i
spăl înainte să traversez orașul* La urma urmei, s-ar putea ca Tycho să

O itituui aprigă și frântă 25
câștige astăzi.
Worwîck arată de parca ar ii găsit o grămadă din argintul regelui. Mai că
sare de pe capră, și asta spune ceva, având în vedere greutatea lui* Din
buzunar, scoate o cârpă și-și șterge fruntea asudată.
-— N-o să-ți vină să erezii spune ci. Pur și simplu n-o să-ți vină să crezi!
— Ce ai acolo? întreb eu.
■— Unde-i Tycho?
Worwick chicotește de încântare.
— Vreau să-i văd reacția.
Sr-Tiirat cu mine până la tavernă pentru hornuri la aburi, pe cart c
săJiu nevoi! să-i cumpărf dacă pierd prea mult urmai.
— L-am trimis in oraș după o alifie pentru unul dintre cai.
— Aaal Păcat! face el, oftând dezamăgit. Atunci, o să fiu nevoit să o văd
doar pe a ta.
Probabil n-o să am cine știe ce reacție, iar el știe. Lui Worwick i se pare
că sunt nepăsător și lipsit de imaginația Mi-am petrecut prea mult timp sluj in
du-1 pe prințul moștenitor — atât ca omr cât și ca monstru — ca să fiu
surprins de orice ar putea să aibă Worwick sub prelata aia.
Nu este un om rău, ci doar un pic prea crud și prea mânat de ce o să-i
aducă un ban în plus în buzunar. In calitate de comandant, mi-ar fi fost milă
de el*
Fiind Hawk, îl tolerez pur și simplu.
■—- Atunci, hai, arata-mi! spun eu.

26 BRTGID KÎMBHER
— Ajută-mă să desfac pânza!

Frânghiile sunt bine legate, cu două noduri. Sunt la al dojlq colt când
îini dau scama că e încă lângă căruță și mă privește.
Tipic t ea de-a doua frânghie cedează și ridic pânza*
Văd o cușcă. Ma holbez la... o creatură pe care nu pot sa 0 identific
Arc o formă oarecum umană și o piele de un gri-mdu î( culoarea cerului
într-o noapte înnorată. Aripi legate cu funie îi ies din spate și coada-i lungă
și bleaga e încolăcită pe podeaua cuștii. Toate membrele se termină cu
gheare si părul negru c ud de transpirație.
Nu se mișcă.
— Pe roți zeii! exclama Worwick. Crezi ca a murit?
— Dacă nu a murit, nici muie nu mai are. Ii anine o privir* sumbră și
adaug: Cată vreme a stat sub prelata?
— Două ore.
—■ Pe zăpușeala asta? [și acoperă gura cu mâna. — Vai de mine!
— Are nevoie de apă.
Când el nu se mișcă, sar din cănită și aduc o găleată din grajd.
Când mă întorc, văd că ființa tot nu s-a mișcat. Urc di D nou în căruță si
mă las pe vine lângă cușcă. Văd cum coastele i se mișca încet. Măcar respiră.
Iau apa în mâna făcută căuș și întind brațul printre bare, p: curând u-i-o pe
față. Nasul e un pic mai îngust decât al unui om, iar maxilarul mai larg* Apa
lasă o urmă pe pielei de culoarea fumului.
pe Worwick, Unde ai găsit creatura?
— Este un scraver, îmi răspunde eL Mi-au zis
— Ce este? îl întreb
că a fost prins departe, în nord. în pădurile
înghețate de dincolo de Syhl Shallott L-am câștigai la un joc de cărți! Norocul
mi-a zâmbit azi, băiete!

O faimă aprigă si frântă 27
Un scravcr, Mi-adnc aminte din copilărie de o poveste despre o

asemenea ființă, dar a trecut prea mult timp ca să fi reținut multe detalii.
— Credeam ca ființele astea sunt un mit. Ceva care sî-i sperie pe copii.
— Se pare ca nu.
Mai iau un pumn de apa și-o las sa-t curgă pe piele, apoi îl îndemn ca pc
un cal. Pleoapele îi flutură, dar nu se mișcă.
— îti vine sa crezi că ei cereau doi bani de cupru doar ca să arunci o
privire? spune Wonvick. De-a dreptul rușinos.1
Ridic din sprâncene. Nu-1 aud prea des pe Worwick expri- mându-si
mila.
— De acord.
— Exact! Pentru un scraver? Oamenii sigur ar da cinci.
Alia! Nu se dezminte.
Când iau apă a treia oara, creatura zvâcnește. Gura i se mișcă, în
căutarea apei. Ghearele zgârie podeaua cuștii când încearcă să se apropie de
mine. Mișcănlc-i sunt slabe și demne de milă.
-— Ușurel! spun cu blândețe. Am apă din belșug.
Mai iau un pumn. O să fiu nevoit să aduc un polonic.
Ființa inspiră profund» nările i se umflă și din piept scoate un sunet slab.
întind mâna cât mai mult posibil spre buzele sale.
Ochii i se deschid și sunt pe deplin negri. Sunetul slab se transformă
într-un mârâit.
—- Ușurel! repet eu. N-o sa te rănesc».
Se repede la mâna mea. Sunt rapid, dar creatura e și mai rapida. Colții se
înfig în încheietura mea înainte să reușesc să scot brațul din cușcă. Mâ
eliberez și mă împleticesc înapoi, împiedicându-mă de găleata cu apă și
aproape cazând din căruță.
Worwick mă privește de sus și apoi izbucnește în râs.
— Nu, nu! E mai bine c-ai fost tu aici. Nu cred ca Tycho ^ ^ avut curajul
să bage o mana în cușca.

28 BRJOD KI-MMERER
Pe toți dracii! E dc groază cum sângele șiroiește din încheie^ rx Din

cauza murdăriei si a transpirației, simt deja că mă usunX
Scraverul s-a retras în partea opusă a cuștii. De aici, îmi d JtJ scama că
Ginta este, indubitabil, un mascul. Se uită urât la mi^ cu colții pe jumătate
dezgoliți și ochii precum două puțuri pl^ de avertismente sumbre.
___Acum o sa fii nevoit să aștepți apa, îl anunț.
___Ce crezi că ar trebui să facem cu el? întreabă Worwick.
Oftez. încheietura mă arde și-mi este foame. O sa trebui^ sâ-i aduc pe
Tycho și să mă întorc înainte dc lăsarea întunericului; altfel, o să fie
groaznic.
___Nu putem să-l lăsăm aici, în soare. Hai să ducem căruța î- arenă, zic
eu. Putem să ne gândim la ce sa facem cu el după tuni
__Hawk. ești un om bun! Worwick mă bate ușurel pe unii, apoi
adaugă: Mă găsești în biroul meu, daca ai nevoie de mine. Ce noroc pe
capul meu!
—^—u-»—-------------------
Tycho sta la tejghea, cu o farfurie cu homari mâncată pe jumătat! în față

șt cu un zâmbet pe chip. Este devreme, așa că taverna m este aglomerata,
tar Tycho este singur la tejghea. Parc atât dc ia cântat de el însuși, încât
mai ci mă bucur că Worwick a ajuns în curte cu o problemă pe care se
aștepta să o rezolv cu.
Nu mă pot abține să nu-î zâmbesc.
—- Nu te umfla în pene!
îi zâmbește lui Jodi, tânăra femeie din spatele tejghelei
— Cred că mai vreau o duzină. Hawk face cinste!
Ea zâmbește, făcând să-i strălucească ochii de 1 ■“
a Qcni1
< -- de culoarea mieru
— Așa ai zis.
Eu pufnesc zgomotos.

O Jrfrrrr.f Aprigii iiJrdHtd 25
— O ^-ți vină rău de fa câtă mâncare ai în fața ta. N-am de gând să te tar In
spate!
— Știu. Tyrho împinge ravn, adăugind: Cealaltă jumătate este pentru tine,
Mn așez pe scaunul înalt de lângă el și Jodi îmi dă o farfurie si ud cuțit-
Călătoria mea de-a lungul orașului a durat mult, m-a epuizat si mi-a stricat pofta
de mâncare, dar iau oricum un homar din grămadă. De obicei, Tycho este atât
de reținut, că nu vreau să-i stric cheful.
Jodi se sprijină de tejghea. Parul șarm îi ajunge până la talie, iar în unele
șuvițe împletite și-a prins pene și pietricele. E bronzată, pentru că a stat la soare,
și are pistrui pe obraji și o mică strungăreață între cei doi dinți din față. Sânii
mai că i se revarsă din decolteul rochiei când se lasă pe antebrațe si îmi
zâmbește larg.
Efectul nu-mi este necunoscut, dar mi-am petrecut atât de mult timp
dezicându-mă de orice tip de relație, că am uitat ce sentiment mi-ar putea crezi
flacăra atracției.
Nu. Nu este adevărat. îmi aduc aminte de Harpe r, Mi-aduc aminte de
bunătatea din privirea ei, de dârzenia nesfârșită și de senzația mânui ci sub a
mea când i-am arătat cum să arunce cuțite în zăpadă.
Era interzis atunci, și e interzis și acum. Gândurile la Harper P^ să-mi fie de
vreun folos, așa că le alung.
— Vin sau bere? mă întreabă Jodi.
— Apă. Tai piciorul unui homar cu cuțitul și .scot carnea apoi adaug; Dacă
vrei.
Ea se bosumflă.
— Nu bei niciodată.
Ridic din umeri.
’ T/chc mi-a cheltuit deja banii pe mâncare.

30 BPKUO KEMMTREft
Nu este adevărat, dar n-am chef de spirtoase. Nit-mi erau p, mise

când eram străjer, jar singura dară când am împărțit o in cu Rhcrj. mai
c-zm căzut Iac Ja pământ. Fiindcă acum sunt f L v, nu-f teamă ce
adevăruri am să spun dacă îndrăznesc sj-nreif .
Dar. pe de alta parte, poate mi-as ține gura. Când făceam par, din
Garda Regali, simțeam mereu că viața mea fusese împăr. în două acte.
Era cea de dinainte, când eram un tânăr fermiere^
căuta o ale sa-si tină familia in viată.
Șt cea de după, csnd eram străjer, câștigăndu-mi traiul ținând in viață
pe membrii familiei regale. Erau momente in care fz IE mea se transforma
intr-o amintire îndepărtată, in niște o«r/r; aproape invocați de imaginația
mea, si nu persoane cu care trkz?
și de ore mâ îngrijisem.
Acum parcă am ^tr o a treia păru, în unele zile, casteLE blestemul mi
se par la fel de închipuite ca propria-mi familie-S
'tiu cât ds mult din Gny-strajcTul a mai rămas în mint, Jodi îmi pune-n
fața un pahar cu apă. 11 golesc pe jum£z dimr-o înghițitura, mâ șterg la
gură cu un șervețel și mai Ui r
picior de homar cu cuțitul.
■— Mănânci ca un nobiL spune ea pe un ton gânditor, f iu ce
că am mai observat asta până acum.
Ezi? să-mi mișc dietele, dar îmi forțez mâna, ca că mai rup-' picior, Nu
se ireală, dar nu e ceva fa care /.ă mă fi gândit vreoda mănânc ca un bărbat
care a fost instruit <J ia masa cu nobilimii
încerc sa fiu mal stângaci, deși probabil pare forțat. Intr-o a 0, mai că-mi
oi degetul cu cuțitul, îi zâmbesc lui Jodi și-l fmpr pe T/cho în Joacă,
— Probabil ești mai obișnuita cu bețivii care rup carnea; dinții.
Jycho zâmbește timid.

O trrttrj apft^ 'tjr^tj
31
— Mâcar nu sunt beat. Privirea*! cade asupra bandajului improvizat cu

care mi-am înfășurat brațul, ața ca întreabă: Ceai pățit la încheietură?
Rup cu mâinile următorul pictor, conștient că, acum, Jodi mă urmărește.
— Worwick are un nou animal de companie.
— Un nou „animal de compania "?
Înainte sa pot sâ-i răspund, ușa tavernei se deschide cu suficienta forță cât
să ricoșeze din peretele opus. Intră sase bărbați înarmați pâna-n dinți st a
căror armură poarta blazonul auriu cu roșu al regatului EmbtrfaJL
1
Nu sunt străjeri regali, ci soldați din armata regelui. îngheț și apoi mă
forțez să mă întorc la mâncarea mea- Lângă mine, Tycho amuțește la rândul lui,
având și el propriile motive.
1
Brusc, mă trezesc dorindu-mi să am o sabie Ia sold. Nonșalant, apuc
mânerul cuțitului.
Probabil sunt nesăbuit, N-am apucat sa mă uit bine, dar nu îl recunosc pe
morunul dintre ei. Ar fi aproape imposibil ca ei să mă f recunoască p mint.
Părul mi-a crescut un pic și nu sunt bărbierit.
Cu puțin noroc, nu mă caută nimeni. Pur și simplu n-am de 3 unde să
știu.
Unul dintre bărbați se apropie de bar. Arunca o monedă de r bronz pe
tejgheaua de lemn.
3 — Mâncare și vin pentru oamenii mei, te rogi
L Jodi pune moneda în buzunar și face o plecăciune.
j -— Imediat, stăpâne!
3 Nu e stăpânul nimănui, dar nu o contrazice. Doi dintre oamenii lui fluiera de la
masa pe care au ocupat-o lângă ușă.
Soldatul mai aruncă un ban de bronz pe tejghea și-si drege glasul.
■— Ai mulțumirile mele!

32 frlKîlO K( MMTJUR
,__Si tu pe J Ic mele!
Ei pune ȘT moneda asta în buzunar și, rând el sr înloan r, Jo^ îmi face semn cu
ochiul,
Nu prea reușesc sa-i zâmbesc- M.i îngrijorează prea rnirît o cîrta ci aici- Suntem
departe de graniță- Nu r un oraș prin care q umble mulii soldați.
Barbarul se oprește înainte să plece. Acum se uită la mine.
Beau o pură de apă din paharul meu și evaluez greutate cuțitului dintre degete.
Pot să t-l înfig în gât fără să clipesc* Brațdt melc îți aduc aminte mișcarea, E mai ușor
decât cuțitele cu cart anine, deci nu ar fi nevoie de atâta Ierta...
— Â«-s homari la aburi? întreabă el. De ani de zile n-am nu văzut crustacee!
îmi dreg glasul șa-mi forțez degetele să lase cuțitul. Când vorbesc, vocea mei
pare dură:
— Jodi pregătește cei mai buni homari din oraș.
— Atunci, am ales locul potrivit.
Mă uit la el în cele din urmă* Trebuie să-mi asum riscul pentn ci, altfel, o t£ pară
că ascund ceva.
Este brunet, corpolent și roșu la față, Nu-1 recunosc- Ușurare Îmi străbate pieptul
și inspir o data.
— N-ai sa regreți! Fac o pauza, apoi întreb; Călătoriți depaA1
— Ne îndreptăm spre nord, către Fortăreața Hutchins, r^ fwnde el. Cu treburi
oficiale.
— Bineînțeles,
Dau din cap spre bărbat și apoi cobor de pe scaunul înalt ^ 1.1 tejghea,
— Să călătorești în siguranță, soldatei Lângă farfurie, Ins o D^'* de monede, după
care adaug: Tycho, trebuie să ne întoarcem.

O initrl Wn^J fi [râurii 33
Nu am terminat de mâncat ce era pe cavă, dar se ridică în grabă de pe sruirt și mă

urmează către uși leșrm in lumina orbitoare a soarelui.
înainte ca ușa să sc închidă, îl aud pe umil dintre soldați spunând „Pe toți zeii, căpitane,
oamenii știu că orașele sc răscoala din cauza unui ah moștenitor. Zvonurile circuli în frecare
oraș".
ÎI apuc pe 1 ycho de mânecă și-mi țin respirația, sperând să aud mai multe.
— Cc creți că o sa-i focă prințul când îl găsește? întreabă unul
dintre Ceilalți-
Căpitanul pufnește zgomotos.
— O să-i taie capul, cel mai probabil. Regele este mort. Prințul
1
moștenitor o să-i ia locul» Nu o sa lase un intrus oarecare... Ușa se închide, lăsându-nr sub
razele soarelui.
* Tycho se uită la mine. ’
— Soldați» ăia tc-au făcut să ce agiți. Nu-mi place că m-a citit. II înghiontesc cu
umărul. — Tc-au făcut Șt pe tine să te simți agitat*
T Băiatul roșește și îți ferește privirea.
N-ar ii trebuit să spun asia. încercam sa nu mai fiu în centrul k atenției și, în schimb, l-
am pus pe el în locul meu.
— Ne înLrrecin până acasă? îi întreb cu.
—- Credeam c-ai rămas fără bani.
— Dacă tu câștigi, mâine fac curat în toate boxele tale.
El rânjește și o ia din loc Iară să ezite, fără să se gândească măcar la căldură sau Ia
mâncarea ce-i umple stomacul. Probabil am s&4 găsesc vomitând crustacee h jumătatea
drumului dc în- J toarcere.
Merg in continuare-
d „Regele este mort/1
J Vini al moștenitor o âă-i ia locul.'
Scanned with Camscanner

F&\r? K^^v ^ x
t -ewemwr -- ™~ .............. ^«a mă fj|

^ o durere h «re ™ mă aștept™. GWva. '
H Rben c«m»» oin moruni ăsta. Ca să fiu o pattc ^
.4^-șr wwk-mi renșCAVLu
l MUII. <1 nîauv^CUC •
En EmhertâE. Moștenitorul dispărut și c.lre nu u*

CAPITOLUL TREI
L7E KILOMETRI ÎNTREGI MĂ UTT PE FEREASTRA TRĂSURII. Aerul din

partea asta a munților are o anumită greutate, o hpiciozimc apăsătoare care
mă face să-mi doresc să £ putut călători într-o vesta și colanti, nu în hainele
mele obișnuite Totuși, frumusețea peisajului merită. Dincolo de munți, Svhl
Shallow este o întindere de kilometri întregi de pământ plat, ce poate fi
cultivat, cu un singur râu îngust, și unde doar ici și colo mai întâlnești câte un
oraș. Ținutul FimberfaU e alcătuit dintr-o multitudini de văi, păduri și
terenuri felurite.
Mai sunt și câteva orașe incendiate, rămășițele carbonizate lăsate chiar de
soldații noștri când mama a încercat prima dată să ia ținutul în stăpânire.
Acelea mă obliga mereu să fiu din nou atentă la trăsură. Nu mă
interesează să văd pagubele produse de poporul nostru.
Un tipar al nimicirii pe care cândva am crezut ca aș putea sa-l schimb,
până mania a numit-o moștenitoare pe sora mea mai mică.
Fața în față cu mine, sora mea nu pare afectată de vreme și de peisaj.
Nolla Vcrin stă în umbre, brodând cu fire argintii și roșii. Cunoscând-o, știu
că este o podoabă pentru unul dintre cau ei.

36 BRIGD KMMMEHHR
EI nu tresare în fața oralelor făcute senini. Nolla Verin i^ tresare,

indiferent de situație.
De aceea sora mea a fost numită moștenitoare, și nu cu.
Un mic motiv de încântare mișcă buzele Nollet Venii.
-— Lia Mara! îți dai seama că o să fim văzute ca ostile, spuik în
svssahh, limba noastră.
N11-mi iau privirea de la verdeața luxuriantă.
— Mama a încercat să nimicească țara asta. Cum am purei ii văzute
altfel?
— Aplecata pe fereastră și cu gura căscată, cred ca ai fi o ținti ușoara.
închid cura și mă așez din nou, permițând pcrdcluțet transpa rente să
acopere fereastra.
Nolla Veiin zâmbește mai larg.
— Și toata lumea spune mereu că tu ești cea isteața.
— A, da! Deși prefer să mi se zică așa, și nu „voinica .
Ea râde gingaș,
LC
— Să faci o listă! Când ani să fiu regină, o să-l execut pe ! in
numele tău.
„Când am să fiu regină,”
Sper să nu-și dea seama de urma de tristețe ce se ascunde în spatele
zâmbetului meu.
Nu pentru că sunt invidioasă. Cu mult timp rn urmă, nc-am promis
sa ne sprijinim una pe cealaltă, indiferent cine este aleasă Și, cu toate că
este cu doi ani mai mică decât mine, chiar și b șaisprezece ani este cea
mai potrivită să moștenească coroana m* mei noastre. Practic, Nolla
Vcrin s-a născut cu un arc și o săgead în mâna, ca să nu mai spun de o
sabie la șold. Ca și mama, nu czid să folosească armele, Poate să
îmblânzească și cel mai agresiv cal din grajd și, de fapt, multe dintre
Casele Regale au început să-î*

O fn/rnJ aprigi fiJfântA J7
triiiiili mânjii ca să îi dreseze, doar ca să se laude că armăsarii lor .in fost

îmblânziți de fiica măreței regine,
Ndla Verifi și mama împărtășesc șt aceeași afinitate pentru judecățile
rapide, brutale.
Asta mă întristează. Gândul Ia execuție o face pe sora mea să râdă.
Pentru că nu glumește.
Asemănarea dintre ele nu se oprește aici. Nolla Verin si mama au
aceeași constituție, care le face să fie perfecte pe câmpul de luptă: sunt
minionc, suple și atletice. Singurul lucru pe care l-am moștenit de la mama
este părul roșcat, deșt al meu e lung până Ia talie, tar al ci este scurt.
Podoaba capilară a Moliei Verin este o cortină neagra strălucitoare. Eu nu
sune nici miniona și ni Ci sprintenă, fiScându-i pe mulți curteni să-mi
remarce istețimea, când sunt binevoitori - și „voinicia”, când nu sune
Sora mea s-a întors la ghergheful ei. Dcgctcle-i străbat pânza, înainte și
înapoi. Daca este agitata, nu dă niciun semn.
Alaiul care ne însoțește nu este mare. Sorta și Parrish sunt străjerii mei
personali, iar ei sunt ultimii din cortegiu. Tik și DyhL străjerii Nollci Verin,
călătoresc la mijloc. Mama are patru, care îi înconjoară trăsura în partea din
iată.
respinge oferta mamei? spun eu.
Ea își ridică privirea de Ia gherghef.
— Ar fi un prost dacă ar face asta. Forțele noastre ar putea să distingă
țara asta jalnica.
Mă uit pe fereastră. Până acum, ținutul Embcrfall nu mi s-a
părut ,.jalnic”. Și prințul Rhen a reușit să ne respingă trupele în trccătoarea
montană, așa că se parc că ar fi înțelept din partea noastră să fim prudente,

KUGZ) KE>C\ER£R
Hû. și cruzi că ravaghii ăsta o să-i determine pe o^*- ^ he dornici

si lucreze L căile navigabile de care avem disp^ nevoie^ zic eu.
— Oamenii noștri poc si învețe.
— Crea ci ar puica si învețe mai repede de la cei care au c> aperienți.
Ea otreazi cu un aer de superioritate.
— Tu ai fi h stare si-i implori cu nuci și miere, ca să îi iru^- lisei pe si
noștri.
Mă uit pe fereastra, în zare. Prefer să cer ajutor, decât să q, rund să
uri se ofere, cu o sabie în mâna, dar asta îmi aduce in ci, cată smirne de ce
NoUa Venin a fost aleasă în locul meu.
— Dacă e nevoie, putem să lăsăm câțiva în viața, zice ea. Oi fie
disperă sa ne ajute.
— Putem să-t lăsam pr top' să crăiască, dacă mama reușește; creeze o
alianță.
— Și așa o să fie. Fiara monstruoasă a prințului RJien a & i părui,
spune NoUa Verin. Spionii noștri au raportat că orașele t i încep sâ-î
pună Ia îndoială dreptul de a domni. Dacă vrea s5^ ' păstreze țărișoara,
o să accepte.
Ce practică este— Buza îmi zvâcnește. 1
:
— St dacă nu-l placi?
Ea își dă ochii peste cap. ’
— De parc-ar conta! Pot să mă culc cu un bărbat și fără să-n ' placi ’
îndrăzneala ei mă face să roșesc.
1
— NoUa Verin! Ai.„Jah// asta?
— Ei bine— Nu. își ridică privirea la mine și
înțepenesc pe gherghef adăugând: Tu? Eu rusesc si mai
abitir.
— Bineînțeles că nu!

O inimJ ferigi țijrsnts. 39
Noii* Verin casei ochii mari.

— Atunci, ar trebui s-o faci tu prima, și apoi să-mi povestești la ce să mă
aștept. Ești plictisita? Am să trimit după Pamsh chiar in clipa asta- Sau l-ai
prefera pe Dyhl? Por să-ți las trăsură—
Chicotesc si arunc în ea cu o pernuța de brocart,
— N-ai să faci așa ceva'
Ea se ferește de permită, fără ca vreo cusătură s-o atingă-
— Tc rog doar să te porți ca o soră!
— Și cum rămâne cu logodnica prințului Rhen?
' — Cu prințesa Harpei?
Nolla Verin trage bine firul și-i face un nod-
— Și ea poate să se culce cu cine dorește.
1
— Nu-ți face griji, soro!
Nolla Venn oftează.
- — Nu sunt îngrijorată. Alianța lor nu are nino însemnătate.
Au trecut trei luni de când se presupune că prințul a făcut o alianță i între
regatul său și misteriosul Disi. N-a sosit nicio armară. Mama : nu crede că
prințul a fost pe deplin cinstit cu oamenii lui. iar eu j sunt înclinată să-i dau
dreptate.
Și eu. Deși Nolla Verin preferă să-și petreacă timpul pe câmpul de
antrenament, eu prefer să-mi petrec săptămânal ore în șir sub aripa sfetnicului
principal al mamei, Clanna Sun, și să învăț despre strategiile militare sau
legăturile complicate dintre Casele : Regale. Aparent, în ultimele câteva luni,
prințul Rhcn și-a adunat o armată care ar fi putut fi o amenințare — dar,
cumva, aceasta nu s-a materializat. Chiar mi se pare ciudat ca prințul sa o
curteze în continuare pe prințesa din Disi, dacă alianța lor s-a destrămat. .
Regatul Emberfall este slăbit. El trebuie să-și asigure o legătură cu un ținut
care poate să-i ofere sprijinul de care oamenii săi au nevoie ca să prospere.
De un ținut ca Syhl ShaUow.
Pcrdcluța flutură la fereastră și, în depărtare, văd nunele p; joii te
ale unui alt oraș distrus. Gâtul mi se strânge. Soldat ti in^ au fost

40 BR1G1D KEMMERER
meticuloși.
Mă uit din nou la sora mea.
— Ce te face să crezi că prințul tău o să fie măcar de acordt ne
pornească în audiență?
— Potrivit informațiilor mamei, își dorește. Degetele i ț mișca rapid
pe pânză în timp ce vorbește: Fi-aduci aminte cârj; cu luni în urmă, a
venit vrăjitoarea la Palatul de Cleștar?
îmi amintesc. Femeia avea o piele frumoasă, ca de alabast^ cosițe
ca de mătase neagră si o rochie de cel mai închis albastn Când și-a
făcut prima dată apariția, pretinzând că este vrăjitor mama i-a rât în
fată, dar femeia l-a făcut pe unul dintre străjerii । sa-i cada la picioare,
fără să-l atingă. După aceea, mama a primitul audientă. Au dispărut
ore în șir în sala tronului.
Nolla Verin si cu mine am rămas în urmă, ca să vorbim î șoaptă
despre asta. Nu trebuia să tu un mare învățat intr-ale iste nei ca să știi
că toți care aveau puteri magice fuseseră alungați di pădurile
înghețate ale lishellasei cu zeci de ani în urmă. își folosi sera magia
ca să traverseze Râul înghețat și apoi ceruseră pena siunea să se
stabilească în Syhl Shallow, dar bunica mea refuzași Cântaseră apoi
adăpost în Emberfall — unde li se acordase ar dar mai târziu, după
un soi de șiretlic la adresa regelui, fusese ton executări,
Aparent, cu excepția vrăjitoarei,
— Bineînțeles, spun eu. Ea era singura care a supraviețuit, Sora
mea clatină din cap.
— Cumva, se pare că a mai supraviețuit cineva. Mi-a pov«t
mama aseară, când ne pregăteam pentru călătoria noastră.
Desigur că mama i-a povestit ci, și nu mie. Pentru că Noi Verin îi
este moștenitoare.

O inimă upr^ fi/r^fa 41
f Nu sunt invidioasă. Sora mea o să fie o regina grozavă.
înghit in ace»
ț
A mai supraviețuit cineva?
—- Da, Ea îl căuta pe celălalt.
■— De ce?
l
-— Pentru că nu este un simplu bărbat căruia îi curge magia prin vene.
împunge materialul cu acul. Finii roșu străbate mătasea albă ca o rana
*
sângerândă.
ț
—- Celălalt vrăjitor este adevăratul moștenitor al tronului din Emberfall.
Icnesc,
t
-— Serios?
1
—- Da?
1
Ochii îi scânteiază. Nolla Verin iubește bârfele.
t
— însă prințul habar nu are cine este bărbatul.
* Ce scandal! în Emk-rfdl, magia nu este mai binevenită decât era în Syhl
4 Shallcw, Mă întreb dacă poporul lui Rhen știe. Mă întreb cum o să
reacționeze*
■
t Îmi imagmez că-mi crăiesc restul vieții așa» aflând informații despre
o regatele în război» ca un câine care caută resturi pe lângă butucul unui
i măcelar.
t înghit din nou.
Î — Mama știe cine este moștenite nil?
a — Nu. înainte sa plece, vrăjitoarea a spus că exista doar un singur bărbat
s care-î cunoaște identitatea.
— Cine?
— Comandantul gărzii prințului înnoadă firul și-l rupe cu dinții, apoi
adaugă: Un om pe nume Grey.

42 RRIGID KEMMERSR
LI căderea nopții, ne aflăm la kilometri întregi de ultimul orașe. Lingă

care am trecut, iar mama mea Ic poruncește străjcnlor să k oprească și să
ridice tabăra. Dacă am fi călători prin Syhl ShaM Ow' pentru confortul
nostru s-ar fi instalat conuri mari, dar aici, b Embcrfall, trebuie să fim
discreta
Nolla \ crin și cu mine împărțim un cort îngust. Sacra și Par. rish r
străjerii mei, și-au încins pături pc pământ, ca sa creeze un spațiu rotund
ce seamănă cu un cuib din perne și cuverturi. N-am mai împărțit un
astfel dc spațiu din fragedă copilărie, iar cu sunt recunoscătoare pentru
ocazia de a-i avea din nou pc toți aproape.
Sora mea s-a întins deja printre perne si neastâmpărul i st citește în
ochii mijiți.
— Parurile astea sunt destul de moi. Ești sigură că n-ai preferi sa le
împărți cu Parrish?
Obrajii mi se înroșesc de călduri Una era să glumească în in-
timitatea trăsurii noastre, și cu totul altceva să spună asemenea lucrun
când bărbatul în cauza se afla de cealaltă parte 3 materialului lung si opac
Faptul că a fost numita moștenitoare a facut-o îndrăzneață, tor așa cum pe
mine m-a lipsit de o parte din încrederea mea.
— Taci’ îi șoptesc.
Zâmbetul i se lărgește.
Doar întreb. Ar face noaptea să devină mai interesantă.
Arunc o privire la umbra lui Parrish din cealaltă parte a cortinei și apoi
mă apropii mai mult de Nolla Verin.
— Cred ca o place pe Sorta.
Ea ridică din sprâncene.
— Serios?
Cu grijă, aranjez păturile în jurul meu și ^ for[e2 ^ „,
sită, pentru că nu vreau să mă bată la cap cu străjerii mei.
— Bănuiam de multă vreme.
O inimi aprigi ji frâmA 43
t Am făcut mar mult decât să bănuiesc în urma cu un an. în rim- ; pul sar hăt
ruji de fa mijlocul iernii, Ham găsit pe Sorta și P.irrish
H sâtutându-sc: în pădurea întunecau de dincolo de palatul nostru. S-au despărțit
în grabă, cu scânteieri în priviri, rozul înflorind în
; obrajii SCUTCL
^ „Nu vă opriți din cauza mea", le-am spus și apoi m-am întors U la petrecere
înainte să roșesc și eu,
( Nicittn bărbat nu m-a privit vreodată așa cum se uita Panish In Sorta- M-am
gândit îi sărutul lor muie mai mult decât aș recunoaște.
Sorea este întotdeauna rece și distantă, nepăsatoare si neînfricată ca toți
străjerii, cu părul șaten strâns împletii într-o cosiță care-i atârnă, captivă, pe
sub armură, Nicio bij'uterie nu-i împodobește trupul zvelt, nit iun creion
negru nu-i conturează ochii și ni ci un roșu nu-i luminează obrajii, dar
oricine poate să vadă frumusețea blândă a feței sale. Parrish este ia fel de
suplu, nu atât de bine făcut ca majoritatea bărbaților, dar este rapid și
priceput Mul ți cred că este tăcut, dar eu știu că £ doar atent cu vorbele lut.
Când sunt singură cu străjerii nici, este chiar amuzant. De fapt, des con poate
s-o facă pe Sorta să zâmbească doar cu o simpla priite.
Sora mea mă studiază.
— Lia Mam, mi se adresează aproape in șoaptă. Tu îl phei pc Parrtsh?
• — Ce? Nul Bineînțeles că nti!
Ochii ei îmi cercetează chipul,
— O placi pe Sorta?
— Nu, în cele din urină, îi întâlnesc privirea și-i răspund: îmi place...
Vocea ini se gamic și oftez.
— De cine? Ea chicotește și vine mai aproape, adăugând: O, mintie să-
ini zici!
SHffleHfîKnîS c a n ner
+4 BFUGID KEMMEREX
— îmt place ideea dc a fi pc placul unui bărbat

Robesc și ni ai mult*
____îmi surâde ideea unui tovarăș.
___Îhî Dezamăgită, se întinde pe spate, apoi zice; Ești prința; Lă
M»x Toți re phc.
^j categorie nu e adevărat Niciun bărbat de la curte nu cautj o f^^t
ore ar prefera sa discute despre strategii detaliate H^ mitolog antici
decât să-și dovedească talentul pe câmpul de lup tă — sau intr-o sală
de bat
___Xq vreau ca un bărbat să mă placă pentru că sunt fiica fa KTHS
Loian- Nu-mi doresc atenția niciunuia deoarece crede că am sâ-i aduc
favoruri politice la curtea mamei*
_____ M£ r0g. De aia toate femeile din familia noastră sunt dt preț
pentru orice bărbat.
Cât de realist vorbește - chestia asta nu parc să o deranjez; deloc
Poate nu mă tachina când a zis că ar putea să se culce cu puntul sau
când nu-a cerut s-o fac eu prima și apoi să-i descriu experiența. Poate
că surorii melc un asemenea lucru i se pare a fi doar o altă obligație
regali. Altceva ce poate să exerseze ca să fir perfectă.
Mă prăbușesc pe paturile de lângă ea, uitandu-mâ fix la bucățile
înnegrite de material
— De asia sunt mult mai amorezată de bărbații din poveștile melc.
-— 0. sunt sigură că paginile alea uscate iți țin foarte cald noaptea!
— Ce vulgară ești;
Chicotesc și întorc capul ca să o privesc.
Ea face un gest obscen și rânjește, Când îi dau una peste mâni sora
mea rade.

O vumA <iprt^ siJrjntJ 45
Ștm că o să fie o reginâ excepțională, dar așa vreau să mi-o aduc

aminte, cu un Zimbri blând pentru mine, fără hotărâre malițioasă
în privire,
Un urlet răsună prin tabără, urmat de m.ii multe strigăte, și apoi țipă o fată-
Un bărbat vorbește repede în limba comună din EmberfalL cu un accent mai
pronunțat decât cel al dascălului
nostru.
•—■ Te rogi zice eL Nu avem intenții rele, 1 e rugăm să ne lași să trcccml
Nolla Verin a trecut deja printre clapele cortului, iar eu o urmez de îndată.
Străjerii noștri au făcut un foc și câțiva iepuri atârnă de un proțap deasupra
lui. Totuși, nimeni nu este atent la mâncare. Tik și Dyhl și-au ațintit arbaletele
asupra unui bărbat trecut de prima tinerețe care sta în genunchi, ghemuit peste o
răniră, apărând-o cu trupul său, O barba deasă îi acoperă aproape toată fața.
Câteva pici maro zac într-o grămadă lângă el.
Mama $tă în lumina focului, înaltă, zvelți și uluitoare, părul roșcat căzându-i
drept până h umeri.
—■ Ce treburi ai pe aici?
— Sunt vânător, pun capcane, spune eL Ani văzut tocul vostru si mi-am zis...
r
Un icnet îi amuțește glasul când Dyhl se apropie suficient de mult cât să-l
împungă în spate cu vârful arbaletei. De unde sta, dacă Dyhl ar apăsa pe trăgaci,
forța armei ar face săgeata să treacă și prin bărbat, și prin fată.
—- N-n-nu sunt înarmat, st bâlbâie omul.
— Ai «n cuțit la șold, zice marna.
Se vede cu ochiul liber. Ea nu suportă nătărăii.

46 l'HMll Kl MM1HHH
b1 mi^Ă nuna de parcă ,u vâ să apuce arma, dat I tk ^ "' fața lui,
își ridici doar un pic arbaleta. Băt hatul ridică mln ,| parcă ar vira să
demonstrez cA este inofensiv»
— Cuțitul e tocit! strigi el. iar fata scâncesc sub impui ^ Pentru
jupuit. I nați-l! Luați tot ce amf
Inima îmi bubuie în piept, Am trecut calare pe lângă rui^ urbelor -
ravagiile provocate de soldați! noștri, Pe aici nu v p^ multi populație
dar încercau și $5 ne croim drum spre c;wț|. prințului oarecum în
secret, Dară-t permitem omului să plece, jt el dă sfară-nțari am putea lî
atacați înainte să sosim. Ne aflăm p teritoriu osul, cum a zis sora mea,
(W din canea j'rvpiikr rnwfnt M(iumt îmi șoptesc gândurile mcb
Parii n-am vrut sA râd urmările atacurilor noastre în Emberfal cu
siguranță nu vreau sâ vad măcel în fața ochilor.
Lângă mine, Noi la Verin nu parc afectat;! ci doar curica^
Așteaptă sa vadă cum o să se ocupe mama de intruziunea asta.
Spre uimirea mea. mama se întoarce să se uite Ia Nolla Verin.
— Fiica mea o să-ți decidă soarta, vână toni Ic!
Seu mea sc îndreaptă de spate. Nu c prima data când mânut
însărcinat-o pe una dintre noi să ia o decizie, dar c prima oara cân!
niște vieți atârna în balanță.
Bărbatul se uita la sora mea* De sub brand său, fata aruncă f
privire. Lacrimile lasă urme în praful de pe obrajii ci,
— Te rog! spune bărbatul cu o voce aspra. Nu suntec implicări în
cearta dintre poporul vostru și al nostru.
Nu râd expresia surorii mele, dar ochii bărbatului se umplu dc
tristețe când o zărește, si întoarce capul să-i vorbească blând fetei care
se ascunde sub el. Un plânsei u sfâșie pieptul.
A li întind și-mi apuc sora de mâna.
— Nolla Verin, șoptesc eu. Am venit ca să găsim o cale și idem
curma la pace
f I w/J »Țf^î fi /MH.I 47
lini .'Ubln^r ckgrfelr n» nptn ne uiiA la mior. Vreau U văd mi licăr dr

IH'IIOMIJH' in ochii ei, Sau disperare că r nrvoirî J ia n asemenra hukli.lic
Nn vid așii ceva. Se mii din nou la I )yhl
— OtumifO
Hulit țipi. Săgeata țâșneau din arbaletă. Bărbatul se prăbușește. Pala nu

se mai vede* Probabil ca i-a străpuns pe amândoi
Tăcerea învăluie pil durea.
Nu dutTazl mult. Nolla Venii se uită fa străjerii
— Sil dublați numind celor care stau de veghe în noaptea asta) Nu
vreau ca un alt „vânător” să se împleticească prin tabăra noastră.
Se întoarce pe călcâie și se îndreaptă spre cortul nostru.
Nu pot să o urmez. Probabil ca fiecare străjer din poienița asta îmi
simte ne fericirea.
Mama sigur poate s-o facă.
Plec și cu de lângă cadavre. Nu pot sa mă întorc în cortul nostru, dar
sunt în stare să merg* Sorta și Parrish cu siguranța o să mă urmeze* deși nu
simt ca merit să am strajeri. Intru în întunericul apăsător cate înconjoară
tabăra.
Un strop auriu licărește printre copaci, abia vizibil în lumina flăcărilor*
încremenesc, mijind ochii*
Nu c auriu. Ci blond. Par blond. O fată, mai corpolentă decât cea
țintuită sub bărbat, bi acoperă lata cu mâinile, umerii tremu- rându-i. Un șir
lung de piei îi atârnă pe un umăr.
Plânge.
Privirea ci o întâlnește pe a mea șt icnește. înțepenește, panica
naversându-i chipul
Clatin rapid din cap. Atât de rapid, că parcă nu se observă. Nu! vreau
sa-i zic. NM fr oprvpnd
Fkgi/
ScânnecnwTTOa mScan ner

BRJGIO KtAlXIthLR
45
___Lia Marti mă strigă mama*

N-or trebui să-mi pese de un singur bărbat și fiica Iui- Hiat & înghit în
sec.
N-ar trebui să-mi pese.
Mama n-o să mă strige pe nume de două ori. Mă intij; jș+ETptajid sa tiu
mustrată.
Pams-K străjecul meu. e chiar aici, aproape lângă mine. Kf.. urmat
panere copaci, așa cum ar trebui, dar uitându-mă o datăț ochii lui. îmi dau
seama că și ci a văzut-o pe fata. Tine arbal^ pregătită, iar eu simt cum un val
de teamă mi se umflă prin n£ runcaie
El datină rapid din cap, mișcarea fiind ia fel de insesizabili c a mea
— Nu ar trebui să intri în pădure, spune Parrish. Cine ști* c alte pericole
se ascund printre copaci.
Ma lupt ca să nu răsuflu ușurată* Nu o să se ducă după ea
îmi întorc primea spre locul în care se ascunsese fata Acut doar
întunericul așteaptă acolo.
Dacă mă uit iarăși la Parrish, mama o să-și dea seama că cr este în
nereguli Îmi îndrept umerii.
—- Da. numai
— Vino lângă minei
Ea sta lângă foc. In apropierea cadavrelor.
Asta o să fie pedeapsa mea. Pentru că sunt prea moale. Pena Q implor
nulă.
Asu-i motivul pentru Nolla Verin o să fie regină.

CAPITOLUL PATRU
DE CÂND I-AM VĂZUT PE SOLDAT CU O ZI ÎN URMĂ LA TA- vana Im Jndi, simt

încordat și irascibil. Mă cor aștept 53 ap&ra căpitanul lor la Wonvick si să mă
târască înapoi La Irenrosc. Sau, mai rău, să mă târască în umbrele din spatele arenei,
unde poate să’mi reteze capul.
Grijile astea sune iraționale. Prea puțini oameni sunt conștient; de cine sunt cu
adevărat si ce știu.
Vrăjitoarea Ldith — care este moartă. Eu însumi i-am tăiat gâtul.
Mama — care, de fapt, nu este mama mea. Am plecat cu mâinile goale din casa
ei. l-am lăsat tot argintul și toți banii pe care-i aveam, avertizând-o în toate privințele
posibile. Sper ca 1 luat banii și a plecat. Dar dacă s-ar fi dus careva la ea ca să mă
caute, n-ar fi putut decât să-i spună adevărul: ca ani venit și am plecat.
Karis Luran — care, dacă ar fi să cred amenințările Iui Lihnii, ar folosi
informația asta ca să-l distrugă pe Rhcn, în cazul în care i-ar da crezare*
Și Tycho s-A molipsit dc la mine, devenind la fel de ursuz, situație agravată de
căldura din ce în ce mai apăsătoare. Vremea de
fiRJGJD KkMMFJiKR
50
iitjzi a adus cu suie o păcură groas,i de nori care parcau să promi^ o furtuni. dar
nu nc-am ales decât cu o umjdtratr dezgusLitog^ care face Cotul lipicios și îi
amJirășrc pe roti. Greblează spațiul djn ere tribune și arenă, transformând flecare
mișcare a uneltei intr-t^ atac asupra mizeriei. Praful plutește în aer, așczându-sc peste
r^ inclusiv pe scaunele cu tapițerie scumpă, pe caro tocmai le-am șiț^ cu o cârpă.

— Ha! izbucnesc eu.
El se întoarce, ușor crispat
-— Lisă grebla deoparte.1 îi zic, forțând u-mă să vorbesc nor. nul
Înmoi cârpa intr-o găleata șî o storc, intenționând să ștergi scaunele, și
adaug: Faci numai mizerie!
Cred că se simte prost pentru că, atunci când se întoarce, mi aduce o
cârpa cu care sa șteargă balustrada. Lucrăm în tăcere o vreme, delectându-nc
cu liniștea după-amiezii târzii.
Când e așa tăcut. îmi aduce aminte de fratele meu, Cade, cart avea
treisprezece ani pe când eu aveam șaisprezece. Nu știu de ^ pentru ci ri doi nu
seamănă deloc. Cade îmi făcea capul tojq vorbind despre nimicuri; pe de altă
parte, îmi petrec orc în șir firi să aud o vorbă de la Tycho. Dar Cade putea sa se
concentreze ș să lucreze, când era necesar. După ce am plecat, a dat o mână i
ajutor la conducerea fermei.
După ce Lilid] r-a ucis pe toți, m-am străduit din răsputeri să-mi alung din
memorie amintirea fraților mei. Poate că, ignorări perioada în care am fost străjer,
le-am permis amintirilor timpuf să-mi umple spațiul dintre gânduri. Poate că,
aflând ca nu-mi cri cu adevărat frați, s-a întâmplat exact același lucru.
Nu sunt sigur ca-mi place asta. Mai ales că nu mai avem ninr de
făcut.
— Este prea cald sa alergam, spun eu.
— Este prea cald pentru orice.
ScăonecTwîfFrCânîScân ne r
O inimi! aprigă fi frânta 51
ț Qf Voiam sâ tc întreb dacă vrei sâ aduci săbiile de antre-
___Stai! Serios?
i ___ Atunci, adu-k!

Abandonez găleata în spatele magaziei și apoi ne agăț cârpele la Când ajung la
armurărie, Tycho ține în mâini o sabie ușoară uscat*
|e antrenament, rotind-o cu mișcări exersate. Acum c suficient priceput ca să-i
încredințez una adevărată — intr-un alt loc și j^rr-o altă lume. Ca Hawk, nu știu alte
mișcări mai complicate, în afară de simplele blocări și atacuri.
din nou aici, singurul nostru spectator, deși tnipu-i negru este nemișcat* Worwick
vorbea serios de cei cinci bănuți de cupru, pentru ca a încercat să-i ceară seara
trecută. Urma sa-i și primeas- Ca, până când un bărbat s-a plâns că nu plăcea să vadă
o grămadă
Acum doarme mai toată ziua, ascuns între aripile sale*

Tycho obosește, așa că-i ofer o deschidere. O zărește imediat și ataca. Abia am
timp să ma feresc din calea săbiei Iui.
Gâfâit din cauza efortului, dar rânjește.
___Aproape că te-am nimerit!
Nu mă pot abține să nu-i zâmbesc la rândul meu.
îi ating ușor sabia cu a mea și-mi dau de pe față parul ud de transpirație.

— S-a terminat cu joaca, băieți! strigă un bărbat, vocea lui răsunând în aer.

BRTGIII KFMMIÎRFR
l-o recunosc înainte w-J văd: este Kantor. Unul di titre „carnp oriii" lui
Wonvick.
Worwick are doi bărbați care luptă în turnir. Kantar și Joi^ Amândoi
sunt de vârstă mijlocie și prier pitii cu sabia — Ucbn . ?□ fie. pentru că se
luptă cu oricine îi provoacă aici —, dar, pentr- Wonrick, adevărata lor
valoare este spectacolul plăcut pe car^ oferă publicului. Unul din ci este
tăcut și rezervat când nu se aflj în fața unei mulțimi, un bărbat care arc
bomboane în buziu^ pentru copiii cartel aclamă de pe margine și care apoi
se duce ac^ ia soția lui cea dulce și la cei trei băieți ai săi. Un om bun, c^
lucrează din greu, lupta corect și-și câștigă cinstit traiul.
Celălalt este K an tor.
Kantor c un bărbat care pariază împotriva sa, așadar câștig chiar și
când pierde. Wonvick nu ar trebui să permită asta, dj sunt destul de sigur
că primește o parte din câștigurile lui Kantot Este gălăgios, grosolan și
minte fără rușine. în fața mulțimilor joacă bine rolul de răufăcător. Din
păcate, nu îrîcetează după o
părăsește arena.
Tvcho dă sâ-și pună sabia înapoi în rastcl, însă Kantot L una dintre cele
adevărate și, cu dexteritate, i-o zboară din mâni trimițând-o în praf
— Când ai să-nveți să ții sabia ca un bărbat? întreabă el.
— Lasâ-1 în pace! zic eu. .
Tycho îsi recuperează arma în tăcere, dar îi surprind privire mânioasă,
deși își ține capul plecat înaintea Iui Kantor.
Kantot are nuntea unui copil, iar acum și-a găsit o distracții așa ca nu c
nevoie sa se miște prea mult ca să văd că intenționa să-i dea din nou peste
mână lui Tycho — și, de data asta, o s-o fi: în așa Id încât sad doară.
înaintez și, rorindu-ml sabia de antrenament: în jos, i-o țintuiți pc a Iui
Kantor de zid.
Scânne^wîTirUămScân ne r
O inii iui apri^J si frântd 53
Rapid. întoarce capul. Arc gura căscată, dar o închide imediat. — Ar trebui să-ți
iau capul pentru asta! spune și-și eliberează
As putea $l*i retez eu lui mana înainte să se apropie de a mea.
l
arma.
t
dar ridic din umeri fi-mi feresc privirea.
I — Săbiile de antrenament le tocesc pe cele adevărate. Daca vrei să te
joci, folosește-o pe a ta sau discută cu Worwick.
El se încruntă, dar am dreptare și a știe. Totuși, mândria lui n-o sad Ia« să
pună arma deoparte. Se îndepărtează. învârtind sabia în mâini și pcnnițânduri
li să zgârie modele în praf Se oprește Ea rigă cușca sera veni lut.
— Ce vrea să facă Worwick cu această chestie?
$
Kantor o împunge cu vârful săbiei, dar creatura nu se mișcă.
— Nu-I răni! spune Tycho.
l
— Să4 rănesc? E aproape mort.
Kantor se apropie și vâră arma printre gratii, Iama de oțel stră
Scravcrul rage și se ridică în picioare, încr-o învolburare de
at.pi și sânge. Se izbește de gratii și întinde ghearele spre Km cor, țipând atât
t
pungând carnea.
ț
de tare, încât zgomotul străbate toace arena, iar caii din grajd încep să dea din
l
copite și să se agite.
u
Kantor se smucește înapoi, se împiedica de pro priikî picioare și
aterizează dur în prai. Erei dâre lungi de sânge îi brăzdează antebrațul. Înjura,
se ridică și își înalță sabia de parcă ar vrea s-o înfigă în pântecele creaturii,
Tycho se repede tn fața lui, lipindu-se cu spatele de gratii.
f -— Nul
Mă aștept ca scraverul să-1 sfâșie cu ghearele și pe Tycho, dar creatura se
i retrage și mârâie.
Kantor pare tă e pregătii oricum să treacă prin Tycho.
i
Vin înaintea Iui,
î

IU nai Kt MMIWM
5
4
— Pr-ajum'
KJHTWJM ridică sabia câțiva centimetri.
__Mbcă4c sau trec pin amândoi?
încă am în mână sabia de antrenament. Apuc mai strâns n^ urnii.
Nu Știu ce vede Kantor in expresia tncn, dar uimirea îi lumina ~
privirea și râde grosolan.
__Vrei să te lupți cu mine, băiete? Din cauza chestiei ăîi rice H
ar^tă cu săbii. Atunci, haide! Sa vedem cât de mult reziști Sunt rentat să
o fac.
__Ce se petrece? strigă Worwick, vocea lui răsunând pn;
miez arenă.
Probabil țipetele i-au atras atenția. Probabil au atras atenți
majorității celor din oraș.
Cu coada ochiului. îi văd pe Worwick venind de după colț, di nu-
mi smulg privirea de la bărbatul din fața mea. Nici Kantor rț mă scapă
din ochu
.— Kantor! Hawk! Worwick pare nedumerit când întreabă Q_ ce
faceți?
— Kantor avea de gând să-ți omoare scraverut intervin Tyd». Hawk
l-a oprit.
— A. mă prosteam doar, spune Kantor tărăgănat. Iși lasă u bia-n jos
și-și întinde brațul, apoi se plânge: Chestia aia nenoroci m-a înșfăcat
serios!
— Tu l-ai provocat, zic eu.
în spatele meu, scraverul mârâie din nou,
— Destul cu prostiile! se aude Worwick. Marele Mareșal lăsat un
decret regal care să fie citit înainte de turnir. Zvon util roiesc pe străzi, așa
că-n scara asta toate locurile o să fie ocupa» Ceea ce zice e suficient să-mi
atragă atenția de la Kantor.
— Un decret regal?
O ininuf ttprifâ fi frântJ 55

_._ prințul oferă cinci sute de Arginți oricui poate să-i aducă pe cineva cu
sânge de vrăjitor
îngheța -Cu sânge de vrăjitor/' Rhen nu poate 5-0 spună direct, pentru că ar
oferi legitimitate zvonurilor, dar îl caută pe moștenitor.
Mă caută pe r«i/te.
_— Cinci sute de arginți!
Cantor își lasă în sfârșit sabia și pleacă de lângă mine.
___ Worwick, tc-aș preda și pe tine pentru cinci sute de arginți!
.___Existența magici trebuie dovedită, spune Worwick și pri- ' virea i se
luminează. Tycho! Hawk! Voi vă pierdeți vremea prin oraș. N-ați văzut ceva
magie prin Rillisk, nu-i așa?
ii De parcă i-am da vreun nume și i-am permite să pretindă că are dreptul la banii
promiși.
l Dat măcar asta îmi oferă o oarecare siguranță. N-am fost nici- l odată în stare
să-mi folosesc magia de unul singur. Poate Lib’th s-a înșelat. Poate n-am
moștenit nimic, de fapt
ij „Vrei să știi adevărul?" m-a întrebat ea. „Despre sângele care-ți curge prin
vene? Vrei să afli cum de-ai fost singurul străjer care a u supraviețuit?"
Vreau să se înșele.
5 Totuși, nu așa stau lucrurile. Știu ca are dreptate. Mama a re- j cunoscut înainte
să plec.
-— Nimeni n-a văzut nicio magie, spune Tycho. Vrăjitorii au fost uciși
înainte să mă nasc cu.
— Se pare că nu toți, zice Worwick. Hawk, îți este rău?
। — Nu, mă simt bine.
1 îmi forțez membrele să sc miște și atârn sabia pe perete.

— Kantor. mi-ai tăiat scraverul? întreabă Worwick și țâțâie din buze.
Hawk, vrei tu să-l coși?
—* Da.

5 BRIGÎD KEMMÎCK
6
Habar n-am cum $3 fac asta, dar gândurile mi se tot întâlni în
cap.
Cinci sute de arginți sunt o avere pentru cei mai muici. 0^ nii din
Embcrfâll o să se întoarcă unii împotriva altora ca să pL mana pe ci.
Cred că Rhen este disperat.
— Să fiți pregătiti pentru mulțime, băieții spune Wori^ Treho. să
fii gata să torni’ Nu vreau ca oamenii să stea la co^. pentru bere.
Sunt sigur c-o să scoatem un profit frumos doar^ pariuri.
— 0 să mi asigur de asta! râde Kantor.
Voios nevoie marc, îl lovește pe celalalt bărbat în umăr, ĂVq
wnck zâmbește si se întoarce de unde a venit.
Oftez și mă uit Li Tyeho.
— Adu-mi niște frânghii! Iau eu acul, >'^^1 1
Turnirul nu se termină decât târziu după miezul nopții. Când! cele

in urmă urcăm scara către podul pe care-l împărțirn. Tyd nu se
deranjează să aprindă felinarul; se prăbușește pur și simți în patul
său. Mă aștept să adoarmă la fel de repede, dar, în schiul spune:
— Nu pot să-mi imaginez cinci sute de arginți laolaltă.
Eu nu trebuie sâ mid imaginez, însă îi răspund:
— Am auzit votbindu se de suma asta toata noaptea,
— Crezi că c uriașă?
— Destul cât sa te facă să mergi cocoșat.
Nu este adevărat, dar replica mea îl face să radă, după a amuțește.
Mă holbez la căpriorii de lemn uzați de deasupra patului. R dul
miroase a fân și cai, și reține căldura grajdului de dedesubt, îl nu mă
deranjează. Aici este cald, uscat și e un loc sigur, Nu anu ce sa mă tem
de Tycho.

O ^niW ^^ ?[ f^ârilă
57
__Mi'W cumpăra libertatea de la Worwick, spune el încetișor, inuirc
capul ca să mă uit Ia Tycho, o umbra vagă în întunericul
nopții-
_— Libertatea?
.— Sunt legat prin jurământ Face o pauza, apoi precizează: încă doi anin
—- De ce?
______ Din cauza ghinionului și a datoriilor strașnice.
Niciodată nu L-am văzut pe Tycho pariind un singur bănuț,
—- Nu ale talc.
-—- Ale tatălui meu. Inspiră prelung și adaugă: Am două surori mai micii
dar știu la ce le-ar folosi Worwick. Fratele meu arc abia șase ani. Familia mea
nu a mai avut ce să-î dea. Așa că™
Ma uit din nou la căpriori.
— Odată, mi-am jurat viața ca să mi salvez familia, dar de i bunăvoie am
făcut jurământul.
: —- Și eu, spune el.
i Nu mi se pare același lucru. Dar poate ca este.
i — Doi ani de zile nu trec atât de greu, zice Tycho. Tie cât de mult ți-a hiat să-ți
câștigi libertatea?
Conversația asta împinge niște amintiri la suprafața, amintiri care mai
bine ar rămâne îngropate.
— O veșnicie.
Tycho rade încetișor.
— Știu ce vrei să zici.
. Nu este așa. Habar nu are.
Când îmi vorbește iarăși, o face ezitând.
■ — Hawl^ eu,^ Nu spun nimănui. O urma de îngrijorare îi
învăluie cuvintele: Dacă oamenii ar ști că sunt legat prin jurământ
। de Worwick, ar... ei birie, 4s-ar putea să...
Glasul i SC stinge.
S0 Nmn Kî MMIRIR
Mi gândesc la cum arc 1 ycho tendința să dispară când nopții, se
Scănne^wîTTOârn S c a n ner
lungesc și bărbații treji sunt puțini, PcMm că nu-î muncește p Hiat până
h epuizare, îl văd pe Worwick într-o lumină mai buni îi îngăduie să «
a$cundl
— Am sa-ti păstrez semehiL
El nu-mi dă niriun răspuns și, după o clipă, mă uit în direcția
kiLÎntunericul c aproape deplin, dar, în ocini lui, licărește o lumi. nJ de
undeva,
Mă-ntreb daca regretă ce mi-a im părtaș ir
— Nu ai de ce sa te temi de mine, Tydio.
— Știu.
Ce simplu o spune... E un nivel de încredere pe care4 invidie^ —
Cui kai jurat credință? mă-ntreabă cL
Ochii mi se închid. Fără vreun avertisment gândurile md e evocă
inurinea castelului Ironrosc, holurile lungi de marmură si uvanele
boltite și pictate, Mi-aduc aminte ringul de antrenament, armuraria,
grajdurile — atât de limpede, că și acum mi-aș găsi dni’ mul pe acolo,
legat la ochi.
,,Nu-n regreți jurământul/' m-âîntrebat Rhen cândva.
Nu regretau. Nu regret. Nici măcar acum,
Tycho încă așteaptă un răspuns. Clatin din cap*
— Nimănui important.
— Și eu ți-as păstra secretul, Hawk,
Vocea lui Tycho este blândă.
Intențiile hi sunt bune și MI putea Ca-n clipa asta să vorbească
serios, dar mi-ar dezvălui secretul, m-ar preda și și-ar cum pâri
libertatea,
-— N-am secrete, îi răspund leneș și mă întorc cu spatele la el
Doar ca n-am nimic interesant de împărtășit.
(J rnkrrJ tyiyd ți frântă 59
Oftează, dar eu încep 11 respir lent și regulat, ca să creadă Ca atu

Adormit» în cele clin urmă, face si f ycho la fel, sfârâind ușor la finalul flecarei

respirații
Discuția noastră îmi garantează ca n-am sa adorm prea curând-
Când Rhen m-a eliberat de jurământul meu. mi-a zis să încep o nouă viață
pe celălalt tărâm — în Washington DC, căminul lui Harpeh Mi-am limitat
vizitele în orașul ei la o oră în fiecare anotimp, așa ca-i cunosc lumea, dar nu
nu pot imagina trăind intr-un loc atât de diferit față de EmberfalL Obiceiurile,
îmbracă mintea, banii — am văzut totul, dar nu știu dacă m-aș putea adapta.
„Sângele unui vrăjitor/’ Dacă magia îmi curge prin sânge, habar nu am
cum să ajung la ca. Fixez căpriorii cu privirea și-mi aduc aminte cât de ușor mă
trecea magia Iui Lilidi prin văl, în Washington DC. închid ochii și îmi amintesc
senzația. Preț de o clipă, aerul care ma înconjoară pare mai apăsător, iar eu îmi
țin respirația, întrebându-ma dacă am reușiți
Deschid ochii. Căpriorii din grajd sunt deasupra mea. în cealaltă parte a
podului, Tycho respiră încetișor.
Pe roți draciil
Apuc firele care se întind de-a lungul saltelei, trăgând încet până când
cusătura începe să se destrame. Fac asta eu grijă, ca sa pot să le împletesc la loc
mai târziu. Bag mâna în deschizătură, căutând prin paie până găsesc argintul
greu.
Este o brățară — sau a fost# pană când i-am dat-o unui fie- i rar# în
schimbul unei zile de muncă gread ca să nu-o scoată de pe J braț. Acum am o
cicatrice pe mână și aproximativ trei sferturi din brățară. Când eram prizonierul
blestemului cu Rhen, Lilith mi-a I. legat-o de braț cu magic ca să-mi permită sa
traversez vălul# spre celalalt tărâm.
Scănne^wîTTOârn S c a n ner
Hf'K.FU Kr ’ o/j |rf |r
Nu '.TIU dacă mai funcrionează. Este «indura iibiîr rn f*r» , jwrt *5

lixw, M nu < a m^, o a fui Lihih. fb.ie.ua * h ur.- CU mapa A
Apuc brâura de arînr *i închid ochii. Aproape îhî^z- mrrrr: melc,
mintea TTWJ ÎM imaginează un zid și rX apoi, r rapid prin eL
.Mim-uî hambarului M al podului dispare, iar acrul d*, , brute, mai
răcoros Mișcările ușoare ale cailor sunt înlocuite d* zumzet d-b. M deschid
ochii. Vad pereți albi și lumini iu mb. Junp deasupra, deși nu foarte intense.
Sunt înconjurat de tra^ t teancuri dr cărți. Mai multe decât am văzut vreodată,
chiar ț; j biblioteca regali din Iranrosc. Totuși, locul nu seamănă catt/p ' puțin
cu un castel. Cu excepția cărților, tot ce se afla în camera^ este netei lucios și
aproape nenatural de alb,
Nu tont in RiUisk Nu sunt nici în Emberfalt ci în Washin^/ DC. Sau
probabil la kilometri distanța, oriunde s-ar afla Rilliî lumea iui Harpei.
Brățara încă funcționează.
Pentru o clipa, mă așez și inspir aerul rece, o binecuvânta: după
umiditatea apăsătoare din EmberfaJL Habar n-am undee aflu, dar e liniște și
sunt in siguranță. Rhcn nu poate să dea £ mine aici. Probabil nimtni nu poate să
mă găsească aici. Mă tente za sa rămân.
Dar încotro să mă duc? Ce să fac? Nimeni din partea astac are nevoie de un
spadasin — și nici de un ajutor de grăjdar, <5 câte am văzut Fetele pe care
obișnuiam sa Ic răpesc pentru Rk rareori știau sâ folosească arme sau să
călărească, și cu toate că su sigur că aveau abilități care le-ar fi fost dc folos în
locul asta.c sunt unele pe care le am cu.

O ttw.J ^r;i ti ff^md <1
A'14 un /hiûir rmrtilrr fi JJ/H un wârtâh -J mx ridic în ps- rimf r, inii dorr-
r jj fj ^vut o jTn.-t, dar Mrânfln mână r/r țindfcât brățara d< arțțjnr
O PHI'K UHU JM vârtfă împing du pi rob un soi de câruci^* Părul lung J
^nzonsfi' îr atârnă îf/r s r^P împktita pc unul din umeri, Triate când mă wlo
chr expres : sc Imblanwșix imo diaL îmi zimbețte Oi amabilitate
— Știu ca biblioteca e deschiși rot timpul, dar tfudemii nu AU voie sa
doarmă a ier,
Inspir adânc,
— krtiti-mâ!
Se uită Ia mine, observând hainele din RiUtsk, deloc asemănătoare cu cele
dc aici. Când ajunat la picioarde mele desculțe, zâmbetul ii plete,
— Ai unde să dormi în altă parte?
Ma întreb cc ar face dacă aș spune nu. Mă întreb unde m-as duce — sau
unde m-ar trimite. Parc blânda. Mă-ntreb dacă m putea să mă refugiez aici.
Dc după colț apare un bărbat mai tânăr și mai solid decât fe- mda, care se
încruntă când mă vede. Parc h fel de uimit ca si ea, dar expresia din ochii lui e
rece și evaluatoare. Vorbește încet, în barbă, dar îl aud oricum:
— E vreun om al străzii? șoptește el, Să sun la poliție?
Ea dă din cap aproape insesizabil dar apoi mai face un pas câfrc mine,
— îți este foame? Putem să-ți aducem ceva de mâncare,
In minte-mi răsună întrebarea lui. „Polițiști." Cei care aplica legea în
tărâmul ăsta. Lom mai întâlnit* Pentru cineva ca mine, nu suni de bun augur*
Nu pot sâ-nu găsesc refugiu aici. Nu acum. Nu așa.
închid ochii- hui imaginez ziduL Trec prin el*

62 Bancari KrMMUHfîH
Bezna tăcură, rapida șî bruscă, îmi a pa sa pleoapele, St]^ siguranța.

M-am întors. Inspir prelung si deschid ochii.
Tycho e în picioare chiar în fața mea.
7V zop drum/Brățara îmi aluneca printre degete și zăngăne^ podeaua
de lemn.
Arc ochii mari și respira de parca ar fi fost urmăric.
— Ai dispărut. Se uită Ia patul meu. acum la doi metri dht^
si din nou la fața mea, adăugând- Și ai apărut iarăși, chiar aici. Nu zic
nimic. Nu pot să neg.
în întuneric, privirea lui o cercetează pc a mea.
— Pc tine te caută ei?
— O să-ți peceduiești soarta cu întrebarea aia-
Tycho înghite,
— Hawkl Tu ești cel căutat? '
încordarea ni s-a alăturat în pod, ca un judecător tic tinuiindu-ma pe loc,
— Da.
— Ce o sa-ți facă atunci când o să te găsească?
— N-o să mă găsească.
Cuvintele sună a amenințare, iar cl tresare. Asta ar trebui să trezească
mila, dar nu o face. Am învățat cum să-nu blochcz ta emoțiile si sa fac ceea
ce este necesar. Prea bine chiar.
Tycho inspiră adânc șt cred că și-a adunai curajul, pentru d îndreaptă și
se uită la mine. Este mai curajos decât se crede, t
— Spune-mi ce ar face! i
— Nu știu sigur, dar sigur nu s-ar încheia bine pentru mm <
— Tc-ar ucide? 1
— Da.
Amuțește. F F
— Ai făcut ceva foarte rău?

O faurt/ aprigi ir frunții 63
— Răspunsul la întrebarea asta e [ung și complicat îi cântăresc expresia

și-T răspund: Dar, nu. Nu rum gândești CU* Nu mă Cântă pentru crea ce
dmJdcul, ci pentru cine suni.
11 studiez. Mă studiază* Aș putea sad rup gâtul în clipa dintre două
răsuflări. Aș putea să-i arunc trupul din pod ca să fac să pară ca a căzut
noaptea de pe scară. N-ar pune nimeni întrebări* Tycho este o umbră.
Probabil nu bar jeli nimeni.
Eu l-as jeli.
Gândul mă atinge ca o săgeată, sfredelitor si sincer. îmi frec fața cu
mâinile. L-aș jeli. Nu vreau să-l rănesc. Are încredere în mine. Poate doar în
mine.
îi simt mana pe antebraț și-mi iau mâinile de pe față.
— Am să-ți păstrez secretul, rostește Tycho cu un glas la fel de domol și
sincer ca înainte să fi aflat asta.
—- Chiar dacă ai putea să-ți cumperi libertatea.?
Parc uimit, apoi rănit
— Nu-mi cumpăt libertatea cu mcditra ca.
Este rândul meu să tresar. Mai că i-am făcut exact același lucru* Inspir ca
să mă calmez și apoi întind o mână ca să-î ciufulesc părul și sa-] înghiontesc
prietenește*
— încrederea ta mă onorează, Tycho!
EI roșește arat de tare, că apuc apoi văd pe întuneric*
— Ei bine, și eu sunt onorat că ai încredere în mine, Hawk.
încordarea dintre noi a dispărut pe nesimțite, și parcă mă simt de parcă
mi-am imaginat-o. îmi aduc aminte cum era să ai încredere în cineva, îmi
aduc aminte cum era să am un prieten. Nu mi-am dat scama cât de mult îmi
lipsește prietenia cuiva, până nu mi-a fost oferită cu atâta generozitate.
— Grey, spun încetișor* Nn Hawk*
Tycho face ochii mari, dar zâmbește*
— Grey.
Sca n n e cTvWFCărn s c â n
ner
BRÎGID REMVIKIIR
— O sa fii în pericol da că-mi păstrezi secretul. Vocea m- : senoasăi

Dacă mă prind și află ca ni știi.
___Atunci, nu re lăsa prins.
micul dejun înainte de răsărit.
___Jodi spune că mănânci ca un nobil, rostește Tycho. Ai;'

Înainte?
— Ol Apăsarea informației îl forțează să amuțească o ț^ dar

apoi se întoarce cu fața la mine și zice; Stai așa!
îngheț, mrrebându-ma dacă asta o să schimbe lucrurile.
— Da?
— Arunci, înseamnă că te-ai înfrânat. Când am folosit «a
de antrenament
— Da, așa este.
— Deci ai putea să mă înveți mai multe? mă întreabă ef
Pare arat de dornic, încât mă apucă râsul» Aș putea, prob
să-i cumpăr tăcerea cu câteva lecții de lupta cu sabia.
Ai putea? insista 1 yeho. Dacă ne antrenăm în secret?
Da, îi răspund zâmbind. Da, bineînțeles.

I
■ Zn£LESE SCURG. CÂND NE APROPIEM DE CASTELUL REGELUI, mi simț

slăbită și epuizată din cauza călătoriei- Tot mai împart trăsura cu sora mea,
pentru că alternativa e să împart una cu mama
: Nolla Verm s-ar putea să nu-mi înțeleagă dezamăgirea, dar nu o să-mi tina
predici despre îndatoririle unui conducător. Știe de ce sune supărată — sunt
sigură că aproape testă lumea cunoaște motivul supărării mele —, dar nu-și
cere scuze pentru ce s-a întâmplat cu
] vânătorul și fata.
Nu mă aștept la una_ Nu-mi Porfir una. Știu de Ce a decis ce a decis. Știu
că mama este mândră de alegerea pe care a facut-o.
Și eu ar trebui să fiu. Dar nu sunt. Amintirea fetei Care se as- j cundea
sub tatăl ei îmi bântuie gândurile.
Și obrajii pătați de lacrimi ai fetei care se ascundea în pădure.
Nu am povestit nimănui despre ea. Nici măcar Iui Panish. Nu parc sa-și fi
schimbai comportamentul, ceea ce m-a făcut să-ncep să cred că mi-am
imaginat totul. Dar in seara aia l-am văzut schimbând o vorba în șoaptă ai
Sorta și, pentru o clipă, s-a uitat la mine și apoi în altă parte.
Nu știu ce înseamnă asta.

66 BRJGID KEMMLRKR
Nolh Verin mă împinge cu acul ei do brodat, licări du-rr,;

tresar
— Am nevoie să fii în fonii n ,
lurma maxima, soro/ spune ca.
Mă uit la fereastra cu pcrdeluță a trăsurii.
— N-ai nevoie de mine. Pot să aștept lângă cai.
Nolla Verin oftează și-și da ochii peste cap.
__ Mama ar fi trebuit să mă lase acasă, continui cu.
După ce-am văzut, aș fi preferat să o facă. In ciuda J^
provocate de alegerea mamei, faptul c3 nu mai trebuic ^ griji a am să fiu regină
îmi aduce o oarecare libertate. Vreme, mai răcoroasă de cealaltă parte a
muntelui, iar eu aș fi putut
petrec zilele astea lungită în pat, cu o carte. Aș fi putut să ies cil de-a
lungul lacului, în loc să înfrunt moartea și ravagiile.
Deodată, gândurile astea mi se pat egoiste. Lașe. Fata șt târî
tot ar fi murit. Doar că nu aș fi aflat despre asta.
— Te rog, Lia Maral
în glasul surorii mele simt o altă nuanța, care-mi atrage atm Cu toate
comentariile nepăsătoare, o umbră de incertitudine ascunde profund în
privirea ei.
— Ești neliniștită, zic eu.
Ea ridică din umeri și se uită în jos, Ia pătratul de materiali poala ei.
Cât a durat călătoria, florile și pietrele prețioase brod în toate culorile au
umplut ghergheful în forma unui cerc.
— fot este dușmanul nostru. Face o pauză, apoi adaugi/ deja o femeie
pe care o iubește.
— NoLla Verin!
Mă uit cu atenție Ia ea. Sora mea are trăsături ferme si frun se, dar
încrederea ei nețărmurita c cea care-i face pe toți să-nW capetele oriunde se
duce.
— Ți-e teamă să fii răpind

O /nfmjf dpn^J ir frânta 67
-—- ML împunge materialul cu acul, precizând: Mă tem că propunerea

noastră o să fie respinsă. Mama o să fie forțată să ne trimită armatele prin
trecătoarei montană ca să nimicească orașele și să preia controlul asupra
ținutului.
Mă holbez la ca. cu gura aproape căscata. Este prima dată când își exprimă
spaima față de acțiunile militare. O mică urmă de speranță înflorește în pieptul
meu,
Se uită la mine.
— Ești foarte surprinsă. Nu credeai c-o să-mi fie teamă să dau greș
înaintea mamei?
închid gura. Ar fi trebuit să-mi dau seama. Pe Nolla Verin nu O
interesează viețile pierdute. O interesează să nu o dezamăgească pe rrirtirrri
nDiumf
Trebuie să-mi alung expresia posacă înainte să o vadă.
— Am cea mai mare încredere în tine* soro!
în afara trăsurii,, clopotele răsună puternic si repetat. Nolla Verin se
îndreaptă, lăsându-și ghergheful în compartimentul de sub scaunul ei. Ma
întreb dacă e menit să fie un cadou pentru prinț. Gândul nu mă scapă de gustul
amar din guta.
— Am fost zăriți, zice dintr-o suflare. Mama spune că toate zgomotele de
clopot înseamnă ceva. Par vesele, nu? Poate sunt un semn bun.
Mic nu-mi par vesele, ci dangăte de înmormântare. Poate înseamnă că
arcașii prințului o să ne incendieze trăsura.
— lin semn bun, într-adevăr, spun și mă forțez să zâmbesc.
Trăsura se zguduie și se mișcă odată ce caii intră pe un nou tip de teren. Pe
caldarâm, din câte îmi dau seama. Fără să vreau, emoțiile îmi agita stomacul.
Cu o oră în urmă, străjerii noștri ne-au atârnat la trăsură stindardele și
fanioanele verzi cu negru,
gătind caii cu harnașamentele pe care le-am ascuns cât am traversat ținutul
EmbcrfalL

UKJUIU Kf MMI HLK
Vreau cu ard oare să mă aplec pe fereastră ca să văd c^.h dar pesemne că n-aș
mai apuca sa văd deznodământul. Dici^. Vmn poate să stea in făta mea atât de
formală și de răbdăic^ < cu pot să fac același lucru, I
Când trăsura se oprește cu un huruit» rămânem așez^ • așteptam. Unul dintre
străjerii mamei ne anunță și solicită o j r, , vedere cu prințul. Unul dintre străjerii
lui ne transmite că tj^ । să așteptăm ca prințul să decidă dacă ne invită sau nu în
cast^ .
Asta no să-i pice bine mamei.
Intr-adevăr, nu sunt uimită când o aud zicând că nu o să așt^ si că dacă așa-
zistil prinț moștenitor al regatului Emberfall ^ întâlnește cu noi, cu bucurie se
întoarce în Syhl Shallow ca sâ^ o armată care să-i forțeze poporul să ne ia în
considerare*
— Kans butan, se aude vocea unui bărbat* Sigur poți £ acorzi timp să traversez
holurile din Ironrose înainte să declari război.
Cred ca este prințul Rhen. Nimeni altcineva nu ar vor^ o asemenea autoritate.
Are o voce plăcută și un ton hotârâț destul de blând ca să îmbie la discuție* .Mă
întreb cum arați realitate.
In fața mea, Nolla Verin afișează cu grijă o expresie nrj Nici plictisită,
nici interesată. Se reazemă de spătarul băncuit așteaptă.
Aproape imediat, Sorra deschide ușa trăsurii* Face gestulc precizie
fluidă, fiecare mișcare a ei oglindind instruirea și uniti srrâjerilor noștri*
Lumina soarelui năvălește în trăsură, orbind» pentru o clipă.
Deoarece sunt cea mai mare fiică, trebuie să cobor primi trăsuri Cândva,
mi se părea o poziție onorantă, dar, în ui» zile, am început să mă întreb dacă
nu cumva mama pregăteai.' pentru principalul eveniment: apariția surorii
mele.

O fnrniJ nprigd sifrărită 69
I
Astăzi, nit mă deranjează. Sunt prima care vede castelul ridicat din cărămizi albe
ca spuma laptelui înălțându-se către văzduh si fanioanele aurii și roșii care flutură în
briza verii. Sunt prima care vede treptele laic de marmură care duc până la ușa
castelului si cei douăzeci șt patru de străjeri aflați de-o parte și de alta a trăsu- । rilor
noastre. Fiecare ține o sabie și un pumnal, aurul și argintul strălucind în lumina
soarelui. In dreptul inimii, fiecare platoșă c însemnată cu blazonul cu un leu și un
trandafir,
1 Sunt prima carc-l vede pe prinț, înalt și blond, la fel de impresionant ca sora mea, în
felul său. Expresia lui nu trădează nimic.
i Poartă o tunică de un albastru-închis, care se închide cu catarame peste piept, și cizme
înalte. Și el are o sabie la șold, lucru care mă
i surprinde. Mama nu are niciodată arme asupra ei. Spune că le-ar 1 transmite
oamenilor noștri că nu are încredere în ei.
Lângă prinț stă o tânără drăguță, cu pielea albă și păr negru i ondulat, care poartă
o rochie roșie ce mătură caldarâmul când cei r doi se apropie de trasurile noastre. Merge
șchiopătând, ceea ce mă li face să mă-ntreb dacă mâna de pe cotul prințului arată ca
trebuie să se sprijine sau că sunt împreună. Spre deosebire de prinț, ochii îi mari și plini
de neliniște și buzele strânse de grijă dezvăluie totul, ț' Prezența noastră aici o tulbură.
In privința asta, noi două semănăm.
4 — Fiica mea cea mare, Lia Mara! răsună vocea mamei.
ic Prințul dă din cap spre mine, iar eu imit gestul și apoi fac un
t pas într-o parte, ca Nolla Verin să poată coborî din trăsură.
I oți ochii sunt ațintiți asupra surorii mele, dar am văzut specii tacolul ăsta de o
mie de ori, așa că mă uit la prinț. Vreau să vad j dacă interesul scânteiază în privirea lui,
; Ori se controlează prea bine, ori este prea indiferent, pentru că nu văd nimic. O
urmărește pe sora mea coborând din trăsură

70 RRICID KEMMERFR
cu aceeași atenție pe care i-ar acorda-o unei curiozități afl^ trecere. 1
— Fiica mea cea mica, Nolla Verin, spune mama. Moștenitor
tronului din Syhl Shallorv.
Prințul dă din cap și spre ca, dar prințesa dc lângă cl își ^ privirea
de la NoDa Verin la mine.
— Fiica ta cea mică este moștenitoarea? întreabă tânăra, Mama
strânge din buze. Nu-t place să fie luată la întrebări.
— în Syhl Shallow, nu ordinea în care se nasc odr^ hotărăște cine
e moștenitorul. Se uită la Rhen și apoi adaugă: H si legile ținutului
tău ar fi permis același lucru, n-ai fi înfmț niciun conflict, băiete!
— Nu am niciun conflict, replică el. (
Mama râde.
— Tinere prinț, îți ascunzi bine secretele, ca întotdeauna, £ văd
slăbiciunea in minciunile pe care le teși pentru poporul tău :
— Poporul meu c liniștit. Dacă ai venit să semeni discod । insist
să plecați imediati
— Am auzit zvonuri cum că orașele au început sa-ți respio 1
dreptul dc a domni Mama aruncă o privire la prințesă, adăugi Se
zvonește și ca regele din Emberfall a pierit în Disi, nu-i așa'
— Așa este, zice prințul Rhen. Ai bătut atâta drum ca săi spui du
pare rău?
— Nu. Din câte am înțeles, a fost mâna unui asasin.
Vocea mamei c plină de scepticism.
— Oamenii noștri au făcut tot ce-au putut ca să-1 protejeze;
regele Brodendc, spune prințesa.
In vocea ei nu se simte aceeași autoritate ca a prințului RK Sc
apropie de aceasta, dar nu e la fel. S-ar putea ca alții sil observe nicio
diferență dar eu am crescut prinhc nobili, iar! optsprezece ani petrccuți
la curte m-au învățat care este difer*

F
71
O faifrtJ apnj* 41 ^^
dintre oamenii care s-au născut cu sânge albastru și cei care doar speri să-i imite.
__Oamenii tăi. Mama îi aruncă o privire, iar tonul ci confirmă ei a sesizat același
lucru, căci întreabă: Serios, pnnfwă Harper?
— Serios.
Un strop de oțel îi călește vocea- Prințul Rhen îi apasă cu degetele mâna de pe
cotul lui, de parcă ar vrea să o țină in frâu.
— Și cum rămâne cu încoronarea ta, băiete? zice mama. Ați organizat vreo
festivitate?
Prințul ezită.
Asta spune multe. îmi rin respirația.
-— Și ocuparea tronului? continuă mama. Cum rămâne cu oamenii tăi, care-1 cer
pe adevăratul moștenitor?
— Nu există niciun alt moștenitor, răspunde tăios prințul Rhen. Nu a pretins
nimeni nimic. Nu s-a înfățișat niciun om. Eu sunt prințul moștenitor, și sunt pregătit să
ocup tronul și să-mi conduc poporul.
-— Am auzit ca oferi o recompensă pentru un bărbat cu sânge dc vrăjitor. Are,
cumva, vreo legătura?
Maxilarul 1 se încordează.
—- După cum știi, magia a provocat haos în țara mea ani Ia rând.
N-am să permit ca răul sa sc abată iarăși asupra poporului meu.
—- Atunci avem scopuri asemănătoare. Cred că poc să ofer siguranță poporului
tău.
Expresia prințului este întunecată.
— Explică-mi!
Ea întinde o mână și Nolla Verin înaintează.
— Am venit să-ți propun pacea între popoarele noastre. Am venit să-ți ofer
mâna fiicei melc.
Expresia prințului Rhen nu se schimbă, dar, lângă el» prințesa Harper arată dc
parcă ar fi înghițit un peste viu.
72 BRJGID KEMMERER
— Ai încercat să-mi distrugi țara și nu ai reușit, i ■-. prințul Rhen.

Nu am de gând acum să-mi alicz regatul fr] ShaUow.
— Mi-ai oprit armata cu magic și vicleșuguri zice P Acum nu mai ai
nido fiară care așteaptă să-ți împlinească p^ Ai oameni care se dezbină
din ce în re mai muie Ca să-ți prj supușii, nu ai ramfe în afară de oferea
mea.
EI kt încleștează maxilarul.
— A w cm JrgânJ sa mă aliez cu Syhl Shailow'
— Ți-o ofer pe fiica mea, moștenitoarea mr4j ca să co^ alături de
tine. Cu siguranța până și tu știi ce ofertă rar5 t partea poporului mm. Nu
vrei nici măcar sa-mi acorzi o int£-
— Nu ma interesează ce poți să-mî oferi.
Mâna lui se încordează pe a Iul Harpei, iar acum mari
— Nu mă interesează nicio alianță cu țara ta- Pot să-ți $

W W
" 1 lU
j 1
trecerea cu bine spre trecătoarea montana, ca sa poți sa te IE să

domnești în Syhl Shallow, iar eu voi continua sa dornic EmberfalL
NoUa Verin înaintează, părul ei brunet lucind în lumina v. IUL
Firele argintii țesute printre dungile verzi și negre ale hf ci licăresc la
fiecare mișcare.
— Am auzit că ești un domnitor drept și corect, spunec totuși, nu
vrei sâ Ie oferi oamenilor tăi ocazia de a se gând alianță cu ai mei?
Prințul o privește de sus din locul în care se afla pe trepd marmură.
— Am văzut ravagiile făcute de oamenii caiete!
Cuvântul e o aluzie răutăcioasă menită să contracareze fa că mama i
s-a adresat atât de nepoliticos cu „băiete", daf

O fnrn4 -Țn^J jijranfd 73
mr.t reactionc.TQtâ de parcă ar fi pălmuit-o. Fiecare cuvânt pe care-1 roMește
l
cântărește greu,
— Urmează să urc pc tronul din Syhl Shallow și, daca nu te interesează o alianța,
ar fi bine să-mi respecți poziția!
*
Aș vrea să pot să o apuc de mână și să i-o strâng ușor, așa cum parc Harpcr să-1
înfrâneze pe prinț. Nu e un bărbat care să răspundă bine la amenințările făcute cu
aroganță.
Intr-adevăr, privirea i se oțelețte»
— lartă-mă dacă nu-i respect prea mult pe cei care mi-ar măcelări poporul!
Mă gândesc din nou la vânător și la fiica lui și sunt nevoită să-mi înghit nodul de
l
emoții din gât.
I
Sora mea își ridică bărbia.
— Am venit să țunrm capăt măcelului inutiL
— Suntem în impas, spune prințul Rhen. Căci nu am încredere în voi.
î
— Și daca ți-am oferi informații despre moștenitorul dispărut al regatului tău?
întreabă Nolla Verin.
l
Prințul Rhen încremenește. Toți cei prezent; în curte par să asculte cu atenție.
Până și străjerii lut sunt curioși.
Î — Unde e comandantul gărzii tale? întreabă mama.
— Comandantul Dus Un călătorește cu jacob. fratele prințesei Harpct și
*
moștenitoarea tronului din Disi, și cu tămăduitorul său înzestrat, Noah din
3 Alexandria, Face o pauză, iar glasul i se înăsprește: îmi vizitează orașele ca să vadă
dacă le pot oferi ajutor oamenilor răniți de soldați! voștri
■— Nu, spune mama. Unde este comandantul Grey? Omul care ți-a stat alături
când te-am vizitat ultima dată.
-— Comandantul Grey este mort. A murit în bătălia finală cu
i vrăjitoarea, Lângă cL prințesa Harpe? tresare.
Scanned wi amScanner
74 BRJGID KEMMER.HR
Mama nu ratează momentul,

— Canei ne-am întâlnit ultima dată, ți-am povestit dt;., prima căsătorie a
tatălui tău. Ți-am zis că s-a consumai in Sj Shallow și că s-a născut un copil din
flori. îți aduci aminte) f^ așteaptă un răspuns: Ți-am spus despre zcciuiala plătită
de tău pentru păstrarea secretului. Dacă tu crezi că oamenii căi r^ dau scama de
eforturile talc de a găsi un vrăjitor - de a-țj $ Jrttdt -, arunci fie ești un marc
nesăbuit, fie crezi că toți sy^ tăi sunt proști.
El s-a albit un pic la fața, dar glasul îi este puternic:
— Oamenii mei știu ca am să fac orice este necesar ca să^ în Siguranță.
Nolla Verin îl fixează cu privirea.
— Daca un vrăjitor trăiește, daca un vrăjitor este moștenii^ tronului tău, cred
că s-ar cădea să nc ajutăm reciproc.
— Nu aveți ce să-mi oferiți. Străjeri, escortați-Ie dincolo^ terenul castelului!
Ma străbate un fior. Am dat greș.
Asta o să însemne război. Mai multe morți. Mai multe ravaș
— Așteptati! cere Harper, cu vocea plină de neliniște. Aștept înghite în sec
și spune: De ce ari întrebat de Grey?
Mama o privește fix si zâmbește.
— Tu nu crezi că e mort, nu-i așa, prințesa?
Prințul Rhcn întoarce capul și spune ceva în șoaptă, A Harper închide strâns
ochii. O lacrimă îi alunecă pe obraz.
—- Nu știm.
— Ce păcat! zice mama. Haideți, fetelor! Sa-1 lăsăm pe pi cu alegerea lui!
— Stati! strigă Harper.
Fustele roșii i se umflă când coboară în graba treptele palatul
— Ce știți despre Grey?

O Inimi ^pri^ă îi franță. 75
Străjerii noștri înaintează ca Sa o împiedice să 5€ apropie cumva

de mama.
Străjerii prințului Rhen fac exact același lucru.
Cele două se privesc peste bariera care Ie ține în siguranță, Ex-
presia mamei este neutră, dar Harper este îmbujorată și rugămintea i sc citește în ochi.
— Ar trebui să speri că este mort, spune mama. Dc dragul prințului tău. De dragul
regatului său.
Harper reușește să tragă aer în piept.
___De ce?
___După spusele vrăjitoarei» Grey este singurul bărbat care cunoaște adevărata identitate
a moștenitorului.
Harper se albește la față. Prințul Rhen a venit lângă ea, afisându-și din plin furia.
— Nu este prima dată când ai încercat să-mi subminezi domnia cu vicleșuguri și
minciuni! N-o să ai o alta ocazie. Plecați!
Acum!
Mama se întoarce spre trăsura ei.
Nolla Vecin se urcă într-a noastră, O urmez, inima bătându-mi
într-un ritm rapid. Un străjer trântește ușa,
— Este un n«J&Mif! îmi spune Nolla Vecin înainte ca armăsarii să plece dc pe loc.
O zice atât de tare, încât sunt sigura că prințul o aude.
Mă gândesc la raid pe care l-am făcut deja țării ăstei a.
Mă gândesc la vânătorul din pădure și la fata lui» care sc ascundea sub el.
întâlnirea asta ar fi trebuit să decurgă altfel. Nolla Verin a insinuat ca eu aș fi căutat sa
obținem o alianță cu vorbe dulci, dat eu știu că n-aș fi căutat-o cu lipsă de respect și
aroganță nemăsurată.
Prinfid rm «te un nrsiWlj vreau eu sa zic.
Dar nu sunt moștenitoarea, așa că tac.
CAPITOLUL ȘASE
Scanned with C^canner

G REY
IN TAVERNA LUI JQDI ESTE AGLOMERAȚIE* VALUL DE cy dura a adus turbați
însetați după bere șj femei cate caută ori; scuză ca să scape de soare, Mirosul
amețitor de crustacee și legile coapte se îmbină cu izul ușor dulceag al lichiorului pe
o^ comandă cei care au câțiva bănuți în plus de dat* Tycho și cu mc ocupăm o masă
aproape în capăt, doar ca să scăpăm de zgomot
Zilele au trecut, jar secretul pe care l-am împărtășit paici mt-J fi făcui
apropiat ca un frate* Ne-am luptat eu săbiile la ou Ic mici de dimineții,
când cerul abia capătă o nuanță de rozj arena e pustie. După doar câteva
zik\ mânuiește sabia mdto bine. Totuși, nu c vorba numai despre
antrenament ci si d^p încredere* Intre noi s-a dărâmat un zid care nici nu
știam căexiși
Judi aduce o carafa cu apă ca s-o înlocuiască pe cea pe caw* gohr-o, un
coș cu pâine aburinda și o bucată sănătoasă de b^ Cu șoldul, îmi dă
nonșalant un brânci în umăr și apoi se ap^ atât de mult, că penele din părul
ei îmi gâdilă antebrațul.
— Aș vrea să mă pot ascunde aici în spate, cu voi doi! Miroase a căpșuni.
Cred ci le-a tăiat felii pentru vin,

O ffif’iwJ tfpn^J w/«H/J 77
— Ești binevenită să-ntcrci! Dau din cap spre îmbulzeala din partea din față a tavernei
si adaug: Totuși, nu cred c-o să treacă prea mult timp înainte să te caute.
Ea se bosumflă.
— M-ai apăra de toți, nu*i așa, Hawk?
Rup un colț de pâine.
— Ai face bine să-l rogi pc Tycho. El e mai curajos decât mine.
Jodi îmi dă ușor o palma peste ceafa și pleacă.
Iau cuțitul ca să tai o felie dc brânză pc care s-o mănânc cu pâine și apoi îmi dau scama
că Tycho mă fixează cu privirea, — Ce este?
— Cred că jodi te place, îmi spune încet
Jodi n-ar putea fi mai directa nici dacă mi s-ar urca în poală și-ar începe să-mi desfacă
șnururile bluzei.
— Am observat.
Arunc o privire prin tavernă, acolo unde Jodi se mișcă printre mese. Flirtează cu toți
clienții ei, dar nu zăbovește niciodată așa cum o face în cazul meu.
Suntem departe de alți clienți, dar tot vorbesc mai încet;
— Ca să fti străjer, trebuie să te lepezi de familie.
— Să te lepezi?
— Să pretinzi că nu exista. Ezit, apoi continui: Familia este o vulnerabilitate. Dacă un
străjer poate fi manipulat de o amenințare la adresa unei persoane dragi, poate fi folosit
împotriva Coroanei.
El se încruntă,
— Deci.*, ce? Nu trebuie să-ți pese de nimeni?
Mă gândesc la mama — sau la femeia pe care o credeam a-mi fi mamă —, care m-a
urmărit plecând, cu spaimă în privare. Mă gândesc Ia cei nouă frați ai mei, măcelăriți unul
câte unul când Lilith a încercat să mă manipuleze să-1 trădez pe prințul Rhen.

78 Buletin KEMMERER
Eforturile ci mi au dat roade. Er,im prea bine instruit ți nrf tit în devotamentul
meu. Nu ar fî putut folosi pe nimeni ijr. tei va mea.
Nepoftite, gândurile inele evocă .unicitirea Iui I brpen a 4, jului aprig
contracarat doar de bunătatea ci. Mi-aduc amintq ziua în care l-a convins pe unul
dintre soldații din Syhl Shallo^ este prințesa unui ah popor: cum, după ce au
plecat, ameninț^ și promițând sa se răzbune, ca nu a ales sa fugă și să se ascund^
m-a rugat 9 o învăț cum să arunce cuțite.
Când Lilirh a amenințat să o ucidă pe Harper, am cedati, îngenuncheat și m-am
oferit să-i jur credința.
Refuz să le permit gândurilor ăstora să aibă vreo putere aa^
mea.
— Am uitat cum să-mi pese de cineva Tycho El mă studiază îndelung.
— Nu cred că e adevărat.
Mă gândesc h cum mai că l-am aruncat din pod și nu știu* zic. Mai rup o bucată
de pâine.
— Nu poți sâ instruiești pe cineva sa fie nemilos, spune d
— Ba sigur că da.
Se încrunta din nou Rup o alta bucata de pâine si i-o întit — Mănânci Nu vreau
sa fiu nevoit să mă întorc aici.
Ascultător, mănâncă. Amuțim și spațiul din jurul nostru umple de râsetele ca
răgetul de măgar și conversațiile celor amd le băutură. în apropierea ușii, un bărbat
mai în vârstă, cu unt dthan impresionam, golește ceea ce sigur este a treia halba dth ÎI
cheamă Riley șj povestește despre o femeie oarbă căreia b vândut un măgar în locul
unui cal de povara ți pe care nu a reJ
să o convingă de cele întâmplate. Este unul dintre puținii fitf din Rifosk, dar râca
dintre el și Worwick este veche, așa cȘ*

O iwnJ aprigii sifrÂtttâ 79
pune pot epave cailor nostru Probabil i-a cerut o suma corectă, dar rate lui Worwick i s-o fi
părut prea mate.
Judi trece din nou pe lângă masa noastră, atingându-mi ușor brațul eu mâna. Mă încânta
ideca de a-i prinde degetele și a o trage înapoi. Ar fi simplu. Fără complicații. M-aș putea
pierde și mai mult în persoana lui Hawk, Iâsându-1 pe Giey în urmă.
Când se întoarce» îi întâlnesc privirea, iar ea zâmbește.
îi zâmbesc la rândul meu si Jodi roșește.
Ar trebui să mi se pară ușor. Nu este așa. Mi se pare ca o manipulez.
îmi mut privirea și mă uit la pâinea mea.
-— Ai terminat? îl întreb pe Tycho cu duritate în glas.
El da aprobator din cap șt scoate bănuții de cupru din punguța de Ia brâu.
Ușa din față a tavernei se deschide și un grup de bărbați intră încet. înăuntru e prea
multă gălăgie și înghesuială ca să atragă multă atenție, dar lumina licărește pe oțel, iar eu
zăresc ceva roșu
încremenesc. Apuc cuțitul.
Dar nu este o uniformă din Garda Regală. Sunt forțele Marelui Mareșal. Conducătorul,
un bărbat în vârstă, cu păr grizonanc, barbă deasă și un petic ce-i acoperă un ochi, este
urmat de alb trei.
— Undc-i fierarul Rtley? întreabă el și tensiunea din vocea lui c suficienta ca toate
discuțiile să se transforme într-un murmur, în timp ce toți cei din cavernă întorc capul spre
colțul în care sta Riky.
Riky își împinge scaunul în spate și se ridică. E un om cinstit, deci pare mai mult confuz
decât îngrijorat.
— Eu sunt Riky*
-— Ești acuzat că folosești magia ca sa fii un fierar mai bun. O * să vii cu noii
Riley face un pas înapoi.

80 taiGrijKi MMjjit n
Eu nir,,. Niciodată Habar n-am tir nnțe^

Scrijelii au început deja $5-1 înccnjonrr., CĂ-iLilii bărbați ■!■ n™ «-au
retras. Toate discuțiile au încetau
Rilcy tot face piși in sp^rc. Oamcnu se dau din calea luir. parca ar fi
bolnav. Unul dintre strajeri a scos a sabie,
■— Nu știu nimic despre magic/ striga el Sune fierar/
Conducătorii/ le di un semnal celorlalți, mr bSîbții st TU , printre mese de
parca ar vrei să-1 împiedice să scape,
— Hawk, șoptește Tycho. Hawk„. noi trebuie să,»
Cu o privire îl fac să tacă, dar rugămintea tot se citește în od lui. Nu știu dacă
vrea sa intervin» să mă predau sau să fie «vi, nu pneep, dar nu pot sa acționez. Nu
pot să atrag atenția aj^ mei Nu acum.
Bărbatul cu un singur ochi îl apucă pe Riley de antebraț.
*— Trebuie să ne însorești!
Rikv se smucește. E roșu la facă — de rușine» de furie sau 4
ambele motive.
— N-am făcut nimic greșit/ Nu puteți să sechestrați cetty
pașnici...
— Am primit ordine»
Un ale străjer îl apucă de celălalt braț» iar Riley se uita dispe
împrejur, dar ceilalți clienti au eliberat spațiul.
— Nimeni nu vrea să-mi ia apărarea?
Cu un foșnet de fuste și sfidare, Jodi trece pe lângă mine» Ins? ră
profund ca să protesteze.
0 apuc de braț și o trag spre mine. Suntem destul de dcpanti colț ca să
nu distragerii atenția de Ia Riley, dar, dacă se mai lu^ muie cu mine, o s-o
facem.
— Jodi, îi șoptesc în păr* Lasă-î să-l ia facă zarvă!
Ea se zvârcolește lângă mine, dar are prezența de spirit să ^ bească în
șoaptă:

O ptOrbf dpr/M ufrantd 81
____ £ un om bun.
ZT
.— Atunci, o si-i pună întrebări și o să-t dea drumul. O să piar- JA 0 din so^ ' ^*° ^ w
akagâ cu o poveste strașnică, pc care să _ «mină la următorul rând de bere.
srgimi—
Riky sc zbate în prinsoarca străjcrilor. Este puternic și-și eli- bcrcazâ u^ braț.
Bărbatul cu un ochi îi dă un pumn în burta. Rilcy se apleacă mormăind și aproape cade
într-un genunchi. Ei îl apucă bine și mai ca-1 târăsc spre ieșire.
— Nu puteți să faceți asta! șuiera el. Am auzit de croitorul din Fortăreața Lackey. Nu
puteți să acuzați oameni cumsecade!
Străjerii îl ignoră pe Riky, smucindu-l înainte, nepăsători. Când ajung la ușă, unul dintre
bărbați îi eliberează brațul ca să prindă clanța.
Rîley se întoarce și înșfacă una dintre armele lor. Nu-i cunosc motivul - dacă el crede
c-o să poară să se elibereze luptând, dacă vrea să se apere sau sa mai câștige ceva timp -, dar
nu o să mai am niciodată ocazia să4 întreb. Unul din străjer! îi străpunge pieptul cu sabia.
Un gâlgâit i se rostogolește de pe buze și Riky se
Toată lumea din tavernă icnește de uimire.

Jodi sc eliberează din prinsoarca mea.
— Monstrule! strigă ca și se năpustește asupra celui care l-a înjunghiat pe Rilcy,
dându4 la o parte. Cum ai putut?
El o apucă de braț și o scutură nițel. Bărbatul cu un ochi își ridică sabia.
Fără să gândesc, mă bag înaintea ei. Vârful săbiei lui îmi întâlnește pieptul, o greutate
de oțel pe bluza mea.
— Dc-ajuns! zic eu și el mijește ochiul sănătos.
*" BRKari KHMMERm
Jodt tremură lângă mine.

Mă gândesc in ulumclc cuvinte pe care i le-am spin, „o, pună întrebări ți
os.Vi den drumul."
Ar lî trebuit să știu. Chiar țtifliu.
Cri prezent i în tavernă se privesc. Oamenii se mișcă i-,, Scaunele zgârie
podeaua de lemn. Respirații întretăiate se .ndj coate direcțiile.
Scanned with CarriScanner
Din față, se aude glasul nesigur al unui bărbat:
— Mereu mi s-a panii nenatural cum ajuta caii să nu h șchiopăteze.
— Vatra lui părea întotdeauna mai fierbinte ca r^ încuviințează un alt
bărbat.
— Ați văzut gloaba adusă din Eortărcap Hutchins? spun femeie. Riley a
zis că are ceva special care să o ajute să mei drept — și sîûr a avut.
Vârful săbiei îmi atinge în continuare pieptul.
— Ea a atacat un om al legii, zice bărbatul cu un ochi.
— E supărată. N-a avut intenții rele*
Bag mâna în buzunar și o scot plina de bani de cupru.
— CumpăraJc oamenilor răi o berc din partea mea! zicj^ zându-i banii.
El mă privește rece. Atmosfera este extrem de rensioro Ceilalți dienți
așteaptă să vadă dacă mai moare cineva.
Monedele îmi zornăie în mână.
— Worwick o să se supere dacă nu mă duc să deschid arm El mormăie și-și
retrage sabia,
— Spunc-i să-și vadă de treaba ci data viitoarei
— Da, domnule!
AH întorc și /as banii tn mana lui Jodi. Ochii îi sunt plini 1 lacrimi și degetde-i
tremuri suficient dc tare ca să fiică monfJ să zornăie.

O biHnJ iiprîf ff/riîwlrf
___Cumpăr.Tk ceva de blufl zic încetișor.

I xa un om bun, șoptește ea. Era un om bun. nu-i așa, Hawk?
îi strâng drgrtde-n pumn ca monedele sa nu mai scoată niciun ygntnot.
__. Trebuie sa păstrezi liniștea în taverna, Jodi. Nu le da niciun țnotiv si se
mai ’n ^ CMnă.
Poate că simte insistența clin glasul meu, pentru că-și retine l icriinile și-și
netezește fustele. Dă rapid, aprobator, din cap.
Ma uit In Tycho, care a urmărit totul cu ochi mari.
__După asta, Worwick o sa se aștepte la mulțimi de oameni. Trebuie să ne
întoarcem.
Razele soarelui de după-a miază târzie se strecoară prin oraș când ieșim din
tavernă. I ycho își ține gura și mă însoțește îndeaproape cât timp ne croim drum
prin mulțimile adunate dincolo de tavernă.
Bârfele se răspândesc rapid.
Când ajungem pc aleile lăturalnice și pustii, Tycho îndrăznește să mă întrebe
ceva:
— Crezi că era vrăjitor?
li arunc o privire, (acându-1 să înghită în sec.
— L-au omorât, Hawk.
Probabil o să primească și o recompensă pentru asta.
— Ti-nm zis ce ar face ci,
— Dar» de unde știau ca este vinovat?
— Asta nu contează. Nu are legătură cu vinovăția, ci cu faptul că vor să-i
sperie pe oameni să creadă că un vrăjitor ponte să fie prins și ucis cu ușurință.
Vor să demonstreze că nu există nicio amenințare la adresa Coroanei.
Un gust amar îmi rămâne pe limba. Un om a murit din cauza mea.
Nu pot să fug nicăieri. Nu am unde să mă duc.
Vocea lui Tycho mă scoate din starea de visare:
84 lÛGIO KEMMIHU IC
Dc asta îl bănuiau atac de mulți oameni?

E mai ușor să crezi ca un 0111 r vinovat decât să Ic ^^ că unul fată
vină ai pitea sa mănânce studii și să se prăbușc^ podea, sângerând, într-o
clipită.
Răspunsul meu îl șochează și-l reduce la tăcere. Mergem^ de. îmi masez
ceafa. îndepărtând transpirația. Suntem destul
departe de tavernă, iar bârfele n-au ajuns încă până aici. 0 f mână oile pe
aleea îngustă; Tycho și cu mine ne oprim în drep
unei uși ca să le lăsam să treacă.
Se uita la mine, dar nu-i înțeleg expresia chipului.
— Ai fi făcut-o?
Mă uit la oile tunse care trec, behăind, pe lângă noi.
— Ce anume?
-— L-ai fi ucis? El înghite în sec, apoi întreabă: în vre^ care crai străjer.
Mă gândesc la anii în care l-am slujit pe regele Broderiei^ inte de
blestem, și la ceea ce mi s-a părut o eternitate cu pră Rhen, când eram captivi
în sălile din Ironrose. Mi-ar plăcea sac că nu ar da niciodată ordine care să
ducă la astfel de evenimon Dar eu știu mai bine. L-ar costa ceva, dar Rhen ar
face-o 6 ar crede ca este singura cale de a-și proteja poporul.
Mă uit la Tycho.
-— Aș fi respectat ordinele, Tycho. Oricare ar fi fost*
Se uită fix la mine. Nu citesc nimic în privirea lui.
1 rece și ultima oaie, iar eu plec din prag fără să aștept sat dacă mă
urmează.

CAPITOLUL ȘAPTE
LIA MARA
IXID-CÂM TABĂRA CU MULT ÎNAINTE DE LĂSAREA NOPȚII-

Temperamentul Ncllei Verin este o forța demnă de luat în considerare. Sc răstește
la străjeri pentru că focul este prea dogoritor și chiar și la mama noastră, pentru că a
dezvăluit prea multe informații înainte să ne asigurăm alianța. In ciuda cuvintelor
rostite mai devreme, nu a fost niciodată respinsă, iar eu îmi dau seama că vorbele
prințului au durut-o.
Sora mea stă lângă mine, uitând u-se la foc și brodând din nou,
— Ai văzut cum se ținea de prințesa aia bereagă? De parcă poporul ei ar fi dat
vreun semn că alianța lor este serioasă. Pufnește zgomotos și continuă: Au permis ca
regele să fie măcelăriți Prințul este un nesăbuiti ■
— Te repeți,
— O să-și regrete decizia, Lîa Mata.
— Ai mai zis și asta.
își întoarce privirea pătrunzătoare spre mine.
— Ai alta părere?
— Cred că prințului îi pasă de oamenii lui.
—■ Și mic îmi pasă de ai mei.
Scannea with Cam^c a n ner

“ucrn KRMMEHER
Poare, dar prințul Rhen nu i i t L M ■ a invadat urci CM h( 5 Syhl
Sin.
Nu ne-a măcrlărir poporul ™ î ।
'' 1|n 5Cnni. Îmi mm pnvirca, uifarul^
iarăși Ia foc.
Tăcerea dintre noi se adâncește, tr.insfomwndu-sc în ^ guranță,
Crezi că am dac greș? îmi șoptește ca*
0 privesc uimita.
Nu. Cred ca amandoi căutări deznodăminte diferite pt$ tarile
voastre.
— Am putea să ne unim!
înghit Nu l-au abordat pe prințul Rhen ca si când și-ar fi eh cu
adevărat nnrunfi
— Mama are de gând sa atace? întreb încetișor. Acum, cit refuzat?
Nolla Venn se relaxează. îi face plăcere sa discute despre ^ ^
— O să aștepte până când oamenii prințului o să se certei să se
împartă în tabere din cauza absurdității situației provoc de moștenitor.
Sămânța discordiei e deja semănată. O să-i prii orașele și, în final, o să
avem acces Ia mare*
— Și comandantul Grey? întreb.
— Nu contează dacă este viu sau mort. înnoadă firul și sca
un pumnal ca sa taie ața, completând apoi: Ai văzut ce față a fie
prințul când mama i-a rostit numele.
Chiar i-am văzut-o. Și pe a lui Harper. Ambele pline de tu. re,
de suferința pierderii și de teama.
NoUa Verin clatină din cap.
— Mama a procedat corect dezvăluind ceea ce știm. Bârfi un
fost străjer - un trăitor, dacă trăiește — știe torul o să se?
pândească rapid.

O inlni/ opn^ șijrântă 87
^rr dreptate. Un vrăjitor? Un moștenitor? Un străjer răzvrătit? fUrfa ° ^ ^ c P™

plcantâ pentru a fi controlată, iar oamenii lui phrn sunt deja împărțiți.
Molia Vcrin ridică din umeri.
___Ceea ce știm este cei mai important: intr-un fel sau altul, domnia prințului o să
se încheie în curând. Uite! Ce părere ai?
Am nevoie de un moment să-mi dau seama că-mi atrage atenția | A broderia ci. Nu
prea m-am uitat la ea de când am plecat din Syhl Shallow. dar acum văd că a adăugat
cuvinte în mijloc, literele ondulându-sc și strecurându-se printre podoabele cusute.
EM Jwrw O inimă.
Cuvintele ar trebui să mă umple de lumină și bucurie, dar nu o fac. Nu pot să scap
de amintirea bărbatului măcelărit și a fiicei lui. Fata avea o soră — o soră care a fugit
pentru că eu am refuzat să-i semnalez prezența.
— Nu-ți place, spune Nolla Venn.
— Ba da! Mă întind și iau materialul, conturând literele cu degetele, apoi adaug:
Talentul tău este incomparabil.
— Pari foarte tristă. Credeam că asta o să te înveselească.
— Dar chiar o face. O prind de mâna, zicând: Sunt onorată sa am parte de
iubirea ta și de un Ioc în sufletul tău.
Ea zâmbește.
Nu mă pot abține să nu-i zâmbesc și eu. Chiar o iubesc.
Se apleacă si mă săruta pe obraz.
— Mi s-a părut c-o să fie frumoasă pentru fața ta de pernă.
Strâng broderia la piept.
— Am s-o prețuiesc mereu.
Sora mea se ridică și se întinde.
— Mai stai mult? Aș vrea sa mă culc.
— Du-tc la culcare!
Ei intră în cornii nostru, iar străjerii săi îi iau locul-
88 BRIGID KI-MMI-RI R
As roca ca Sorta si Patrish să ini se atftmrc lingR fcq j^ mi-ar prinde

bine umorul sănătos nl lui Parrtsb, dar mânu ț^ s-a retras» iar cei doi n-
ar fi niciodată relaxați în prezența tj,
O parte epuizată a minții mele se așteaptă ca ca să vin, ], mine, să
mă bată la cap cu prestaț ia de astăzi a surorii mele, 4j tachineze și să-mi
scoată în evidență eșecurile, dar, din ferici
o face.
Totuși, se apropie o dată ca să mă sărute pe frunte - ^ senin de
afecțiune din partea eu
— Crezi că uit că ești prima născută, spune ca.
— Nu cred așa ceva,
<— O mamă știe*
Roșesc. Probabil întregul nostru regat șdc+
— Știu că mă mai crezi și rece și neiertătoare, zice man^
Eu tac Nu greșește.
— N-am inima de piatră, o aud zicând. Dar, dincolo $$ ShaJIow,
lumea e plină de bărbați care subestimează femeile, bărbați care Ie
subminează. Nu pot să domnesc dintr-un lo^ biciunii. Nu-mi permit
luxul milei și-al compasiunii. Și ni^ ta nu și-] permite.
Rămân tăcută. Să lași în viața un om neînannat nu parezi nuntj dar
poate de aceea n-am fost numită moștenitoare.
— Nu cșn mai prejos decât Nolla Verin, spune ea. Să IE asta, Lia
Maral De asta lecțiile tale cu Clanna Sun sunt atâii portante. Sora ta a fost
numită moștenitoare, dar o să aibârr de ajutorul tău.
■—■ Mulțumesc, mamă!
Nu știu ce altceva să zic* Vocea ei este stridentă si Iimp probabil asta
are mai mult legătură cu faptul că m-a informi Nolla Verin a dezamăgiți
și nu cu mine.

O ifiiwJ aprigă si frântă
Mama mii lasă lângă foc și sc retrage în cortul ci. în cele din uniri, Sorta șt Parrish mi
se alătură pe bușteanul de lângă văpaie.
Partidi îmi oferă o bucățică uscată de carne de vită dintr-o desaga, iar cu mă strâmb.
El râde și și-o arunca în gura.
Sorra sc strâmbă și ca, la fel ca mine.
— Ar mânca orice, spune ca.
-— Și cu dragă inimi!
își mai aruncă o bucată în gură.
Abia reușesc să-mi adun puterea ca să zâmbesc.
.— Mama e supărată că lucrurile nu au decurs mai bine cu
Sorra dă aprobator din cap.

— Nu vrea să poarte un război. Cuierele palatului nu sunt fără fund. Casele Regale
sunt dezamăgite că nu le-a oferit acces la negoțul din porturi, așa cum a promis.
— Nu știam.
Mă îndrept de spate. Știam ca ajunseserăm să ne bizuim pe zeciuiala primită din
Emberfall în anii din urmă, dar nu și că rezervele noastre sc micșoraseră atât de mult.
încât Casele Regale începeau să-și retragă sprijinul.
Sorra zâmbește.
— Poate ai auzi mai multe daca ți-ai petrece timpul la curte, și nu cu nasul într-o
carte.
Mă strâmb cam cum m-am strâmbat în cazul bucății de carne uscata, iar ca râde în
barbă.
— Războiul este costisitor, zice Sorra. Chiar daca alianța prințului cu Disi este falsa,
lansarea unei alte invazii o să ne coste o sumă frumoasă, iar Casele Regale nu sunt
dispuse să plătească mai mult, când fondurile sunt deja secătuite.
— Ca să nu mai spunem de viețile pierdute, intervine Parrish.

90 Bwan KEMMIXER
Tonul lui îmi atrage atenția și-nrorc capul $5 m5 uit la el EI îi aruncă o
privire Sacrei si tonul i se îndulcește: — N-ar trebui să măcelărim oameni ca
să avem acces la n negustorești.
Mă gândesc la fata pe care 4 ignorat-o în pădure. Mă îr„.
daca Sarea știe sau c un secret pe care Parrish îl păstrează întreb dacă
asta-i face un străjer mai puțin destoinic, așa cu^ face pe mine să mi
simt inferioara surorii mele.
Soma îl țintuiește cu privirea.
— jn timp, oamenii neștri o să aibă dc suferit în lipsa lor.
De asta a inițiat mama atacul. N-ar fi căutat o alianță, dacă r fi dat greș.
Dacă Sorta arc dreptate, dacă prințul Rhen nu vrej, discute despre o alianță, nu
mai avem nicio altă opțiune.
Parrish dă ursuz din cap.
— O să distrugem ținutul ăsta — sau o să așteptăm s^
prăbușească al nostru.
— Se pare că acum nu avem de ales, zic cu. Mama a lua
hotărâre. Păzești pe rine nu trebuie, dacă tu crezi că eu pot 35^
vreo schimbare.
Ne uităm iarăși la flăcări. Tabăra amuțește în jurul nostru, c
gândurile mele aleargă prea repede ca somnul să mă găseați curând
Două 511 rotit o inimă.
Simțămintele noastre nu sunt la feb Asta o știu.
In ciuda comentariilor mamei despre vrăjitoare și fiara f«n cată care
ne-a alungat armata din Emberfall, prințul Rhen n dreptate: chiar a. reușit o
dată. Acum, supușii lui par împărțirii cauza zvonului că nu el ar fi
moștenitorul de drept, dar dacipoi sâ-1 găsească pe acest comandant Greyt
dacă reușește să-l găst# pe moștenitor, atunci prințul Rhen poate să-și
întărească po£

O inimă aprigă si franță
91
îi p.isâ de o.irncnii lui. Înflăcărarea lui este evidentă. S-ar putea la fel de bine să aibă din
nou succes.
Dcsphurcsc broderia Nollei Verin și-mi trec degetele peste
\ cusăturile impecabile.
- Două surorif o inimă.
^ Dacă împart vreo inimă cu cineva, prințul c acela. Măcar el parc milos. Grijuliu, nu de piatră.
Mă întreb cum ar fi reacționat dacă Nolh Verin l-ar fi abordat cu atenție și respect» și
nu cu aroganță și dispreț. Dacă ar fi recunoscut că-i pasă de poporul /MI, dar și de al ei.
, Mă întreb dacă pot să aflu,
„Nu ești mai prejos decât Nolla Verin. Sora ta o să aibă nevoie de ajutorul tău.”
. Prințul nu a vrut să o asculte pe sora mea.
Poate o să mă asculte pe mine.
— Vreau să-i vorbesc, spun încetișor.
Sorta se uita alarmată la mine, dar privirea lui Parrish este mai dârză.
— Mama ta nu o să permită niciodată așa ceva.
— Știu. Fac o pauză, apoi adaug: Trebuie să ne mișcăm repe-
1
de, înainte să-și dea ceilalți scama ce facem.
El ridică din sprâncene.
— Adică vrei sa mergi anim?
— Da. Inima-mi bate ca o tobă când le cer: Inșeuați caii! Fiți
: cât mai tăcuți posibil!
a Mă aștept ca ei să refuze. Sunt străjerii mei de ani de zile, dar
* i-au făgăduit credință mamei. Sorta mă țintuiește cu privirea atât - de mult, încât mamei i s-ar
părea o neobrăzare.
^ Știu ca nu este.
— Vă rogi spun în șoaptă.
BMTGID KIMMI RI U
92
__Pentru pace! rostește Parrish lingăi mine, tar Sorta îș»^. privirea la el.
Blândețea se citește în ochii ci.
Cu un deget, o trage în fața de marginea armurii.
___Pentru viitorul nostru! spune Patrish și apoi o sărută^’
C3t pe buze.
Obrajii îmi ard, dar nu mă pot abține să nu zâmbesc.

__O să averi timp mai târziu pentru asta. Deocamdată, iițL ie să ne
grăbim.
Parrish rânjește și se retrage. Și Sorta c la fel de roz în obraji țntorc spre
locul în care sunt priponiți caii, mișcându-sc în lin^ Când mă duc sa-i ajut,
Parrish se uita Ia mine. Rânjetul iț îndulcit, devenind un zâmbet.
___Te-ai înșelat, spune el.
___. M-am înșelai?
_____ Cred că o păzim pe ji^wra soră care poate să aducă sdij barca.

■I
BÂRFELE ȘT NELINIȘTEA ATRAG MEREU MULȚIMI, DAR, ÎN seara asta, arenele sunt
mai pline ca niciodată. Lăsarea întunericului a adus vă nuni reci și un cer înstelau, dar atât de
mul ți oameni se ; înghesuie în tribune, că E mai cald decât în toiul zilei.
— Prințul e din cale-afară de speriat, mormăie un barbar cât așteaptă Ia rândul șerpuitor
al celor care vor să-și cumpere bere.
Cu siguranță Worwick o să scoată un profit frumos în scara asta. Niciodată n-am văzut
coada să ajungi până Ia grajduri.
— De zeci de ani nu mai sunt vrăjitori în Embcrfall.
Inșcucz caii pentru luptele calare» dar, când lucrez, sunt nevăzut Oamenii vorbesc liber,
fără să acorde atenție.
Nici când eram străjer, poziționat de-a lungul unui zid, lucrurile nu erau diferite.
— Ei bine, «va controla fiara care a terorizat castelul, zice un alt bărbat. Toți spun că era
Karis Luran, dar eu nu știu de ce nimeni nu se îndoiește de prințesa asta nouă. Poate M e cea
care a trimis-o. N-am încredere în alianța asta cu ținutul din care se trage, oricare ar fi. Nc-
au lăsat regele să moară.
Strâng o chinga și mângâi calul pe grumaz,
Scanhed with Uai^canner

BWGTO KnxiMJ HiJt
— Rilhsk c condus dc Marele Mareșal de ani de „k . sfidător o femeie.

Familia regală se întoarce șt. brusc, t^ îngenunchcm? Nu prea cred.
— Vezi ram vorbești! zice primul bărbat. Am auzit câ-„ asta sunt nobili
pe aici.
Degetele îmi înțepenesc pe catarama unui căpăstru. Q^ împinge capul în
palma mea, iar cu murmur ca să-l liniștesc,
(.el dr-al doilea bărbat chicotește leneș.
— Nobili? Poate vreun alt prinților de care n-a auzit n^ vreodată.
Răsuflu ușurat. C>ii Iuni în urmă, informația asta ar fi f^ grijoratoarc, dar
de când s-au deschis granițele sudice, am amj nobili mai puțin însemnați care
trec prin Rillisk, întrucât țint^ mai mici caută sa redeschidă rutele
negustorești»
— Hawkl
Vocea aspră ma face să tresar. însă este doar Joum, cdăldil câtor al lui
Worwick. Prefer compania lui decât pe a Iui Kar. dar acum c palid și
transpirat, sprijinindu-sc cu o mână de uni din lungul zidului.
Ma încrunt.
— Ești bolnav?
— M-a lovit un caL Străzile sunt aglomerate. S-au do doua trăsuri. Am
încercat să fiu de ajutor. Cu o mâna pe pitp crispează și adaugă: Worwick a zis
că s-ar putea să ai o corn; pe care o folosești pentru cai.
Am, dar dacă abia se poate tine pe picioare, o comprwl bar lăsa să lupte.
Totuși, n-ar ajuta cu nimic dacă i-aș spunf Worwick. II strig pe Tycho să vină să
termine de pregătit □ ma uit din nou la Journ.
— Vino în atmurarief Am să văd ce pot sa fac.
Scanned with Uambcanner

O hunii? apnîl jijnifrti 95
Aici, in spate, departe de mulțimi, este mai răcoare. Scraverul 7hc nemișcat în cușca
lui, deși ochit negri ca noaptea se deschid când intrăm în artnurlrie. Journ se prăbușește
pe un scaun. Când [șt scoate bluza, văd că pieptul îi este pe jumătate plin de vânărăi. Pin
cauza efortului dc a se dezbrăca, icnește, r
— Spune-mi adevărul’ zice respirând cu dificultate. Arată pe dt de rău mă simt?
— Parc că ai coastele rupte.
El înjură în barbă.
— Worwick o să se enerveze»
—- Nu pori să lupți așa.
— Ai văzut tribunele? Nici nu s-a lăsat bine întunericul și nu mai sunt locuri libere.
Daca nu pot să lupt, Worwick o să mă-njunghie personal ai o sabie.
Cuvintele mă fac să mă gândesc la fierarul Riley. Când Coroana mă folosea drept
armă, rareori mă rodea vina pentru ceea ce mi se poruncea să fac.
Astăzi, vinovăția c un spin pe care nu por să-l smulg.
Journ se mișcă și se crispează.
Poți sa mă bandajezi? Poate armura mea o sa mă ajute cumva. — Pot să încerc.
Presez bine stratul de tifon de torace în timp ce el mă înjură, și apoi îl leg strâns»
Transpirația trece prin bandaje înainte să termin, dar după ce îi fixez armura, îi este mult
mai ușor ca înainte să stea în picioare.
— Aî mulțumirile mele, Hawkl
Mă bate ușurel pe umăr și apoi șuieră.
— Șî un copil ar putea să te învingă.
■—- Am nevoie de bani în seara asta. Inspiră superficial și scoate o sabie din castel,
apoi spune: Ia o săbiei Lasă-mă să-ncerc!
Nu m-am luptat niciodată cu Tn„m v r ™ jouni sau Kantor,
pentru q,
greu să-rm ascund iscusința de n
& H oamenii pricepu ti. Dar este f
suntem stngun ți Joum e un O1 „ bun ^ f . .^ o Mbjc ^ ^ Reușește SĂ atace,
SĂ fandeze ș, s5 pMe2c o jovitllti. 4 mișcă grcoi> iar cu nu opun multă
rezistență.
Totuși îmi zâmbește mâhnit.
— S-ar putea să nu câștig, dar pot să lupt.
îmi rotesc sabia cu putere, iar el abia reușește să blocheze j una. Cât
96 ^ KEMMGR^
B
încearcă sâ-și revină, îmi întorc arma, agat mânerul^ lui și îl dezarmez.
Vârful săbiei mele îi este h gât înainte să p trage aer în piept.
— Ai să fii dezarmat in câteva secunde, zic eu. Asta nu-j, știe ce
luptă.
El clipește la mine.
— Ai exersat, spune, deși se ține ai o mână de coaste, îi iau sabia de
la gât
— Când si când.
Tresare și, așezându-se din nou pe scaun, oftează. 1 uhdeț nă din
arenă, urmate de un strigat puternic din tribune. Won o să adune publicul,
inaugurând evenimentele serii.
Trebuie să mă întorc în arenă. în mulțimea asta, Tycho< alerge ca
nebunul ca să scoată caii și călăreții în siguranță.
M-am blocat studiindu-1 pe Joum, care-și trece o încheie! umedă
peste frunte. Mai oftează o dată greoi, resimțind toata rerea. Daca ar fi
fost Kantor, l-aș fi lăsat să intre în arenă și j asume riscul
— De ce ai nevoie de bani în scara asta? îl întreb.
— O sa mai avem un copil până la sfârșitul anului.
Se mișcă și se strâmbă, dar n-am cum să-i alin durerea de ccu
— Altă gură de hrănit - de parcă nu-i destul de greu si hrănesc pe cele
pe care le am deja,

O inimă aprigi ți
franță sâ-1 felicit,
Nu rin w prc c-^t fi momentul
_ Nu știanfc
pf inspira dureros și, crispânda-se, se ridica în picioare, Țoti avem poverile noastre,
spune și ia o centură pentru s4iiedc pepelea
fu arenă, un cal ncchează, chitele lovesc pământul și mulțimea
aclami
îmi mușc buza pe interior, gândindu-mă la Rilcy.
Nud datorez nimic 1ui Jorim, Nu-i datorez nimic lui Wor- wick
în partea cealaltă a încăperii, cușca seravcruini zornăie când creatura se mișcă ți se
5 întinde* Ochii negri precum cărbunele îi găsesc pc ai mei și scoate un șuierat Sunetul
trădează faptul ca încearcă sa se abțină, dar probabil totul e în mintea mea.
,/Tbți avem poverile noastre/
N-am făcut nimic după-amiaza asta. Pot să fac acum ceva.
— Scoate-ți armura! îi spun eu.
Râsetul Iui aspru se termină cu o șuierătură.
— Dacă o scot, n-o mai îmbrac,
— Trebuie sad ajut pe Tycho, zic eu. Dacă nu poți să te apleci să-ți scoți apăratorile de
la picioare, mă întorc în jumătate de ora.
ks — Ce tot vorbești?
cn — Nu poți să lupți, Joum.
El închide ochii.
101 — Hawk! Tițhû
— înțelegi greșit. Tu nu poți să lupți. Eu por. Acum, dă-ți jos armura! O să mă-ntorc.
icie
t
C^
aîi
i

CAPITOLUL NOUĂ
LIA MARA
Nu MÂ AȘTEPT CA SOSIREA NOASTRĂ SĂ FIE ÎNTÂMPIN^ surle

și trâmbițe.
Nu mă aștept nici sa fiu înconjurata în pădure și luatăp meri
Străjerii nu erau staționați atât dc departe de terenurile ț lului când am
sosit mai devreme, dar poate-și extind aria i Rulare după lăsarea
întunericului. Sau, mai probabil, Rhenc. încredere în mama și se aștepta Ia
un arac.
— Este revoltător/ Ie spun strajcrilor prințului Rhen, an leagă mâinile.
V-am zis că am venit sa găsim o cale prin ca? facem pace cu poporul
vostru.
Bezna acoperă pădurea și ascunde expresiile celor maic bărbați care ne
înconjoară, însă văd că-i leagă și pe Sorra și Pan Ei nu spun nimic.
Strajerul din spatele meu smucește bine frânghia, iar cu in rasufiarea.
— Suntem doar trei. Nu sunt înarmată. Cu siguranți credeți că
intenționam sa atacăm castelul AM!
— I n prudentă, Lia Mara! spune Sorra încet în syssaM.

O invnti aprigii fijrântă 99
f i sunetul vocii ci, unul dintre străjer! scoate o sabie, dar un Jt bărbat
intervine:
___Nu! Nu-i vătăma! O să-1 lăsam pe prinț să decidă.
Bărbatul care a vorbit iese din întuneric și se oprește înaintea mea. Mulți
dintre ceilalți străjer! și soldați au arcuri mari, dar lui îi atârnă doar o sabie la
șold. Este un pic mai în vârstă și brunet. Și nu arc decât un braț.
— Am văzut ce fel de pace vor oamenii voștri sa aducă în Embcrfallj
spune el, iar privirea din ochii lui c feroce, aproape răzbunătoare.
Mă uit din nou la singurul Iui braț și mă-ncreb dacă soldații din
Syhl Shallow au fost cei care i-au provocat rana.
Armatele noastre s-au retras, zic eu. Nu pot sa șterg ce ți s-a
întâmplat, dar pot să-ncerc să croiesc o nouă cale de aici înainte.
EI mormăie și sc întoarce cu spatele. O mână mă apasă între
omoplați și mă împinge, așa ca înaintez.
Suntem duși în castel. în lumina zilei, cărămizile ca spuma laptelui fac
clădirea să pară calda șt primitoare, dar, acum, în în
tunericul nopții, castelul e înalt și înfricoșător. Ușa principală se deschide cu
‘4
un scârțâie, ducând spre o anticameră impresionantă, plină de covoare de
H
catifea, și cu pereți de lemn negru acoperiri de tapiserii în toate culorile. Din
tavanul foarte înalt atârna un
^1!
canddabru stins. Sunt sigură că-n timpul zilei e un spectacol al bogăției și
3
privilegiilor care face concurență propriului meu palat, dar în clipa asta
ungherele umbrite și spațiul gol sunt incimidante.
ii
— O să așteptați aici, spune bărbatul cu un singur braț și traversează
ci încăperea, urcând scara masivă aflată de-a lungul peretelui opus.
R Lipsim de ceva vreme. Sunt curioasă dacă ceilalți străjer! au început să se
e întrebe unde am dispărut. După ce s-a întâmplat
în după-amiaza asta în curte, nu stw daca mama ar înrL^ vină după
ți noi.
Cu cât stăm aici mai mult, cu atât încep să mă minu^ faptele mele.
Mă gândesc la fiica vânătorului de blănuri, ghemuita sub^

100 Biuurn KcsiHruru
Mă gândesc la bărbatul cu un singur braț care ne-a rn^J castel.

Mă gândesc la furia din vocea lui și la teama din privit^ care se
ascundea în pădure.
Dincolo de negocierile astea sunt oarnem, Oameni ale câtor o să
fie afectare de o alianță, un război sau urma lăsată de o j pe pergament-
Sora mea a fost numită moștenitoare, dar a<^ în după-amiaza asta.
Am o singură șansă să îndrept situația.
Când prințul apare în capul scărilor, mă aștept ca uimirea, sau
vreun licăr de emoție sa-i străbată chipul, dar expresia Li și calma, ca
mai devreme. Ținuta lui este mai comodă, ceru face să cred că i-am
întrerupt somnul. Prințesa nu este cu d
Nu se grăbește pe trepte, ci, în schimb, mă studiază în tu coboară.
îmi dau silința să stau dreaptă și să par încrezătoare, o pro re mai
mare decât mă așteptam, mai ales cu mâinile legate Ia
Prințul se oprește la un metru și jumătate înaintea mea,c tresar Ia
privirea lui cercetătoare.
— Când Jamison mi-a spus de intenția ta de a discutat pace, nu pe
rine mă așteptam să te văd, rostește într-un finii Bineînțeles că nu.
— N-am fose numita moștenitoare, dar tot sunt fiica rq EI se
gândește la asta o clipă.
— Dacă intr-adevăr îți dorești pacea, de ce nu ai vorbirii pul vizitei
voastre? De ce ai încercat să te furișezi pe pâinii

O inimă omisă și frântă 101
radului Imnrosc. după ce s-a întunecat? Se uită la străjerii meu

\ completând: Și cu minimul de protecție?
îi simt pe Starea și Parrish enervându-se în spatele meu.
\
\ — Am nevoie de protecție? îi spun prințului., Astăzi n-ai luat nicio
măsura împotriva noastră, deși ai fi putuL
'*< ■— Mama ta nu este nesăbuită, zice el- Dacă v-as fi rănit, sunt sigur
1 că răzbunarea ar fi fost rapidă și garantată.
Arc dreptate. Mama n-ar fi călătorit atât de mult fără să se

\ pregătească pentru neprevăzut,
-— Nu vreau să vorbesc despre daune și violență.
— A, da! Vrei să vorbești despre pace. în ciuda amuzamentului din
glas, mijește ușor ochii și adaugă: lartă-ma ca am uitat!
>, — Nu mă crezi.
luj —- Cred că ești fie foarte curajoasă, fie foarte neghioabă că
^ încerci să mă faci să-mi schimb părerea despre Syhl Shallow.
^ îl țintuiesc cu privirea.
,țL — Nu sunt neghioabă, prințe Plierii
— Tot nu mi-ai răspuns la întrebare. De ce n-ai vorbit mai ^ devreme
despre dorința asta pentru p^fî
|j Penttu că n-am vrut să îmi contrazic mama sau sora.
3 j. Pentru că nu am știut cât de rău aveau să meargă lucrurile.
Pentru că nu am știut daci el m-ar fi ascultat.
■^ Fot nu știu,
^ -— Am venit acum aici pentru că îmi doresc să nu se mai verse
sânge între popoarele noastre.
^ — Și eu tot asta îmi doresc.
Rostește cuvintele cu destulă seriozitate ca să le cred. Poate -HI că

regatul se destramă în jurul lui, dar chiar îi pasă de oamenii ^rj săi - la fel de

O inimă omisă și frântă 102
mult cum îmi pasă și mie de ai mei.

103 BAJGID Kl.MMHUJi
— Dc fapt, adaugi d, m-a uimit să and că regina Kami, caută o

alianță, dc vreme ce parc arăt dc sigura că poate tj r. veridice
teritoriile potrivit condițiilor ci.
Ezit, ai gândul h « mi-a povestit Nolla Vei in ’« h «t zis lângă
foc. Prințul Rhcn n-o să creadă niciodată că nun», să cruțe vieți.
Ochii lui îmi cercetează chipul.
— Lia Mara, dacă ru cauți o alianță, poate ar tre ui sin
prin a fi cinstita- .
— Bine, zic eu. Mama arc nevoie de acces Ia rute e f are
negustorești și bar plăcea să pună bazele negoț
poarele noastre.
El zâmbește, iar cu îmi dau seama ca m-a
- _ Fnirtc intertHf
-— Regina din Syhl Shallow nu are argint. <K 67 , Juriile arme
Kg
— Poate ca n-avem argint, dar încă avem
Lainici,
— Am auzit.
Nu pare ca l-am convins pe deplin.
— M-am oferit cu luni în urma să discut desp
mama ta și ea m-a refuzat, .
— Nu pot sa schimb trecutul. Pot doar sa mă ofer ți bol aJ
bunei-credințe.
— Sa mi te oferi? se miră el. iar zâmbetul i se lărgește. Da^ ca îl
caut pe moștenitorul de drept, alunei sigur șl ii de iubiri care i-o port
prințesei Harper. Oacă mi te oferi ca sa asigur; ah* prin căsătorie, ai
să fii crunt dezamăgita.
— Căsnicia noastră nu trebuie să fie una din iubire, zic r dicand
bărbia Am auzit cum funcționează lucrurile astea f ținuturile tale. *
— Serios? Luminwza-mal

O inimi aprigă 103
țijfânti
' Emâi răii decât atunci când m-a tachinat Nolla Verin. Simt ca ^ încălzește
A
fața* iar el râde.
Vreau sa mă încrunt la Rhen, dar este atât de calm, și eu deja am pierdut
teren,
\ -— N-o să fiu transformată într-un spectacol, prințe Rhen! Am venit la
tine sâ discutăm despre pace. Să vedem dacă putem găsi o cale prin care sâ
ne scutim oamenii de un alt război pe care niciunui dintre noi nu vrea sa-1
poarte. Dacă vrei să razi de mine, n-ai decât! Dezleagă-mi mâinile și
îngăduic-mi să plec! Mama și sora mea nu ți-au văzut dragostea pentru
poporul tău, dar * o văd. Credeam ca, poate, reciproca o să fie valabilă.
t Cuvintele mele îi alungă zâmbetul de pe buze. Mă studiază îndelung,
dar eu continui să-l privesc în ochi.
In cele din urmă, vorbește:
- Cterîmi iubesc poporul, așa cum zici. Face o pauză si apoi se uită la
3 unul dintre strijeri și adaugă: Dezleag-o!
Un cuțit îmi eliberează mâine l .
sentiment neașteptat de
speranța îmi înflorește in piept.
Un alt slujitor este trimis să aducă hârtie și un condei
— Sene-! mamei tale o scrisoare, spune prințul Spune-i că o să
discutăm despre o alianță între popoarele noastre si ca tu o să-j trimiți
vești în Syhl Shallow după ce ne înțelegem asupra condițiilor. Alege-1 pe
unul din străjerii tăi ca să i-o predea în siguranță, ca mama u să știe
S adevărul intenției tale. O să-mi trimit p eu unul dintre strijeri ca să îmi
aducă răspunsul lui Karis Luran. Dacă ea este dispusă să te lase sâ
5 negocieri, atunci sunt și eu sunt dispus.
îmi umezesc buzele și iau condeiul. Abia reușesc să scriu suficient de
repede ca sâ-i comunic tot ce-mi doresc sa-i spun.

1^ BftJGID KlMMERfR
Mania, te rog să mă ierți că am acționai in ^ (far

am văzut o cale spre pace și am vrut sufa ^ ce se
poate ca să protejez atât poporul din Sy^ Sliallow.
cât ș\ pe cel din bmberfall ‘Prințula fa de acord sa-mi
permită să negocia pentru ne^ și liberă trecere prin
ținuturile sale. Știu cârtit ‘Dorin a fost binecuvântată
cu darul tău de a caduce, dar eu am fost
binecuvântată cu rațiunea ^ priceperea ta. Te rog sâ-
mi acorzi șansa să unim cele două popoare, pentru
binele tuturor!
fia Mara
îmi semnez numele cu o înfloritură si peceduiesc scnsots Ma

uit Ia Parrish și la Sorta.
— Dezleagă-il îi cer prințului Rhen. Daca binevoi^ Ji după o
clipă de gândire.
EI dă din cap spre unul dintre soldații lui, iar străjerii man
eliberati.
Pamsh pare nesigur. în încăperea slab luminata, ochit n £ negri
și plini dc neîncredere.
Sorra e mai stăpână pe sine, evaluând calm starea stri^ care ne
înconjoară.
împăturesc scrisoarea șt i-o înmânez iui Pamsb.
Te rogi Te rog, spune-i mamei cât de mult tânjesc să ^ gă
totul bine!
A
îmi găsește privirea și dă aprobator din cap, dat. apoi, spi^ în
syssalab:
— Nu mi sc pare în ordine, Lin Mara.
— Avem de ales?
— Mereu avem de ales.

O inimt aprîtfl țiJrântă 105
^ gândesc In fata din pădure.

L ________Qac5 ne așteptăm k încrederea lui. trebuie să i-o oferim pe
5| & noastră
i. Parrish se uită h prinț și iarăși în ochii mei. Apoi dă din cap si q îa scrisoarea împăturită.
Prințul Rhen arunca o privire la unul dintre străjerii Iui.
;, _. însoțește-1 calare pc străjeml ei! întoarce-te cu răspunsul
1 lui Karis Luran!
bărbatul încuviințează dând din cap.
— Da. stăpâne!
Parrish și Sorta se uită unul la celalalt șt apoi străjerii! meu pleacă urmat de al lui Rhen.
Trag aer în piept Am făcut ce nu a reușit sera mea sa facă. O să încheiem un acord
pentru pace, mama o să aibă acces la căile maritime pe care și le dorește și viețile o să fie
crucite.
„Gândește-te la viitorul nostru”, mi a spus Patrish.
Prințul Rhen face un pas către mine.
— Crezi cu adevărat că mama ta o sa fie de acord cu condițiile unei alianțe negociate
de tind
'^ —- Da. spun cu. Cred.
El se încrunta.
^ — Te cred.
Cuvintele sunt potrivite, spre deosebire de expresia feței lut.
Mă încrunt.
— Atunci* de ce pari nemulțumit? J
— Cred ca ai încredere în mama ta. /
Pentru prima dată, în privirea lui nu se citește răceala, ci deza- * măgirea.
ici — Din păcate» eu nu ani, Jp

în spatele meu, Sorta îmi spune în grabă: Â■
tU A fost o capcană. Li J
? ।

106 BRIGID KLMMLRER
Prințul Rhen se uira Ia străjerii lut,

—■ Arestați-k pc amândouă! Închidc-î străjcml In.,,
Trupul Sorrci se izbește în al meu, iar mic îmi trebuie o «^ dă să-mi dau
scama ca mă arunca din calea bărbatului care vmȚ mă apuce de braț Ma
rostogolesc la pământ
— Fugi! îmi strigă Sorta și se rotește ca să scoată pumnalulj la centura
strâjcruluL
Fără sa ezite, i-1 înfige în burtă, iar el cade. Înainte să ati^ pământul, un
altul o înjunghie.
în patru labe, mă-ndrept spre us£ Sorta împlântă pum^T într-un al treilea
străjer și, rotindu-se rapid, pune mâna și pe t sabie. în aer. sângele descrie un
arc stacojiu. Vreau să *m& & nu-mi găsesc suflarea. Totul se petrece prea
repede. Brusc, strici sunt peste ton
Unul scoate o sabie, o rotește larg și o înfige direct în Sorta.
Trupul i se prăbușește. E prea mult sânge.
Țip cu putere și prelung, sperând că Parrish e încă în apropiere că
o să mă audă.
Mt, AM I™K să văii.
Un bărbat mă apucă de braț si mă saltă brutal în picioare. Mi se pare că
sângele îmi întunecă privirea. Tot nu por să respir.
Am vrut pace și, acum, Sons sângerează pe podea.
— Nu ai să pățești nimic, spune prințul iar cu abia înțeltș cuvintele. însă
prezența ta aici o să garanteze că mama ta părăsești regatul Emberfall pentru
totdeauna.

\
CAPITOLUL ZECE
TUNELUL ÎNGUST SPRE ARENĂ ÎNĂBUȘĂ SUNETELE MUL UMIL N-am mai purtat o
armura propriu-zisa de luni de zile, dar membrele racle n-au uitar greutatea. Joum este mai
masiv decât mine, dar platoșa lui îmi vine destul de bine, iar apăratorile îmi sunt fixe pe
antebrațe.
—- Lui Worwick îi place să enerveze luptătorii, spune Joum. O să le zică sa verse sânge.
Uneori, e bine sa oferi ceva mulțimii.
n
Mă uit la brațele lui pline de cicatrice și tac. Aici, în tunel, suntem singuri, dar nimeni nu
știe că-l înlocuiesc. Worwick o sa-și dea seama din clipa în cate am să pășesc în arenă, dar până
atunci o să fie prea târziu ca să mai pună întrebări.
Sper să le ofer tuturor un spectacol destul de frumos ca să nu mai conteze după aceea.
— N o să-i placă dacă t«-l rănești pe celălalt, spune Joum. Nimeni nu vrea să fie făcut de
râs. Lasa-1 o vreme să creadă că poate să câștige.
Știu asta, dar îl las oricum să vorbească, ini macini face sângele să pulseze prin vene.
___patrtl runde, zice Joum. Poți să rămâi în viață patru tunde?
am anner
1^ V^y/ti KJJZVMJ/'
— întreb-mă la final
începe ta chicoteai, Jar rămâne fin nrr w-^ *|’J^ p-v
ai o nuni
Cei mai multi dintre bărbații ăștia n-au cine sttc ce bd" nare, spune ci. Tați vor doar
sa se simtă bine și M plece ar*; dreptul de-a se lauda. Dar, uneori, te surprind.
Dati aprobator din cap. Deasupra noastra, un ritm cur^ începe să răsune din tobe.
Dvatiilc carc-i urmează sunt ip>z
asurzitoare, chiar și de aici. j ^ f^
Nu trebuie si fiu excepțional, ci doar sa fac spc£^
în viată. înde de uni
Fac un pas spre capitul tunelului, dar Joum ma pr
tul armurii. ' Mt
— Hawk! înghite și adaugă: îți rămân dator P^^ p^r
Ce mult tmi doresc să se fi ales Kantor cu 0 ^P
nu omul asta!
— Nu-mi datorezi nimic.
— într-o zi, o să am ocazia să te răsplătesc»
Zâmbesc.
— Atunci, sa sperăm că supraviețuiesc nopț1^
Tobele bar din nou. în °^
— Din mima văii Valkins, un
bărbat aproape c ^ ^^ rareori învins, campionul meu, Joum din Everleâl se a lui Wonvick. ^ J
Intru in arenă și mulțimea strigă atât de tare, încât m- ^ o să se dărâme acoperișul. După
întunecimea liniștită a (lH ^ lumina si sunetele sunt copleșitoare» îmi scot sabia așa cum văzut pe
Journ tacând-o de sute de ori și o ridic in aer.
Wonvick e în picioare în mijlocul mulțimii, iar eu sunt cu *P , iele la ei, deci nu știu dacă n^
observat. îmi țin respir^ ^' aștept următoarele cuvinte.
Scanned with CamEcanner

O irirrJ aprigi ii Jrâr.tl 109
__în seara asta, avem un eveniment deosebit pentru voi toți, robește
Wcrwick prea încântat, vocea lui străbătând adunarea de oînvni. Un
eveniment extrem de deosebit!
Nu a observat. Bun!
— Ca de obicei, pariurile se încheie din clipa in care cel de-al doilea
luptător intră în arena! strigă eL Cred c-o să avem parte de o confruntare
pe cinste. Rareori un bărbat atât dc iscusit se înscrie b Turnirul lui
Worwick. Pariați acum! Cred a în seara asta o să vedem mulți bani
circulând. Cine simte sălutUl norocuIu, pe obraz? Oare tu? Sau tul
E priceput la ce face, deoarece oamenii se îngrămădesc mereu în
ultima clipă să parieze.
- Acum! strigă Worwick Ce! de-al doilea luptător al nostru este
pregătit să intre în arenă. Campionule Joum. i„._ Amucestc sl Iș. drege
glasul: A. r^Wl^ ocupă-ți ^ * ^
P^ toți dracul A observat.
Ei bine, acum nu mai poate să facă nimic în privința asta. Bag sabia
in teacă și mă deplasez spre centrul arenei.
— Adversarul nostru se trage tocmai din Porcul Silvermoon,
anunță Worwick.
Gătesc umbra unui om care trece prin tunelul din partea cealaltă.
Mă concentrez la intrare. Mulțimea, arena — totul e un spectacol.
Sabia dc la șold, lupta ce mă așteaptă — astea sunt lucrurile reale.
Apuc mânerul. Nu pot să scor sabia înainte să o scoată celălalt.
Dacă c din Portul Silvermoon, e probabil pescar sau muncitor Ia
docuri. Cineva a acceptat provocarea luptei din cauza unor prieteni
amețiți dc bere.

110 BRKHD KEMMERER
Zăresc părul bărbatului: blondeiisipja Apoi umerii, pj^ tifebrâ șt

strălucitoare a unu uni lui. Așadac nu c una impri^ că. Fiecare
cataramă de argint scânteiază în lumini
Fâșii aurii și roșii îi împodobesc umărul legate de un b^ bătut în
aur — un leu încolăcit cu un mwidarir.
Înțepenesc. Știu blazonul» Cunosc fâșiile alea
— De la castelul iran rose, se aude WomtcE a*em oricărei. 3 J
prun: pe comandantul Gărzii Regale, Duscan din Silvem^ El îmi face
cu ochiul din tribune, de pitea cotul ar 1 gi ^ Completând; Veri să nu-
ti pierzi capul Jouni.
Mulțimea îți strigă aprobarea»
Mă retrag câu« pași înainte să mă adun. Știu d app ™!^
Habar nu are ce înseamnă asta pentru nune- f r A fost uri uli
ii cunosc pe Dustan. L-am ales cu mân3 ’ . _ 1 ' sub comate
tir primii strai eri care i-au jurat credința
înfruntai
mea. Oare tai înseamnă ca prințul e aici și11 ■ .
Vaati si scrutez mulțimea, dar sunt prea multe .Jupan- p muri zgomot
Nu por să-mi iau privirea de la adversa
apropie;
Instinctele îmi strigă să acționez, insa nu văd cum aș p = o fac.
Dusran nu^ ^ (£jt Mâna mi s-a înmuiat pe teaca sabia încetinește în
timp ce se apropie și mijește un pic ochit. gW
se oprește înainta mea, se încruntă și ia mă na de pe B2C&
*— Pari agitat, îmi spune pe un ton relaxat Joum, nu-i ap? Dttn^d
o secunda sa înțeleg ce spune.
Mu mă recunoaște.
Bineînțeles ca nit Au trecut luni de zile; Ne cunoșteam de doar
câteva săptămâni — și arunci eram proaspăt barbiene, aveam pinii mai
SCHIT, o armură bog^r ama meritată și aerul unui conducător.

() inimi aprigi ii frânti III
Astăzi, sunt un pic mai presus decât un ajutor de grăjdar îmbrăcat ca

un soldau Sunt HawL Sau, acum, presupun că sunt Joum.
Dustan se apleacă de parcă ar vrea sa-mi împărtășească un secret.
— Cei din Garda Regală nu sunt atât de răi precum se zvonește.
Crede că sunt neliniștit din cauza înfruntării.
— Suntem pe drumuri de săptămâni întregi, continuă el. Oamenii
mei m-au provocat să mă înscriu.
Așadar, Rhen nu îl însoțește. Prințul nu ar părăsi castelul săptămâni
în șir, iar comandantul gărzii lui cu siguranță nu l-ar lăsa nepăzit ca să sc
distreze.
Tăcem de prea multă vreme. Mulțimea se agită și cizmele încep să
bată un ritm necruțător. Ovațiile o să se audă curând.
Să nu re retragi’ spune Dustan, interpredndu-mi greșit tăcerea
drept teamă. Ani să te iau ușurel.
După cum am anticipat, mulțimea începe să scandeze. „Luptați!
Luptați! Luptați! Asta-mi accelerează pulsul și-mi sporește con-
centrarea,
Dustan pune mâna pe teaca săbiei și îmi întâlnește privirea. Văd o
întrebare în ochii lui.
Rapid, dau aprobator din cap,
Scoțându-și sabia, recunoașterea îi traversează chipul.
— Joum - c posibil să ne mai fi întâlnit și înainte?
— Nu.
îmi eliberez sabia ca pe un vechi prieten și o rotesc puternic și
repede, înainte ca el să fie pregătit. Abia are timp să-mi blocheze
lovitura. Săbiile noastre se lovesc și hârșâirul metalului răsună prin
arenă. Mulțimea își urlă aprobarea.
Dustan pierde rapid tren, retrăgându-se cât așteaptă o deschidere
ca să se răzbune. Se aștepta să dau înapoi și să fiu o ținta
Scanned witn CamScanner

112 BRIGID KEMMER&
ușoară. M-a subestimat - o greșeală penau caic l-aș fi m^

dacă i-as mai fi fost comandant
Când se ivește ocazia, Dustan lovește cu o ferocitate h c^ mă
aștept așa că sunt forțat să cedez teren. I rupu/ meu iși^ aminte mișcă
nit, dansul săbiilor. Când rotește sabia spre pamt^ meu, îi trântesc
sabia și ne despărțim, dandu-nc târcoale.
— Chiar te cunosc! strigă el Mânia îi umbrește ochii cand^
treaba: Cine ești?
— Nimeni.
Ridică sabia șî eu avansez. _
Este priceput. Mai bun decât îmi amintesc. Când n «pini* M
probabil pf/
din nou, în antebrațe încep să simt o tensiune ■ * r nu-1 afectează 0
ora cu Tycho m arena prăfuită nu ^“ ^ cu timpul pe care sî-I petrece
Garda Regală an tren"
n v atac este bruta!
Cred ca simte asta, pentru ca următorii .. r . •
rostogol
*2pid și ma doboară. Simt gustul de sânge ș1 P 1 r a * . - * J ne
pământ ca SH
înainte să poată să mă țintuiască șl ma ndic L r r lovesc cu umanii în
burtă. „*r.।
Credeam că por să-l fac să cadă, dar e rapid și ^ 1 ' _
armură, profitând de inerția mex Ne prăbușim. El îngenimc ' pe mâna
în care țin sabia înainte să pot să o ridic. ,
E o mișcare bună, dar o cunosc. Mă folosesc de mâna liberă ca să-
3 înșfac pumnalul de la centură și țintesc spre gâtul lui Di*^ înjură și
se retrage, dar îmi eliberează brațul ȘJ se dezechilibre^ Mă reped
înainte si ne inversez pozițiile.
Este suficient de rapid cât să-și ridice sabia ca sa o blocheze pe ă
mea, dar eu sunt în avantaj. îmi las greutatea până e în pericol sa-și
taie gâtul. Respiră la fel de greoi ca mine, însă, în cazul lui, furia e cea
cared lasă fără suflare,

113 BRIGID KEMMER&
— Spune-mi cine ești!

O inimi npr^f țifrântâ 11 ^
__A fosl o mișcare inteligenta, zic eu. Cu armura. Cine te-a , înv^pt*^
1
puștan vorbește printre dinți. Se încordează și o dâra de sânge ^ sf ivește sub
sabia lui.
’'. ___Dacă ucizi un străjer, ai să-ți pierzi capul.
țû este singurul care gândește așa. Sunetele mulțimii s-au ^
cnnsfonnac intr-un murmur confuz.
— Joum! se aude un pic cam gâtuit vocea Iui Worwick peste mulți mf‘
îți aduc aminte că nu e o înfruntare până la moarte!
Mișcarea licărește în partea opusă a arenei. Alți străjer! au țț simțit că
s-ar putea să le fie comandantul în pericoL t t Cu vârful pumnalului său, apăs cel
mai vulnerabil punct, chiar sub maxilar.
— Spune-le oamenilor tai sa rămână pc loc!
■— ^1 este' 5trigă cineva de pe margine.
E cunoscută, dar nu știu de unde.
y -f1 este! Știam ca nu a murit!
Frica inii săgetează inima. Du st an se încrunta la mine, dar, în- cer,

expresia i se schimbă. Mânia se transforma în uimire.
* — Comandante Greji?
Trebuie să iau o hotărâre. Săbiile dintre noi tremură din cauza
eforturilor luptei.
3
Sa nu îndrăznești să-1 lași să scape! se aude cineva strigând.
Nu sunt comandantul tău, îi zic lui Dustan.
. -— Dar...
îl lovesc în obraz cu mâna în care-i țin pumnalul. Gestul abia .
dacâ-mi câștigă o secundă, dar mă-ndrepr în fugă spre tunel. O săgeata
șuieră pe lângă umărul meu și se înfige in zid. O alta o urinează rapid,
nimenndu-mi armura și alunecând inofensiv.
Tunelul da spre curtea de depozitare, dar eu mă prind de scara
fixată în zidul lateral și urc câte două trepte odată. Ajung în pod

‘■^MUIU
'''^micrtirt
■“au se îmX^T* " ^ ^ ^'‘^^'^ «^ ™ fee

Lt/' T* ^ “ “ " ^ podea.
‘ J ° ^ ^^ °P«W a clădirii în cave Tycho și G2suPn Sadurilor.
Dacă aș fi norocos, aș putu ^.
*■ ** ^^ târându-mâ, sa cobor în grajd si să plec
ln
*nte să-d r
^ A ‘ ^ carcva seama.
gândesc la brățara de argint ascunsă în salteaua i ^^pdetot
poduj * ^ ^^ Un °m norocos‘ &e parte-2 asta a an^

s
« mcmde doar pana la armurărie. Ar trebui să cob^ n ec PHn
mulțime ca si ajung la grajduri.
Prăfuit ‘ ^^ ê z^ mdiute să mă târăsc prin urniri
âveni/ ^^ aurăria goala. Cobor în liniște din pod & arc și se izbește în
gratiile cuștii, șuierând la mine.
K
rile ^^ ^ de pe perete, ini le strecor în apărăm
r
L -
mi
boceai 7 ' ™i pun două la centura cu sabia.
u U
’ °M plutește peste mulțime, trecând prin tui comandau^
।
7/ d n ^ ^ ^ê aproape.
" asigur că o r Z
utoru
Ala L'^^ ^ necesar.
« m umbre ■
care urci , a?roP*«’C' de cușca scraverului. Scata
pod este lingă
^pw. îmi aud puJiu) ;„ „^ DSpre areni Â’a cbiar " n-',a Scravcru/ târâie Jr■.
zgînind podeaua cuștii Mi-aduc , ^“ ^ ’' “^"'k CU S>'t3n blWul lut Kintor cind l-i
pOToat.p''"' ”' * ‘W '■'' b"Zf/1‘ cazul străjetilor fo armură, Îwn&lzi la Iei și în

11
O mirnl flpnjw ți JraW 5
Scot un pumnal și încep să tai funia care cine cușca închisa.

QMUir.i nu mat mârâie.
Respir rapid si zgomotos și funiile astea blestemate sunt prea groase! O cheie
zornăie in lacătul de pe ușă. Pe toți dracii!
s Scravcru! șuieră la mine și, apoi, îmi șoptește „Grăbește-te!” Mâinile mi sc
opresc. Ridic privirea, întrebându-mă daca
*h într-adevâr am auzit asta. Mă uit în ochii negri ai creaturii.

0 briză răcoroasă străbate încăperea. Cu ghearele, sera venii taie o funie
petrecută peste dosul mâinii mele și mârâie „Grăbește-te!”
s N-am timp să ma gândesc la ce înseamnă asta. Lovesc cu putere si frânghia
cedează. Ușa se deschide.
Si Scraverul îșt ia avânt cu destulă forța ca să mă dărâme. Odată ieșit din
*1 cușca, își întinde aripile și țipă înfuriat. Bărbații strigă și ^ bulucesc încercând
să scape din calea lui - dau peste alții care încearcă să intre pe ușă. Sângele
* țâșnește când ghearele lui nimeresc pielea neprotejată.
4
Mă strecor din încăierare, înapoi la scară, și mă ridic.
&
— Scraverule! strig și apoi fluier.
4
Nu aștept să văd dacă mă urmează. Fug pur și simplu.

Când ajung din nou în curtea de depozitare, nu cobor cu grijă din pod, ci
aterizez dur și mă rostogolesc. Mă ridic și alerg, ieșind în aleea prăfuita din
î spatele arenei.
Cu un cârâit si o fluturare de aripi, scraverul sare din pod, alunecând
spre pământ. Mă aștept să se oprească, asemenea unui câine înlănțuit care a
fost eliberat și și-a găsit un nou stăpân, dar nu o face. Se împinge de la
pământ cu mâinile și picioarele cu gheare și se ridica iarăși în zbor, an pile
n
bătând puternic în aer. în
TI
câteva secunde, c mult deasupra mea.
Un șuierat anunță o săgeată, dar mă dau încr-o parte, corpul
f reacționând înaintea gândurilor mele. Mi feresc de prima, inși nu
i
i
Scanned wrth cambeanner

116 BFUGJD KFMMER™
și de a doua. Durerea îmi străpunge coapsa și pietonii îmi rH Mă

împiedic brusc și cad rău, alunecând câțiva metri in prjț îmi forțez
picioarele să mă susțină din nou și, ridică^ scot sabia și pumnalul
înainte ca străjerii să ajungă la mrn^ doar trei. Duscan e unul dintre
ei. Buza ti este umflată și î^ rată acolo unde l-am lovit. Nu-i cunosc
pe ceilalți doi, darț. au săgețile pregătite șt așteaptă. Unul arc trei
cicatnci prof^ care-i traversează chipul și maxilarul.
Spectatorii s-au înghesuit în culoarul ce duce spre curtQ,
depozitare. Joum este derutat, iar Worvich, furios. Ijcta^ durerat
Worwick îl apucă pe Tycho de braț, ținându I p ( IOL.
Eu nu-mi iau privirea dc la Dustan, pentru că gestul luitțh cc o sa
conteze aici.
— Ai muri luptând, nu-i așa? spune el.

— Tu, nu?
de mult. Mă ceiwrewă Ape
— Poare nu m-as strădui atât
£ Prințul te cauți Ale
n-ar putea sa mă înțeleagă apoi
continua:
de zile. Multă vreme am bănuit că ești mort.
Probabil ar fi mai ușor
— N-am comis nido fărădelege, îi zic* Spune-Ie oamenilor - să
sc retragi!
— Aș fî putut să te cred, înainte să fugi, Face o pauză, apr Dc ce?
Nu sc referă la ziua de astăzi, ci la cot ce s-a întâmplat.
— Pentru bine regatului Emberfal!, îi răspund.
Cred că simte adevărul din glasul meu, pentru că înțepenește,
— Explică-mi!
Apuc mai bine sabia,
— Nu.
El întoarce capul. (
o faW «pnjwf iifwte
— Trageți șt în celalalt picior!

Nu! striga Tycho, care se eliberează din prinsoarca lui \Vorwick și

11
fuge- Nu!
7
puștan se întoarce. Arcașul se întoarce și el.
_ Oprcștc-te! strig la el
îmi imaginez o săgeată zburând și străpungând pieptul băiatului. îmi
imaginez sângele lui udând praful.
— Tycho, oprește-tc!
Nu ma ascultă. Aștept ca o săgeată să țâșnească din arc.
Nu se întâmplă nimic. Dustan înaintează și-l apucă pe Tycho de cămașă
înainte să ajungă la mine. Tycho se rotește și încearcă să-i dea un pumn,
însă Dustan se ține bine, strângând cu putere pana când gulerul il sugruma
pc băiat, făcându-1 să se înece.
De-ajuns! spun eu. El nu are absolut mcio treaba. Dă-i drumul!
Dustan strânge mai cu putere șî-i ridică brațul. Alarmat, I ycho scoate
un zgomot jalnic.
Ăsta e motivul pentru care tn-am dezis de familie. Exact momentul de
fata.
Te rog‘ spun( iar cuvântul mă costă ceva.
Dustan nu-și ia privirea de la mine.
— Cedezi?
îi dai drumul? întreb și apoi îmi dau seama că asta ar putea să-i
aducă moartea lui Tycho în nenumărate feluri. Ai să-I lași teafăr? *
— Dacă-l las teafar, ai să te predai în liniște?
— Jur!
— Atunci, jur și eu!
Dau drumul săbiei și pumnalului si ridic mâinile, predan- du-mă. El îl
eliberează. Băiatul cade în genunchi, icnind după aer.
Dus Lin mă apucă de încheieturi și nu Ic leagă cu o A piele.
Din praf Tycho își ridică privirea Ia mine. Nu pot să^ în ochii
Iui.
— întoarce-te la Worwick! îi cer.
Scanned with
11
— Nu, zice Dustan. Brandyn! Ia băiatul și leagă-1! înlemnesc,
8
zbatându-mă ca să-mi eliberez mâinile.
— Dustan! Ai jurat!
Dustan îmi dă un ghiont între omoplați.
— Nu o să pățească nimic! Mergi!
în spatele meu, Tycho țipă. Nu văd pe lângă Dustan, dar^ nu este
nevoie. Știu ca Tycho se teme de soldați*
Mă rotesc și-l împing pe Dustan în piept cu umărul. H^ apucă de
armură și mă ține drept.
Deschid gura ca să-l înjur. Să-l implor. Să-l acuz. Nu știu 5?^ ce
vreau să fac, dar nu am ocazia sa aflu. O mână intr-o mânușii armură
mă lovește în maxilar.
Ma prăbușesc fără să lupt
Scanned with
CAPITOLUL UNSPREZECE
LIA MARA
SÂNGELE SORRH ÎMI PĂTEAZĂ CUSĂTURILE

VEȘMINTELOR. Nu am nimic altceva sa port si refuz sa-1 rog
ceva pe oribilul bărbat care m-a luat prizoniera, așa că îndur.
Pe materialul crem, dungile și perele s-au uscat încr-un maroniu
urât Propriile lacrimi îmi pătează decolteul. Amândouă îmi aduc
aminte ce am pierdut.
Ce a pierdut Parrish.
A cruțat-o pe fata aceea în pădure și, în schimb, i-am condus
iubita la moarte.
Poate m-ain înșelat in privința tuturor lucrurilor. Cu siguranță
perspectiva nemiloasă asupra lumii pe care o împărtășesc mama și
Nolla Verin e corectă. Poate dorința mea de pace între țările noastre
e adevărata slăbiciune. Poate dorința mea de a fi moștenitoare a fost,
de fapt. Ar fi trebuit să inițiem un atac asupra regatului Em- Wall -
intr-adevăr, sfetnicul mamei, Clanna Sun, era în favoarea acestei
propuneri — și nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat,
Afw^ nu» rnwî #rJ* murit.
Gândul nu e binevenit și îl alung.

120 [foiam KEMMI-RER
Soldâhi prințului m-au indus intr-o cameră luxoî a priveliște dă

spre curtea castelului. Nu cred că o să mă m^. vreodată somnul, așa
că-im petrec noaptea holbândiHnâ 1^ ramul de dedesubt, Când se
ivesc zorii, lumina soarelui buri obrajii, uscau du-mi lacrimile.
Privesc orizontul, așteptând să văd dacă oamenii mei vin^
salveze. Sigur mama nu o să dea crezare sen sorii mele, du^ prințul a
fost atât de insolent cu ca și sora mea. Cu siguranță mea o să ceara să
fiu trimisă acasă ori să negocieze alături dcr<
Cu siguranța.
Mă uit ore în șir, pana când soarele ajunge în ins en^ Un călăreț
singuratic apare Ia marginea pădurii, mergând on^ la galop. Pentru
prima dată de la răsărit, speranța inima mea.
Dar apoi văd culorile regatului EmocHaK — roșu , Mă prăbușesc
din nou pe podeaua rece de mann Ce naivă sunt? Nu pot sa cred ca m-
am încrezut în „ „Cred ca ai încredere în mama ca. Din păcate cu n
Rina se aprinde în tristețea din pieptul meu. Arc r p încredere în
mama. Am încredere c-o sa facă scrum castelu să vina să mă salveze.
Am încredere că o sa se asigure că si urce niciodată pe tron., că o să-i
rupă oasele, ca o sa-i iJ1 5 fiecare fir de păr din cap și o să-i ardă
toate...
Ușa camerei mele se deschide, iar eu mă înec de furie.
Prințul RJien apare în prag, îmbrăcat în haine dc piele uwurt cu
fir dc aur, întruchiparea regalități^ perfecțiunii și calmului-
Eu sunt pe podea în veșminte murdare, aproape vibrând d căldura
și de mânie. Vreau să mă năpustesc asupra lui.
In schimb, mă ridic și adopt un aer la fel de regal ca a/ lui- — Ai
să-ți regreți acțiunile. Mama mea o sa dubise forței f care plănuia deja
să Ie trimită m țara ta blestemată.

121
o inimi aprig
iiJrânlă
■ fForțele pc “« probabil nu și Ic poate permite?
< ItnniicHtM! maxilarul.
1. — îți înțeleg furia, spune el.
J _______Nu înțelegi iirrnid
; _- înțeleg foarte mult. Mijește ochii și continui Înțeleg că ai
^ imit aici în io iul nopții cu motive îndoielnice. înțeleg ci numi ca -1 mi-a șantajat ani Jt rit
tatăl și că a încercat ista și cu muie* Înțeleg
* că in unei ți surorii calc nu le pasă de poporul meu, ci doar de caile
nuritinte care o sa le ofere o nouă cale de a face troc pentru bani. Fire un pas către
mine, cu ochii întunecați de propriiJ furie, și concluzionează; înțeleg ca, din cauza asta,
mii dintre oamenii mei au (ost deja măcelăriți. ^ mcekg]
* Și cu știu multe lucruri. Nu-mi desprind privirea de la el
când conchid; Știu că ți-ai mințit poporul.
— Ba nu!
.Minp, Scuip cuvintele; Știu ca-1 cauți pe moșteni torul ăsta pentru că te temi de
magia lui. Știu că m-ai închis pentru ca ți-e nea e mama* Acțiunile tale îți dezvăluie
slăbiciunea, prințe Rhen!
। Dimpotrivă, Acțiunile mele îmi dezvăluie puterea.
_ Uciderea oamenilor nev inovați n-ar trebui sa fie mtif^ă.
< văzută ca putere.
$ hl ridică din sprâncene,
'Nu asta :ac oamenii voștri?
Mi-ai ucis străjerii f după ce n>am abordat ca sa discutam ți sa găsim o calc să
facem pace.
■ Străjerii mei nu au scos nicio armă înainte să o facă strajerul 1^1 spune el, ]
ham zis că n-o să pățești nimic* dup? cum vezi. Nici ea nu ar fi pățit nimic.
— Le servești minciuni supușilor tăi, prințe Rhen! Vocea mai că mi se frânge și
încerc să mă liniștesc înainte să adaug: Nu cred ritmic din ce zici!

122 DRIGÎD KEMNOJ R
Dc la centura, scoate o bucata împăturiri dc pcigmm, — Ai crede cc

ți-a scris mama ta?
Rămân tara suflare. Călărețul s-a întors cu răspunsul ini^fl
Mă grăbesc si i-o smulg din mană, așteptandu-mă pe junii^ să se
împotrivească, dar nu o Mec. Străjerii zăbovesc în jp^ lui, în prag, dar
am văzut deja cc i-au făcut Son ei, iar cu nu ^ neghioabă, în ciuda
faptelor mele din ziua precedent! Mă r^. și despăturise în grabă
scrisoarea.
Văd cuvintele mamei și sunt atât de șocată, încât am c,. | un
moment să le citesc.
în limba comună din EtnbcrbH ca a scris.
J^r^^ ^ ^ ôl^f^ ncôcitri.
Dedesubt, a adăugat în syssalah:
Mă uit la cuvintele alea mai mult decât îmi ia să le ci

„Sa nu mă dezamăgești."
Am facut-o din clipa în care am părăsit tabăra împreună Sons și
PamsK N-am ce alianță să făuresc. Sunt prizoniera lui- Nimic mai mult.
Mă uit din nou la prințul Rhen.
— Mama ta a crezut cc i-ai scris, spune el.
-— Am scris totul cu sinceritate, îi zic printre dinți.
— O să rog să ți se trimită niște haine, Anunță-ți străjerii dacă ai
nevoie de ceva!
Închide ușa, încuindu-mă înăuntru.

CAPITOLUL DOISPREZECE
GREY
JVU TREZESC ÎN MIEZUL ZILEI, CU UN PICIOR CARE-MI

ARDE de durere. Căruța c în mers, fiecare zdruncinătură dovedind că
stau întins doar pe niște scânduri. Mă foiesc și încerc să mă întorc, dar
mintea nu-mi e limpede. Metalul zornăie pe lemn când mă mișc.
Inspir brusc și apoi mă forțez să mă ridic intr-un cot. încheieturile
mâinilor și gleznele îmi sunt înlănțuite. Sunt amețit- — încetișor! Ai
fost leșinat ore în șir.
Un bărbat cunoscut sta în apropiere de partea din față a căruței. Arc
pielea măslinie și părul tuns scurt. E mai corpolent decât era când l-am
cunoscut în Washington DC, dar n-am sad uit pe omul care mi-a mai
salvat o dată viata.
— Vindecatorule! rostesc surprins și răgușit.
Maxilarul mă doare când vorbesc. Ridic o mână ca să mă frec la
ochi, iar lanțurile mi se târăsc peste încheieturile gioale
— Cei mii mulți oameni îmi zic Noah, spune el.
Cred că m-au adormit cu eter. Mi-e greu să-mi pun gindu rilc în
ordine. Șase bărbați vin călare în urma căruței, dar razele Soarelui se
oglindesc în arme și armuri și-mi fac capul sa bubuie. Vizitiul e un
străjer necunoscut. Tresar și mă frec din nou la ochi-

»1<3D KBMMWER
Fără vreun avertisment, amintirea n? 1 din nou la Noah. V^lț ^ b

— Unde este Tycho? întreb cu. Ce iâu fă
— Este bine. Doarme* Uite! îmi spun* ■
Mă întorc și ma orțez să stau în capul oascl^ n îmi cuprinde coapsa, iar lanțurile de
n
la glezne ză * W
aflată în cealaltă parte a căruței, înghesuit pe colț Dm cate unx dau seama, este tcafar.
%
— S-a trezit? se aude o altă voce*
E aceeași voce care a strigat de pe marginea arenei Â fața cu Noah, o recunosc.
Este a lui Jacob. Fratele lui Prințul Jacob, pentru roți cei din Emberfoll.
Moștenitorul tr^j dîn imaginarul Disi. In realitate, moștenitorul a nimic.
în putinele zile în care ne-am cunoscut, nu avea o părere^ despre mine. Și
reciproca era valabilă* Mă gândesc la lanțuriltcț mă țin prizonier aici și am dubii
ca situația s-a îmbunătățit.
— S-a trezit, constată Noah resemnat
Jacob merge călare pe lângă căruța. Părul lui brunet este mi lung și stă mai
bine în șa decât îmi amintesc, dar tot e limpede a este fratele lui Harper.
— Ai zis că nu por să-l înjurighii câai cat c leșinat* Pot sa o ta
acum?
— Na
— Haide!
Ochii îi sunt plini de mânie îndreptățită.
— Spune-mi toate locurile în care pot să-l lovesc, tară să i^ întâlnesc
privirea lui Jacob.
— Ai înjunghia un om înlănțuit?
_ Nu de obicei, dar pentru tine aș facc o ^^
___Ce venin scuipi spre mine! Nu ^ ^ ^^ niciocta[k
fnSCâ^^
O inirrd aprigi si frântă 125
ôah râde zgomotos. Vocea lui Jacob c joasă și periculoasă.

_ Nc-ai prinț aici.
A! Chiar am facut-o,
pke înaintează până când calul sau mai că se atinge de căruța.
— în plus, nu sunt singurul cate scuipă „venin". Nu știe ni- picni
unde ai fost Rhen te caută de luni de zile. Harpei e îngrijorata ca ai
murit. Dar, nu. Ești aici și ești teafăr. Mai mult decât udat» Acum toți
străjerii se întreabă de ce ai dezertat De ce aifa- ^ Vrei sa ne explici?
Ai încercat să le ucizi comandantul în arenă.
Dacă aș fi încercat sa-1 omor, ar fi fost mort, dar restul cuvintelor
lui Jacob sunt adevărate. Nu am ce explicație să le ofer. îmi mut
privirea în altă parte,
— Vorbește! spune Jake. Acum!
Când nu zii nimic, el scoate un pumnal. întorc deodată capul, îmi
simt piciorul de parca o bucată de fier abia scos din forjă mi-ar apăsa
coapsa, dar, chiar și înlănțuit, tot aș putea să sar din căruță si $5 i
strâng gâtul cu lanțurile înainte să apuce să mă înjunghie.
Nit am nimic de pierdut și poate că simte asta. Ceva din privirea lui
șovăie.
Jake, spune No ah resemnai. Lasă... ăla deoparte.
Jacob înjură și bagă pumnalul înapoi în teacă.
Totuși, cuvintele lui îmi apasă gândurile. De fapt, regret ci i-am
prins aici. Regret că mi-am abandonat îndatoririle ca membru al
Gărzii Regale. Regret ce știu despre dreptul meu din naștere și cum
schimbă asta relația mea cu prințul Rhen,
Mă uit la cer. Văzduhul e plin de miresmele verii, de fân cosit și
fructe pârguire. Dacă trecem printre ogoare, înseamnă că Rillisk c cu
mult în urmă. Drumul nu e aglomerat, așa că sigur e încă devreme.
Worwick o să-și pi^dă mințile dacă rămâne Tară mine și
Tycho în același timp.

126 Itai) KJ'MMi MII
Scârțâind și zoiulitid rari iței răsună în lndp<a ilur^, Gțâ

ir trebui să dhrr;rra un sldjn; cn tulind'! du hj mi văd
nicitnwL Străjerii și caii par qwiAiți»
— Ani călătorii tontă noaptea?
— Da, Ne întoarcem h Imnrosc ca să ne duci nacUt^
Rhen poate să iaci orice doresc cu tine,
Cuvintele astea mi se adâncesc în piept și-mi strâng iiwa
mână a morții.
— Imnrose c la două zile de mers de Ri.ln< -R*
câteva ord
Intenționezi sa-u istovești străjerii ca sa mai <. *
— Dustan a spus că reușim să ne mtoa istovesc pe nimeni.

. ■ J câlâto^”^
— Ai călătorit toată noaptea șt ai ne gaF ^^
ziua. Arunc o privire la străjerii din spirele caru 1
Nehotărâre;» licărește în ochii lui, dar se uită mc * ^«^ — Nu mai

ești la comandă. N-am avut încredere m ^ te și faptul c-am aflat că tc-
ai ascuns în mt timpul as . * « - / sau
sa am încredere acum. Așa că stai acolo și tacă-p & rog un străjer să-
ți pună un căluș la guraf ,
Mă mișc ca să mă sprijin de marginea căruței și ^ mu nimic,
Ponte nu se aștepta să mă supun, pentru că parc bănuitor t trece
mai departe călare, ca să fie lângă Noah. Vorbesc mccri101। doi și abia
îi aud din cauza vântului, dar îmi dau scama că înoJfd să decidă dacă
ar fi mai prudent să aștepte,
Nu știu și nu ar trebui să-mi pese.
Mergem mar departe.
în cele din urmă, soarele începe să apară h orizont. Când îl zăresc
pe Dustan, văd că vână târle îi întmircă maxilarul, însă nu sf

OinimăaprW
; itJ U nu o face- Tycho se W «mâne

' ghemuit BngJ băncuță, dar străjerii 11 lasă șt pe el in pace
„Ui ne ap-ă ți. in cele din urmă, unul dintre străjer, arunca bran- ,x apă ți un
burduf cu apă pe podeaua căruței. Tycho șl cu mine
' Jmplrtim totul. Cu ochii in patru, se mișcă rapid, ca un iepure.
Rămânem tăcuți. Eu ascult, sperând să aud ceva informații, dar străjerii
sunt atenți și nimeni nu-mi zice nimic.
înainte de lăsarea scrii, un străjer cade de pe cal.
i^ Noah îl examinează pe bărbat și apoi își pleacă fruntea, ștergardu-și-o de
sudoare.
ț — Epuizare din cauza căldurii. Trebuie sa ridicăm tabăra pen-
tru noapte.
— Nul spune Jacob care se uită urât la mine.
* Eu ridic din sprâncene și tac. El se încrunta.
— jake! insistă Noah și oftează. Mai avem de mers ore bune. Sunt
epuizat. Și tu ești epuizat. îmi doresc la fel de mult ca tine să merg acasă,
dar au trecut luni de zile de când suntem aici, așa că
* n-o să conteze câteva zile. Crezi că Harper o să decidă la miezul nopții dacă
vrea sau nu să plece acasă? Haide, nu exagera!
Așadar, ridicam tabăra. Un străjer îmi leagă lanțurile de un copac,
trăgând de cătușe atât de tare, încât mai că mă doboară. Caută cearta, iar
eu îmi aduc aminte cum poc plictiseala și obosea la să afecteze
temperamentul unui străjer, așa că nu-i ofer ocazia. I ycho nu e în
lanțuri, dat rămâne în întuneric, zăbovind lângă copac. Sunt sfâșiat între
dorința ca el să caute o oportunitat fugă, dacă se ivește vreuna, și grija c-
ar sfârși mort. întunec * pogoară și Jacob, Noah și străjerii adorm. Doar
Dustan treaz, stând de veghe în spatele căruței.
vv i se gândește mai întâi la oamenii
E vădit extenuat, dar raptul . g
| lui mă (ace să-l văd într-o lumină bu

Oini^^&$^frAnta ii?
noua de ^^
Ai fi putut wmao-non.
iUreC n^l eu mâna ^
„ rrebui să moară din cauza unei mici distracții.
Un om n-ar
^ Dar ai fi PuWt “ SC3Pf' ““^t* d
kcr-adevăn ni ° recompensă pe capul meu. Mă uit la
ôn și adaug Nu-ți doresc răul, omule.
Bărbatul ala, Joum. a zis că ai luptat în locul lui. Pentru că
era rănit.
Dau aprobator clin cap si aștept să lase o carte.
Mă urmărește.
— A zis că ai făcut-o din bunătate.
Ridic din umeri. Mai degrabă din nesăbuinti
— A spus că s-ar fi retras daca m-ar fi văzut intrând în arenă, decât sa riște să
rănească un membru al Gărzii Regale, continua Dustan și lasă o carte peste celelalte din
grămadă. Tu ai fi putut sa te retragi.
tas și eu o carte.
Nu-mi stă în fire sâ mă retrag.
El se gândește la asta o vreme, cât jucăm.
în cele din urmă, își ridică privirea.
De ce ai plecat? Nu cred că ești un dezertor, continuă când 111 zic nimic. Un
dezertor nu m-ar fi înfruntat.
Nu mă uit în ochii lui.
Probabil cel mai ușor este să presupui că sunt
Nu. Nu este. Face o pauză, apoi continuă: Ai spus că ai feit-o pentru binele
regatului Emberbll. Ce înseamnă asta?
Am rostit cuvintele alea când credeam că vrea să-mi înfigă sabia ,r' piept. Deja le
regret.
— \" pcc >2-^ zic. Duson. Insă am vorbit soios NJ t-; ci cș~^ decizii de a pleca.
Orisszâ și se treacă la ochi. Știu ci este obosit dupi o a L-; £ir aderam

extenuare se ascunde in spatele oftatului-
Acre aleg o carte din mini și o las peste grămada dintre r-, 0 briza
călduți face limbile focului să pâlpâie.
—- De dă vreme călătorești cu prințul Jacob?
— De armape două săptămâni.
Ridică din (snecr
— Am plecat nar-un tur al bunăvoinței, cu speranța că r^^ râdedsinin
o să-i facă pe oamenii din Enibetfall să indrageaici țmtKul Disi.
Vorbesc relaxat, ca și când timpul nu s-ar fi scurs, iar no am.; referi
cate iască un foc de cârti la căldura unui foc
- . . * - ,, i pleci b
— Sum urmii că prințul moștenitor te- r
Expresia i se întunecă și aruncă o carte în grămada

- Nn se cuvine să pun la îndoiala ordinele prin. De ^x, se anine,
dară e comandantul gărzii, dar nu
tez. Arunc o carte în grămada.
Dorian se uită fa Țyd».
—• Gne-i umbra ca?
- Un băiat de fa grajduri. îmi aleg cuvintele cu grija, pentru că nu vrem să-i dau
lui Dusun ocazia să mă controleze mai mult decât o face deja; J-a fost făgăduit Iui
Wonviclc
Credeam că are de gând sa se bage înaintea săbiei ca sa te salveze.
î-a văzut pe supușii Marelui Mareșal executând un bărbat în tavernă, lac o clipă,
apoi îl lămuresc; Era îngrijorat că mi-ai face și mie același lucru.
Dus tar ridică din sprâncene.

O rtifj tpi§i ^ ^^ 131
— A f^ etc^^ un ^rât‘
-Da
lie și întorc cărțile in mâini.
_ Un bărbat bănuit câ este vrăjitor.
— Aaa!
pi aprobator din cap.
___Am mai auzit de asemenea întâmplări și în alte orașe. Se uită in jur și-mi vorbește
pe un ton conspirativ. La curte, unu oa- mtni |-au menționat pe vindecător, dar rumeni nu
a îndrăznit să-l acuze în mod direct.
— Oamenii se tem.
Dustan ridică din umeri.
— On sunt lacomi. In clipa în care prințul a dat porunca, s-au sirii* să primească
recompensa. Monstrul ăla vrăjit ne-a terorizat prea multa vreme. El e disperat să se
asigure că asa ceva nu se mai întâmplă. Face o pauză și adaugă o altă carte în grămada,
după caic spune. E doar o chestiune de timp ca oamenii să-si dea scama că nu cauta
doar un vrăjitor, ci moștenitorul dispărut.
îmi dreg glasul,
— De unde știi asta?
Dustan sc oprește cu o carte în mâni.
Eram amândoi în Marea Sală când Karis Luran a dezvăluit ce știe.
Pe când eram străjer. înainte să știu ceva despre dreptul meu din naștere, Uitasem.
îmi trec o mâna peste maxilar.
Asta te privește, spune Dustan și-mi cercetează chipul.
Eu îmi studiez cărțile. Am spus prea multe. Ca și el. Nopțile lungi și întunericul
apăsător nu reușesc niciodată sa păstreze secte- tele.
— Nici eu nu-ți vreau răul, Grcy, zice el. în arena — dara nu ai fi... dacă ai li spus
doar... Nu-și mai continua gândul și înjura. I e toți dracii! De ce ai fugit? J> "?

T 132
BRKHD
KEMMEREM
___Aș fugi din nou, dacă aș avea ocazia. Uimit, se îndreaptă
de spate, îmi ridic mâinile încătușate.
___Sunt prizonierul tău, Dustan. Nu-ți datorez
datorezi nimic. Permite-mi să-mi păstrez secretele!
Pentru un moment, parc c ar vrea să mă provoace prea obosit, fie nu
prea dornic Oftează. ■
■>
___Pentru binele regatului Embcrfall?
Dau aprobator din cap și azvârl o carte în grămada.
— Pentru binele tuturor.
with uambcanner
CAPITOLUL TREISI’REZFCE
LIA MARA
Cil 0 21 ÎN URMĂ, LA RĂSĂRIT, GÂNDURILE MELE ERAU O ji

creatură de remușcari și regrete, stare agravată și mai mult de futili ca
mama a crezut ce ÎL scrisesem.
Astăzi, la ivirea zorilor, mi trezesc cu un nou scop. Ana să găsesc o
cale să ies din castelul asta. N-am să fiu folosită drept pion împotriva
mamei și a surorii mele. N-am să fiu folosită împotriva popotului meu.
Gândurile astea îmi tot dau ghes. Prințul nu mă folosește împotriva
ținutului Syhl Shallow. Ma folosește ca să-și apere supușii de ai mei.
îmi alung iarăși gândurile.
len ini s-au adus haine, așa cum nu s-a promis, dar nu m-a in- totsat să
le ating, Și nun puțin m-a îmbiat cina, un fel de crustaceu condimentai,
care mi-a întors stomacul pe dos când l-am gustar. Cu siguranță a fost un
comentariu incisiv despre accesul prințului la un port aflat lângă o apă
sărată, când mama nu are acces niciunde.
Panglicile aurii și roșii care străbat mânecile ținutei lăsate pe un scaun
pateric grăitoare.

RRÎGID
KEMMERLR
Chiar și așa, prefer să port culorile Im dcc.it Ungtle S> Mă dezbrac

de veșmintele pătate și îmbrac o pereche de p^ strlmp din piele de vițel
și o cămașă verde. Hainele astea îmi mai strimte pe mip decât rochiile,
iar eu sunt extrem de ceruta de rotunjimea coapselor și a sânilor mei.
Nolh Vcrin s-u ^ bine în asemenea haine, dar pe mine mă fac prea
agitat! Mi b^, ca străjerii rămân afara.
încăperea este luxos decorată, cu patun de catifea pe pat șj p^ de
mobilier cu margini de argint peste tot. Sunt prea sus ca sj^ pe fereastră.
Străjerii așteaptă dincolo de ușa mea, dar n-am iii^ îndoială c-o să
înlocuiască odaia asta cu o celulă din temnița dm [, dau motiv. Daca
vreau să evadez, trebuie să găsesc o alta cale
De partea mea am timpul și cam arar.
Spalierele pline de trandafiri înilorip îmbracă partea extermin a
zidurilor castelului, dar prea departe ca sa Ic ating, și oricum ou cred că
mi-ar putea susține greutatea. Nu mi se aduc si cuțit odată cu mâncarea,
deși am mari îndoieli că aș putea sa dobor d. una singuri doi stxajeri
înarmați. Până și vatra este rece, stinsă n căldura veni. Nu pot sa dau foc
încăperii cu speranța de a fugi in
Mă încrunt, studiind vatra. Ca și în camerele din Pala nil de Cleștar

din Syhl Shallow, șcmineul se afla dc-a lungul unui perete, între doua
camere care împart un coș. în Palatul de Cleștar există o bariera de metal
caic oferă intimitate între camere, dar, dacă este necesar, poate fi
îndepărtată pentru eficiență. Când eu și N0U1 ^crin eram mici, ne furișam
astfel în odăi ca să-i spionăm pe Cei care ni se păreau foarte importanți.
Mă-ncreb dară și aci ««a ața „vi. Ma a?e2 pe ^^ df tjur. mură și mi aplec,
pipăind peretele înnegrit din spate.
Pare să fir din cărămizi. Oftez.
Seat med wiw dam Sicari ner

z
O fnimJ 4pn^4 jf frJntA 13

5
Ap” g'<c<c o margine in mijloc Explorez mai departe. In jurul
i jrJinuilot. de-a lungul șemineului, se afla o crăpături
* M-H «gură acum. îmi strecor degetele pe lângă marginea cară-

n„>ii dm centrul barierei și trag.
Nu se mișel
Bineînțeles că nu se clintește. E un perete de cărămidă. Oftez /irt
ne**-
UM dc b camera mea scoate un zgomot, așa că mă îndepărtez dc
șemineu, ascunzându-mi mâinile pline de fimingmt în hainele pe tare
le-am abandonat și frecându-!e în grabă.
Ma aștept ca Rhen să se întoarcă și să mă provoace în legătură
„ mama, dar, spre uimirea mea. prințesa Harpcr uni trece pragul. Și
mai surprinzător e că nu mai poartă rochia împodobiră cu pic
„ prețioase din ziua în care ne-am cunoscut, ci. în schimb, pan- raloni
și o cămașă ce seamănă cu a mea. O femeie străjer cu cosițe brunete,
lungi până la talie, stă în spatele ei.
Cred că expresia mea e plină de ura pe care o păstram pentru
Iubitul ei. căci prințesa se încrunți
Ar fi trebuit să întreb dacă primești vizitatori.
Dc ce? După ce mă șterg pe mâini, arunc hainele pe un scaun
de lângă vatră, apoi adaug Nu ai auzit? Sunt prizonieră.
Ea sc rușinează.
— Am auzit. Face o pauza, după care: îmi part rău?
Ei «pure nh? Replica e atât de neașteptată, încât încremenesc, îmi
găsesc glasul:
— Atunci înseamnă că nu ești conștienta de rănile pe care oa-
înmii mei k-au provocat supușilor prințului tău.
— Sunt.
î?i atinge pântecele cu o mâni — Tot îmi pare râu.
Eânne^wiFh Ca mScanner
Dluui1
136 ’KEMMtoFJt
Dupî P™ ,| «4^ *
vad pe dllpu! a ceea ce pare a fi îngrijorare «r^’ S

1 1
domolește un pic Hjni
Sigur crezi câ sunt o marc neghioabă ziccn
—- EL bine, cu ml cred.
Mă așez pe marginea de marmură în fața șemineului q - si mă
amuz. ^
— Credeam c-aș putea a a făuresc o alianța pentru , schimb,
urmează sa fiu folosită ca pion împotriva manvi
— Nu cred □. ești neghioaba Cred ca este... Ezită, dupj^
completează: Admirabil.
— Doar dacă tu ai fi temniceri tn^ și mi prințul tact
Expresia ei e îndurerata. Vrea â facă un p^ 5 către niinf^
străjenJ ei șoptește „Domniță \ ca și când ar avtrtui^ ^ prințesa sp
oprește.
Din tonul fetei și din răspunsul prințesei, îmi dau seanu^ sunt
apropiate.
Fiii sa vreau, mă gândesc Ia Soiri, care s-a repezit să nu aperi
Emoțiile mă gâtuit brusc, fierbinți- îmi înghit nodul din gir țț cu
nitttlznil încleștat, îmi muc privirea.
Empatis se citește în ochii prințesei Harpei
— Știu că ești mânioasa, NiX- nu r rebuie să vorbești tu mint,
Nu zi< nimic.
—- Vreau doar să știi că... Amuțește fi mijește un pic «na, apoi
îndrăznește; Ai o pata neagră pe obraz.
Efuningine. Rezist impulsului de a o șterge.
■— E un semn de doliu, mint m. Pentru Sorra, străjertl meu
care a fost măcelărit.
Harper tresare vizibtL _
— Repet, îmi pare rău...

O buW aprigi ^pmli 137
^ |țî ari am mult «tize pentru o prințesă.
pac un pas înainte și străjcml ei se apropie de e^ dar Harper
^se mi^dd^
^ Nn vreau sa fiu dușmanul tău, zice Harpei înceta
faliei cu nu vreau să fiu dușmanul ei. în ciuda pozițiilor noastre jtbtivCr cted că arc
o inimă plină de bunătate, pe care o admir, Intr-o alta via fă, am putea fi prietena
Răceala mi se citește în privire,
— Prințul rău mi-a garantat că nu putem fi altceva.
Un oftat j se rostogolește de pe buze.
— Știu.
Ne privim una pe cealaltă în tăcere. După un moment îndelungai st uită în altă
parte.
Daca te răzgândești, trimite-l pe unul dintre scrăjeri după minei Știu cum e sa fii
singură aici, zice după o clipă de tăcere
Dau aprobator din cap, N-o să trimit niciodată după ea si cred că O știe. '
Se retrage și apoi iese pe ușă la fel de încet precum a intrat.
Mă întorc Ia vatră și-mi înfig vârfurile degetelor în crăpătura plină de funingine din
cărămida. Trag cu toată puterea, sprijiniți- .
du mi picioarele de perenele opus șemineului. Nu se mișcă nimic Pe sub cămașă, am
început să transpir. înjur încetișor.
Mai încerc o dată.
Și încă o data. ;
Și încă o dată,
în cele din urmă, după ceea ce mi se pare o veșnicie, peretele de cărămidă se mișcă
în sfârșit. ;
Doi centimetri, dar s-a mișcat.
îmi rotesc umerii ca să-î relaxez Am nevoie de mai mult de doi Centimetri, dar o
mică reușiră ma face să-mi doresc una |
mai măreață.

138 BMGD KEMMERER
Apoi aud clopotele sunând în curte și î nini speranță. Știu că

e puțin probabil, dar mă grăbesc Ia f ^^ mâ uit după mama.
^G
în schimb, vad strajeri ieșind dintre copaci și o c^ „ tută,
împodobită cu roșul și auriul culorilor lui Kh
en,
Oftez și mă întorc la vatră.
CAPITOLUL PAISPREZECE
iâRjî '
CÂND TATĂL LUI RHEN ERA REGE, UNA DINTRE ÎNCERCĂRILE finale
pentru a fi acceptat în Garda Regală era o confruntare intre un străjer și un
prizonier din temniță. Prizonierul primea o armură și anne, iar străjeruj era
înlănțuit de mâini și de picioare, firi armura sau arme Ia îndemână. Dacă
prizonierul învingea, îsi câștig3 libertatea. Dacă învingător era străjeruL îi era
permis să jure credință Coroanei pană la obștescul sfârșit.
Am tras cârti ca să ne găsim perechea printre prizonieri, iar oponentul meu a
fost un soldat masiv, pc nume VaiL Fusese condamnat la moarte pentru că
furase din cuierele armatei, dar se zvonea că îl prinseseră violând trupurile
marților. Era plin de ricatrici, depravat și, practic, de două ori cât mine când
aveam șaptesprezece ani.
înfruntările au avut loc în fața membrilor familiei regale, Înainte de acea zi,
îi zărisem doar de la distanți pe rege st regina lui cea rece, pe prințul Rhen ți
surorile lui.
Un străjer căzuse înaintea mea. Regele părea dezamăgit, iar prințul Rhen,
plictisit.
S-a tras clopotul ți Va îl a fost conclus în arenă
Scanned with
140 RFUGID KEMMERER
Eu urmărisem confruntările interioare. Cei mai multi <U, ceilalț.

smjcn se retrăgeau mai întâi, a să aștepte o ocazie si „' ce. Cu Vail, știam că
nu urma să am pane de așa ceva M-aatiq. CU sabia, iar cu mi-am aruncai
lanțurile cătușelor în Jurul an^ ținând-o bine. Când a încercat sa se
elibereze, m-am năpusti h gâtul lui și i-am strivit traheea. A căzut ca un
bolovan.
Confruntarea s-a terminat în mai puțin de zece secunde, CK potul încă
mai răsuna.
Prințul nu mai părea plictisit.
— Ești norocos că nu ci-a tăiat mâinile, după ce ai vrut sad lași cu
mâinile goale fără sabie, a comentat de pe margine comandatul snăjcnlur.
N-a fost noroci i-am strigat Ia rândul meu.
Am depus jurământul chiar a doua zi. Un jurământ care a durai o
eternitate.
Unul pe care nu j.^ regretat niciodată, până în clipa asta, Când cărora se
oprește pe caldarâmul curții castelului Ironrose, străjerii mai ca nu trag de
mine să cobor. Vreau să-mi mbg unghiile în scândurile crăpate. Vreau să fug.
Vreau să mă ascund i Dustan a luat-o înainte, cel mai probabil ca să dea de
veste ci m a prins, întrucât curtea e plină ochi de oameni. Mă uit cu atenție tot
șî e aproape prea mult ca să îndur. Străjerii stau de-a lungul zidurilor
castelului, dar pe puțini îi recunosc. Rhen este în mijloc, incit Harpe: îi stă
alături, ținându-1 strâns de mâna. Nodurile g tclor îi sunt albe, Nu por să-mi
ridic privirea ca să o întâlnesc
P r. Mă nit în jos, |a pietrele de la picioarele lor, care se apropie cu fiecare
secundă care trece. I
Curtea e mai liniștită ca niciodată, de parcă și caii ar simți apă- «rea
momentului. Nu am greșit ai nimic, dar ma și ™lnM ro[ se aduna intr-o sferă de
foc în pântecele meu.
Nu w! gândesc cu. Nu așa!
par bineînțeles că doar așa putea fi* M-am asigurat de asta cu tr<i [uni în
urmi
]Vli opresc.
$ca ê^wîTFTUârnScan ne r
O i'nirnd aprigă ujrtirrîu 141
Jntrc umeri primesc un pumn destul de puternic cât sa mă împiedic înainte și

să cad în genunchi. Durerea îmi ricoșează prin picior și mi abțin să urlu de
durere.
__Te afli înaintea prințului moștenitor și a domniței lui, spu- ^ unul dintre
străjeri, Ai sâ îngenunchezi!
Trebuie să vorbesc. Nu vreau să o fac.
Vocea mea c doar o șoaptă răgușită:
— lartă-mă, stăpâne!
Ser a jetul îmi da iarăși un pumn între omoplați și, de dara asta, trebuie să
mă sprijin în mâini.
— Prințului ai să i te adresezi cu „Alteță”! urlă eL
— Iertare! zic din nou. Altetă!
Tăcerea îmi ia cuvintele și Ie înghite. Rhen nu a spus nimic. Harpe: nu a
spus nume. îmi doresc nespus să fi avut puterea dea dispărea din Embcrfall cu
un clipit din ochi, pentru ca aș accepta orice altă soartă în care nu stau înlănțuit
la picioarele oamenilor pe rare, cândva, am jurat să-i protejez.
— Uitâ-te la mine! rostește Rhen intr-un sfârșit.
Daca mi-ar fi dat un ordin sau rni-ar fi vorbit la mânie, poate m-aș fi
supus. însă mi-a vorbit calm, insinuând trădarea.
Nu pot să mă uit la cl. Mă simt de parcă f-iiș/î nuda/.
O mână mă apucă de păr și îmi dau scama că unul dintre seră- jeri o să mă
forțeze să-mi ridic privirea.
— Nu! spune Rhen.
Mâna se îndepărtează de ce*^ ■»»
_ UitS-ie la mine! zice tnd o daci «. acum, e un ordin, îmi înalț capul și mă
uit la el.
.canneawîfhCa niScan ner

-.MM.U IHuCHlMUKgț
Prințul Rhen c același și diferit corodata. Nesiguranța și ^

iala de sine din ultimele faze ale blestemului au disparat,
Irio^, dc o hotărâre neclintită. E un om care a indurat tortura
mpia^ anotimp după anotimp, ca să mă cruțe. Un bărbat cart
și-a 4 viața ca sa-i salveze pe cei din EmberfalL E bărbatul
cartof rT
Privirea lui, mereu pătrunzătoare, o cercetează pe a rota, Q
căutarea unor răspunsuri.

— Ai jurat credință altcuiva? mă întreabă pe un wn grai :
periculos.
întrebarea mă ia prin surprindere — și# de îndată, inu ca a
ma ca el crede că am plecat pentru că i-am jurat credință 1
— Nu, stăpâ». Alteță,
— Nu ai depus jurământ înaintea nimănui?
'— Nimănui in afara de tine.
Buzele lui descriu o linie dreaptă-
1 e-am eliberat de jurământul du.
■ .Atunci, îți cer să-mi permiti să fiu liber.
Privirea lui Rhen nu o părăsește pe a mea. Incear
Ceașcă.
Aș putea să pun capar întrebărilor. Eu sunt m^tm^- & terhatal pe
tan-l cauți.
Și să i ofer fe] nLJ1 ironjc răspuns: Am pl/cat tn sâ tf scntti^ ^
miazurile astea.
Harper f^ un p3s fa ^ ?; * ^ ^ un genunc h,- înaint" mea. Ochi, h SOnt
nun, ;nmnraf; ?; pjinJ jf j1Jrcrf

— Grey, șoptește ea. Grey, re rogi Ești... Ești ww. fn tot iHnp'J
ăsta, te-am crezut... te-am crezut mon.
îmi doresc sa-i pot alunga durerea dan privire - dar c înrădăcinată
acolo la fel de adânc precum trădarea din ochii lui Rhen,

O inima aprigă si franță 143
O prințesă nu Ar trebui să îngenuncheze înaintea unui pri“

>erji ™c încetișor.
Vorbele mtle sunt un ecou al atâtor cuvinte pe care le-am rostit
^d craffi străjer și mi aștept să-t aminteai de poziția ei, să o oHțe si *
"^
jn schimb, îmi atinge obrazul cu o mană si gestul ei mai că mă
distruge. închid ochii ți-mi feresc privirea.
— Grtyd șoptește ea. Te rog! Ajută-mă să înțeleg. Dc ce ai plecat?
,— Comandante! zice Rhen tăios.
Mă uit 11*1 - doar ca âă-mi aduc aminte că nu mai sunt străjer.
Expresia prințului e acum neutră, însă el nu a ratat mișcarea. Pe
chipul sau nu mat pot acum si citesc nicio emoție»
Asta nud niciodată un semn bun.
— Să Re dus intr-O cameră’ cere el. SpĂlați-L îngriji ți’r rănile ți
sânu-i faceți rău! Zîceți-le bucătarilor să-i trimită ceva de mâncare!
—- Da, stăpâne!
Dustan mă apucă de braț.
— ȘL, comandantc?
Tresar, dar nu mă uit în sus*
Priviși lui Rhen este glacială.
— Să te asiguri ca nu poate ii scape!

CAPITOLUL CINCISPREZECE
LIA MARA
1 ANA SA AUD UN ȚIPAT, NU M-AU INTERESAT IEȘIRILE N curte.
Habar nu am avut ce se întâmpla înainte ca prințesa Harpersa îngenuncheze

și să rostească numele unui bărbat, Grep
Așadar, pe el îl caută toată lumea. La urma urmei, nu e mort
Pentru un bărbat care a fost comandantul Gărzii Regale i prințului, este
mult mai tânăr decât mă așteptam. Clanță Sun «te sfetnicul principal al mamei,
iar ea nu a ajuns să ocupe funcția asta înainte să împlinească cincizeci de ani.
Omul ăsta parc să ê mai în vârstă decât mine, deși e neîngrijit, epuizat și rănit,
sângele pătând bandajul care-i strânge bine coapsa. Privirea îi este abătută și
arc postura unui om în frâne
Ce a zis strajerul? „L-am găsit în Rdlisk, stăpânei folosea un alt nume.
Odată ce mi-am dat seama cine este, a încercat să fugă."
De ce să se ascundă? Dc CE să fugă? Dacă știe cine este moștenitorul, așa
cum a pretins vrăjitoarea, de ce sa nu i-o dezvăluie prințului? Daca a avut
cândva o poziție atât de înaltă, CU siguranță și-a dovedit loialitatea.
145
Ș, dacă nu ar fi loial daci M P“«a “" M*»» 1» “"^ d’" motive infame, m-aș aștept» să

văd o oarecare sfidare în privirea lui O hotărâre macabră. în schimb, e în genunchi la
O inimii tpijl punții
picioarele prințului. 4c parcă s-ar oferi chiar acum să-l slujească o viață în- neaga.
Rcmușcările profunde se citesc pe fața lui. Pare zbuciumat Pare-a fiffî'
Este târât in castel, iar eu sunt lăsată să-mi tot pun întrebări.
Mă-ntorc din nou la bariera de cărămida. Acum pot s-o mișc nouă centimetri în
orice direcție. Cursa este veche și ruginită, dar cu car insist, cu atât am mai mult succes.
Câta vreme lucrez, mă gândesc.
Am văzut privirea aia la străjerii mamei, bărbați și femei care și-ar da viețile dacă
le-ar cere-o. Mi se pare straniu să o văd la un om care păstrează un astfel de secret.
Judecând după expresia lui, m-aș aștepta sâ fie disperai să împărtășească identitatea
moștenitorului dispărut, mai ales dacă e un om cu o afinitate pentru magie.
Peretele de cărămidă mai cedează doi centimetri. îmi șterg fruntea cu antebrațul,
probabil murdarindu-mă din nou de funingine-
Ce știe Grey și nu știe prințul? De ce a fugit? Pe cine ar putea să protejeze? N-ar
putea fi un copil. Potrivit obiceiului de aici, din Emberiall t moștenitorul trebuie să fie
mai mare decât prințul Rhen.
Pe vreun prieten? Și ce prieten să-i fi inspirat un asemenea devotament în doar
câteva luni? Sigur Grey asta știe că zilele-i sunt numărate dacă-i ascunde ceva
prințului. Ce prieten ar putea sa merite asta? Ce prieten i-ar are-o?
Un frate? M-aș putea vedea păstrând un secret ca să o protejez pe Nolla Vetin.
chiar daci mi-aș risca viața. Dar bineînțeles ca r ndicol pentru că, dacă Grey ar avea
rin fra«, atunci acria ar putea fi doar.»
ScannetrwrorCîTMScan^
146 BRJGID KEMMERER
Mâinik-mi înțepenesc pe cărămida.

Brusc, înțeleg conflictul dc pe chipul Iui Grcy. înțeleg dtf ales si fuga
și de ce s-a ascuns.
Grcy ww loial IIprof^rj într-adevar pe prinț Nu e mr^ sfidare, pentru
ca tm dispus să-fi dea viața pentru prințul M^
Ce-a zis mana?
„După spusde vrăjitoarei, Grey este singurul bărbii tar»
Cunoaște adevărat a identitate a moștenitorului/
Toate am crezut că însenina că vrăjitoarea îl infama ^
Grey - șt sunt sigură că asta a crezut și prințul Rhett
Ne-am înșelat
Grey știe pentru că ci este mașterii torul.

CAPITOLUL ȘAISPREZECE
J OARELE NU MAI E DEMULT ÎN ÎNALTUL CERULUI CÂND RHEN uimire

după mine. In cea mai mate parte a zilei, am stat singur și înlănțuit într-o cameră goală,
iar răceala podelei dc marmură mi s-a strecurat în oase, provocări du-mi o durere
cruntă, care se încăpățânează să nu dispară. Străjerii au respectat ordinele, insă doar
formal, așa că sunt curat și rana mea e bandajară, dar n-am mâncat dc dimineața. Habar
n-am ce-au făcut cu Tycho.
Rnen așteaptă în odăile lui, spațiul contrastând evident cu încăperea în care am fost
ținut toata ziua, Un foc arde mocnit în va- tră, alungând orice urma de frig, exact cum
îmi amintesc. Draperii viu colorate se întind între ferestre, un scrin ocupă zidul opus și a
colecție impresionantă de băuturi umple un dulapior dintr-un colț. Mâncarea — fructe
feliate si pâine caldă — așteaptă pe o măsuță joasă de lângă scrin.
Mă gândesc la câtă vreme a trecut de când am mâncat și mă întreb daca merindele
ce așteaptă - în mod clar neatinse si lisate 1.1 îndemână - sunt din voia lui intenționată.
Mă gândesc la prințul Rhcn, care așteaptă nepăsător într-un fotoliu de catifea, și-mi
dau seama că ara dreptate.

NS BRJGID KkMMrRFR
Străjerii ma aduc înaintea Iui. dar acum știu că nu o binCti ezit.

Aia nu sune covoare, dar îngenunchez oricum, cu piric^ rănit,
stângaci șt reapari, lanțurile melc zăngănind pe podeaua j.
marmură. Nesiguranța și trădarea plutesc în aer.
। în vreme ce Dusuri c h
Doi străjer! rămân în spatele meu dreapta lui Rhen. în

apropierea vetrei. Prințul nu spune mm^ așa că aștept. Toți
așteptăm* O durere îmi cuprinde piciorul si nu
doresc cu disperare s-o domolesc.
Si riwtâr asra c voită.
A Prințul Rhen e un strateg
Aproape uitasem ca poate astfel, t HBLU
.•J si meschin w
strălucit si un gentleman
5
desăvârșit, dar po -
- de rapt, ne-a
cele mai creative moduri. Blestemul l-a se . .
schimbat pe amândoi -, însă nu i-a știrbit abilitatea bum
Și nici mie nu mi-a știrbit capacitatea de a o f ^^
Doar gândul ăsta îmi permite să-t întâlnesc pn ^ ^^
lui nu se citește nimic, dar trecutul nostru împift,n , J- gândurile lui să fie
un mister. Se pricepe de min . neliniștit, emoțiile, dar este atât de
indiferent doar când c pt°
Ca și mine, de altfel. . . jf
13
Când Rhen vorbește în cele din urma, nu-șl P mine:
- Sa î se scoată lanțurile! poruncește el. Pleuri.
Dustan ezit!
— Stăpâne.,,
Dacă Grey ar fi vrut să-mi facă rău, n-ar fi trăit într un ° . aflat la
două zile distanță, pretinzând că are alt nume* Rhen rtu ^ muu privirea când
adaugă: Dezlegați-U
Dustan senate o cheie de Ja centură și le ordonă celorlalți străjer! sa se
împrăștie. Cătușele îmi cad de la încheieturi și glezne, zdrăngănind pe
marmura, și trebuie să mă împotrivesc impulsului

O inimi of^J si fânti 149
Jc ,i-tni masa încheieturile dureroase* Dusțan strânge lanțurile și Tiu să se
4
întoarcă fa locul său de lângă foc
— Nul spune Rhen, Pleacă!
DuMan inspiră ca să-l contrazică, dar sigur vede expresii lui Rhen,
1
pentru că se retrage și ușa se închide cu încetineala.
Liniștea bruscă sporește toate trăirile. încă mă țintuiește cu privirea, iar
eu văd nesiguranța șt trădarea din ochii lui» la fel de sigur cum și el îmi
citește chipul.
— Așadar, zice Rhen. Hawk, nu-i așa?
E clar că mă zădărăște, ceea ce nu pare promițător.
— Dustan mi-a spus că nici măcar nu lucrai ca spadasin, adaugă el. Că
pur și simplu ai înlocuit un bărbat care era rănit. Sincer, sunt uimit Se așaza
și, cu eleganță, ridică un umăr, adăugând apoi: Ți-am zis că ți-aș serie o
scrisoare de recomandare.
Mijesc ochii Scrâșnesc la durerea din picior și îmi impun să rămân
neclintit.
Cred că expresia mea mă dă de gol, pentru că ma întreabă dacă vreau să
mă mise*
Nu detectez nimic în vocea lui si ochii îi sunt încă reci, asa că nu știu
dacă este o ofertă sinceră sau doar o altă modalitate de a mă forța să-mi
recunosc slăbiciunea
Când nu îi răspund, se încruntă. Ceva din privirea lui de gheață se
topește și glasul îi c un pic mai blând.
___Odinioară, aveai încredere în mine, spune d. Ce am făcut
de am pierdut-o?
Cuvintele rostite cu sinceritate mă iau prin surprindere.
_ Stăpâne- Alteță. Nu ai fW nimic.
_ E L Că între noi 5-a ^bat ceea. Grev.
Mă uit în altă P‘ . 5 cț Ai fost târât în lanțuri înaintea
roti dracul ext'
— vreau, pot sa te forțez sa-mi răspunzi,
mea. Sigur ?«• ^

150 BRJGID KEMMCRER
Asta-mi aprinde furia.

— ^^ ^ ca*In mornentul de față, sunt un pericol nui^ pentru tine decât
ești tu pentru mine.
El se îndreaptă.
— Vrei să mă ameninți?
— Nu a fost o amenințare.
Liniștea tensionată plutește între noi o clipa. Mă aștept w.j cheme pe scrieri,
să mă sfârtece pentru că am îndrăznit să-l pro-
Ar trebui să știu mai bine. Prințul Rhen nu este tatăl lui - mo la bine, nici la rău.
Nu e tatăl nortnt Gândul mă lovește rapid și puternic ia sunt pregătit pentru

asta.
Cred că zărește nefericirea traversându-mi chipul.
■— Ce ți-a zis Lilith? mă întreabă el. Spune-mi ce ș *
— N-am comis nicio fărădelege. Mt-am cerut libert* mic mai mult
— Ii ești credincios?
— Nu!
Un strop de furie îi îngreunează glasul.
— Mă minți?
- Nu tt-am mințit ntrio^tâ! l-am tăiat gâtul și am aband
Mt-o pe tărâmul celălalt.
A adir surprins, îmi răspunde cu o voce pe care abia o aud.
— Serios?
Dau aprobator din cap.
—- Serios.
Preț de o clipă, greutatea ușurării lui apasă încăperea. O încordare de care nu
eram conștient dispare. Rhen inspiră profund și-și trece o mână peste maxilar.
Mă uit cu atentie la el r
_ Nu m-am gândit că te-ar îngrijora așa ceva.

Apucă strâns brațele fotoliului și, vădit. înfuriat, se ridică pe
jurrt^^t- ’1
__Cum ât-si p<M s^ nw «jjwuiqfi?

151 1
O imW aprigii 41
frântiaruncă o privire înăuntru.
Usa sc deschide, Dustan
___Stăpâne...
Rhcn nici măcar nu se uită la el
___Afară!
Usa se închide și tăcerea se lasă iarăși între noi.
Rhen mijește ochii, privirea lui devenind încă o dată calculat!
— Bine. Nu-i ești credincios. E clar că nici mort nu ești De ce
a i plecat de la Ironrose?
Mă foiesc un pic, dar asta nu mă ajută- Transpirația a început să mi se adune pe spate.
— M-ai eliberat de jurământul meu. Nu te mai slujeam.
— Știi că străjerii trebuie să fie eliberați în mod oficial. Nu prapur și simplu. Pârlitul
focului îi accentuează cuvintele: De ce ai fugit de Dustan?
Niciun răspuns nu-mi pare sigur.
— karis Luran crede că tu știi cine este moștenitorul de drept
Spune că Lilith a pretins că doar tu știi asta.
— Alteța, nu am nicio informație care să-ți fie de folos.
El zâmbește, dar zâmbetul nu e deloc plăcut.
— Asta c un răspuns foarte prudent, Gref.
Mânia mea se aprinde.
— Ai avut cândva încredere IN jm«. Ce am făcut de am pierdut-o?
— Ai plecat.
Cuvintele mi străpung precum un cuțit înfipt în spate. Sunt nevoit să-mi mut
privirea- Tăcerea se pogoară ca să umple din nou spațiul dintre noi.

152 BFUGID KEMMEREX
— Am spus adevărul, glasuiesc în cric din urmă. Am plrq^ să te

protejez. Ca să protejez descendența. Informațiile asta r pot să aducă
nimic bun, Alteță. Juri
Ei nu zice nimic
— Ingaduie-mi să pleci Dacă vrei, te implor.
— Nu pot să fac asta. Știi că nu pot. Dacă tu știi cm..
cuvânt Tt n^J Am să plec de aia și n-am să vorbesc de p nimeni. Știi ca nu te-aș

supune niciodată riscurilor. -
— Mi știu! .
— & ști! spun cu ranchiună. Am jurat să-mt au viața pe cine și EmbetfalL și
de nenumărate ori p-am dov
aduc amint? lutinu
Pricea lui o sfredelește pe a mea. i - ,rJ cjstdii’ noapte în care ne-am înfruntat
așa- Ne aflam pe pJ P 1ui El era la un pas de a se transforma în monstru
V* nimicească sup11?^
Voia sa sara. Sa se distrugă înainte sa st n
Se temea. Mai mult ca niciodată.
M-am întins și ham apucat de mână-
— Ti-aș dovedi-o acum, dacă mi-ai oferi șansa» z . ^^
0 oarecare emoție se sfărâmi în ochii lui. Se ridică șb p clipită, am impresia
că o să cheme străjerii ca sa mă scoata
Li schimb, îmi întinde o mână.
— Nu mat sta în genunchi, Grey!
Inima îmi bate cu putere. Accept să-l iau de mana șt tl ^ ridică în picioare.
— Ai vrea să rămâi cu mine o vreme? mă întreabă Rhen. Am să cer sa ni se
aducă niște mâncare pe cinste.
Este o rugăminte, nu o poruncă - ceea ce implică faptul că pot să refuz.
Nu vrea sa l refuz,
— Da, Alteța!

O inimă aprigă ți frân ti 153
Rhen, spune eL
Ridic dm sprâncene
Sfiala i sc strecoară în privire și în vocea Iui se simte o oarecare
mâhnire-
___Qc multă vreme m am gândit că ar fi trebuit să fim prie
teni Grcy. Ar fi ttfbuit să îndrept lucrurile cu ani în urmă.
__N-aș fi putut să îndur să o văd pe Lilith cum îmi torturează un prieten, zic eu. Probabil
nici tu nu ai fi fost în stare.
___Ai dreptate, spune el. Dar pot să iau cina cu unul.
Zâmbesc.
— Da, poți.
bi ciuda diverselor delicatese de pe masă, Rhen cere să se aducă mâncarea pentru cina și
un platou imens cu carne de vită prăjită și legume în crustă de zahăr c trimis aproape
imediat din bucătărie. Mănânc precum un condamnat la ultima lui masă: încet, savurând
fiecare îmbucătura și prelungind la infinit momentul. Uitasem de mâncarea extraordinară
de la curte și fiecare bucățică e mai gustoasă decât orice ar putea pregăti Jodi în cea mai
bună zi a ei. Rhen a cerut și vin și soarbe din paharul lui în timp ce lemnele trosnesc în
focul din spatele nostru.
Mi-a turnat și mie, dar nu m-am atins de băutură.
— Tot nu-1 tolerezi? mă întreabă eL
— încă nu,
Răspunsul meu îl face să zâmbească.
în încăpere c liniște cât mâncăm și, la început, tăcerea e apăsătoare. Nu pot să uit
motivul pentru care am fost târât aici de la bun început.
Știu că Rhen nu a uitat.
Insă prietenia Strânsă începe să alunge tensiunea dintre noi. Prea multe amintiri ale
altor mese luate împreună se amestecă,

154 BRIGID KEMMERER
multe chiar aici. Nenumărate partide de cărți jucate ih^ v noapte, când
blestemul părea etern si nicninul dintre noi nu ^^ chef să doarmă.
Călăream prin păduri sau ne duelam în arenă cî^ îsi dorea o provocare
Nc jeleam pierderile în tăcere când zilelețț lungeau si blestemul nu
parca ca avea sa se rupă vreodată.
El a fost dintotdeauna prințul, iar cu, străjcrul sau, ași ca ny am
fost niciodată cu adevărat prieteni. Ca si Rhen, regret asta. Dar am
fost captivi împreuna atât de mult timp, încât - între legat ceva. --
r■
Până acum, nu mi-am dac seama că-mi lipsea tovarașyi- Când își
lasă cumul pe masă ca să vorbească, ma mcorde^ ir
îmi spune doar atic _ -,
— Zi-mi despre băiatul pe care l-au prins o W
- ii a— T.*,. E - ™«
7
*- * «fi »
r Țvcn° ma sâcâie
ninil lui Worwick. Modul în care l-au tratat p ;
- -rrre asa ca acuin din momentul în
care am fost urât afară
înueb: Este bine?
- — Un pic uimit, potrivit lui Puștan, dar e birt
Pc Tycho l-a uimit posibilitatea celor cinci sute ^
babil Ironrose l-a lăsat cu gura căscată-
— Atunci, nu e înlănțuit in vreo celulă?
Rhen clatină din cap și-și ia paharul cu vin.
— Noah a vorbit pentru el si a zis ea o sa fie îngrijii , . fost. t -ace o pauza,
apoi adaugă: Dusuri mi-a spus ca a încerc3 te salveze,
— E norocos că Dustan nu l-a tăiat în două.
— Totuși, nu c wn wwni Nu dacă și-ar nsca viața, Rhen ridică din
sprâncene, întrebând: E un prieten?
E prea isteț. Am văzut străjeri mințindu-l pe rege și scăpând basma curată,
dar Rhen nu ar putea fi niciodată păcălit,
— Da, încuviințez eu. Un prieten.

O initnâ aprigă ți frântă
155
[-a fost făgăduit acestui Worwick?
jnccrc să-mi dau scama unde o să ducă întrebările astea și nu
ftUjtSC-
_ Di Pentru datoriile familiei lui.
_- Am sa trimit bani ca sa-i cumpăr libertatea.
banii nu înseamnă nimic pentru Rhen, dar efortul din spatele gestului
înseamnă ceva pentru nimic. El nu face nimic fără un scop, iar cu mă întreb
dacă nu cumva asta e un soi de ofertă ca să cădem la pace.
Pe de alta pane, la fel de bine ar putea fi un vicleșug ca să-mi recâștige
încrederea, astfel încât sâ poată fi folosit împotriva mea?
O desagă cu argintul regelui? Pufnesc zgomotos, ca să-mi maschez
surprinderea, și adaug: Worwick o să născocească o poveste mai interesantă
decât a Ji
cea a libertății unui ajutor de grajdar.
Rhen zâmbește.
— Serios? Povestește-mi!
Ezit șt după ce inspir adânc, îi povestesc despre Worwick și turnir. Mă aștept
să mă întrebe de ce am ales să muncesc La graj- uri în loc să lupt în arena, dar
Rhen nu insista. îi zic despre Jodi vemă și despre Tycho si pasiunea lui pentru
scrimă. Amintind J°dl Ș* de Tycho, 11 relatez evenimentele din tavernă, când
fierarul a fost ucis, și cum moartea lui l-a făcut pe băiat să se teamă pentru viața
mea când ani dat nas în nas cu Dustan pe alee.
— Așadar, e un prieten bun, spune Rhen.
— Nopțile erau lungi, ii zic eu. Și zilele plictisitoare. Deseori nu aveam
decât compania celuilalt.
Lui Rhen îi piere zâmbetul și cu îmi dau seama ce am spus.
Beau o gura de apă ți-mi mut privirea.
—■ Sigur îl compătimești.
Asta-L face să rada.
___într-adevăr. De « ai plecat? mă întreabă după o pauză.

15
b ^^ K&iMițRpji
Nu™ poruncește să-i
ceri ^Pî ca înaintet E o hn^ . 1
Expir prelung și lent. “~ Cred ca știi de cc.

, De cc nu ^ R j să dezvălui identitatea moștenitorului?
kiciun răspum pe care i-l pot da nu ar fi mulțumitor. Nici^ adevăr
care să nu-mi garanteze moartea.
Când aleg s$ ^ ^ ^ vinul LiciM roșu ca o piatra ntstt. tnata strălucește Jn
lumina flăcărilor. Dintr-o singura înghițituri ^P’da, golește paharul.
știu expresia asta. Este viclean. Gânditor. Elaborează straie g -
Daca nu am grijă, o sa-și dea singur scama. Singurul lucru cart «iâ
avantajează este că se așteaptă ca moștenitorul să aibă putui êe, iar û
n-am dat niciodată dovada că aș avea.
* că 2ș p fosr fa ^^ s - folosesc magia, as fi folosit-o demnii ^potriva lui
UUfo
apăsarea privirii lui Rhen.
jdarul ăsta c prea tânăr, spune gânditor.
^“^ “■ ^^ are scânteiază.
c
?i altcineva Ia turnir? întreabă el. 1
tul ăsta 7 ^^ s’ renum E autoritate ca să păstrez secte-

— ^^^ ^^^ cu pitită.
doneze pe top t^tn^t ^răjen în Killisk, spune Rhen. Să-l ches- \
Ai face-o înainte i
pe ^ ycho? â Ce tvtiviiți banii ca să-l eliberezi j
& încruntă.
û te juca cu mine!
. . . ^^ *âzur ce ioană au avut \
”" « la intrefe. ^ a„ ai vrut
ordinele.
Scannea with Cambcanner

O inimă aprigă și 157
1 frântă
Nimeni de ti turnir nu știe nimic. Nu-i condamna la moarte de teama ca tronul ți-ar putea fi
luat!
Privirea lui devine tăioasă.
— Nu-ți uita locul, Greyl
— Tu n-ar trebui să-l uiți pc al tău, prietene! Ești prințul moștenitor. Moștenitorul nu e o
amenințare pentru tine.
Rhen se ridică și în ochii lui văd primul licăr de mânie.
Până și zvomd despre moștenitorul ăsta e o amenințare pen- N mint! Pentru întregul
Emberfall! îți dai seama că există nobili care pun la îndoială legitimitatea domniei mele? Că se
șoptește că Marii Mareșali nu mai simt nevoia să accepte Coroana?
Di Am auzit zvonurile astea.
“ Și ce ai să faci? zi zic cu. Ce-ai să faci cu moștenitorul, dacă-1
găsești?
— Știi ce am să fac. înghit. Da, Știu.
— Nu e o amenințare pentru tine, mai spun o data. Lovește masa dintre noi cu palma.
— N-ai de unde să știi!
— Ba da...
— E imposibil!
Cuvintele lui sună ca o explozie, dar amuțește apoi și-și trece o mână peste maxilar.
Trebuie sâ inspire ca să se calmeze, ceea ce nu l-am mai văzut niciodată făcând.
— Lilith aproape a ucis-o pe Harpcr. Și-a petrecut o veșnicie torturându-ne. Dacă omul
ăsta are puteri magice, dacă e de-o tea- cum poți să-l aperi, Grey? Cum?
ă cu vrăjitoarea... ÎC, îi înțeleg disperarea dc a-1 găsi pe
moștenitor.
Nu are nicto legătură cu tronul Nu cu adevărat.
Rhen SC teme. Nu să-și piardă tronul, ci de magie. De ceea ce ar putea să-i facă lui sau
regatului Emberfall.

E H JW Wffiftofwt ĂML SH/Ufrattk tf« ^ ^f & a 5,1 u ^' ^ ^
Cuvintele așteaptă pc vârful limbii melc, dai zăl ovesc a^lr, văzut
pc străjen înfigând o sabie în Rî^< ^ m ^1711 ^ rilc din
I-am
celelalte orașe. Cândva, mi-aș fi dat uapf deodată, totul mi
se pare diferit Nu mai sunt wb J^Ș» • Nu vreau sa mor ca sau
că nu reprezint o amenințare pentn
dovedesc. * jsr nu cred d ^
Rhen a spus că a pierdut mere ere ■ siguranța re adevărat.
Mă-ncred în el la fel ca ,ntot “ . e$B 0 amenințat
gatuluipc primul Ioc. Dacă Rhen crede ca m^ care ne curgi
1
pentru Emberfall, trecutul nostru — ,
amândurora prin vene — nu m-ar trădarea rostește
- sirJ*■
M™- . -Ur Niri ro^ ““•
Nu zic nimic. Nu-i nicio calc de mij
Obrajii îi sunt roșii de furie- ^ forța!
— Grey! Nu ma face să-ți smulg răspun - lui bliA
— Ne-am petrecut anotimpuri m * r , x • «5 tușești?
u .,.- crezi ca *
sa ne tortureze pe amandoi, zic eu. ^m moarului*
a CTOTI răriți * &
-— Am să fac once e necesar pentru f otejez.
— Și euf îi răspund. Păstrez secretul ca să P
— îl păstrezi ca să te protejezi pf ^'
— Și asta e adevărat. ^^ A trecut
își îndreaptă postura, ochii aprinzânduH-sc e ^
multa vreme de când nu l-sun mai văzut atât de înfuria , , mă trec fiorii
știind că eu sunt ținta furiei lui- Ma1 rau‘ ^no- clar teama pe care o ascunde
și simt că mi sc strânge mit timpuri la rând, i-a ținut piept lui Lilith fără
teamă. Deseori, ma scutească de torturile ei.
— îți juri spun încetișor* Nu arc ăsta și de magia lui.
de cc să-ți fie frica de omul

O inimi aprigi îl 159
jrâmă
Pentru o clipă, mă neliniștește gândul că teama lui este prea 1lKrnicl Dar
apoi se asază din nou pe fotoliul său și oftează, furia se împrăștie.
__Am să-ți acord o zi, Grcy.
r
I
— Da. Am să-ți acord o zi ca să te gândești la poziția și libertatea ta,
1
daca vrei să rămâi la Ironrose.
— Nu-i un act de bunătate. Crezi că am să-ți dezvălui ceva. N-o sâ fie
așa.
Atunci, sad chem pe Dustan ca să-nceapă să-ți taie mâinile si
picioarele chiar acum?
— Aș prefera sa nu o faci.
El zâmbește, dar expresia lui c mai plina de regrete decât de
amuzament.
— Mi-a fost dor de tine, Grey! — Și mie de tine!
— Ai timp pană mâine la apus. Comandate! spune pe un ton ridicat.
unt dus înapoi intr-o altă camera, dar, de dara asta, fără cătușe la
mâini. Un străjer rămâne afară, însă, așa cum mi s-a promis, mi se
îngăduie o oarecare libertate. Focul arde mocnit în vatră; un ceainic si
diverse prăji turele așteaptă pe o masă într-o parte. Înainte să pot să le
ating, un slujitor intră cu un teanc de haine împăturite.
— Alteța Sa a considerat că astea o să vă placă mai mult, spune și
lasă hainele pe un scaun înainte să iasă repede.
Mă uit la ele. 1 OLUI C croit din piele fina și materiale scumpe.
Jliu că Rhen nu crede că extravaganța mă poate momi să-i dezvălui
identitatea moștenitorului. Poate că latura asta a prieteniei lui e adevărata.
O umbra tremură în colțul încăperii.
IM BROD feaH®
Cu mâna pe haine, îmi trec degetele de-a lungul unui tir l,.,
cusur, dar acum sunt arenr la umbra.
Poate Rhen spera sa mă asasineze. Dar c ridicol. Ar ii putut 4
poruncească să fiu executat in fata lui.
Sesizez o alta mișcare subtilă, lângă draperiile care înconjor fereastra

din colț.
Ala îndrept, oftez și mă întind de parcă aș fi obosit și ap* merg de-a
lungul peretelui, stingând sfeșnicele rând pe rând, pretinzând că mă
pregătesc de culcare. Când ajung la sfeșnicul d* lângă colț, bag mâna
printre draperii, căutând un gât sau un braț
în schimb, dau peste trăsăturile clare ale unui chip. O femeie strigă și
dă in mine prin materialul lung și transparent
Dau draperiile Ia o parte și o tintuiesc de perete, cu o mână h gâtul ti
$i cu cealaltă strângându-i brațul deasupra capului.
E o fată pe care nu am mai văzut-o niciodată. Părul roșcat, lung și
drept, trece dincolo de rotunjimile care-i scot în evidență talia. Pe față șț
pe brațe e plină de funingine. Are ochii mari și respiră
— Cine ești- o întreb încet

Numele meu este Lia Mara, îmi răspunde în șoapta, cu un pronunțai
accent de Sj hl Shalloiv. Iar tu esii moștenitorul de drept

CAPITOLUL ȘAPTESPREZECE
LIA MARA
IN CARNE# OASE, GREY ESTE MULT MAI MASIV DECÂT PĂREA ÎN
cute. Gândindu-mă la piciorul lui rame nu mi așteptam să fie atât de rapid sau
de violent, ceea ce-i mai degrabă un ghinion, pentru că mai are puțin și-mi
strivește gâtul Trupul său ti țintuiește pe al meu de perete, dar eu îmi înfig
degetele în încheietura mâinii IUL
— Te rog! ii spun cu o voce gâtuita- N-am mult timp la dispoziție.
Prinsoarea lui nu slăbește.
— De unde știi cine sunt?
— De la mama.
Încep să văd pete. Respirația îmi râcâie limba.
— Te rog — trebuie să-ți vorbesc!
Mă studiază îndelung, până când sunt sigură c-am să leșin. A stins
majoritatea lămpilor cu ulei de pe perete, așa că umbra ne învăluie pe
amândoi. Ochii îi sunt pătrunzători și negri, ca două bucăți de lemn
carbonizat într-o vatră aprinsa, mult mai închiși la culoare decât ai
localnicilor din Syhl Shallow.
Mâna îi alunecă un pic pe gâtul meu, iar acrul dulce îmi inun
dă plămânii. Greutatea trupului său mă ține în continuare lipita

16 BRKÎID KEMNHCR
2
de perete. Niciun bărbat nu s-a apropiat vreodată atât & de muie. Deși
mă ține de gât, Grey nu este Jar, însă c sUfi0(n,. aproape cat să-t simt
bătăile inimii. Lin val de căldură îmi colr^ za obrajii, si sper că e prea
beznă ca să vadă.
Ușor, îmi atinge gând cu degetele.
— Acum nu mai ai așa multe de zis?
înghit în sec.
— Nu., nu ești cum mă așteptam.
— Nici eu nu mă așteptam să găsesc o iată ascunsă în spiței
draperiilor, așa ca avem un lucru în comun. Cine ești?
— Lia Maia. Mama mea e Kans Luran, spun după o scurti pauza.
El inspira brusc și-și strânge degetele pe gatul meu.
— Nu sunt dușmanul tău/ șoptesc repede.
— Un spion din Syhl Shallow cu siguranță nu-mi c prieten.
— Prințul Rhen știe ca sune aici.
Scepticismul i se ateste pe chip.
— Ei bine, nu aici„., mă corectez eu. S-ar putea ca străjerii să
descopere in curând că am dispărut.
— Ești prizoniera lui.
Nn Da, Grey e atât de neînduplecat, încât mă fâstâcesc Nu am... nu
sunt spion. Am venit la castel cu o propunere de pact
A, o propunere pentru pace/ Atât de des prezentară în felul ăsta/
Frustrată, scot un sunet și mă răstesc la el în syssalah:
fad si ralia: Vrei sa taci odată? încerc să-ci explic.
El ridică din sprâncene, ca și când m-ar îndemna să continui.
ir «plic rapid ce S-a întâmplat când am sosit, cum Rhen mi-a refuzat
oferta ș. m-a luat prizonieri Când ajung la partea în care a executat-o pe
Soma, vocea începe să-im tremure
Expresia lui Grey nu se schimbă.
O ftfW aprigi ^^n\i
Mi liniștesc și continui:

16
— Am văzut când ai fost adus în curte. Mî-am dat seama cine trcboic
3 si
fii>
_— Nici prințul nu știe, spune el, Tu de unde știi?

Nu știam... sigur. Mama a zis doar că tu știi adevărata identitate a
moștenitorului, așa că la început am crezut că ai vreun sccrtt Dar am început
să mă întreb de ce nu vrei să i-o dezvălui prințului tău. Ai fost căpitanul gărzii
lui, nud așa?
— Comandantul,
— Da. Comandantul, Te-ai lepădat dc familie, nu? Dacă
moștenitorul ar fi alt bărbat, cu siguranță i-ai spune de bunăvoie
cine este.
Privirea lui nu trădează nimic, Ma-ntreb dacă ipoteza mea îl îngrijorează.
Daca eu mi-am dat seama, sigur și prințul poate sa o faci
— Dacă află, te ucide, spun în șoaptă.
— Cum e și firesc.
Rostește cuvintele fată emoție, fără urmă de îndoială-
— Dar sigur ai magie dacă ești fiul unui vrăjitor! De ce sa porniți să fii
luat prizonier?
El înjură.
— Poate că am sângele unui vrăjitor, dar până acum nu mi prea fost de
folos.
îl studiez cu atenție.
— Ai putea să evadezi. Și mama te caută.
— Nu vreau nimic de la Karis Luran.
în vocea lui simt tăișul unui lame de cuțit și tre
— Tc-ar sprijini ca să-ți revendici tronul.
- Nu mă interii să
— Nici dacă ar însemna pacea <unm )

miuiu fVUMMhKhK
10*
— Pacea dintre ținuturile noastre nu se poate fauri prin (^ puri și

trădare.
Pe gât îi simt mâna foarte caldă, un memento al faptului tj^ putea
să mă ucidă pe loc și că toate speranțele mele ar mun ^ cu mine,
— Da că-ți luam povestea drept exemplu, pare ca și tu t
invitat lecția asta.

— N-am de gând să-mî cer scuze ci am încercat sa
Mă încrunt.
saltQ viețile a mii de oameni. Poate ci tu și prințul
tiu credeți ci „ vârfU unei săbii se află soluția pentru roate provocările
vieții, ir eu, nu. îl țintuiesc cu privirea și Adaug- Dacă nu accepți ajutatul
pe care ți-1 ofer,-
— N-am sâ-2 accept, • ♦।
Îmi îndrept umerii, însă nu reușesc decât sa-nu împing ptCpr în al
Jui, Mă forțez sad vorbesc pe un ton neutru.
T 1iix întorc in cănim
— Te rog sa-mi dai drumul ca sa por sa
mea și să-mi aștept soarta!
Se holbează la mine de parcă n-ar șri cc să creadă.
— Acum! insist
E o cerere îndrăzneață. Ar putea să cheme străjerii siguranță m-ar
închide într-un loc de unde nu pot sa ies pnn seminții. Ar putea să mă
ucidă cu mâna Iul ^ ^J păstreze se crețul.
Greutatea privirii iui atente parare în aerul dintre noi. Se încruntă, dar
mana îi alunecă de pe gâtul meu. Înainte să poară spune ceva, ușa se
deschide, iar el se retrage. Eu mă ascund din nou in spatele draperiilor.
Mă aștept să mă scoală de acolo, să se folosească de tertipul metr și să
scape, în avantajul lui, dar, în schimb, spune:
— Mișcă-te în colți O să /îi mai bine ascunsă.
Scanned with CamSca nner

16
o inimi apriga jifonti
5
^. mișc de-a lungul peretelui de piatra, foindu-rnă în tăcere JI^ un straicf
anun n
^ ^° pe Harper, prințesa din Disi.
Rână ?’ respirația mi se oprește. De ce sa viziteze o prințesă un
fost străjer?
_ Domniță! îl aud pe Grey spunând surprins, în șoaptă.
ts’u, nu e doar uimire. A fost atât de indiferent când m-a în- fninttf» că
acum îmi doresc sa-i fi putut vedea chipul.
foșnetul fustelor îmi dă de înțeles că ea se mișcă. îmi permit y («pir
lent și mă retrag și mai mult în colț Toate sfeșnicele din pjrtca asta a
încăperii sunt stinse. Sigur sunt ascunsă bine. Arunc o privire pe după
draperie.
Ce vad mai că mă face să mă dau cu torul de got
5e rmlffațtfMal Inima îmi tresaltă în piept.
în timpul petrecut aici, am tânjit după o carte, dar ce văd aproape că
merita orele de plictiseala din camera aia. Prințesa și straieruL Ce
KAnddi! Nolla Vecin o să leșine când am să-i spun.
Dat» am să pot vreodată s-o fac.
Grey își pune mâinile pe brațele lui Harper și o îndepărtează.
— Ești prințesa din Disi. Nu poți.»
— Nu-mi pasă! Grey, trăiești!
—- Intr-adevăr. Păru mâine la apus.
Solemnitatea cuprinde chipul prințesei.
— Mi-a spus Rhen.
Face un pas înainte și dă să-l atingă, dar el se retrage. Ea se oprește
și-și frânge mâinile.
— Te rog, Grey! Te rog să-i zici!
- Iartă-™', rostește el CU o blândețe la care nu mă așteptam.
Nu pot.
— Grey, am văzut ce i-a făcut Lilith. Nu poc să-l văd facandu-ți
Așa ceva. Nu pot! Știu de cc se teme, dar i-am spus... el nu... \ ocea i
se frânge: Abia te-ai întors. Nu pot... Rhen nu poate».
Scanned wrth camScanner

166 BIUGID KEMMERIK
— Domnită!
In glasul lui se simte o poruncă, iar ca se calmează, Cu o n^ subțire,
își șterge fața. In lumina slabă a lumânărilor scântei^, lacrimă.
— Ce este?
— Cândva, am vorbit despre datoria mea de a sângera, ca ^ nu o
facă el. Am jurat să-nu dau viața, ca să nu moară el. Dacă ^ cu secretul
ăsta și asta-i permite sa ia tronul fără vreo provoc^ care e diferența?
— Nu-i același lucru, și tu știi asta.
- Ba «tt. E exact același lucru. Vocea ei devine tăioasă Du el face asta,
nu știu daca am să poc să-l iert vreodată.
Grey e resemnat, far ochii îi sunt plini de umbre,
— Un rege ar trebui să-și pună țara mai presus dt «neta pc care o
iubește.
Harper înlemnește. ,
— Și el a zis asta. îl privește mânioasă și continua: Vot bărbații
neghiobi și idealurile voastre prosteștii Ari fost aproape ț wmidf închiși
împreună, dar nu puteți să discutați pur și simp u și să găsiți o soluție?
Aveam dreptare ieri Noi doua am fi putut fi prietene.
— Domniță? Grey înaintează în cele din urma șt cu un deget, îi ridică
bărbia, apoi îi spune: Dacă-] iubești, o să încerci să-i înțelegi motivele.
Nu-i subestima capacitatea dc a conduce așa cum crede ca e necesari Am
vorbit despre milă și slăbiciuni.
Ea oftează.
— Știu.
—■ Și nu-mi subestima nici mie abilitatea de a rămâne în viată!
Prințesa ridică din sprâncene, speranța învaluindu-t chipul. Grey ridica
din umeri și-și retrage mana.
— Afi s-a acordat o zi și nu mă așteptam la asta,
O ifflW fl|m^ fi /wnifl
167
Ținto îi cuprinde mâna in ale ei.

_ Ai $5 găsești tt1 0 cê' Promite-mi că ai să încerci!
__ E ușor de făcut Ai cuvântul meu! Face o pauză, apoi adau- gj. Și eu
aț wea să-mi promiți ceva.
_ Orice! Prințesa Harper se îndreaptă de spate și zice: Am ^ți apăr
nevinovăția — fac orice ai nevoie. Spune-mi ce-ți trebuii por să mă duc la
sfetnicii lui...
— Domnița! Mă înțelegi greșit Nu te rog sa intervii. Grey ezită, apoi
zice totuși: Nu vreau M privești.
Ea se face albă ca varul și se retrage un pas.
— Grey.»
— O să-mi rin promisiunea dacă tu poți să o ții pe asta, îi
spune el cu hotărâre în glas
Harper înghite în sec .
Bine. Fie! Face o pauză și apoi conchide: l ot am să-ncerc săd
împiedic.
Grey zâmbește, deși nu e amuzat.
— De asta ți-a fost sorocit să-i stai alături.
O lacrimă îi alunecă pe obraz, dar și-o șterge în grabă.
^^ ca ^ obosit, însă.» Glasul îi amuțește, dar apoi își rd-că priv
[rea, din nou cu speranță în ochi, și zice: Poate reușim să ne petrecem
ceva timp împreună mâine? Rhen spune că poți să faci ce poftești, câtă
vreme nu părăsești domeniul castelului.
El dă aprobator din cap.
— Da, desigur.
— M-am mai antrenat cu sabia. M-a ajutat Zo.
Grey schițează un zâmbet.
— Abia aștept să văd cât ai progresat!
— Bun! exclama ea.
Chipul mai că i se schimonosește, dar se șterge din nou la ochi, -—
Mâine-dimincață?
IM tfFUGHj
KEMMBtER
Scanned with CâmScanner

— Cât de devreme dorești,
Prințesa pleacă la fel de discret cum a venit.
Grey traversează încăperea cu pași mari, mr;dndu-K ttp,^
Ciuda piciorului rănit, si trage draperia ia o parte*
Mă holbez la el.
— Și când mă gândesc c-ai vorbit de înșelătorie și «radare.
Grey se încruntă.
— Ce?
— Tu și prințesa. Nud de mirare că ai fugit.
Spre uimirea mea, râde.
— Dacă ar fi adevărat, Rhen nu mi-ar permite să mă bucuri
niciun strop de libertate, spune și devine repede serios, ceea ce
mi face sa cred ca, poate, are ceva de ascuns. Nu vorbi de lucruri
p care nu Ie cunoști!
Interesant!
— Ai vorbit serios? Că ai prefera să mori, decât să i spui a
ești moștenitorul?
— Da.
îmi răspunde atât de simplu, atât de si^cr! După discursul era ziv al
prințului, onestitatea lui fățișă e neașteptată-
El se încruntă.
—• Cum m' ajwHj aici?
Prin șemineu. Am tras bariera.
Grey ridică din sprâncene.
- Barierele alea n-au mai fost clintite de ani de zile.
- Probabil de asta a durat toată ziua.
Se uită la șemineu ți din nou la mine. Mă simt încă o data prea
conștienta de hainele care-mi dezvăluie fiecare rotunjime, și-mi doresc sa
mă pot retrage în umbrele adânci.
— Te-ai târât printr-un foc aprins? mă întreabă cL
ii anine o privire încruntată.
Scanned with CâmScanner

O himJ aprigă si fr^mă 169
— Nu era aprins în part» mea, și sunt mai agila decât pat. Afară,
clopotele anunța schimbarea gărzii în timp ce eu adaug: Ai sa-mi permiți
să mă întorc sau intenționezi să-i spui prințului tău că am evadat?
După ce mă studiază îndelung, se retrage.
—- Camera mea e Ia fel de bine păzită ca a ta. N-ai cum sa scapi pe
aici
îngenunchez pe vatră și mă lipesc cu spatele de peretele lateral ca să
ocolesc flăcările.
— I-ai zis prințesei să nu-ți subestimeze abilitatea de a rămâne în
viața.
— Am ajuns până aici.
Și eu. Nu-mi subestima nici tu abilitățile! Mă strecor prin
deschizătura îngustă, scuturandu-mi puloverul de un tăciune aprins, atenta
la privirea lui, apoi ti spun: Presupun că n-ai să te răzgândești, nu? zic eu.
în legătură cu mama? Să vrei să colaborați șt să găsiți o cale să faceți
pace?
— Mama ta este un monstru, spune el
Mă încrunt și ating cărămida cu mâna, după care trec prin des-
chizătură și-l privesc printre flăcări.
— Având în vedere ce-am aflat, și prințul tău e unul.
Fata alte cuvinte, profit dc ce-am aflat toată ziua și trag mânerul ca
bariera să revină lent la locul ei.

CAPITOLUL OPTSPREZECE
CÂND RHEN A VORBIT DE LIBERTATE ȘI OSPITALITATE, A făcut-

o sincer Am avut un somn zbuciumat și m-am trezit cu mult înainte să răsară
soarele, dar. în ciuda faptului ca e (cane devreme, mi se oferă toi ce am nevoie, de
la o trusa de bărbierit k o farfurie cu mâncare și o pereche de cizme care mi vin ‘
bine. Din curiozitate, cer un pumnal, iar slujitoarea fa plecăciune și spune
„Imediat, stăpâne/ înainte să plece î gr ~
Cit aștept, stau la fereastră și mă uit cum se crapă d ^ duhul luminându-se rapid
odată cu soarele care apare împrejurimile castelului sunt pline de culori vibrante, o
și roșul flamurilor, la florile care se deschid peste to atât de multă vreme
prizonierul unei toamne eterne, ca am frumusețea castelului în toiul verii-
Lua Maia a tras la loc bariera de cărămidă din vatră, dar n P tea trecută m-am
trezit studiind-o. Mânerul era fierbinte când l-am atins, iar bariera, îndeajuns de
grea cât să fiu nevoit să sprijin de peretele de cărămidă ca să o mișc Forța și
inventivitatea ei mă impresionează. Nu sunt sigur că m-aș fi gândit la asta.
Cineva bate la ușă, .ar eu mă îndepărtez de fereastră.

O înmii aprind lijriflli 171
— Intrai
DuAMn e cel care intră în locul slujitoarei și lasă ușa să sc în
chid
— Dc cc-ți trebuie un pumnal?

— Etam curios sa aflu cât de mult pot să profit de ospitalitatea de Ia castel.
— Nu prea mult, aparent
Nu pare enervat, ci mai degrabă amuzat.
Cine e temnicerul meu astăzi, comandante? îl întreb. Trebuie să rămân în odăile
mele?
Ești liber sa hoinărești pe unde vrei. Face o pauză și-și încrucișează apoi brațele,
adăugând: Și.„ cu sunt „temnicerul" tău.
— Atunci, aș vrea să-l văd pe Tycho.
^^st^ ^ aPr°kator din cap. Mă conduce pe lângă celelalte
e
^ ^ si SP1^ sc^ra care coboară la cel mai de jos nivel.
Mă inctunt
“— Unde este?
- La infirmerie.
mgnprat dacă ar fi zis m dar răspunsul ăsta c
mâi grav. ‘
— A fost rănit?
Nu, Ai să vezi*
Infirmeria nu e mare și, când eram la conducerea Gărzii Regale, e'a mai mult un
spațiu deschis, cu douăsprezece paturi amplasate de-a lungul peretelui din spate și o
băncuță cu cele trebuincioase în partea din față,
în cele câteva luni în care arn lipsit, infirmeria a fast transformat! Paturile “ acum de
două ori mai multe — sunt mai mari, cu saltele plușate și despărțite de un cearșaf alb
care atârnă si le oferă pacientilor un strop de intimitate. Două mese pline dc role de
tifon, teancuri de pânza și borcane cu capace in toate culorile

172 BRIGID KEVMERER
au luat locul băncuței, sfeșnicele de perete care luminau dnd^ spațiul fiind
înlocuire de candelabre a căror strălucire transformi infirmeria într-un spațiu în
care puține umbre se mai pot strecura în apropiere de mijlocul încăperii, un
bărbat palid de vânu mijlocie si firi cămașă stă pe un pat, rinându-și brațul in ^
Transpiri îi lucește pe fmnte. Pe un taburet în fața kt, e No^ cu spatele la noi. iar
alături e Tycho, pe un sca
1W .d sp« NoA ^ “T ^Zf
aia
I osoasa- întreabă
lui Tycho urmează aceeași cale. ^^ *
Noah. E clavicula rupti Acolo, deasup
formeze un nou os.

— Clavicula ruptă, repetă Tycho.
Bărbatul se înfioară din nou.
-— E așa dc grav?
- Nu' răspunde Noah. Am să-ți dau o e?
- Te-ai instalat destul de bine aici, N»ah,
El se uita peste umăr.
— Ce altceva trebuia sa fac? k ce se
Răceala din vocea lui e eclipsată de 0 scaun., zâmbind larg.
}
A L i transformă intr-o
Dar apoi îl vede pe Duscan și zâmbetul .
privire neîncrezătoare.
— Da, îi răspund ru. Mă bucur că n-ai g^sir UD [

Noah se ridică de pe taburet și, de pe tina din mese, 13 ° bucată împăturită de
tifon.
___Tytho e binevenit oricând. învață repede.
Tycho aruncă o privire între mine și Moali, șt apoi se uită cu atenție la
Dustan.
puicm si ptaam acasă?
p. parca Worwick m-ar fi întâmpinat ai brațele deschise* Pe j ^j
parte, ti plăceau spectacolele.
Ginurile astea sunt inutile. Oricum n-am să plec nicăieri.
încă nu, zic eu.
Ungă mine, chipul lui Dustan nu trădează nimic.
—- ham promis prințesei Harpet ca o sa poată să-mi arate poliță
talente. Să mergem să vedem dacă primește musafiri?
Țycho cască ochii mari.
0 cunoști pe prinsa?
Noah rupe tifonul.
— Se cunosc de multă vreme.
Mă încrunt la tonul lui, d^ curiozitatea lui Tycho preia deja controlul.
— Ce fel de talente?
— De care o să-ți placă.
Reîntâlnim în curte la lumi J . 1-

* l Lia dimineții, când soarele se malta
"^^ * ^ ^ ^ ™— ^ iasomie și apri-
4 ^ J ?r ^ c31* înconjoară grajdul Piciorul începe să nu oa a e a atâta
mișcare, dar probabil am să fiu înlănțuit mai târziu, așa ca ignor durerea.
Harpet tânjește la mine și palmează trei cuțite.
Uită-te! Ma urmărești? Privește!
Entuziasmul ei este aproape contagios. Nu mă pot abține să nu-i zâmbesc
la rândul meu.
— Sunt atent, domniță!
Zo e în spatele ei, afișând aceeași expresie plină de neîncredere și
dezamăgire pe care o văd pe chipul tuturor străjerilor pe care i-am cunoscut
până acum.
Ji tu «ii jurat sA aperi Coroana, vreau săd spun. IW ai țfi, ai înțe^.

[74 BRIGID KEMMERÎ^
SAU poate n-ar înțelege*

^« M ^ fn mW ?. apo. fJ /is. . ^ ta atenzeaza in spatul dintre două
pietre, fnfîgându^ fu cu suficienta forța ca mânerul să
vibreze.
Mi aduc aminte de ziua in caro m-a rugat prima dată să-iar# asta,
cum însăși lecția de mânuire a armelor mi s-a părut un 2adt sfidare. La
început, am crezut că fată de Rben, insă nu mi-a 1^ mult să-nu dau
scama că ea crescuse gândind ca nu putea sa-n^r; vreodată să se apere
singura. Harpcr însăși era ținta sfidării Sau persoana care se crezuse a
fi.
Arunca și celelalte două cuțite, care aterizează succesiv intr-o linie
aproape dreaptă. Se întoarce și face o mica plecăciune.
Zâmbesc.
Sunt impresionat! spun, și vorbesc serios.
, ^° $ Puștan m-au ajurat mult Face o pauză, apoi adaugi
ind nu sunt atât de pricepută cu sabia, dar fac progrese.
Astăzi poarta o sabie la șold, suportând greutatea armei și a
Minuni cu aceeași ușunnță ca Zo, care-i sta alături-
— Arată-m?
ăbup lor se înalță și se izbesc în lumina soarelui, dat ca are
* P Mânuiește sabia mai stângaci și cu mai puțina grație dc- Tfona^ ^^
*" p3mânL Marperare probleme cu echilibrul ( ' P partea stânga — e tm
efect al paraliziei cerebrale despre \
j j , «zun de când s-a născut
r" Pf " apr°^,erc' zăbovind lângă zidul castelului,
r
s
o fantomă, dar atmt la confo,,^ I
asa că sunr ' ^°^Cê n'u't' ^ ^ « o umbră toată dimineața.
a?a ca sunt u,mit când mă întreabă în fMpd. I
Ce s-a întâmplat cu băiatul? ।
Poate a văzut că mi-ai tras o săgeată ■ ■ .,.,I
?lCW 1
prizonier. ” f ^ Am

O irrim4 ap^ ^j^1 H\J
f| îmi ignorî tonul.

_ Nu-i doar atât
Rjdic ușor din umeri.
— Nu-i știu povestea. Nu-i plac soldâții.
— Totuși, îi plac duelurile.
Oricine ar putea să-și dea seama de asta. înțeleg de ce Noah a muscă prinde
repede. Tycho nu ratează nicio ocazie sa urmărească șt sa învețe.
— Poate să mânuiască o sabie. Este agil.
Harper și Zo s-au îndepărtat. Harper respiră cu iuțeală, dar zâmbește.
— Ce părere ai? mă întreabă ea*
Cred c-ar trebui să-mi păzesc spatele.
Zâmbetul i se lărgește și Harper se îmbujorează, băgând sabia înapoi în teaca
dc la șold. Darzenia e ceea ce mi-a plăcut dintotdeauna la ea. In prima zi în care
a venit aici, a așteptat și apoi a scos un pumnal la mine. în Rillisk, Dustan a spus
că urma să mor în luptă. Asta ar fi ales și Harper. Cât am fost prizonierii
blestemului, n am îndrăznit niciodată să-mi permit să mă gândesc la fete altfel
decât ca la o modalitate de a ne atinge scopul.
Insa acum blestemul e rupt, iar eu mă trezesc uitându-mă la Harper și buclele
ei negre ce strălucesc în lumina soarelui și la <xhu mari și pătrunzători.
Zâmbetul îi piere și tristețea îi întunecă privirea.
Chiar mi-a fost dor de tine, Grey înfricoșătorul!
Și mic de tine! Schițez un zâmbet și adaug: însă nu mai sunt înfricoșător.
Se apleacă spre mine.
— Mereu o să fii înfricoșător.
O clipită, mă-ntreb cum ar fi să-i mângâi pielea cu un deget. Oricum Rhen o
să mă ucidă. Probabil.

— Zo! spune comandantul Dustan. îmi |'cnuițis4^. sabia?
Asta-mi atrage atenția. Zo i-â dat arma ci, iar DUMIJ s a in^
m
Tycho s-a transformat într-tin iepure de câmp ^'^ animal de
pradă, înlemnit lângă zid» Surprind o m, /
deasupra lui și-mi ridic privirea
în umbra ferestrei de mai sus, lata dm } se Uită în curte. Ochii îi
licăresc în Beznă, dar sc retrag dispărând.
Clipesc și mă uit la Tycho. aD roape pli*
— îndrăznește! Vorbesc pe un ton K ax
Dustan o să lupte corect îndepărteze de ai
Daca vreun lucru o să-l ademenească să se ^ ^ ^ ca nu arîî^*"*
i.ca-n arena Im ^
acela e promisiunea unei lecții de scrimă a^
înaintează și apuca mânerul săbiei- Cântărește
Dustan așteaptă ca el să fie pregătit și apoi
witk, începe lent, cu o împungerc ușoară-
Tycho mai că-i zboară sabia din mana.
Eu îmi maschez râsetul, însă Dusem șut de 810"* Se
regrupează, evaluandu-J mai atent din priviti pe J

iarT^
s[r e
N-oî să mu prinzi o dădeschidere ca aia! » ^
imperceptibil din cap. De
dau asta, când li seîntâlnesc Dustan nu ]î
La un moment dat, conștientizez că Rhen 4 intrat în curte, însoțit de câțiva străjen și
așteaptă în apropiere de coltul căite u 1 unde aleea pietruita îsi schimbă culoarea spre
grajd. îi urmărești pe Dustan și Tycho, deși, de aici, nu-i pot descifra expresia.
Harper șușotește cu Zo, așa câ mă îndrept ușor spre prinț.
O iiiimJ Aprigi iifrâmd 177
□nJ Jitiril! ^^ d, îmi dau scama că e tulburat și că urmărește

lufriHiui™ doar ca să sc amuze, nu ca ar fi interesat
Inii îndrept poziția.
^Sa întâmplat «va.
Surprins, îmi întâlnește privirea, iar mie îmi ia o dipă si aflu
jntârtb am vorbit ca un străjer care simte o amenințare și așteaptă
ordine. .
Rbtn își mută privire^ din nou ațCnt Ja dÎuj j;n fap noastră, - E
tun, spune pe m CM ] Tu insmijt, -Da.
— îmi dau seama. Nu ezt&
Probabil Tydio ar leșina dacă bir auzi pe prințul moștenitor
IMin^ltad»^ E binc d ^ a dne '
— Este atent. ’
ea îi întunecă privirea lui Rhen. Incertitudinea din uh
urnele luni ale blestemului . 1 J *
, . ™ U ^ Mîpit, dar, după scara trecuta, in

■ * t înfricoșat în odăile lui, nu sunt sigur că seiuiitien^
* v* j3 .T ^^ a cutțiii Harpei a observat ca suntem împre- '

încearcă să-și dea seama dacă să ni se alăture sau nu.
ortul SUvetmoQ^ și-a în^ granițele, spune Rhen în cele ^^
^lI1^C vtst^ în dimineața astă.
Mă întorc și măuithel. '
— Nu înțeleg.
Marele Mareșal ne-a înștiințat ci nu intenționează să re-
cunoască domnia unui moștenitor nelegitim și nici alianța cu un
ținut care nu a oferit ajutorul promis împotriva celor din Syhl
Shallotv, Și-au închis granițele și sunt pregătiți să folosească fora
militară.
încremenesc. Portul Silvermoon e cel mai apropiat oraș impor-
tant și, totodată, singura calc dc acces a regatului Emberfall spre
178 BRJGJD KEMMHRER
mare. Închiderea granițelor ar avea urmări grave pentru comerț । călătorii,

ca să nu mai spunem de oamenii care se bazează pe o^ ca să aibă acces la
mâncare si să-și câștige traiul»
— Au o asemenea forță? întreb încetișor,
— Cu armate particulare, ar putea cu ușurința sa aibă. El face o pauza
si apoi continuă: Nu c prunul oraș care-și exprimă refuzul, dar
Sikermoon este de departe cel mai mare - și singurul cu posibilitatea de a
se ține de cuvânt
— Cum ai să reacționezi?
Nu mă aștept la un răspuns, dar poate trecutul nostru îmi adu ce mai
multe informații decât ar oferi în altă situație.
— Am de gând să-nu recuperez orașul» răspunde
II fixez cu privirea.
— Cu foru-
-— E destul de evident ca e singura soluție
— Ai să mărșăluiești împotriva supușilor tăi-
- Goy! încordarea i se simte în voce: Dacă îngădui ca 5 - vermoon să
acționeze după bunul plac, și alte orașe o să Nu pot sa ma războiesc cu
JMtr. Expresia lui e sumbra când zi .Altele așteaptă cu siguranța sa vadă
cum reacționez- Ș^ proba sunt pregătite să se alieze cu Silwnnoon.
Dacă încearcă să preia din nou controlul asupra orașului, acțiunea ar
putea duce Ia un război civil. O M «WM/W h unul, dacă estimările lui sunt
corecte Torul în vreme ce Syhl Shallow .așteaptă în umbre ca să atace
regatul EmberfalL
Abia reușeam să-l împiedicăm să nu se dezbine când oamenii erau
uniri. Cu orașele pornite la război împotriva Coroanei, Kins Luran ar
putea să atace și să ia tocul.
Mă uit iarăși la fereastra de la care se vede curtea.
— Problema asta e mai grava decât prezența unui alt vrăjitor, 5pune
Rhen. E mat presus decât magia care-mi pune în pericol [tgatuL înțelegi
de ce trebuie să-mi dai informația asta?

O inimă âprțgf Î' Jrânti 179
— Da.
Ochit i sc aprind de uimire.
— Așadar, o sâ-mi zici numele moștenitorului?
Am un nod în gât. Dacă așa crede, că spunându-i numele meu aș
îndrepta totul, m-aș da chiar acum în vileag.
N-o s-o faci Totul a ajuns deja prea departe. Execuția mea n-o să-i
împiedice pe supușii lui să caute moștenitorul. Nu mai contează. Nu pe d
îl vor.
în sufletul său, Rhen o știe sigur, dar, ca și mine, ca și Harper, nu o să
renunțe fără lupei
In curte, Dustan și Tycho se despart. Tycho are parul ud de
transpirație și respiră greoi, însă pare mulțumit de el însuși. Se uită la
mine căutând ceva — aprobare, o vorba, o părere, o critică. Ceva, Nu pot
să-mi iau privirea de la Rhen.
’— Nu, spun cu. N-o să ți-1 zic.
Expresia lui devine mai duri
— O s-o faci. La apus, o s-o fad.
Rostește cuvintele cu atâta siguranță, încât le simt în măduva
oaselor. Deși am urât-o, niciodată nu m-am temut cu adevărat de Lilith
în atâtea anotimpuri.
Pentru prima dată, mi-e teamă de ce ar putea să facă Rhen.

CAPITOLUL NOUĂSPREZECE
L1A MARA
\J LINIȘTE STÂNJENITOARE S-A POGORÂT PESTE CASTEL

Torțele din curte au fost aprinse și caldarâmul c măturai. Nu știu ce are
de gând Rhen cu fostul comandant al gărzii lui, dar străjerii care-mi
aduc cina sunt supuși ș: îngândurați, aproape aruncând lava pe vatra
înainte să plece.
— Ce se întâmpla? întreb eu.
Unul din bărbați mă ignoră - nimic neobișnuita dar celalalt arunca
o privire spre fereastră înainte sa închidă ușa-
— Așteaptă să se lase întunericul de-a binder. O să ai parte de un
spectacol pe cinste.
Apoi pleacă, iar eu rămân închisă înăuntru, ca și pana iu uni
Mă-ntorc Ia fereastră, dar nimic din curtea de mai jos nu-mi
dezvăluie ce s-a pus la cale. O mulțime începe sa se adune, fascinația
morbidă în acțiune. Poate e o alta măsură a felurilor în care nu sunt egala
surorii mele, însă nu pot sa îndur tortul- Mama nu-i străină dc folosirea
violenței ca să-și atingă scopurile dar eu sunt rareori forțată să o observ.
Nu-mi doresc nici să-l văd pe prințul Rhen punând-o în aplicare. Am
văzut destul din cruzimea lui.
O faun# AprifJ iijrcnfj
Ml așez pf v^™ ȘÎ-mping mâncarea prin farfurie — iar fructe ț f mirt

Stomacul mi se întoarce pe dos. Vreau să le arunc pe

Doar tăciunii au mai rămas din focul meu, dar nu fac nimic țid
întețesc. în încăperea din cealaltă parte a barierei este liniște, fjuc go.da -
prin micul spațiu pe care l-am lăsat, zăresc pâlpâirea umbrelor*
Gny c acolo. îi simt neliniștea de aici. Am atât de multe întrebări
despre el, dar atât de puține răspunsuri!
Grey e moștenitorul de drept. Nu ar trebui să se teamă. Din cauza
propriei lui existențe, regatul Emberfall e cuprins de agitație. Oare crede
că oamenii nu o să-1 sprijine? De ce nu-și dorește să revendice tronul. De
ce să cedeze în fața unui bărbat care a permis a sărăcia și dezastrul să se
abată asupra supușilor lui?
Lumina pâlpâie prin mica deschizătură, iar eu aud voci groase U\ C
^^
ûnt c^ puțin trei sau patru srrâjcri, probabil ^ °S^ ^^ Atmosfera este atât
de apăsătoare, încât îmi
simt bătăile inimii în gat.
, da.a cu el o să plece și străjerii. N-o să mai fie niciun
motiv sa păzească o încăpere goală.
„O sa ai parte de un spectacol pe cinste.”
Dacă pot să anticipez nenorocirea din castel, înseamnă că oamenii
care știu ce se petrece o simt de două ori mai imens.
Grey o să fie în curte cu străjerii lui, iar camera sa, goală și nepăzita.
Cel mai probabil, toți o să fie în curte sau la ferestre, urmărind. Propriii
mei strajeri mi-au adus deja masa de scară și, din experiență, știu că nu
o să mă mai verifice până aproape de miezul nopții, când se schimbă
straja. M-am dovedit a fi inofensivă, așa că nu-mi acordă multă atenție.
dată, asta o să mă avantajeze
CAPITOLUL DOUĂZECI
□ A-MI OFERE O ZI DE LIBERTATE MI 5-A PĂRUT 0 ALEGEtt

neobișnuită noaptea trecuta. Un lux permis intr-o prietenie.
Acum îmi dau seama că a fost o mișcare calculată, ca $3,^ arare ce
ani de pierdut
Odată ce răsăritul se apropie și norii grei traversează văzduh, încep
sa caut o «le de scăpare. Mă tot gândesc, dar fiecare me* codă pare
inutilă. Sunt sigur ca Dustan observă că sunt vigilent ți neliniștii, căci
acum patru străjer! mă urmează oriunde mă duc
Nu știu ce-o ^ facj| J^H ^^ ^ ^ re^z ^ m^ supun. Nu poate să mă
tortureze la nesfârșit.
Dar, pe de altă parte, probabil poate. Eu cu siguranța nu poc să
îndur o veșnicie.
Ultimul gând mă face să simt un fior pe șira spinării. Când ne ortura
Liliih, știam că, la un moment dat, trupurile noastre aveau să cedeze și că
anotimpul urma să înceapă din nou. Deși cruzimea ei nu cunoștea nicio
limită, noi le știam pe ale noastre.
O bătaie se aude la ușa mea chiar în clipa în care soarele dispare
dincolo de pădure. Rămân neclintit între vatră șj fereastră. Fiecare fibră
din trupul meu vrea ca eu să fug.

o inimi 4pn^ ți frânt! 183
țû ani unde sa mă duc*
Mi gândesc la brățara ascunsă în salteaua din podul lui Wor- wick.
închid ochii și-mi imaginez celălalt tărâm. Îmi imaginez că trec prin văl.
îmi imaginez lumea lui Harper, luminile stridente jj mașinăriile
zgomotoase. îmi doresc magia. Sper să o capăt. Mă rog pentru ea.
Aud iarăși un ciocănit.
Deschid ochii. Nu s-a schimbat nimic.
— Te supui? întreabă el.
Îmi doresc să pot să fug, să pot să zbor. îmi doresc să pot să dau
timpul înapoi și să rup blestemul care ne-a legat de castelul isu, caic ne-a
legat unul de celălalt și ne-a oferit trecutul imposibil de zdruncinat când
atât de multe sunt in ioc.
— Nu, îi răspund.
— Luați-1!
Străjerii st apropie cu lanțurile. Ar trebui să o iau la sănătoasa. Ar fi în
zadar, dar fiecare fibra din trupul meu îmi strigă să lupt Poate prezența
lui Rhen e cea care mă ține pe loc. Poate asta fac amintirile vremurilor în
care eram un străjer supus. Poate privirea deznădăjduită a lui Rhen mă
face sa ma-ntreb dacă o să st țină de cuvânt in privința mea. T or așteaptă
să cedez. Poate și eu îl aștept pe el
Apoi sunt încătușat și nu mai am ocazia să fac nimic.
Puțini oameni sunt pe holurile slab luminate pe care mergem. MS
aștept să tiu dus în temniță, dar cotim spre scara ce duce ia Marea Sală
și după aceea ne îndreptăm către ușile grele de sticla care dau în
grădina în care mi-am petrecut dimineața cu Harper și Tycho.
Un străjer deschide larg ușa. dezvăluind spațiul de dincolo luminai
de torțe aprinse și unde s-au adunat câțiva oameni.
Nu intenționează să renunțe.

—«,.«.ix ■ finirirui-LH
Picioarele mi se opresc de parca ar avea o voință proptit,^

jerii încep să mă tragă după ci. Bătăile inimii îmi răsună în
ur^.
— Opriri-val
E vocea Iui Rhen. Străjerii îl ascultă.
El se întoarce si vine la mine.
— Grey, rostește cu blândețe* Nu mă obliga să fac asu' Nu
pot să-I privesc. Fiecare suflare care se luptă să-nu iau ta
gât e sacadară și plină de tristețe.
Mâ războiesc cu aceleași gânduri pe care le am de zi ^
dacă-i spun adevărat o să mă omoare. O să fie nevoit să m’ ci
Am văzut ce-a făcut ca să protejeze regatul - ca să și ap
Daca nu zic nimic., o să mă facă să-mi doresc sa
Când eram străjer, mi-aș fi dat viața pentru el, așa F că
alegerea asta ar trebui să fie ușoara, dar nu unei săbii.
Nu există nicio sabie. Eu nu
^ âcerea mea îl face să se sunt o amenințare.
întoarcă.
^rasc peste prag. Scrutez mulțimea adunată- Nu o vid
Sper că ^ ^ mulțimii asteia lli^ Sper • f

. Por sa îndur tortura asta
U de 1
i' ' ” ^^
protejat de bunătatea lai
Rhen. ^ ° ” ^'™'“ 1C2si‘ ™ punga de monede promise
Znau<
i’zecilor deo.m -
enr
zarva. Un cal lov ^^ Ssîu adunat în curte, nu c muiu
pare să-î răspund ûl grajdului din apropiere. Respirația nici
biabar n-am ce i '

P^â la zidul castelul^-^ ^^ ^^W™ "“ r™$ cî2T
un cârlig suspendai acolo ^ ^ "^ ^"^ P™1^ lanțurile de
0
^^li b^câ ind
Sune ?1 a/tefe d^/ungul ^^ £ „ ,uIlg penm biauj(
c,unuI
n-a mii fo,t folosii

O inimă aprigă șifranîd 185
jc pt vremea când domnea tatăl lui R.hen, Dacă vreun membru jjn
personalul castelului îi greșea în vreun fel regelui Broderick, tU biciuit
aici, afara, ca să vadă toată lumea. Și, în plus, era lăsat sa atârne orc în
șir, până când insectele se adunau pe răni.
îmi fixez cu privirea încheieturile, ridicate deasupra capului, jnccp
să respir sacadau îmi imaginez că o să doară, dar pot să supraviețuiesc
unei biciuiri. E mai de preferat decât sa fiu târât de un cal sau să mi se
rupă oasele unul câte unul.
închid ochii și aștept prima pișcătura a biciului.
In schimb, aud alte doua picioare târșâite de-a lungul caldarâmului
și respirația sacadată a unei alte persoane, mult mai rapidă și mai plină
de groază decât a mea.
Inima mi se oprește înainte ca el să vorbească măcar.
— Nu! spune băiatul.
Lanțurile zăngănesc și-mi dau seama că se împotrivește.
— Vă rog! Nu știu nimic.
Este Tycho.
îmi smucesc mâinile în lanț. Nu cedează, iar eu nu văd decât
cărămizi si tristele.
Rhcn! strig la rândul meu. Nu face asta! Elibtrează-l!
I n fluierat ușor spintecă văzduhul. Abia recunosc sunetul înainte
ca pielea să-mi atingă spatele.
E de o mie de ori mai dureros decât credeam. E mai groaznic
decât lovitura unei săbii. Decât vârful unei săgeți. Biciul parc să-mi
muște pielea înainte sa o lase în pace. Plâng fără să vreau.
Un alt șuierat subțire. Mă pregătesc, dar de data asta nu mă
lovește nimic,
Tycho țipă.
Văd stele verzi. îmi înfig picioarele bine-n pământ la baza zi-
dului și mă sprijin de lanțuri.
Alt șuierat- Altă lovituri pe spate.

186 BHKUD KEMMBRER
I
Nu pot să respir Nu pot sa găti dese
Un ah bici se izbește dc Tycho.
— RhenJ
Nu mă aud vorbind. Nici măcar nu sunt sigur ca iu^.
■— Rhen, încetează! E doar un băiat»
0 alti lovitura de bici. Asta-mt aterizează mai jos pe Spltt jur că simt
ca-mi atinge șira spinării.
Nu mai aud șuieratul, ci doar pe Tycho strigând.
Apoi începe să se bâlbâie, lacrimile înecândiM cuvintele, — Vă
rog’ Opriți-vlf Vă rog! Vi rog! Vă rog!
Vorbește cu străjerii, cu Rhen, cu oricine. Nu cu mine.
Dar știe că aș putea să pun capăt situații
Altă lovitură îmi sfâșie pielea, provo cându-m, o durere soi toate.
Văd și mai multe stele verzi. Am tras atât de tare dePuțuri, că nu-mi
mai simt mâinile.
Tycho urla din nou. Suflarea i sc oprește-n gât și scoate UD sunet
ca și când s-ar îneca. ,
Nu îndeamnă nimic pentru lupta asta- E un nimeni pentru Rhcm
Nu merită nimic din tot ce se întâmpla. Furia mea paie să ma-nghită cu
totul, mistuindu-mi Stelele-mi umplu privirea cu o lumină orbitoare.
De data asta, abia simt lovitura. Aud pârâitul biciului pe pielea lui
Tycho și țipătul său răsunător.
Ceva se rupe în mine. Bubuitul unui tunet ump.c văzduhul și un
alb imaculat îmi răpește vederea, de parca soațele ar fi văzut pe
pământ Vântul mătură curtea, zgâriindu-mi rănile de pe sț te și lăsându-
mă fără suflare. Preț de o clipă, cred câ sunt mort. Nu văd. Nu aud.
Apei, ie Termină, Stelele pe cârc Ic văzusem dispar. Vântul nu mai
bate,
In curte este liniștiri

O inW aprigi îi Jrânta 187
^pt următoare lovitură, dai în zadar. Sângele-mi picură din iftjjc de pe spate și
abia îl simt din cauza durerii crunte. Nu-mi fJd decât respirația rapidă si gâfâita.
Mi zbat în lanțuri și mă aștept la o altă lovitură pe spate! însă nu se petrece
nimic. Reușesc să-mi sprijin picioarele de zid și apoi (ni sucesc în lanțuri ca să
văd cât pot din curte.
roată lumea s-a prăbușit Toți sunt grămadă. Unii s-au prăbușit peste alții.
Niciunul nu misei
ii
Mă uit de-a lungul zidului, după Tycho, și-l văd la șase metri, atârnând în
lanțurile lui, leșinat
Sau mort
Respir greoi dintr-un motiv ^ tonj nou M- ^^ d( ca sa ud înalț, până când ajung
suficient de sus ca să-mi scot an e cui. durează mai mult decât ar trebui si
brațele mek tot amenința sa cedeze , • . .-'-'■
ce
ajung unde trebuie, ma son-
m £
J « «^ ?l gâfâi extenuat Fi..-™ - o ■ - •
,. ,, “• fiecare răsuflare și fiecare mișcare
îmi provoacă noi dureri *1
u
j. ^^ Ș^ cate lovituri de bici am pric palele îmi e o
rana deschisă,
bucesc lanțul și apoi sar
ă alegere. Piciorul meu rănit cedează și mă clatin, căzând , ^ 1'
^Mrea mi st tulbură și sunt nevoit să scutur din cap
și sî clipesc.
îmi ating coasta, acolo unde mi-a îmbrățișat-o biciui. Rana e adancă și
sângerează abundent,
Rhen nu e prea departe, prăbușit pe caldarâm ca și ceilalți. Respira și nu
e rănit. S-ar putea să doarmă.
Ce j-a întâmplat?
Poc să mă-ntreb mai târziu. Trebuie să-l eliberez pe Tycho.
Trebuie să scap.
îi e ^ ^ " dKpad U d^ «
™?afc sângele. ^^ . ^ ^ ^ ^ ^ , omiur pe propriile hune. 1 nccrc să
ajung cât îmi sus ca ^

Scanned wi amScanner
18 FRIGID KEMAOER
8
^z, dar spatele îmi protestează și atunci urlu. încovointh.^ l^zitl
Mai încerc o dată și dau greș. Privirea mi se întunecă ur. scutur
din cap ca să mi-o limpezesc.
De undeva, din castel, se aude un strigăt, urmat de un altul îmi
dublez eforturile, dar sunt prea slăbit ca sa-i susțin gttvu- tâ suficient
cat sad eliberez din lanțuri
Lângă mine apare o umbră, mâinile apucândud pe Tycho fa mijloc
ca sa mă ajute să-l ridic.
Haide! se aude o voce blândă feminină. Te ajut eu!
^tc Lia Mara. Fata din Syhl Shallow. Gândurile-mi sunt în- licite și
ochii încețoșați, și încep să mă-ntreb dacă am vedenii.
Cum... Cum a£„?
Grabeste-te/ spune ea. Străjerii din castel nu s-au prăbușit Mă
grăbesc. Strâng din dinți și mă reped spre drug, ridicân- mă^ așa cum
m-am eliberat. Sudoarea inii picură în ochi șt . hn jmt tremura,
amenințând să cedeze, dar pentru ca Lia
„ „ , û^ sâ-1 sprijin pe Tycho, reuscsc să-i sucesc lanțurile și . '. ‘
^^ n^voie de doi centimetri st, pentru asta, iac
tot posibihiL
J T ^n^ din cârhg. Lia Mara încearcă să-l coboare, cad l S? ^bușește la
pământ, iar eu mai am un pic și clintesc B 10 ^ ^Z^de printre pietre, dar nu
reusesc să mă înțese. Brațele îmi zvâcnesc din l *
?J
gândesc limpede. "^ 4 "“ ™l
Lia Nara e în genunchi în fata mc3> f .
F
lumina torțelor. horind roșu m

18
o inrrnJ apri^
9
«frânl^
4
^ Trebuie să fugi!
' ^ pat SĂ fug. Nu pot nici măcar să stau în picioare.
' pleacă! îi spun.

Privirea i se plimbă de la mine, la Tycho și la castel.
i _ Pleacă! îi mai zic o dati Vocea mi se frânge la fmaL N-ai
*j gĂ$tp P1®1 aici.
Strigatele răzbat până în curte și apoi străjerii și slujitorii de la astei se
năpustesc pe uși, năvălind în spațiul deschis. Lia Maia se soțioară în
umbre.
— Gisiți-l pe Noah vindecătorul! strigă o femeie, urmata de an bărbat
care urlă:
— Păziți-o pe prințesă!
— Nu! răsună vocea lui Harper din partea cealaltă a curții, ascuțită și
plină de panică. El unde este? Unde e Rhen?
— Aici! urlă un străjer.
Hap» ajunge deodată arolo, aplecându-se deasupra prințului. — Rhen!
spune ca. Rhen. mă auzi?
ii ridică mâna.
Respiră, zice Harper. Noah, respira!
Clipesc și Noah apare lângă ea.
Pulsul c puternic, spune cu o mână lipită pe gâtul lui Rhen. Pare
să fie un episod sincopai.
— Un... ce?
— A leșinat. Vindecătorul sc duce la Dusran, care zace întins lingă
Rhen. și-t apasă gâtul cu o mână, apoi spune: Toți au leșinat.
Pare derutat acum.
— întindeți-i! le strigă zecilor de strajeri și slujitori care roiesc
acum în curte, Jake! Asigură-te că pot să respire!
Harper sc uită împrejur.
— Deci pur și simplu toți au...
Privirea ei o întâlnește pe a mea.
Scanned with Cămbcanner

^,taD KEMMEREK
r ™. a «*,, h 60 „j ^ ^ m J; £ -
— Cray, șoptește ea.
Oipea: din nou ți o ^d ^ ^^ iWnrca ^
O, Gap* șoptește apoi și mâna ei o găsește pe a axa, ^
timp ce lacrimile n strălucesc pe gene. Grep nu știam!
In dreapta mea, unul dintre străjerii căzuți începe sa st ana.
scuturând viguros din cap.
Inii sprijin o mâna do pământ. Sunt nevoit să Mg.
Trebuie sa ajungă la infirmerie, spune Noah, cart 20a t
ghemuit lângă Tycho și Fină î se simte în glas. Cred d pustiul^ e
în sure de soc
Se trezesc/ stnga cineva din partea cealaltă a curțu.
Nu por să fiu dus la infirmerie.
Harpei se uita în ochii mei.
— Te rog’
Rostesc vorbele astea de parcă mi-ar fi smulse din gat bu strc nevoii să-
î repet cuvintele. Se ridica și începe sa dea porunci
"* Duceți-1 pe prinț in odăile lui! Fierberi apă și să aven pregj- btc
comprese calde! Duceți la infirmerie orice străjer leșinai! Jab! Am nevoie
de rine!
a
rine lângă ea, facandu-și loc prin mulțimea de 03-
Fratele
meni. 1 , ^ ^F3 in care, ne vede pe mine și pc Tycho în um-
J ê, supate Harper. Am ne Dvpul i $r înăsprește.

— in niciun ^ Djrfj ^ ^ ajungem nuiodat/f acasă!
~i scoți de aici.
ûnta cablului, n-o să mai

() rriJ'nJ A^țf f JriLitJ 1 91
_ Uită-tc U Khcn. la ce a„» Vocea i st frânge: Crezi ca o sa ^ ajungi

unelte daci arc ocazia să-și termine treaba?
[Ae își ^'^ privirea La mine șir chiar daca expresia lui c sunt Hi W f
^^^ ^ ^k*5 ca sora tai- ^ ksă pe vine și mă privește l»^
__ Dac A te ajut, Vreau să-mi dai cuvântul tău că o să ne duci pe
«iine ți F* Noah âs^ ^ ma' curând posibil
___Da, ziC printre dinți.
Tuta! îmi cere el. Da-ți cuvântul de onoare!
— juri
Habar n-am cum o si respect jurământul ăsta, dar o fac, și de
bunăvoie, dacă înseamnă că Tycho și cu mine o să plecăm de aici.
^ Turcă o să vă duc înapoi acasă de îndată ce o să pod
— Nt-am înțeles. Se ridica și adaugi; Harper, ce vrei să fac?
CAPITOLUL DOUĂZECI Șl UNU
1CIA Al ARA
1N CURTE DOMNEȘTE HAOSUL.

Din umbre, urmăresc și aștept.
Nimeni nud observă pe cei doi bărbați care-i scot pe Grey țip
băiat din curte, în vreme ce toți ceilalți sunt duși în castel
Nimeni nu zărește căruța mica scoasă din partea întunecata j
grajdurilor, un bărbat cu tenul măsliniu liniștind caii
Nimeni nu este atent h prințesa Harper, care se uita la cănea care
se pierde în pădure.
Și, în cele din urmă, nimeni nu observă că încalec pe furiș in
buiestraș si dispar și eu în pădure.

CAPITOLUL DOUĂZECI Șl DO1
GRHY
IV L TREZESC UIFANDU-MÂ LA UN FOC, ÎNTINS CU FAȚA

ÎN jos pe o grămada de pături moL Nu-mi aduc aminte sa fi dormit și
nu recunosc nimic, Pereții sunt lambrisați, iar șemineul e mic Asta
nu-i o încăpere din casteL
p ruse și toate rănile de pe trapul meu protestează. Mă abțin să
nu strig,
inia dată când te-am cusut, m-ai ignorat și-ai plecat să re F. un
monstru, vorbește Noah din partea cealaltă a camerei.
* asta s ar putea să te mai încetinească un pic.
căznesc să întorc capul. Noah stă ghemuit pe un scaun lemn
în colțul cel mai apropiat de ușă, cu o cană aburinda în mâini. în
stânga lui c un pat mare din paie. Tycho e cu fața-ngro- patâ în
paturi, dar recunosc smocul de păr blond și brațul nu prea musculos
care-i atârnă pe pământ.
Chiar și de aici, văd dungile roșii care-i brăzdează spatele. îmi
mut privirea.
Un alt bărbat stă întins în cealaltă parte a pacului, insă nu-i văd
dcc.ît cizmele. Cred că «tr Jacob.
194 BWGID KEMMERER
Habar nu am unde suntem, dar, în clipa de față, nu-mi p^ Ridic o

mâna să mă frec Ja ochi, și până si mișcarea asta îmi p voacă dureri la
care nu mă așteptam.
— A fost nevoie sâ cosi rănile lăsate de bici?
— Pe câteva. Ale lui Tycho n-au fost atât de adânci, dar n,3 foarte
superficiale. Mi se pare că au fost mai îndurători cu el.
Dezgustul îi umple vocea.
. — Ești furios.
— Poți sâ fii siguri Știu că lucrurile sunt... altfel aici, dar nj
contează. Războiul și tortura sunt două chestii diferite.
Nu-1 dezaprob. După tot ce a făcut Lilith asta mi se pare cm
extrem de personal — și, Cumva, mai umilitor. Strâng parura în mână.
Că rot vorbim de umilire, trupul meu are anumite nevo..
— Noah. zic eu. Trebuie să.»
— Ce? Ol
EI își părăsește scaunul.
Chiar dacă Noah ia trece mâinile pe sub brațele melc ca sa tui
sprijine, sunt nevoit sa apelez la toata puterea mea ca sa mă ridic
Trebuie sa mergem afară, îmi spune el Poți sa te sprijini de mint
Nu vreau, dar, după câțiva pași, urechile îmi puie și încep sâ văd P '
^^ ^ ascult Ne strecurăm pe un hol scurt și pe UȘĂ. AenJ
\ T/°r^tOr* ° ^^^ fi’ totodată, un asalt asupra spatelui
£ KT c ° făgăduință violet la orizont. Este devreme, iarf» A °i " ^
'ncer“or “H 'n urma noastră. Un petic df T“ ’U" r ^ -^ în ulcele raze ale W.
^ ^^ lmi dau ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^
fost aici era toiul iernii și zăpada acoperea totul, ca o pătură albă.
„La Mistrețul Strâmb.” Hanul unde au înnoptat Rhen și Harper.
Hanul unde s-a schimbat totul.
Mă frec din nou la ochi. ^ .

O rnîmJ apn^ fi/rtMi 195
Mî conduce spre un crâng.

^ Vrei $5 rămân cu tine} întreabă Noah. Sau vrei să te hs
linuri , . . .
Acum nu-mi pasă, dar apreciez ca-mi permite sa am un mo- 0t de
demnitate.
_ Pot să stau în picioare, zic, deși nu sunt pe deplin sigur.
El se îndepărtează, însă nu prea mult - cât să se sprijine de han ^ ^-și
ferească privirea. După ce termin, se întoarce lângă mine fără $ă-l rog.
— Nu cred că merit bunătatea u, îi spun lui Noah.
— Când am devenit doctor, am jurat să-i ajut pe oamenii care iu
nevoie. îmi permite sa mă sprijin iarăși pe el și adaugă: Chiar dacă
merită sau nu.
Ne apropiem de ușă, insă ezit Până și aici, în spațiul ăsta lipsit de
primejdii, gândul de a mă întoarce într-o cameră închisă îmi face inima
să bată mai tare.
— Aș vrea să rămân afară.
Mi aștept ca Noah să mă refuze, dar schimbă direcția ca să mă
ajute sa ajung la banca de lângă zidul din spate al hanului.
Odată așezat, nu reușesc să mă fac comod. Mă mulțumesc să-mi
sprijin antebrațele pe genunchi și să strâng din dinți la durerea dc
spate. Stăm multă vreme în tăcere, inspirând aerul zorilor.
Ce s-a întâmplat, mai exact? întreabă Noah într-un final. Dc
ce au căzut toți așa?
M i-aduc aminte pârâitul, strălucirea și liniștea bruscă.
Mi-aduc aminte cât m-am temut când nu-am dat seama că Rhtn
voia să-l biciui isca pe Tycho ca să nu convingă să-i spun cine e
moștenitorul.
Niciodati nu m-am W« ^ ° »«"«“ ^^ ^ ?"“ lui.
— Nu țdmîitâspund.
canned with CamScanner

DJUQD MLMMLRIU
— Știu că magia exista aia, spune Noah, Jar mi-a wi^ să cred
până n-am văzut mai bine dc treizeci de oamenii - pământ ca
bolovanii.
Umerii mi se încordează.
— Tu ai facut-o, nu-i așa? mă întreabă el Tac.
— Dacă n-ai facut-o tu, continuă Noah 3 f°st Tycho. dar ^
leșinat, spre deosebire dc rine. Deci...
Ma holbez la mâinile mele. Sângele s-a uscat în faldurile pitla dc
pe degete, amestecand-se ai praf și cu nisip.
- Dacă ai ajuns la concluzia asta, și P^ unMMÎ * rând s-o facă- Mă uit
la iarbă și Ia gra nevoitî să plecăm. Jduri și continui; 0
Hangiul și familia lui sunt în pedeo sa
prezentei mele. , .।
unde o
Deși, sincer, habar n-am încotro am s*° aP
— Tu ești cel pe cared caută toata lumea, zice Noa . «F

Face o pauza, apoi adaugă: Moștenitorul. robator
O zice de parcă nu pread vine a crede, însă eu dau f din cap.
— Ai știut? în tot timpul în ca re-ai fost prizonierul blcs lui... ai
știut?
— Nu. Furia îmi înăsprește glasul, hrănită de durerea care m traversează
spatele; Crezi c-aș fi îndurat ce-am pătimit dacă aș 1 știut că am vreun strop de
magie? Chiar crezi asta?
Mă fixează nepăsător cu privirea, iar cu oftez. Nu pe Nojh sunt furios.
— N-am aflat până n-am luat-o pe Lihch pe celălalt tărâm. A încercat să se
tocmească pentru libertatea ei zicându-mi adevărul. Nici măcar atunci nu știam cum
pot să folosesc magia.
Mă opresc.
17 7
O r n îmi aprt^ n fw ^ B
Țot nu știu cum am făcut ce-am făcut în curte. J

’ _ Când Lilith ți-a zis adevărul... de ce ai fugit? De ce ai plecat? I
_ gării Lutan împraștiase deja îndoiala. în prima zi în care a I
nl( h Ironrosc. Știam ca existența mea o sa afecteze succesiunea
i. vmn. F*c o pauză» apoi zic M-am gândit ca ar fi mai ușor dacă î
-û lumea ar crede că sunt mort
* El tace o vreme. I
— Situația asta ți se pare mai ușoară, Grey? I
Mă gândesc la umbrele din privirea lui Rhen când am stat de
vorbi in odăile lui, la încordarea extrema a trupului său când mi-a I
povestit despre Silvermoon și tot ce era în joc i
- N-am crezut că Rhen o să se teama mai mult de magie I

a decât de pierderea tronului. Ar fi trebuit să o fac. I
Noah pufnește zgomotos. I
Teama îi determina pe oameni să se poarte așa cum nu I
ne-un aștepta niciodată. I
— Intr-adevăr. A dovedit-o noaptea trecuta. I
— De ce nu i-ai zis pur și simplu? mă întreabă, dar apoi of- I
tem iară să aștepte o replică din partea mea și simt că furia îi I
înlănțuie din nou cuvintele. Nu contează. Am văzut ce era dispus B
să iaca pentru a obține un răspuns, așa ca pot doar să-nu imaginez 1
ce ar fi făcut dacă l-ar fi primit. B
Emberfall e deja în pericol de război civil. Un atac dc-al lui
Karis Luran s-ar putea să fie iminent, mai ales acum, că Rhen îi 9
ține fiica prizonieră. i
Fac deodată când o amintire Străbate ceața gândurilor mele. ■
Lia Mira lingă mine, ajutându-mă să-l sprijin pe Tycho când l-am I
dat jos din cârligul de pe zid. S-a întâmplat asta? Oare a scăpat? I
Nu reușesc să-mi aduc aminte toate detaliile și probabil oricum nu ■
mai contează. Clatin din cap.
- Rhen încearcă să-și țină ținutul laolaltă I

1 70 BWCJl) KEMMERW
Noah nu spune nimic Mă mise, mă crispez și*mi i«di, lf(-,

brațele pe genunchi.
—- Ar trebui să re întorci la 1roii rose zic cu. Acum, d( t ^
devreme. Dacă o să ce găsească în prezenta meii o să fii
coni&}7 un trădător.
— Nu. '
Rostește foarte simplu cuvântul întorc capul ca sa l pmt<
însă maxilarul lui e încleștat și brațefoi sunt încordate unde y
sprijină de genunchi.
— Nu? r ..
— l-am zis Iui Jak deja că aș prefera să-p fiu ^P'1" ?'u * ajut
să scapi, decât să iau parte Ia faptele lui Rhen.
— Din cauza jurământului tău?
— Din cauza că Rhm grcî. Sc uita Ia mine și aprigă: De
unde vin cu, oamenii ca mine cunosc ine de porniră. N-am de
gând sa mă implic. Nu-mi pasă a £ mea mă face să fiu un
trădător.
Mă uit la el cu atenție. . .
— Noah... deja se zvonește ca ai și tu ceva puteri mag
fugi cu mine... w
— Puteri magicei Râde care și con un un: Este /nn^dw^ * ^ Șui ce-i
amuzant? Pe celălalt tărâm, eram judecat din cauza pielii și pentru că mă
atrag barbarii. Apoi, am ajuns aict nimănui nu-i pasă de așa ceva, d^ se
întreabă daca un vindecător este suficient de nobil ca să fie îndrăgostit de un
pnnp Se întreabă cum pot sa fac o iritaric să dispară sau să domolesc febra,
zice el și își dă ochii peste cap.
O briză trece printre hambar și han, lâcSndu-mă să tremur- Inima mă
implora să iau mișun, dar nu am ce măsură să iau — Șt oricum e posibil să
nu por face prea multe.
— Cit durează să se vindece rănile astea? întreb eu
Scannedwith UamScanner
O Inimi dprr^î ^JrunJj 19
9
\ □ten săptămâni. Poate mai puțin, adaugă după o pauză. 3d

dacă nevasta hangiului arc niște turmeric și ghimbir ca sa
s
t
QdrW “^ ----7- &----------

^tm intaața
_ Pe cc cred ci că am venit aici? întreb mai încet, deși e dc-
lțfIlK fi toată lumea încă doarme.
— Nt-au văzut doar pe mine și pe Jake, iar pe noi nc cunosc, tf am ^s că tu și Tycho ați fost
răniți într-un atac pe drum și că un fost nevoiți să nc oprim peste noapte.
E o explicație destul de simpla și care n-o sa trezească bănuieli.
0si fiu nevoit sa găsesc 0 bluză înainte să-mi vadă careva spatele.
— Tycho a... trecut prin multe, spun cu ți arunc o privire peste unui. S-a trezit azi-noapte?
— Da. De câteva ori. Face o pauză, apoi zice: Tot întreba dacă (Hm luat și pe tine.
Vad mereu chipul băiatului în podul lut Worwick.
„0 să-ți păstrez secretul, Hawk!”
Imî trec o mana peste maxilar.
- N-ar fi trebuit să-1 implic în asta. în nimic.

Spre surprinderea mo, Noah râde încetișor. 20
0
. . ^^Nlnu a' fi reușit să-l împiedici. Puștiul ăla te-ar urma și dac-ai sări de pe o stânca.
T rag aer în piept ca să-i răspund, însă tropăielilc asurzitoare ale topitelor mă opresc.
Mă ridic înainte ca trupul meu să protesteze împotriva mișcării.
— Sunt cel puțin doi cai. îi spun lui Noah. Poate mai mulți. Mâna-mi alunecă dc la
sine către sabie, dar nu am niciuna.
De parc-aș fi putut să lupt.
— Intră! îi zic eu. Ascunde-i pe ceilalți! O să iau un cal. Pe mine mă caută.
— Nu poți să C»1W Nu poți,,
— Pleacă!

201
FRIGID KFAfMERER
N-o « f]ni suficicnt Jc rapiz, Ca). sunf ,n propnetațm Străjerii o să com,^

pcstc tor s( 0 s5 5 ^ ^ ane le stă tn cale. '
Un cai apare dmtr-o parte a hanului și-mi dau suma d ^ s a
terminat Bineînțeles c-au trimis oameni ca să mă împiedice^ ™S
Pnn spate. Am pumnii strânși. Nu mai simt durerea de sp«L
- Grey?
încremenesc. Este Harper — și, în urma ei, pe un alt ol, Kt Za
Nu știu ce înseamnă asta. Mă uit de Ia una /a cealaltă
Harper descaleci fără să ezite.
N-am mult timp Ia dispoziție. Rhen se întâlnește cu sfetnic cii lui.
Garda Regală o sa te caute de îndată ce se luminează.
Scoate o desaga și, traversând poiana,, nu-o aduce. Privirea ii este
întunecata și plină de griji.
Uite, p-am pregătit niște haine—
Se uita la trupul meu si rămâne fără glas.
— O, Grey!
E imposibil sa fz văzut cele mai grave ram, dar știu ca doua urme de bici
îmi cuprind cutia toracica. Una e paralela cu o cică- trice cu care m-am ales
luptându-mă cu Rhen când era monstru și e, acum, pare cumva să-și găsească
perechea.
Sc întinde și, când mă atinge cu blândețe pe brac, îi sunt dtg^- fele calde.
In clipa în care încearcă
să mă răsucească, mă împotrivesc.
— Nu!
ea ei o întâlnește pe a mea și mila din ochii ci este aproape ™ ?~â
decât umilii «lor întâmple. fncordar„ pWșre dipa intre no., ™,pltâ „uma[ ^ ^ fm .^ s . ^
I rebme sa-șt pună o bluză, 5punc ^
Replica lui o trezește.

o inimi aprțgJ ți Jranti 20
2
■■
4 ^ Ai3! Dai Hainei Poftim!
OrsftCt desaga Șl scoate o bluză.
Simplul fapt de a sta pe bana mi-a provocat dureri chinuitoa- f ;șj că pot doar
să-mi imaginez ce-o să simt când o sa-mi trec încalc peste brațe.
l Imaginația mea nu-i de ajuns. M-ar durea mai puțin dacă mi-ar Reintra foc. Noah mă ajută
cum poate, dar, în momentul în care „uterului Îmi alunea pe spate, sunt amețit si transpirat.
Privirile compătimitoare ale lui Harper nu-mi sunt de folos.
^ Pe bancă, pentru â ^ ^ ptăbuși k ^ ei Ți-am spus ce o să facă. îi vorbesc cu o voce aspră. Ți-am
spus ta n-o sa-! învinovățesc.
— Domniți zice
îl observată, trebuie să ^ ^ ^^P11’^1 ^^ Dacă nu vrei sa fii ’ sa plecăm curând.
— Nuîncă,Harper ; . , - _. e
c sa
Grey! ^ ii de mână, apoi adaugi:
- Nu pot să-ți accept mda.

* ^ce degetele eu ale mele înainte să pot să mă retrag. - Nu te compătimesc.
Mâ privește oi atenție.
1U ai fost, nu-i așa) Tu ești cel care are puteri magice, spunc după o scurtă
pauză.
Nu e ca atunci când Noah m-a întrebat același lucru. Harper a fost prizoniera cu noi.
A riscat foarte mult. Cicatricea de pe obrajii ei dovedește asta. Gândul că aș fi putut să
lupt altfel cu Lilith 5 aproape insuportabil.

I
202 BRIGID
KEMMEX£R
— lană-ml' îi zic. Nu am știut
. 7 r “ ^ ^ R/len’ ^^ M “ ° Wf
< pândi Car ap fost prizonieri împreună,
1
nidww/ dintn «i^, șnur.
Ar fi fost mai rău daca am fi știut, spuii cu. Dar, tind^ glas
cuvintelor, îmi dau seama ca nu știu dacă sunt adevărate $ clar nu contează,
dacă arc de gând să trimită Garda Regali Ani nune.
— Îmi.» îmi doresc să-mi fi spus. îmi doresc să-ifi spui Apa se încrunta,
de parcă și-ar fi dat seama cum s-ar fi petrecut torul șt adaugă: îmi doresc...
îmi doresc...
— Mi-am dorit multe lucruri cât am fost prizonierii Watt- mului, zic eu.
Dorințele nu rezolvă nimic. Fac o pauză si nu mi din nou la Zo, după care le
zic Nu puteri să rămâneri aici. Dacă vi găsesc în preajma mea... i-ați forța
mâna iui Rhen, și nu-miplacr să mă gândesc la ce-ar la ce.
Clipul lui Harper împietrește.
în primul rând, mi-ar plăcea să-J văd încercând. In al doilea rând, i-ai
doborât pe roți la pământ, în curte — inclusiv pc d. 11 îngrozește să redevină
prizonierul magiei. Face o pauza, apoi. N-o 5ă vină după tine iară o strategic.
Vreau să vad dacă reușesc sad opresc înainte să se întâmple așa ceva.
Esic neînfricată și asta-mi aduce aminte de re toată lumea din Emberfall
crede că are o armată care-i sta la dispoziție.
Totuși, nu o să fie în stare să-J împiedice pe Rhen. Dacă era pus să facă
exact ce a făcut, nu intenționează să se oprească
Ușa din spate a hanului huruie. Mă aștept rf.f vid pe hangiu

MU pe soția lui, dar, în schimb, Tycho iu
F ^P^ unpleticfndu-se. Nu
poarta bluză și e palid, cu o privire cam sălbatici
jacob d urmează îndeaproape, frecându-se la '

O inimi aprigi șijrănta 203
^ Vezi? Ti-am spus că ci sunt tot aici. Buna, Harp!

Buna! îi răspunde ca, atenta însă la băiat Tycho! Vino aici!
|i loc!
Nu c o poruncă, dar el își pleacă fruntea și murmură „Da, denunți
înainte să se așeze pe bancă la fel de grijuliu ca și mine.
Harptr se uită bine la spatele lui și privirea-i de oțel se îndreap- ță din
nou spre mine, Maxilarul îi este încleștat
— Asta-i prea mult!
Nu o provoc. Toți amuțim. O briză îl face pe Tycho să tre- murt-
îmi trebuie un plan. Cu luni în llImi când ^^ pcnmi prima dată de la Irontose,
eram rănit. însă nu grav. Nu mă căuta nimeni, așa că am reușit să-mi
găsesc de lucru la Worwick.
Acum, toată lumea o să mă caute. Și, probabil, și pe Tycho.
Niciunul dintre noi nu se poate apăra în starea asta. Oricine ne oferă
adăpost o să riște.
Trebuie să fugim, spun tu,
Tycho se uită la mine. Durerea și epuizarea îi întuneca privirea, dar
speranța se aprinde când îmi aude cuvintele.
-Dai
Clatin din cap.
Nu știu unde am putea să ne ducem.
La marginea clădirii, ceva se mișca rapid în ceata și umbrele
dimineții, O siluetă cu mantie apare de după colt
Mă ridic, 7.o își scoate sabia.
— Fiți pe pace! Lia Mara își dă jos gluga, după care adaugă: Știu eu
unde să vă duceți.
CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI TREI
LIA MARA
C
VÛ MAI PUȚIN DE DOUĂSPREZECE ORE IN URMA, AM
URMÂ- rit cum omul ăsta a fost biciuit până când loviturile i-au «pus
mușchii spatelui, iar acum e în picioare de parcă ar n gata sa înfrunte o
armați Cred ca a fost un străjer aprig. E aprig chiar și-n dipa arta, deși e
palid și nesigur în liniștea rece a curții. Privirea lui îmi face inima să
tremure de emoție si nu știu dacă ar trebui să fug, să rămân pe loc sau sa
găsesc o armă.
— Ce cauți aici? mă întreabă, si doar ușoara încordare din voce îi
dezvăluie slăbiciunea.
— Același lucru ca și voi, cred.
— Ne-ai urwwnt.
Ridic din sprâncene.
— Erați pe jumătate morți. N-a fost ane știe ce provocare. Prințesa
Harper îsi pune o mână pe brațul străjerului ei.
— Vâră sabia în teacă! îi zice încet. Știi unde pot sâ se ducă? mS-
ntrrabă pe nune.
___Bineînțeles! El ar fi binevenit în SyM Shallow.
— Nu! rostește Grey.

O iftiirJ aprigi ti frânta 205
jti ofer adăpost, zic CIL intr-un loc în care prințul Rhen nu Jf( d re
urmărească
„ Așa că-mi sugerezi sa schimb tortura unui suveran cu a
altuia*
— „Tortură?"
Mii că râd în hohote.
—. Ești moștenitorul de drept al regatului EmbcrfalL Mama n-o sa-ți fa»
û
Probabil mama o să-i umple buzunarele cu argint și urechile ai
promisiuni, Nolla Vcrin o să se uite o singură dată la ochii lui negri și la
umerii lăți și-o s| sc lingușească pe lângă el.
Ar trebui să fiu bucuroasă - mândri chiar -, însă gândul mă face să simt
un junghi în stomac.
Mă apropii un pas. iar el sc încordează. întind mâinile.
Abia poți sj rămâi în picioare. Ai zis că nu ai unde să te duci.
Arunc o privire la prințesa Harper și adaug: Orice ai crede despre mama
șt despre poporul meu, chiar am venit aici cu speranța de a aduce pacea
pentru ambele ținuturi. Acum aș oferi-o.
Harper se încruntă st st uită h el,
Grey - nu ești în siguranță aici.
Trebuie să călătorești călare câteva zile ca să ajungi în Syhl
Shallaw. Grey inspiră cu încetineala și adaugi Și asta dacă nu ne oprim
de multe ori,
Atunci călătorim cât st poate și ne odihnim când simți nevoia,
spun eu,
— Nul zice bărbatul din apropiere de zidul hanului,
îl recunosc; îl recunosc și pe vindecător, din ziua în care Grey a
fost târât în curte. Prințul Jacob. Pielea îi c bronzata de soarele din toiul
verii, iar părul c brunet și cârlionțat ci al lui Harper.
Harper înjură în barbă și spune
— Jake! Te rogi
* fi RrGJD KEMMSUJI
Acum uni este inie credincios. De mine depinde

dadp^ al undeva.
îmi muc rapid privirea la Grey.
— Ești prințul moștenitor și ți-ai Jurat altuia viața?
— Nu i-am jurat viața mea. Și HM sunt prințul moșteni^
Grey se uita tifos la Jacub și continuă: Lam jurat că-1 ajut siaj^
ga acasă, de îndată cc o să-mi fie cu putință. Ca să te duc
înapoi ^ Disi, îmi trebuie brățara oferiri de vrăjitoare - st care a
rămas b Rillisk arunci când m-ai arestat
Prințul Jacob scoate o înjurături
■— 1 i-am zis ca nu o să fie ușor, intervine Noafi.
TTamziHi de când l-am prins prima dată.
— Tycho și cu mine nu putem să ne întoarcem în Rillisk ^ să fim
recunoscut^ spune Grey. E posibil ca Rhcn sâ h trimis dtji străjen acolo.
Expresia lui Harper £ sumbră.
— A trimis.
Jacob îșt încrucișează brațele.
—■ Bine. Nu contează. Tot nuJ trimit intr-o alta țari unde s-ar putea
să nu-1 mai revedem niciodată.
— Sunteți toți bine veni ți în Syhl Shal/cW zic eu. Pot să gar^n tez și
siguranța voastră.
Ei amuțesc și mă fixează cu privirea.
Vântul sufla prin curte, zburhndu-mi firele de păr peste mantie — Am
venit căutând pacea Mi-ar plăcea să am ocazia sa o dovedesc.
Nimeni nu spune nimic.
—- Am auzit că, în Syhl ShaHow, regina își execută prizonierii și că
apoi Ie mănâncă trupurile, zice Tydio Intr-un sfârșit.
Acum îmi strâng mâinile în pumni
Scanned with Uam^canner

O (uimi aprigi fijWfltf 207
_ Am auzit că, în Embcrfall, prințul moștenitor bate băieți ^ținuți pană mai
că-i ucide, din motive politic. A, scuzați-mă, anl văzut MU cu ochii meii
Tycho mscstc și își mută privirea.
Grcy își trece o mână peste maxilar și oftează.
— O să ne îndreptăm spre nord-vest, către defileu.
— Ești de acord?
— încă nu. Dai dacă Rhen ne caută în RiEisk — dacă bănuiește □ am să-mi
găsesc aliați și prieteni acolo - e logic să ne orientăm in direcția opusă. Mă
măsoară din priviri și apoi adaugă: Deși s-ar putea să te caute și pe tine, și nu e
niciun secret ce-ai să pitești. O prințesa din Syhl Shallow nu o să-și găsească
mulți prieteni în EmbcrfalL
Atunci ne potrivim de minune ca sa ne ajutăm unul pe celălalt.
Jacob se uită la Harper.
— Ar trebui să ne însoțești.
— Trebuie să mă întorc.
— Nu! se răstește eh S-a ajuns prea departe, Harp! Știi asta. N-ai vrut să
vii cu mine înainte, dar amin poți să o faci. Tace o clipă, apoi completează:
Putem în sfârșit să mergem acasă.
Ea se albește un pic la față, dar e de neclintit.
— Jake... Rhen nu este nemilos. Nu l-ai văzut aseară, după...
Vocea i se frânge la final.
I * { pasă ^ oprește și se uită la Gtcy, adăugând; Și lui
Rhen îi p*^
&K ^''^t K;„»/»<;>;>
— Știe ^m, tio. Gr

m ii tUM. w™1- ^ "" * »"» K&
"-»fia.t / ; ' ' ‘^^ Tt "t* ^"

ct a brut, &r trebuii- ti Înțelegi.,,
— ‘nțekg ci suntem 'm p„ict)L o .mt ( $
nu c*te de partea noastră. '

— Vino cu not! îi cert Jacob.
Pentru o clipa, f hrper se uită la el ți apoi la Grey. PrtWz
^boveșteun pJC pra muh ^^ ^ Q^
mj
petre rău ca nu l-am oprit! spune ea Încet.
O prințesă nu ar trebui să-și ceară scuze, Începeți.
^r trebui, răspunde ca. La fel și un prinț. Se retrage aripe, V
conchide; Am să fac tot posibilul, Promit!
După te I iarjicr pleacă pentru a se întoarce la Jfoneme, noi luăm ruta.

Jacob ti . Jr^h mână caii, în timp ce o pânză lungi ii grei
^coperă parua din 9pau Grey ^ 'pycho stau întinși cu fița in
I I ■ un ^trat subțire de paie și vorbesc atât de încet, Încât, din
15 ^^^ Qrf scârțâie și huruie, nu-i aud - nu-mi aud nici
3
cu - - ^ mimii. Stau c\t fața în sus lângă partea laterali.
,m
, Prevn3tc pc pântece, și urmăresc pânza care devine
Călit ^ ^‘ ^ ^Tc^ ûnge fa înaltul cerului,
de Nolh Vc ' ln^CU măsura din urmă cu doar câteva zile, alături J ^ ^ ârc mn'
m^* un ™s decât o amintire,
M'atn lot întrebat f
eu inc*ajul 1 > agandu sora mea când Parrish s-a întors
mine - S1U 'r Plăcea să cred că se bucură pentru
"W cS „„ „(c ,„m,f ^ • Pnpy H«r^r. Grey ., *,'-

Sl
își riscă lard. jn &ur c* Ajutându-!, risca.
W - ridici lmi „Mllc t,,,^'! ^ '^‘ - * «"
' fUn cu răspunsuri,
Scania wWamS'canrer
O r-J ^1 ft/f&ia 209
si înțeleg daci spera si K alieze cu Grey» în calitate de

As
p*^ Trântor de drepu dar nu l-ar alunga niciodată Mai ales nu cu
JBDL S r^ ê ci mama o sâ încerce să-l folosească pe Grey îm- pjțm Iui Rhen,
dar mi s-a părut disperata să-l știe departe și în sfanți indiferent de prețul
posibil.
în cele din urma, căruța se oprește cu un huruit și coborâm in inima unei
păduri cu arat de muki arbori si tufișuri, că razele wedui luptă sâ răzbească
până la noL
Lașa i liberi, spune Grey când jacob începe să dezlege caii.
Pomi însemnele regale. O să fim nevoițl si m„gan pe jos
— Vrei M mg pinj-n SyM ShaUow,
— Nu mau Să merg pe jos nicăieri.

. '. ' * ^5U5 $i bnprejur, clipind la razele care se strecoară printre frunze.
r,. ^ ^^m cai în următorul oraș. îsi privirea la
fratele ta Harper si adaurf. T- ''
P aoauga: Ți-aș cere sabia.
]>cob pufnește zgomotos.
— Ei bine, te-aș refuza
, . y ^CC un P35 câtre el Rănile i-au sângerat prin bluză, labirint de linii roz și
roșii pe spatele lui, facându-1 să se miște greoi.
iața ta nu e jn ^ ^ mea ^ste.
j ob i$i încrucișează brațele și privirea-i devine de oțel.
Abia poți sa stai drept, Ce-o sa faci cu ca?
' ^"* odată sabia! spune Noah. hi ne, desigur!
jacob îl măsoară pe Grey din cap până-n picioare.
— Dacă poți s-o iei, poți s-o păstrezi.
Grey își mișcă mâna atât de rapid, încât îmi dau scama că a Bcuț-o doar
după ce-1 lovește pe Jacob în maxilar. Icnesc în

clipa-n care celălalt bărbat dă să cadă. Grey înșfacă iau!(^ sabia
înainte ca Jacob să atingă pământul,
— S-a tacuri Grey arata spre sabia de la mijlocul lui, sy^j
Vreau si centura,
Jacob se sprijină pe un braț și scuipa sânge pe frunze.
— Te urăsc!
Noah oftează și-și pune pe umăr o desaga ticsită cu dc to^ Mă
privește cu ochii lui căprui.
— La Mira, nu-i așa? Hai să mergem Vino, Tycha^
El se întoarce. Fața de ceilalți bărbați ^ compot ini.a și normal,
iar eu apreciez asta. Mă grăbesc să-l ajung d Tycho e o umbră în
spatele nostru.
— Nu știi încotro te duci! strigă Jê după noi.
Nu te mâi cw
din nou, Grey!
— Dar ai zis c-ai depus un jurământ,
ferent de situație.
— Știu unde e nord-vestul! n striga și

Trebuie ia mă coji M
ci-mi ^
însă frunzele și iarba scârțâie în unna noastră- V
seama că ne urmează. ^j^m

Dintr-un mod v oarecare, nu m-am aș tcp ta t sa a vcm ,
w1
oădure ^ până în
următorul oraș, dar înaintam cu greu pnn ș Terenul este accidentat și mergem
încet, așa ca nimeni nu înainte sa capăt senzația că mor de foame și Grey să
șchiop* iar Tycho sa respire sacadat. Băiatul își șterge transpirația n roșii, și
mă-ntreb dacă nu e amestecată cu lacrimi.
— Poate ar trebui să ne odihnim, spun, iar Tycho îmi arunca o privire
recunoscătoare.
Grey se uită împrejur.

— Suntem Ia mai puțin de opt kilometri distanță de parau. Putem să
ridicam tabăra acolo și să ne punem dm nou în mișcare după miezul nopții.

O Inimi tpr^l ți 211
frânt!vreau ni să plâng, îmi schimb locul ud ajung lingă Tycha
„Opt kilometri/ Acum
Maxilarul îi este încleștat și-și forțează picioarele u sc miște.
— Opt kilometri se parcurg lepede, spun și încerc, parțial, să mi conving singură. Și
dacă ajungem Ia pârâu înseamnă că o să nan apl
Cred că Grty aude încurajarea din vocea mea, pentru că se întoarce șUv^rește
expresia lui Tychn.
Daca te ar aștepta acolo raci fierți, ai alei^ până la ti, (punt d. ÎI
rimb« obosit învinge ^^ [ui
— l^âs întrece!
P ^ r% să nu vorbim despre mâncare? le cere 1 acob.
A?Wn eu tntd dm ™ i□
un copac doborât ^ ^ P^^ #^
ÛS(. L ’sc sprijină cu o mână de un trunchi.
m ^ ^ ^ ^'^ ^ 0 ^ * P°ată
r r
mai departe,
Am ajuns înțr * 1
t punct m care nu-mi dau seama daca e umere sauiiicapațanare.
,• ^,' ^ dosești magia ca sa te vinderi? îl întreb. Am
^P’^ledrspre vrăjii
~ Nu pot să folosi deloc lnagi;L
Tycba ii aruncă o privire.
Ai folosit-o ca să ne eliberezi. Face o pauză și apoi se uită la mine, zicând: Și„.
și (a Worwtck.
■ La Worwtck am avut brățara fermecata. La Ironrose^.
Oftează,
— Nu știu cc s-a întâmplat la castel.
—■ Poate ar trebui li te batem iar mar si să vedem ce se petrece,
Grcy îi anine* o privire neutri.

212 BRIGTD KEMMERER
— Nu glumi cu asta! se răstește Noah.

— Oare bărbații chiar trebuie sa reducă totul la ri 0L^ eu. Nu
toate problemele pot fi rezolvate cu tăișul unei săbii
— Mama ta sigur e de altă părere. Grey se uita h f tljnf , privirea
Iui e dură când spune: Și nici limba ta nu poate yr^ toate problemele.
Cuvintele nu sunt sugestive, insa oricum roșesc. Giar^ ( rănit și
șchiopătează., iar transpirația și sângele îi lipesc Muu ^ trup, este atât
de neînduplecat... Mr-e dor să-J aud pe Sotuii Parrish luându-se peste
picior. Din cauza alegerilor mele,iHJssf mai aud niciodată. Din cauza
că s-au încrezut în cine nu tre^ ia. Mi-am dorit să fiu regină, însă
mama a luat decizia corectă numind-o pe Nolla Vecin.
Gâtul mi se strânge, așa că alung gândurile astea înainte sâmi
dea peste cap.
— M-am oferit să te ajut, spun eu. Nu sunt dușmanul tai
— Ești un dușman pentru Emberfall. zice el 0 amenin
pentru Coroană.
Acum îmi dau seama: cei care-mi vorbește e fostul străjer. 11
[intuiesc cu privirea.
— La fel ca și tine.
Grey îșî încleștează maxilarul și tace.
— ■ । । । ------- -
Auzim susurul apei cu mult înainte să o vedem curgând cu repf'

ziciune printre copaci. Drumul până acolo este mai lat decât ma
așteptam, de cei puțin șase metri, presărat ici și colo cu baltace, unde
apa s-a adunat dr-a lungul malurilor.
Tycho se prăbușește în genunchi pe malul noroios și-și bagi
mâinile în apa curgătoare, ducând-o la guri

213
0^ - «nune Noah- dar no.

m3( în^.. *PunC
rece s:i-m> atingă

^fZ^^- ■** ^ * r“
otnumia
de la castelul Ironie, tot
r^’ltei< ™' i 3duc xniM' când mi-am
^jni^ ' * «rine? U™^ . f
0^^.' « P prima ^ m vocea lui nu
Inert! >^ ^ * P . .5.
1
Zui'd^diO^ ™™
^ 'Zb^d '. O încerca» de a risipi încorda intre no., Zd toi "& privire deja
pleacă. Jacob începe sa adune î^-ogriămadă. ^ ^^ manile de pantaloni șid
urmez, ^fad turnirele și frunze uscate, pentru aprins focul. Uimit, se
uiți la mine,
— Hei! Mulțumesc!
— Te surprinde ca vreau să ajut?
Zâmbetul timid pe cared afișează îi face sa semene foarte mult tu son lui
Dincolo de expresia asta se ascunde o asprime, o durita- steare au e
U
varatterizează pe Harper, însă nici urmă de înșelăciune vidrnic Mă gândesc la
neînțelegerea dintre el și Grey.
. Om cate șuti despre nobilime, spune Jacob, da, mă surprinde.
bi tu eșu nobil, nu-i așa?
P?Ște și privirea lui devine de nepătruns.
^&^ "" " “ ^ W3’ ^ ^^ ^PXaTâ ûmbrc '“^ pe“e "u ’•vâmu/ X77 ““’*” U aP™‘J^ f°™l-
Undeva, pe
P
d* deasupra, o paJâre de p„d5 ^ un a
Scan
Tăcerea dintre noi nu e nici ușoara, nici plăcuți Stanicul
chiorăie de foame, dar nu avem dc mâncare.
— Am arginti, îi spune Jacob lui Grey. Aș putea sa mi d*
^
oraș.
— E un oraș poaproape? Aș putea sa-l însoresc, nu ofo r
Am putea să pretindem ca suntem căsătoriți și călătorim hp f,
una.
Ochii negri ai Im Grey îi găsesc pe ai mei.
— Cu cât mai mult înaintăm spre nord, cu atât mai mui
oamenii din Embcrfall au avut de-a face cu invadatorii din Syi
Shallow, Accentul tău re-ar da de gol Se uită la Jacob și adaugi
Jar al tău rc-ar face să pari un străin.
— Si ce? Crezi c-o să-i trimită vorbă lui Rhen că au văzut un
individ oarecare cu un accent ciudat?
— Prințul oferă o recompensă de cinci sute dc arginti. Daca tu crezi
că oamenii nu caută trupuri pe care să le sacrifice pentru Coroană, te
înșeli amarnic.
Jacob pare că vrea să-l contrazică, însă Fycho intervine:
— Soldații au executat un bărbat în Rillisk încordarea i se citește pe
chip când completează: Nici măcar n-au avut dovezi.
Jarob închide guri
Grey se mișcă și apoi se strâmba. Dungile roz dc pe bluza lui s-au
înroșii însă a refuzat orice ajutor.
— Nu vrei sâ intri într-un oraș străin după lăsarea întunericului, Nu
acum.
Lângă el, Tycho oftează.
Aș da aproape orice acum pentru o farfurie cu raci de-ai
Zâmbetul lui Grey e sumbru.

— Aș da orice pentru un arc șt o duzină de

Jacob își lasă capul pe spate și se uită fa cer.

O mimf aprigi șijrânfi 215
Aș Jj o™6 PenLru un burger cu de toate de la Chewie's.

^-0.^
*s£iih radti iar sunetul blând si calm indică faptul că-i amintirea.
gu zâmbesc fermecată.
„ Ce este un „burger"?
Mi aștept si se apropie ți să-mi explice. dar .„ schimb, ^^ gresie dura,
ca a Im Jacob când adunam lemne pentru foc.
_ Ceva ce nu o să mai vedem niciodată, răspunde Jacob. Dacă
nu cumva reușește Grey să ne ducă acasă
“ « » «« a a ^ gindot b ^^
KS c 7” "“ “'"“ “ “ “1“ -
51nKl
nericol dacă “ ^'“ța lor ar fi fost în
prncoUacaRhennueramo^^
..Daca nu cumva reușește Grev să J - ? - »
Mă uit la Grey. ’ ^ 51 ne duca acasa.
Mă fixează si deu oTr '^ “ ^““"d ™^L
«a șt el cu o pt)vlIC misterioisl
Acum, că am găsit
c Sa
de t*
•ințc|cs $ â agațr totul începe sa capete
De asta nu c nicio armată care să-si ofere ajutorul. E captivă în

Disi.
Ochii negri ai lui Grey nu trădează nimic, însă Jacob parc stingherit,
iar Noah resemnat.
— Există măcar vreo acmată? întreb și mă nit la Grey, O armată caic

să-ți aștepte magi^
El nu scoate o vorbă.
Insă asta spune tot.
Expir printre dinți. Deasupra, pasarea dc pradă cărare drn^ —
Scanned witn UamScanner

216 IkiGin KEMMERB
Ce mai poveste Ic-a spus prințul supușilor lui?

Nu neagă nimic.
— Am la ni t-o ca să ne salvăm poporul Și a funcționat.
Ei bine, măcar atât c adevărat. însă acum înțeleg de ce wp^ lui
Rhcn au început să sc răscoale împotriva lui. Le-a făcut pron^ siuni
care nu se adeveresc. Le-a cumpărat încrederea oi minei;- si acum o
să fie mai slab decât la început.
Mă uit la Noah si Ia Jacob.
- Și voi sunteți prizonieri aici. Nu puteți să vă întoarceți^
Cei doi se privesc.
- Așa-i. recunoaște Jacob în cele din urni Mai mult ™ a»
puțin. .
Inima îmi tresaltă când încerc să înțeleg pe dep in ^tiu, — Si
niciunul dintre voi nu e de vița nobila» nu.
— Nu. răspunde Jacob si ridică un umăr. De ^pG o ^ doctor.
— Atunci, nici prințesa Haiper nu e prințesa.
— L-a salvat pe prinț dc o soarta groaznica, ^p ~ . Și-a riscat
viața pentru Emberfall și ca sa mă apere. Poa prințesa din naștere,
dar este în spirit.
Amuțim cu roții, dar acum o încordare contemplativa însorește
tăcerea. Undeva, în întuneric, un alt cârâit răsună printre copaci - în
cele din urma, majoritatea bărbaților găsesc locuri umbrite în care
să se retragă, dar, în ciuda epuizării mele, gândurile tot nu-mi dau
pace.
Nici pe Grey nu La furat somnul. Când anine o privire spre cl
lumina focului îi joacă pe obraji, și-mi dau seama că mă urmărește.
îi întâlnesc privirea și mă uit Ia cJ, așteptând.
— Ești isteață, spune Grey.
Nu la asta mă așteptam, tar cuvântul nu pare un compli- ^nt _ nici
o insultă, de fapt. Nu por să-i deslușesc tonul. Pasărea Jc pradă strigi
iar în noapte, facându-mă să mă înfior.
Grcy nu-și mută privirea.
— Știai că eu sunt moștenitorul rostește cu o voce joasă, gân-
canned with UamScanner

217 IkiGin KEMMERB
ditoarc Și ți-ai dat scama cum stau lucrurile cu Disi. Ce altceva nai
știi, prințesă?
Sunt atenta la foc și încerc să alung din glasul meu orice urmă de
deznădejde.
De fapt, nu sunt prințesă. Sunt cea mai mare dintre două să
doar moștenitoarea numită dobândește titlul, iar asta nu sunt cu.
- Atunci cc știi tu, soră ^ ^^
' । dar cl este atât de direct, atât de kifM, încât mă tace să-mi
doresc sa mă port la fel.
Ș ai ai fost foarte devotat prințului Rhen de ai păstrat Ț ..
pauza înainte să adaug: Văd cât îți este de loial
Gre ' ^^ ^ P^țul Rhen te-a trădat sigur prin faptele sale, j i Pe °
crenguța intre degete si aruncă bucățelele în foc. Când vorbește,
vocea lui «te aspră:
am spus cândva că n-a fost niciodată crud, l-am zis-o în ne mpca Tace o
^ și apoi adaugă: Acum mi se pare că a™^0*0^' 'ar cl a acceptat
provocarea,
Uan
/ o a Vcrin poate să fie audă, dar nu pot să mi-o imaginez o
ființa dragă mie și torturând-o - nici măcar pentru o victorie politică.
Indiferent de sentimentele melc pentru Rhen, bărbații ăștia au un
trecut comun. No înțeleg ce trebuie săd fi costat pe Grcy sa îndure
biciuirile — și nici ce l-a costat pe Rhen să poruncească să fie
pedepsit astfel.
Atmosfera a devenit apăsătoare și stânjenitoare, așa că-mi înclin
capul și mă uit la el forțându-mă si-i vorbesc relaxată:
canned with UamScanner

&.W KE>!VSH
J
cs» hfaa de pe a» «P^ ^.
abetn nz-a rezolvat problema- _ _.
Frunzele foșnesc și o silueta neagra cade din
mane se pobusesce la pământ cu un zgomot sur ~
lnxîlmndu-mi pririrea, atinge sabia de ling3 f

Din întunericul de deasupra se pogoară o alta silueta ^ recne de aripi negre care cuprind
aproape toata poienica- de un gri fumuriu ating frunzele în liniște, E frumos si înfte , •
iar eu rămân firi suflare.
— Un scraver, șoptesc cuprinsă de teamă și mirare.
O pane din mine vrea sa dea înapoi, însă o alta îșt dorește să se urască înainte și si se uite
mai de aproape. N-am văzut nici- umj dincolo de paginile cărților, iar poveștile despre agerimea
lor
canned with Cambcanner

O r? ~J dp^J flJrâU 219
. ’vi<i în pădurile înghețate nu m-au pregătit sa întâlnesc ^J în cirac ? oase.

k
— Px prințesă. rostește creatura.

GirinttlcA sunt domoale, doar o șoaptă în aer. Colții strălucesc în lumina lunii când vorbește.
Ochii sunt de un negru absolut, *arl urmi de alb.
— hr rit. i se adresează ființa lui Grey, ți se spune Hawk? Sau
Lîngâ mine. Grey înghite în sec Mâna i este încleștată pe
Pielea soaverului înghite umbrele când se apleacă spre noi și-și tunde larg aripile,
schirnonosindu-se ca sa facă un soi de plecă- curte ca la curte.
— A, iană-mâ! Să-ți spun Alteță?
CAPITOLUL DOUĂZECI Șl p,^.
JXHEN ÎNSUS1 AR n PUTUT SÂ CADĂ DIN COPAC ȘI AȘ n ^

mai puțin surprins.
Scraveml pare mai masiv decât atunci când era în stăpânirii,.,
Worwidti deși cușca era mici, iar eu nu l-am văzut niciodată stârj
drept- Sau îmbrăcat, la drept vorbind,’ a găsit pe undeva o pend* de
pantaloni negri, strânși cu o bucată de sfoară, care-i hi gd pieptul lati
îmbrăcămintea îl face să semene mai mult a om - st totodată, mii
puțin.
Ghearele alea tot par la lei de ascuțite.
Lângă mine, Tycho se trezește din somn și-și trece o mâni
— Cc._ ce cster„
Vede scravenil și înțepenește*
-— Oare visez?
— Ești treaz.
Noah și Jacob dorm un pic mai încolo, așa că zgomotul încă nu i-a
trezit. Nu-mi dau seama daci e un lucru bun.
ScânnecWîTfTCâffiScan ner
— Credeam ca scraverii sunt captivi în fisheliasa, spune Lu Mata,
în al cărei glas se simte un amestec straniu dc f rică și mirare.
ScânnecWîTfTCâffiScan ner
O rtrrnJ aprigi ji/^fJ 22
1
Caturi iți îndreaptă ochii negri și strălucitori spre ca.

Nicidecum.
Vocca-i este joasă și clară când vorbește, însă cu simt fiecare rJvint
ca adierea unui vânt înghețat pe piele. E nefiresc și descu- ^jjțor, așa
că apuc sabia. Rhen nu este singurul căruia magia i-a auzit probleme
în trecut,
— Daca aș fi vrut să vi fac rău, nu m-aș fi anunțat Cu ghearele de li
picior, scraverul împinge găsea și adaugi Deocamdată, vreau si d ajut
să supraviețuiri.
Lângă mine, Tycho tremură in ciuda căldurii de vară, și-mi dau
seama că si el o simte, 1 otuși, e primul care lasă uimirea în urmă și se
ridică pe genunchi. Crispindu-se, se târăște înainte ca si apuce găsea
de gât. Se sprijină pe călcâie lângă foc și începe sări smulgă penele.
— Băiatul are ceva minte, spune creatura.
— Băiatul este lihnit, zice Tycho.
De unde ai venit, scraverule?
încă n-am luat mâna de pe teacă.
Știi de unde am venit. Tu însuti ai tăiat sforile, Alteță. Nu-mi
mai spune Xh^ă!
Atunci nu-mi mai spune setaver!
Accentuează prea mult cuvântul, cu un „C” gutural și un JV care
se termină într-un mârâit jos. De data asta tremur de parcă gheata
mi-ar fi atins pielea și nu sunt mai puțin înclinat să iau mâna de pe
arma,
Alături, Lia Maca e tot încremenită și atentă.
— Cum să-ți spunem? întreabă ea.
— Ma cheamă lisak.
Li rostește numele șuierând ușor, dc parcă ar fi pronunțat scurt
cuvântul „aista '•
___lisak. repetă Lia Mar». Mulțumim pentru gâscă]
222 BWGÎ.) k'EMMEțQn
Jnd nu mi simt p^ ^ „^ ^
— Ne-ai unnarzL
— Am văzut cum tc-au luat prizonier, spune a U cum
țc-au tarat m lanțuri ia castel. Face o pauză, apoi ran^ Am
văzut cum v-au torturat pe amândoi, pe tine și pe tii
Tycho se încruntă și se uită la pasăre, însă eu numi mp.
vinei
— M-ai eliberat. îți sunt dator.

Te-am eliberat ca le distrag atenții Nu-mi datorezirari: -
Probabil, dar mr-ai oferit o cale de scanare Mi-ai zis mi să mă duc
Nu por să hotărăsc daca ființa asta se joaca cu mint sau iăt
sinceră. Anine o privire la Tycho, care a smuls penele mai mina acum
se chmuie cu puful de dedesubt*
Făra să vreau, mu aduc aminte de ceva. Cred că aveam doispre-
zece sau treisprezece ani, in vara în care tatăl meu - bărbatul pe care-1
rrrâm a-mi ft tată — a fost răniri Fratele meu mai mic CaT încerca si
nu reușea sa smulgă penele unei gâște ca sa o ducem h piață. Era
disperat să dea o mână de ajutor Jumătate din recoltele e nu fuseseră
culese iar noi nu prea aveam ce să vindem top foarte flamanzi,
îngrijorați și nesiguri de viitorul nostru.
Cam ca acum
Atang amintirea.
*r* ......r " J veno, raneste-o un yn « v r

^'V ut mai ușor
s
1
Ar trebui să » smulgi puful. Mă u. r din nou la lisak și îi spun:
m ai urmarjrpjjjj aici pentru ca ți-am deschis
usa
cuștii? Tc-am urmărit întrucât e ,
^ n.ouna ^ * “ ^ ^. dar nu-p
™~î 4c ^ ,| tIonu/u, ^ “ ^ " ^ regatul asta blestemat,
22
3
^ nu ți i dorești. Tace o clipă și își mijește ochii negri ma- țnic de-a
continua: Tc-am urmărit pentru că-n călătoria asta te Rotește o fiică de-a
lui Karis Luran, iar cu nu pot să ajung de unul singur in lishcllasa,
— în pădurile înghețate? întreabă Lia Mira. Nimeni nu poate sl
inverseze Râul înghețat
lisat își întinde aripile, făcând focul să pâlpâie.
— Eu pot
Chipul i se întuneca odată ce-și strânge iar aripile. Deși poate nu
încă. Am stat luni de zile închis într-o cușca.
Cuvintele astea aspră, care face frunzele din co-
aduc o adiere pact sa
tremure.
.. ^^ niciodată, dacă mama descoperă că exiști, zice
II ^ ^CIaverilor le este interzis prin tratat să intre în Syhl M^’.xncă
dinainte să mânase,
— Așadar, veri .
^p^ ce am crezut c-am putea sa ne ajutăm re-
u L ° * Un^' Cositoare ș{ plină de prea multe întrebări Habar n-am care

sunt deciziile corecte.
m ne deplasăm încet, zic eu. Dar mâine o sa găsim cai ?l^-
o«TOmițeimmairepede.
* sa te trezești cu o săgeată-n spate. își mijește ochii și mâ- S^ i se
strecoară iar în glas: Văd multe din văzduh. Orașele pline de străjer!
care vă caută pe amândoi- ^remenesc, Știam că Harpcr nu o să
reușească să-i forțeze TOana, Rhen și-a organțzat 5tr^cr{i șt soldați! mai
repede decât mă Așteptam, Gândul de a fugi din nou acum e aproape
insuportabil. Chiar dacă eu aș putea, mă-ndoiesc că Tycho ar fi în
stare.
1 ycbo se întoarce dinspre foc. Penele zac într-o grămadă la
picioarele hu.
—- Aș da orice pentru un pumnal! îmi împrumuți sabia?

224 BWfD KEMMI iun
Dau să scot sabia, dar lisak înaintează, smu^ghcam^jț. mâinile
Iui Tycho și, cu două lomuri de ghc.ire, o hd-pbjj. picioardc
băiatului.
Iycho se holbează Ia pasăre și apoi se uitit-n sus, h Jiul
— A.». mulțumesc/
Cu grijă, asază carnea pe pfetre/e încălzire în foc, în ti^ ., lisat
își linge sângele de pe gheare.
Am văzut destule creaturi monstruoase și am Iacul suifan^
lucruri scandaloase ca să nu mă crispez în fata priveliștii, ir cj aștept
ca Lia Mara să se strâmbe. în schimb, ca pare intrigați — Cum ai
icțtf din Jishellasa /ari să încâlci tratatul?
Creatura zâmbește.
— N-am făcut-o.
— Deci speri sa intervin pe lângă mama pentru tine.
— Dacă mi-arpăsa doar de mine, aș încerca sa mi strecor gur in
SyM SMow. Tace o clipă, apoi continui.- Cred d mau u arc ceva foarte
prețios pentru nune. Sunt dispus să tise pedupi încălcării tratatului ca
sad recuperez.
— Ce este? îl întreb*
— Asta ne privește doar pe mine si pe regină-
Lia Mara îl cercetează cu atenție*
— Dacâ-ți permitem să călătorești cu noi, ce ne oferi?
T/chc se uită spre ei.
— Ai văzut ce i-a făcut gâștei? Cum ai să-l fapidiri si ne însoțească?
lisate zâmbește, dar colții îi iac zâmbetul să pară mai degrabă
înfricoșător, nu liniștitor»
Din aer, văd ce tu nu vezi. Por să fîu cu ochii-n patru după străjerii
și soJdapi din orașe, înainte să încercați să cădeți la învu- '^ Mă fixează cu
privirea, apoi adaugă; Pini a[uncI; ^^^ ,
să-ți hrănesc oamenii»
canneawiTnCarnScanner
O irtirnJ tfprijii jjfrânta 225
j4u sunt oamenii mei. dar mândria mea încasează oricum o

latura-
_ Nu-mi mai spune așa!
— Pot si te ajut să-ți găsești magia.
Țrtmur când o altă briză nefiresc de rece îmi străbate spatele, &ard
urmele lăsate de bici să mă usture.
__Cum?
Amândoi suntem creaturi ale magiei. Odinioară, vrăjitorii erau abții
poporului meu.
lisak înaintează
nou pe si eu mă înr-nr^ . , . r . acordez, punând mana din
Tycho nu K înșeL. Am văût deja ce pagube poate să facă
Setatul se oprește, lăsând^ pe dlnajnKa
mea»
011111
4 d’ ^'ți folosești magia, nu te-ai tone câtuși
&
de puțin de mine.
înghit în sec. Mă privește b -
Lj ‘ c la
■ aceeași înălțime, iar cu ma în
treb cum de n-am văzut
; . * Agenta ascuțită din ochii luL Totuși,
c ca și cum as întâlni r5lir^^ . .
*। - â uniu animal de pradă.
r
Lia Maia a
înlemnit lângă mine.
lisak întinde o mână.
— încheietura ta. Alteță?
Mi aduc aminte ce s-a întâmplat în ziua în care Worwick mi-a smulg
pânza de pe cușca scraverului, cum am încercat sa-i dau apă, iar el și-a
înfipt colții în brațul meu. Provocarea-i Licărește acum în ochi, iar eu sunt
vag conștient că Tycho și Lia Mara așteaptă cu suflarea tăiată.
Dau drumul săbiei și întind mâna.
Mă aștept ca atingerea lui si fie rece, așa cum dau senzația cuvintele
lui) dar dcgctcloi Simt calde când îmi întoarce brațul ca sa dezvăluie
partea inferioara
Scanned with UamScănner

226 BlUGm KEMMEHrR
Ișt trece o gheara ascuțită ca o lama peste cicatricea zi^; lăsată

dc dinții lui, iar eu mă lupt să rămân nemișcat.
— Ai fi putut s-o vindeci.
— Ai fi putut să nu ma muști.
îmi ignoră tonul.
— Sângele tău c doldora de magie, spune el Aș £i« rimi^ că o
invoci fără sa știi. Ai supraviețuit vreodată unei răni arc «fi ucis pe
altul?
— Nu. Niciodată.
însă apoi mă opresc și mă gândesc
în primul anotimp, când Rhcn a fost blestemat sa se transforme în
monstru, a terorizat castelul și a ucis pe aproape toată IJ mea Am fost
rănit - toți am fost -, dar eu m -am numărat printre puținii strajen care
au supraviețuit.
După al doilea anotimp, am fost «^ ^’a cm 1 supraviețuit.
Mereu m-am gândit ca era datorită îndemânării și nw
- Ai putea să-ți vindeci rănile amm, sp-™ ^ $ P' “ băiatului.
— Cum? întreabă Tycho.
Privirea Im Jijik nu mă părăsește.
— Cum înveți să mergi pe două picioare?
Mă încrunt
— îmi țin echilibrul?
— De nevoie.
Ghearele lui se afundă în brațul meu.
înjur șt mă smucesc înapoi. Ijsak sc ține bine, iar eu îl trag dupî mine.
încerc să-l alung cu mâna libera, dar, în ciuda staturii lui, e mai ușor și
mai sprinten decât mă aștept, mai ales când îmi folosește brațul m
avantajul lui și se rotește ca să mă lovească în gât.

22
O inimi apri^
7
Cad pe spate, inerțiaii/riflÎJ
împingându-mă prin mizeria și pietrele j irl tabăra
noastră și deschizându-mi rănile de pe spate. Durerea îmi explodează în
trup. Trebuie să mă gândesc, să găsesc sabia, ii strig după ajutor. Cred că
mi-a sfâșiat mușchii și mi-a rupt ttndon^r pentru că nu pot să-mi mai mișc
degetele. Sângele îmi țiroiește pe braț, dar nu văd decât stele și întuneric.
— Concentrează’te, Alteța!
îngenunchează pe pieptul meu. Cu o mână tot îmi ține brațul sui. Trei
tăieturi lungi îmi traversează antebrațul. Sângele pare să fie peste tot. li
simt gustul
— Concentrează-re! îmi repetă.
închid ochii și apoi îi deschid. Nu pot să respir. Praful și frun- uni
zgârie spatele. Durerea asta e o chestie vie care nu mușcă
’*. " 5COt sunete guturale. Aud tipete frenetice pc care nu
r
le înțeleg.
apleacă pană când nu-i mai văd decât ochii facut-or îmi spune
mai degrabă mârâind decât în
D C SU arca
j ^ h^ uui atinge pielea, simt gheată, iar apoi el zice: Fa-
o din nou! Sr
* , / ^dc nu se încolăcesc și se destramă când mai multe stele l- i H^? 2^
Vc erea4
^ Toaia lumea striga. Cineva mă târăște, dar naarâie și mă ține bine,
cu ghearele î nfipte în brațul meu. Nu
ț oi să gândesc. Nu văd. Gâtul îmi arde,
plămânii îmi urlă după ^'r, dar durerea e atât de intensă, încât nu-mi
mai aduc aminte cum sa respir.
După ce mi-am petrecut o eternitate alături de prințul Rhen,
supraviețuind monstrului, lui Lilith și rămânând în viață ca străjer, sunt
pe calc să mor în franzele de lângă o tabără pentru c-am fost pr«{.
Brusc, toată lumea tace. Degete blânde îmi ating fața.
f'^QD KE>(MS(Bt
e> an
r , f^ ^ ^ - ^ u simt
Cred a e în genunchi printre ftunzc.
— Ai supraviețuit faptelor prințului’ RAai Pon «
nenueșa șî acum.
Simt ca crupul meu plutește, de parca n-ar fi pe păr^kr. &*,
22
O inimi apri^
8
ii/riflÎJ
îmi umplu nu doar prunca, ci și venele, si pâlpâie cu fisoa^
taie a inimii. Frecare pulsație alunga ușor agonia. până n y ^
Q*s mort, pentru ca am simțit atât de multa durere, tac az^;
dispâniL
^ ocea Lid hiara pare sa se audă de la mare distanța:
— Grey~ respirai Trebuie sa respiri
Și ea pare /ara suflare.
— Acum simți magia, zice lissk. și dpm «««“•
Inspir și stelele se împrăștie, aproape stinganduse. Dar srr aaso,
mia stropi de lumină prin trupul mor
— Deschide ochii! îmi cere Lia Nara.
Clipesc și o vad chiar deasupra mea. Ocnh îi suni mm și zm in
lumina focului, iar părul ei e o cortina strălucitoare ce-i &ost pese
mân
lisai; e tocă-n genunchi pe pieptul meu și-mi trage urm— drcpzd
odidor.
După cmg vc2^ Alteță!
nu mai este. Rana a dispărut- Nu a rămas decar asm-
^ôccca.^^
Nevoii ziar fi^
'^*k ^ sunt Tvcho, Xoah șt facob, toți cu ochu mm o । z ^ ‘"“^^^ dtre
panici, furie si ușurare.
fi-- pu neteda a hrarulw meu si apoi la hsak. Su-zâ e&sc cuvuite!e.
tj iu ^ a ^ lpaat M ^ ^ ^
& « «inpte ^ JmdH ^ ^ ^^ ^
o inimi «p^ «/^
vto ii ^“ ^ ^ s“™ “ ^ ^“^

^J ... •T^mh ridica an
cârâit, de parcă »Ș & 9Pat' Acum’
ț^yț spun c-o voce ca un
conștient de ca acestea licăresc
stelele din sângele meu, pare HOLMiuitlalisak
_ Ol-mi drumul!
3 se retrage, dându-se intr-o parte ca să i urmărească pe ceilalți
^ cu atenție*
Xțî ridic cu grijă, așteptări du-mA ca trupul meu să se împocn- ^<1
22
O inimi apri^
9
fiecărei mișcări, dar nuii/riflÎJ
o face. Durerile și arsurile provocate
3* țările de pe spate au dispărut- Ca si durerea din coapsă. Inspir prelung
și-mi privesc iarăși brațul.
Sângele împestrițează frunzele de la picioarele mele. Sângele
n-z
— Jacob, zic încet, el este lisak
— lisak. repeta. Noah.
Un prieten, completează Lia Maia.
lisak sc îndreaptă de spate.
Așadar, mi-am câștigat un loc lângă voi?
Îmi îndoi genunchiul și apoi îmi ating grijuliu șalele cu o crini Nu
cui simt nicio durere,
— Da, îi răspund, incapabil să-mi ascund uimirea. Da. P°V 53 ne
însorești.
După o zi doar cu apă dc izvor, carnea de gâscă pe jar e mai del coasă
decât orice altceva am mâncat vreodată* O rup cu ^^^ Dacă jodi ar
putea să mă vadă acum, nu m-ar compara cu no Tycho îi oferă o
bucată lui lisA. însă creatura se strâmba n apm zice „Am să mai
aduc*.
Buc din aripi «. Pâ “ “"“ ^ “■ ^ '"
230
^GTO KEMMBRER
în partea aaWtâ a focuiui; Noih d
st se uita in sus. r^
— Tocmai când credeam și eu că încep să înțeleg JoaJ
întâmplă ceva care dă totul peste cap.
Râd fata să mă sunt amuzară.
71 se parc totul complet vindecat? mă întreabă eL
Eu dau aprobator din cap și ciugulesc toacă carnea depc^ mea
— Pot să mă uit? Încremenesc, dar el adaugi Ar avut cc^ Dacă
pielea s-a vindecat peste ele„.
Îmi exprim consimțământul printr-o mișcare a capului, urc
ocolește focul ca sa îngenuncheze lângă mine. îmi ridic bina ș; după
o clipă, ti simt degetele reci pe spate.
— Copcile au dispărut; spune gânditor. Parc c-au trecut șut
săptămâni de când s-au vindecat.
— Nu știu cum funcționează magia u - rostire cultul m^dt parc-ar

fi profan — dar nu a reparat ce p-a /acut el Lnne le de bici au lăsat
cicatrice
Când nu spun nimic, Noah trage bluza ui j°s ^ 5C întoarce cu fata
mint
— Por sa te ajut să le simți pe cele mai grave, daca vrer
Nu vreau. Arunc în foc oasele lipsite de came
Nu vorbim tare, însă ceilalți din grupul nostru au amuțit, iar eu știu
că și-au îndreptat atenția asupra mea. Am fost deja o priveliște demna
de mila în curtea castelului. Nu mă încânta gândul de a repeta
experiența. Mai ales nu pentru asta.
Cred că Noah mă simte, pentru că se îndepărtează șt se întoarce în
locul lui de lângă Jacob.

23
O inW np^ ffJwnfJ 1
Fui m« <«■ o ^ ^ ”srti “ P^* ^ m r„(. împrăștiind franzele și ficând focul
să pâlpâie. Iisak aterizez- y mii la*1# dar nu K apropo de Văcări.
Tycho «n sa ia din nou leșul, dat ii fac semn să se-ntoarcă la miiikJîca
lui și-1 iau chiar eu. Simt nevoia să fac ceva.
încep să smulg penele, o îndemânare demult uitată care-mi animi firi
efort mâinile. Mă concentrez la scânteile care par să-mi plutească pe sub
piele. Jacob avea dreptate — Rhen nu are niciun motiv sa se teamă de
mine. Nu-i vreau tronul Nu-mi doresc să-i fac rin
Dar, pentru prima dată, mă simt capabil să ofer mai mult decât
durere, chinuri și teamă.
— Pot să folosesc magia asta ca să-l vindec pe Tycho:
— Da.
— Arată-mi!
Vrei să-i s fâșii brațul până la 05}
Le cealaltă parte a focului, 1 ycho înlemnește. Nu-mi dau scama
daca lisai mă tachinează, însă-și îndoaie degetele, ceea ce mă face să
crea că s-ar putea sa vorbească serios.
— Nu, zic eu,
— Ești epuizat. Dă-i puterii talc timp să se refacă, spune lisai.
Ai putea să-n cerci mâine-scară.
Qur juni epuizat, dar și un pic prea plin de energie. Mai ci vreau
să-l rog să-mi sfâșie din nou brațul, doar ca să simt din nou valul de
magie.
— Daca putem să ne lipsim de o zi de mers pe jos, ar trebui să
ne tot îndreptăm spre nord-vest, tară sa-nctrcăm sa facem rost de
cai, zic eu. Daca soldați* caută deja în orașul de acolo, un ritm lent
o să ne avantajeze. Rhen s-ar aștepta să găsesc niște cai șt arme
- ■ 1 ales daca bănuiește ca Lia Maia c cu
ș. să ™ mlșc repede.
mine și că destinați castra by
Mă uit dincolo dc foc și privirea ci o întâlnește pe a mri
— Cat de multe crezi că i-ar spune prințesa Hatperî inrr% bă ea,
— Dacă soldatii caută în direcția asta? Totul.
— Nu, spune Jacob. Știe ca sunt cu rine* Nu l-ar lașa sa ^ după
mine.
Smulg pene de pe gâtul gâștei-

cannea wi ;amScanner
232 bRIGID KEMMERER
— S-ar putea să nu aibă de ales»
Jacob se lasă pe genunchi,
- Spui că tu crezi d i-ar fia rău? întreabă pe un ton ranefc nos și nu
așteaptă un răspuns. Mă întorc. Imediat Ar fi trebuit, o obligăm să ne
însoțească..,
— NIL NU cred că o s-o rănească.

O parte întunecată a minții mele îmi PP^ “ "'^ “ m-as fi așteptat nici
la ce mi-a făcut nuc. .
~ să-t/ faca iau.
— Chiar dacă ne ar găsi, străjerii
_ roti suntem mat in
o iubește. Ea îl iubește. Rhen se tem » •
siguranță dacă Harpei Ia castel. Dacă ar fi venit ™ ™; ^ place sâ mă
gândesc la ce-ar fi făcut Rhen ca să vina p
Amuțesc cu toții. Eu smulg pene în continuare,
-— De ce se teme? întreabă Tycho după □ clipă.
— De magie. Fac o pauză și ma-ntreb cat de multe să țm pentru
mine, dar sigur acum nu mai contează, așa că adaug R1 fost blestemat
înainte, A suferit mult, iar regatul Embcrfall era gata să fie distrus. Se
teme să nu fie blestemat din nou. îmi ridic privirea, conebizand: Se teme
de mine
-— Te niHM^ spune Jacob. Nu ești Lilith.
Noah mă cercetează cu atenția
— S-ar putea să nu conteze. Se oprește o clipă și continuă cu o voce
gravă; Să fie dezlegai de blestem și să afle apoi ca altcineva

O inimi aprigi ^Jwnii
lf putea sad rănească din nou, o persoană în care a avut cândva
înghit in sec,
M
„Odinioară aveai încredere în mine. Ce am făcut de am picr-
Poate ca am pierdut înainte să-ncep măcar.

Harpe, mi a povestit cate ceva despre întâmplările tale, spune
Noah. Și nu a sut muhi VKme ^ & ^ ^^ ^^ Tasul ^ de Rhen a fwt dlflca în ultmclc d(eva w
I-
Jicob pufnește zgomotos.
3 - Mda. pentIU că e un tilălos „
Noah nu zâmbește. '
înșira - ^ ^ ^ SUfer* ^ SPT. Stres posaraumatic, adaugă înainte sa apuc & să
li
într k c r
c
. ■ e manifestă atunci când o persoană a
lngr0znor
rând ’ ^ văzut boala manifestandu-se în
11111 01
1 ^î- ^ ^ CoP«10r abuzau. E ca si când
ca si când creierul
creierul nu poate să alunge frica.
1 solda ” ^^'^ SPTC ”tycho și mă gândesc la cum s-a ferit de
14 taVenU
i cal ' ^ ^ 1°^- Rhen a fost dintotdeauna rece și ruchipirea
controlului de sine. Dar toc îmi aduc aminte mbrc.t din ochii lui în curte
și ma-ntreb cât de mult ascun- aj din ce simțea cu adevărat. Pentru
prima dată, mă-ntreb dacă pnnțul chiar încearcă să-și protejeze supușii
— sau dacă încearcă sa
se protejeze pe el însuși
Oricum ar G, mă vrea mort. Nu ar trebui să conteze.
Mă uit jar la găsea din poala mea. Țin pasarea cât mai aproape de
flăcări, lâsându-le să pârlească penele. După ce scap și de alea, ina
ridic, însă lisak e deja aici. Sfâșie rapid carnea și eu o întind peste
pietre.
canned with Cambcanner

Iș] linge iarăși sângele de pe gheare; încerc u m^mi
ibgj&t ■• mă întreb daca și pe al meu și La lins tot așa. E
tulbuj&jni^ gândesc la faptul ca a fost închis întrec cușca
adu amareleț^ conștient de tor ceea cc i se facca. în ziua aia,
JCworși-a islip sabia printre zăbrelele oiștii doar ca si SC
distreze un pic. Nur aceeași umilință precum cea pe care im
înduri de pe nuiub
Rhcnr dar nici diferită nu e.
— Daca ai puteri magice, cum de tû pitfM*^ “^
în cușcă? îi întreb cu o voce
joasă. ^ îmi răspunde d. A n m
— Magia mea nu c la fel ca a

-. Por să sudupromor^ff
din intenorj iar a mea de la vânt și
cer.
Să-mi însusesc zăpada din nori, , .
fa. J fa -> * p^ to”"“' *
Ikik scutura apă peste frunze.
— Dar t vâri zic eu, înțelegând, r j m ca &
Era0 mort când Worwick La 3 dus ^ ^ ^^
cauza pânzei care-1 acoperea, dar poate era vor
— Da, Atețl v^W «Ș* • Ua M,„ a fainul
Mișcarea îmi atrage atenția și descopăr < ' „
. jf
ca si întoarcă pe partea cealaltă carnea de PL I . ^. ^^j
tru fiica unei regine, nu pare să se ferească de mm ^^ $ de ideea de a
munci. îi văd rotunjimile și strălucirea .
joaca printre plete. $^
Cred că-mi simte privirea, căci își înaM capul, așa ca
dm neti la JEak
— Știai ce sunt, când eram fa Wonvick?
— MLam dat seama că ești vrăjitor din clipa în care p-am gustat
sângele.
Cuvintele aduc un vani rrcr, facându-mă să mă cutremur-

O rnrmâ aprigi țijrj.nta. 235
— Ți-ai băgat cu neînfricare mâna-n cușca, așa că am crezut j

știi, că uimirea ta e o farsă pentru neghiobul ăla, continuă d. Cândva,
oamenii tăi și ai mei erau al iați de nădejde, așa cum am mai zis- Am
crezut că ai să mă eliberezi după căderea nopții.
— Și nu am facut-o.
El zâmbește, dinții licarindu’k
— Ai facut-o până la urmi
Tc am eliberat ca să mă eliberez pe mine, ii zic lui lisak Și eu
ți-aș fi tăiat gâtul, dacă așa aș fi deschis cușca.
rrunzclc foșnesc în copaci, iar el își întinde aripile. Se înalță în
văzduh în căutarea unei noi prăzi, vocea lui ajungând până la mine:
Nu te învinovăți pentru alegerile pe care le-ai crezut atunci
corecte. Nu asta face un prinț*
Mă încrunt si mă uit după el.
— Nu sunt prinț, mormăi în barbă.
îmi plec privirea să caut focul, dar o văd pe Lia Mara urmă-
rindu-mă.
Ba «ti prinț, spune ea în șoaptă.
Poate din cauza stelelor din sângele meu sau a lipsei de durere
de spate sau picior* Poate din cauză că simt că, în sfârșit, un făcut
ceva tint.
Nu știu daca o să o urmez în Syhl Shallow, Nici măcar nu știu
dacă o să supraviețuiesc în următoarele câteva zile. Dar, pentru
prima dată, cuvântul prinf nu mă face să mă crispez.
Șl, pentru prima dată, nu o corectez.
Scanned with UămScanner

CAPITOLUL DOUĂZECI 51 CIN
LIA MARA
IN A TREIA a, GREY ESTIMEAZĂ CĂ AM PARCURS O SUTĂ
DO uăzeci de kilometri, rămânând mereu aproape de pârâu. 1^1
raportează numărul de străjer! de la castel și soldați din orașe câini ne
apropiem. Poate că n-avem cai, dar Ifsak a /urat o mulțime Jf provizii si
arme în toiul nopții. Acum, fiecare dintre noi arc tm pumnal Două arcuri,
deși numai o tolbă cu săgeți. Încă două săbii 0 oală de fier care ne
permite să fierbem ^pa și sa gătim mjimdtr, nu doar să prăjim carne de
pasăre.
Când ne odihnim noaptea, Grey încearcă să-și folosească nugu ca
sad vindece pe Tycho, dar nu reușește. îi simt frustrarea, insă nu-mi
împărtășește grijile lui - și nici altora nu Ic spune. Epuizarea apăsătoare
pare să fie un tovarăș care ne urmează tăcut prin pădure, și c singurul pe
care-J am? Calărorim împreună dar giupul nostru e dar împărțit: Norii și
Jacob pe de o parte, Grey și F/cho de ^lalta, lisat zboară tot timpul
MsandiJ-mâ sa merg singuri în a patra noapte* căldura verii devine
înăbușitoar e șt toată hr mea r ursuză șl agitată, Grey și Jacub se crN<J
de ore întregi iJf cu sunt gata să iau un arc șt să trag in amândoi. PAnă și
Tycho a plecat dt Lingă Grey ca să st sprijine dr un copac din rrririiă
parte

O ini ud aprigii șiJrantJ 237
, «K^t din seara asta, unde lisak s-a adăpostit printre ramuri- k ț^n^catc 0
frunza plina de chiciura plutește spre pământ și preta o prinde, rânjind.
— Grozava scamatorie!
Mirarea din glasul luî nu face să zâmbesc.
în partea cealaltă a taberei, Jacob își susține punctul de vedere: Am furat
arme, spune el. Nu văd de ce nu putem fura cat.
D
^^ iradiat ca lipsește o arma, zice Grey. ^ “^ î^^^-
*11 ^ ^ îndată urma.
-DâLte^^^^ expresia lui Grey este rece.
— Călare suntem o țintă mai datl
— duc să mă plimb „
toae în felul ci, dar mS ’ ^ ^ ™â " PU“a fl “t0Vl‘
>rcul. Poate reușim să ^ "°' "“ ^ Cmăm “a0^ O să iau sălbatică, Ca
m și
altceva în afară de came de gâscă
Uite, spune lard, r- *
lăsat un prinț ticălos - ’ “ '^^ ^ "“^ «“P'- ^
arcul spre pădure ^ “^ pe ^^ ?l ^Î* ^

Cui ț " ^T^ dc îndată, caldă și primitoare în sunt P°S°arâ ara graba. Arcul e
alunecos și mat greu decât X ~ ^^ ^ “ “‘^ D™ “ ^ , d*n Cc *n w mai mari,
îndepărtându-mă tot mai mult
P
1 ^ ^ SQ^tC^ 'nccPe să dispară. Țintesc un buștean putrezit i 1 vreo nouăzeci
dc metri și las o săgeata sa zboare. Se înfige chiar în lemnul moale, la doar
câțiva centimetri mai jos față de locul in care speram să aterizeze. Poate
greutatea nu mă încurcă așa cum credeam.
Pășesc printre copaci ca să recuperez săgeata. Când ma îndrept, văd
mișcare la distanță. îngheț.

irk.ru IfllUHU rujA7MMU.il
E o căprioară - nu. un ceri, tânfc Mw, M, ^^ a c pe spate. Eh ccl

puțin două &utc & „^^ mat am ocazia unei astfel dc pntCt
Ridic arcul și potrivesc săgeata.
Brusc, mi sc ridici toate firicelele de păr dc pc ccaU. Itniț^
respirația.
Nu sunt singura. Nu știu cum dc știu, dar sunt siguri de JIU, Mi
rotesc, gata să trag.
O mâna prinde .ucid, ținând săgeata în Joc, iar cu icncac. uiih. du-
mâ la Grop. Vârful săgeții îi minge pieptul.
furia se aprinde ca o tona în pântecele meu. Cred că vede cu- viorele
pe carc-s gata sa le scuip, cad el clatină repede din cap p cu un deget pe
buze, îmi arata.
Trei căprioare s-nu alăturat cerbului.
Grcp c atât dc hotărât si de sigur, încât mă aștept să-mi ai arcul cu forța,
așa cum i-a luat sabia lui Jacob.
Nu o face. Dă drumul săgeții ca sa pot să mă întorc
Sunt dureros de conștientă dc cum țin degetele pe arc Aștept să mă
corecteze cumva, să facă un comentariu cu privire la poziția MU priceperea
mea, însă tace în spatele meu. Trag coarda mai nwk fi o ehbcrez. Săgeata
zboară.
< rM sc prăbușește Iară sa scoată un sunet. Celelalte căprioare 1 sc
împrăștie speriate. |
— Bună lovitură, mă laudă Grcy. I
Cuvintele mă fac să mă înGor.
— Mulțumesc!
& îndrepți sp„ po^ fn ea„ a ^ ^^ ^ ।
r.irc că a reușit să se strecoare pii^ . |
to
_’ „ paci tara săd observ. Când
r
mgur, sc mișca precum un asasin.
O hliW d^r^J fi frjrrfJ 239
|nli pun arcul pe celălalt umăr și mă grăbesc să-l urmez. Cerbul

| ii iiudv clec.1t mă așteptam. De la distanță era Inimos, dar,
rf U
Jeip^l*'v^ f,‘ oc^’* hsunt dtp sticloși. Mă cutremur.

Gtcy «mulge răgeau, o șterge dc iarba și apoi mi-o înmânează.
Snopi de sânge și alte chestii strălucesc în vârf
fnghit în sec și o bag în tolbă. gândindu-mă ia vânătorul de
yjnnri și fiica lui, cci pe care Wra mca;., Concl:lmnat ]a ^^
- SJ-L. Trebuie sl-mi dreg glasul: Să-l târâm?
- Nu vrem d-i stricăm blana. Q sa ^ „ ^
Găsește una și-i smulge crenguțele. Ne folosim dc centurile
r"1 r C ” “" '^ 1“^ dc lemn. Simt că tremur ’ W■ mat ales când
Grcy ii ridică punea din spate pc umăr ,t capul antalului atârnă cu
coarnele în jos.
Cred că mi holbez orei prea mult, pentru ca Grty spune:
- Egrcu. Pot să-| chem pe Jacob.
- Nu nu... Ar trebui să pot să mă descurc.
MS aplec sub ramură și-mi folosesc picioarele ca să o ridic, - 8
— mat că mă lasă fără suflare. Aproape că mă clatin 1 fiecare
r
pas.
J n ar i îngrozii. Orice lucru pentru care e nevoie de forța
rut c v. zut ca umilitoare - o povară daci unui bărbat Rapidi-
tatea, Moiciunca și agilitatea sunt apreciate la femei. Grija ți
hotărârea.
Nu căratul animalelor prin pădure. Poate ar intui să-l las să-
l cheme pe Jacob,
Resimt ide ca ca pc o palmă peste hțl N-am fost demnă de a
fi regină. Poate sinii bună doar să car animale prin pădure.
Nici măcar de asta nu-s bună, pentru că mai am puțin ȘL scap
ramura asta,
— Gvcy.» □ clipi- te rog! icnesc.
IM să aștept. împing povara de pe umăr.
Grey fea partea lui pe panta tir și se întoarce sA se spri^ 4 copac
întunericul c cot mai dens și nu pot să-i disting «preai^ umbre Mă
întreb dacă este dezamăgit. Sau, poate, exasperat^ ar trebui sl-mi

240 BWGID KEMJOER
pese, dar îmi pasa,

— îmi cer scuzei spun șovăind»
Se încruntă o clipă.
— Nu c nevoie»
Capul cerbului atârnă într-o parte, sprijinit pe «imt, «^ lipsiți de
viața privindu-ma acuzator. Mă strâmb și-mi feresc privirea.
Grey se uită cu atenție la mine, dar apucă partea lui de ramuri —
Ești gata?
Nu, însă dau aprobator din cap.
De data asta apucă mai bine, dar eu abia rezist doua Cerbul se
prăbușește iar Ia pământ Gâfâi.
— N-am purta să4 târâm? întreb icnind
— Crezi cumva c-o să cântărească mai puțin așa.
Nu pare deloc obosit
Mă încrunt jalnic la el și-mi trec o mâna peste Irurile.
— Ne trebuie pielea, spune Grey. m ,
își ridică brațele deasupra capului, înrinzându-și umerii, ■ s nil
semn că și pentru el este un efort»
-— Blana o să fie o poveste bună, dacă o să fim confruntați pădure.
O să întâlnim din ce în ce mai mult! vânători și neguțăron de blănuri
după ce înaintăm spre nord.
Mă încrunt când aud dc vânători și dc neguțători dc blănuri. Apuc
ramura.
— Sune gara!
De data asta, abia fac douăzeci și cinci de pași. Mâine o sa mă aleg
cu o vânătaic dc toaca frumusețea. Mă sprijin de un copac ȘJ răsuflu
adânc.

O inimi aprigi jijrănf# 241
Țintești excepțional, spune Gtcy. Unde ai învățat să tragi
— Organizam întreceri în fiecare an, îi răspund, respirând sa- fjJir«dir

mă bucur de pauza de moment. Toate casele regale din $yH Slullow
trimit participând. Pentru trasul cu arcul» întreceri dbrc,di«tii din astea.
N-aved nimic asemănător pe aici?
El datină din cap.
”” ^"^ ^ê^ sc lupta ca să-i distreze pe nobili, dar nu uisu nimic atac de
oficial.
-Ce păcat! Prô^ j^ ^ ^ ^^ ol Wu-™ aminte, zâmbesc, apoi
adaug E un moment de sar- toart
Grey nu zâmbește.
NU nUStSln um5
n ^ gândesc hzde de sărbatoart în Syhl
- . . Aducându-miaminte că Tycho a comentat că

ca victimele, mă crispez. mama-si mănân-
i; * jignesc. spune Grey, dar o nuanță din vocea
luȚf^măgândes^^^ '
să apuc să-l întreb, apucă ramura de capătul care-i revi- o
ridică pe umăr.
^lg din dinți și procedez și eu la fel. Cerbul mi sc pare mai g c
fiecare dată. Vorbesc cu întreruperi, gâfâind între cuvinte.
Sora mea, Noii a Verin... e cea mai buna. Mereu... câștigă
premiul cel mare. La.., jocurile călare. Mă opresc să-mi recapăt
suflarea, după care continui: Mă pricep sa trag cu arcul, dar ea c mai
bună, Mulți sunt mai pricep uți. Unele întreceri... sunt brutale. Nu-mi
place», nu-mi place violența. Chiar și asa.„ aștept cu încântare
momentul în fiecare an. Mâncarea, petrecerile. Mi se spune- Mi se
spune—
— Lia Mata. L^-o jos!
Scap ramura și-mi sprijin mâinile de gcmmdii. Anime
f^ întuneric în pădure si abia mai vad silueta lui Grep în k?
nU , forma uriașă. înaintam foarte greoi, iar cu aștept să-mi
spimj j,, să-l roage pe unul dintre ceilalți bărbați să-l ajute.

242 Itall) KiJMMLREK
După anunți mamei» acasă m-aiii simțit incapabilă. Mai

neînsemnată.
După cc-am dat greș cu Rhen, iar acum dau altfel
grcșoiGuy mă simt complet neputincioasa.
insă Grey nu mai spune cad cheamă pe JacoL Rămâne
ucut câteva clipe, iar pe mine nu mă deranjează, cad încerc
să-mi maso umerii.
— Sunt mai puțin de două sute de metri până ui rabid.
Reziști până acolo?
Două sute de metri ar putea la fel de bine sa fie trei sur. c
kilometri, dar mă îmbărbătez și ridic ramura pe umăr.
— Cred ca da.
— Eu sunt siguri
O spune de parca ar fi ceva de care ar trebui să mi m Transpir, mă
clatin și încerc să nu cad.
— In Garda Regală, zice relaxat de parcă n-aș iî h ,c^ * pas, am
fost instruiri să mănuim bine armele, dar asta n 5 niciodată cea mai
importantă lecție. Am fost învățări să ne cons ram diferiți de alți oameni.
Ca un grup. în fiecare zi repetam îr u barca și răspunsul. „Cine sunteți?"
„Noi suntem Garda Regala
— Soldați L. soldapi mamei... Inspir greoi și completez. Sunt instrui
ți cam la fel.
— Dacă un străjer nu respecta ordinele, roata unitatea era pedepsiră.
Asta sporea rapid unitatea — și obediența.
—- Sunt sigura.
Mai ca mă împiedic de o piatră.
— După o vreme, un străjer începe să considere pe oricine alt*
cineva din afara unității ca pe o posibilă amenințare, spune Grey.

O ^W aprigi fljr^nli 243
Q țô ^ Ași este mai ușor sl respecți ordinele când ești mereu
nevoit M evaluezi și să ignori sau si evaluezi și să acționezi.
Nupî« îl mai ascult. Mă concentrez doar la cum pășesc pe
lăuntric și la greutatea ramurii de pe umerii mei.
— Trebuie s-o las jos,
- Aproape am ajuns. Uită-te la foci
Clipesc ca să-mi alun? . ,
, .. . = aspirația din ochi șt,
printre copaci, și, printre
rr
dl tatuară MHotțez si ta^ copaci,
7^ ^ mTOti Ôlic™ ^ syM M™ «»o amenințare, spune eL 1
M ramura cu palmele alun d ; d . “ -™ mar scutesc de f " W' a S1 m-
dln
^ * meargă «i t dl Q ^ ° P^ ^ ™arunce
Sa
“
în tufișurile astea ^ ^ caP^ înainte
— Așadar, cânj .
bătaie, continuă el o fac * ° ^^ ^ ™ ^^ ^ 2‘^ ê s*r" ne sunt dusmini . ^^
c 13X1
* uitat că, deși supușii voștri ^^^Wșt ei oameni. '
— Da.
-°w Unpm *’i'k^11 ®«t Sk

-u 7o"sw'™>î.
■^■adevăr, închid ochii,
- Nu pot... Nu por...
.ti urat putttni<3 decât crezi. Mai fa un pas!
i așesc, .
" încă unul.
Nn mai $tui c^j p^- au ^^ rămâi. Nu mai zăresc focul, dar, ni
schimb, îi urmăresc mișcările trupului pe întuneric. Vocea lui devine
hipnotică; „încă unul. încă unul. încă unul’*
Când Se oprește în cele din urmă, e ceva atât de neașteptat, încât
mai că o iau Înaintea ramurii.
«.'IM1.-II,' rM:.VMI H7M
- Pe toți draci.' exclamă Tycho. Ăh-i un cerb?

0 scap tn praful dinaintea focului și mă prâbtunc * >
Genunchii mei ating pământul, dar nu-tni pasă.
— Da.
A
— In sfîrșit! spune Jacob. Ceva cu niște came adeviutj p

oase!
— La Afara c un arcaș priceput, zice Grey.
— Și destul de fortoasă, se aude Jacob. Cât cântărește jfltnuL
ăla?
„Destul de forțoasl” Nu știu dacă ar trebui sa roșesc sau sici
încrunt îmi scor tolba de pe spate și-mi fac de lucra punândh loc
totul, lângă proviziile adunate.
— Am avut noroc
O mână mă prinde de braț și mă întorc, gata să dau glas iunei
Grey nu mat este relaxat.
— Forța si îndemânarea nu rin de «MW.

— Tu L-ai susținut în cea mai mare parte.
— Ba nu. Animalul ăla e de cel puțin trei ori mai mare do tine,
iar noi l-am cărat mar bine de opt sute de metri. Face o pauză apoi
adaugi Ar putea sora ta să Iaca arta?
Mă gândesc la No Ha Verin, la zâmbetul ei dulce și la părul bogat
Poate să nimerească o țintă neagră într-o noapte înnorată și nimeni n-
o s-o doboare vreodată de pe cal, dar, ca șt mama noastră, este zvelți,
grațioasă.
Nu, recunosc eu. Forța fizica nu c motiv de mândrie în Syhl
ShaLlow.
- N ai crezut ca poți să o /âci, dar apOr ai reușii. Asta depășește forța
fizici
Ochi, f, strălucesc în întuneric și vocea-i este Joasă. Nu ftiu cum.
dar a lăsat deoparte comentariul răutăcios, transformând»-!
canried with CamScahner

O inirtiJ aprigi și/ranU 245
ci «vi mii frumos, Mai bun. Poate că mama s-ar încrunta, clar,
prtitni primi dară după multa vreme, brusc, mă simt,,, capabilă.
Rușina îmi colorează întt-un final obrajii, așa că îmi feresc
pitirta. Mi gândesc la «-a spus când stăteam de vorbă. Oamenii
mei, oamenii lui - nu ar trebui să existe nici o diferență. Nu mă
așteptam la o asemenea revelație din partea lui.
Dopa zile în șir :n care m-am simțit diferită de bărbații dm jurul
meu, momentul ăsta pare semnificativ. Vreau sa mă agăț de el □
vreme, si mai rostesc câteva cuvinte. Să simt în vocea lui ecoul
mândriei pe care n-am mai auzit-o de atâta timp.
— Alteță! strigă Wc, Daca ni cin nul dintre voi, oamenii, nu
vreți inima, pot s-o iau tul
Grey privește cerul și se întoarce cu spatele. Orice scânteie s-
ar fi aprins între noi se stinge.
— Stai liniștit, lisak! spune eL Inima-ți aparține]
CAPITOLUL DOUĂZECI J|jASf
GREY
F--.
OCUL PÂLPÂIE, INSĂ CEILALȚI ADORM, AȘA CĂ NU
FAC NMC Ci să-I Sting. De cealaltă parte a tăciunilor aprinși, Lu

Maia e?1 ca treaza și se iută în gol cu o privite distantă. M-a surprins
câni h castel, și-a croit drum cu forța în camera mea prin seminții. la
seara asta m-a surprins din nou. Este aut de liniștita și de cuminte,
ca nu m-am așteptat să mânuiască un arc cu atâta siguranță. Nu m-
am așteptat să ridice ramura pe un umăr și să care cerbul.
Nu-s obișnuit ca oamenii să mă surprindă.
fâe parc-ar simți ca o cercetez cu atenție, își ridica privința dt la
flăcări ca să o întâlnească pe a mea.
Ar trebui să dormi, spune ea. Pot să stau cu dc veghepwi
când sc trezește Noah
Noah e întotdeauna primul care adoarme, însă c mereu pn- mul
care se trezește, cu mult înainte ca soarele să apară la orizont Spune
ca prin natura meseriei Iui de doctor, s-a învățat să doarmă oriunde și
oricând. Poate sS se întindă și să adoarmă în câteva secunde - c un
talent pentru cared invidiez.
Când încerc să dorm, mă întind în întuneric și urmăresc stelele si
mă gândesc Ia tot ce o să Sc pxqrdâ ^ ^„ft// 0 ^ $f
□ ifliffii apriga șiJranii 247
j/ștrunt într-un război civil Mă gândesc la Syhl Shal’.ow și la fit m.ii

avem î^ă dc mers si dacă o să fim în mai multa siguranța decât aici.
Prefer sa vad cum sc stinge tocul odaia cu trecerea nopții-
— Nu, zic eu, Mulțumesc!
0 urmă dc încăpățânare licărește în ochii el
- Nu mă crezi in state să te trezesc^
- Nu neapărat. Cred că eu nu sunt în stare să dorm.
-A!
û T* L" ' ^ ^û-se în umbrele adânci, unde JacoN Noah ș. I ycho
stau întmși ^ ^^ ^ ^
Iui e undeva deasupra, pnntK ramuri, sau poate plecat să vâneze. .
Carnale cu care s-a ales Tycho dup. ^^ ^^
tțro.at nane mult, mici vânătăi împestrițând spatiile dintre ele.
^<17^în ^ ^51 p- —««» de ^ <hta când ridicăm tabăra.
— Se vindecă, spune Lia Mata.
- j U' ' >XK 11 a’UL ^™’ îndoi degetele și clatin din * i ■ 1 ^ ^^^
^^ P®1* inutilă dacă funcționează numai vtau mea c h pericol
Sigur n ai luat o sabie și teâi așteptat sa fii pricepui din
prima zC ’ rr
’ Nu, dar,., aia-i altceva.
Se ridică de unde stă și ia un mic pumnal din ascunzișul nostru*

Când se întoarce» se așazâ lângă mine,
'— Poftim! Exersează!
— Să exersezi
Mă ia de mână și-i «ml degend mic și rece pe al meu. îmi în-
toarce încheietura și apoi ridică pumnalul
U smucesc mân* ca si o prind de încheieturi
ambcanner
ți sfâșie brațul
“îfr,.
de un mic pumnal? când
— Nu de pumnal nu tem Ea ridica din sprâncene.
— Te temi de muie?
Nu. Da. Nu atât de mult de eaf ci cât de ceea ce «prezici
Când am început călătoria asta, eram extrem de sigurei^
să fie despotica și poruncitoare, cam ca marna o, Karj Ev Ma
așteptam sâ mă forțeze să depun un jurământ în KETE
siguranței sau să recurgă la tertipuri ori vicleșuguri. Mi
totgândhc la prima noapte, când am crezut ca lisak ar putea
si măomoarct cum a îngenuncheat ea în tufișuri ca sa mă
rina dcmâiHȘHk: șoptească numele.
Nu mai sunt sigur.
eliberez mâna.
— Am văzut ce pori să faci eu o săgeată.
Tânăra zâmbește cu tristețe. Mă pregătesc pentru mușcătura lamei,
însă este rapidă. Sângele siroiește înainte sa simt dure rea. Stclde
așteaptă, mici stropi de lumină pe sub pielea m^ & împrăștie când ic
acord atenție, ca și când aș încerca să adun fonf de praf dintr-o rază de
soare. Un strop de sânge îmi cmg^ pf ^[ ca să dispară în mizeria de pe
jos, iar eu oftez adânc.
■ Nu totul se poate obține cu forța, spune Lia Mara.
— Evident
Știu că poți să fîî blând. Te-am văzut cu prințesa Harpei- O nouă
nuanță se strecoară în vocea ei, una pe care nu o înțeleg pe deplin, un
amestec de incertitudine, dorință și dezamăgire. Mi uit în sus ȘM cm privii
dar M sc ^ f3 ^j Jc sânge de pe pielea mea.
Nu s-a întâmplat nimic între mine și prințesă, zic eu.

O irtrmJ oprimi ji/wfJ
24
^ Ca întâmplat «va între tine și prințesă. 9
^ciocbtx Serios!
Am w1 pumnal, Grey.
Intr-un final își ridică privirea. Cuvintele ei sunt zeflemitoare, jjj în
ochii fetei zăresc un sâmbure de adevăr.
Nu mă minți!
— Aș putea să te dezarmez.
— Ai putea să fii cinstit cu mine.
— Prințesa..
j Voca-nu iuțește cu un ofat. însă bineînțeles că nu există acute. Lia
i Nara știe de vrăjitoare. Știe că Disi e o făcătură.
c Ca să înțelegi relația mea cu Harper, spun eu, trebuie să ințdegi
; ce s-a întâmplat cu prințul Rhen. Vrăjitoarea Lilith l-a blestemat Avea la
li dispoziție o toamnă ca să găsească o fată si să-i câștige dragostea; altfel,
se transforma într-un monstru care urma sa terorizeze regatul Emberfall.
Li a Mare cască ochii.
i — Fiara monstruoasa care ne-a alungat armata?

El și monstrul sunt unul și același. Fac o pauză, apoi continue La
sfârșitul anotimpului, dacă nu reușea, devenea din nou om și sezonul
începea iarăși. Doar ci» cei morțt rămâneau morii.
Se uită cu atenție la mine.
Se presupune că familia regală a fost ucisa în Disi.
Mă uit din nou la ea și aștept să-și dea seama. Fot mi se pare că sunt
vinovat de trădare rostind cuvintele astea.
— El a (acut-o, spune în cele din urmă în șoaptă. Când era monstrul
Ea se cutremură.
— Pentru prin* «^ ^ “ ^'P^rasc. Mă țintuiește cu privirea și
întreabă. Și n

Și eu am fost captiv la fel, Însărcinat sa găsesc fete ajf ^ rupă
blestemul.
Lia Maia se încruntă.
— Cat a durat să o „găsești” pe Harpei?
— Timpul la castel nu trecea la fel ca timpul în EmW!l. Nu am
cum să-nu dau cu adevărat seama. Aici au trecut câțiva am, Ji* între
zidurile castelului... Acum este rândul meu să mă cutremur, după care
completez: Era interminabil, iar Harpei, ultima noastri șansa - și nici
măcar nu a fost fata pe care am ales-o.
— Nu înțeleg.
— M-a văzut încercând să răpesc o tânăra si m-a atacat cu o bară
de fier,
Brusc, Lia Mara râde din toata inima-
■— Știam că o placi
— Nu voia decât să plece acasă. S-a luptat cu înverșunare pentru
asta. Dar, când nu a putut, și-a îndreptat atenția spre Ember- ÎL La
insuflat din nou lui Rhen credința că ar putea să-și salveze poporul. Mă
opresc înainte sa adaug: A devenit prințesă datorită cuvintelor și faptelor
ci, nu pentru că așa s-a născut
— Al exclamă Lia Mara cu un vădit scepticism. Deci între voi există
doar un „sentiment de admirație reciprocă”.
— Am îndurat multe împreună, dar soarta nu m-a adus în calea ei
pentru altceva decât prietenie.
- Asta pentru că nu ai simțit nimic pentru ea sau pentru că ai jurat să
te supui prințului?
Lia Mara este mult prea isteață.
— Contează?
Inii întâlnește privirea cu îndrăzneală.
— Da.

--«^-TJ»^
^^^^ ■
nBB
- ta ^ cum s-a mut la ts«, m ê ^ ^
1W 1 Emberfall în pericol.
î^' — Mi-a îngăduit sa fug deoarece știe ca n-o ja pun regatul in
— Te ar fi însoțit, daca i-ai fi cerut-o.

— Jacob a rugat-o si ea a refuzat,
— Tu nu ești Jacob,
Tresar și-mi feresc privirea.
— Nu contează. Nu i-aș fi cerut așa ceva.
Mă aștept sa afișeze o expresie cinică, dar poate aude a
din cuvintele mele, căci se încruntă, cu ochi plini de tristețe.
— Ai fost foarte loial.
T>a. Am fost. Mă uit la flăcări, iar ea mă strânge de mană.
—Când, un om nu-ți mai merită devotamentul, nu e g>
ta, Grey.
Nu știu ce să zic. Oare îmi merită Rhen devotamentul.
degetele ei îmi ating încheietura, ușoare ca o pană Poate ai
nevoit de ceva cate să-ți distrag^ ate
Ma uit In jos. Rana s-a închis.
— Mai fă-o o dată, îi cer cu vocea un pic ^P
Ea ridica și coboară rapid pumnalul.
De dau asta, lama îi taie dosul maiou-
Ca și mine.
Ce făcu. i « o lipește peste rana ci, ap01
— Șțșl Mă apucă de mana *
Vinde c-ol
BRIGÎD KEMMER£R
încerc să forțez stcWf ^ Jf jnb ^ provocat-o sigură, dar
bineînțeles că se-mpr^nf și ti^ .
1
^posibil de prins.
bistriți atâția! inii cerc cx Vorbește! Zi-mi cm' ^ oă-ma
ceva/ Orice.
Cine e spionul mamei tale în castelul Ironrose?
— Fd! iiralla!
îmi dă o palmă peste frunte.
Nu-ți mai face griji pentru prințul ăla nesăbuit,1 Gestul
este atât de neașteptat, încât mă umflă râsul Ea se uita în alta
parte, însă mâhnirea i se citește în ochi.
Nu merita grijile tale. Prințul Rhen nu-p este aliat
Nu vreau să mă gândesc la Rhen. Sângele Liei Mata e lipicios
sub degetele mele, însă nu vreau să văd cu câtă măiestrie nu
reușesc să i indec nici rana eh îi cuprind mâna.
* Spune-rru ce-ai zis?
O roșcată îi colorează obrajii
Aaa.„ nu cred că există o traducere.
■ Cine-i mincinosul acum?
tril stîla, Roșește si mai tare, dar totuși răspunde: Bărbii
neghiob.
Cred că-uu plăcea nu; mult când nu exista o traducere
Ea râde, iar scânteile de lumină din sângele meu răspund ro-
tindu-sc și dansând Toate instinctele din mine vor să le forțez să se
adune în punctul în care pielea mea se atinge de a ei, însă îmi ‘-pun
să aștept. » fa răbdător. Să fa f W
- de vorbești atât de bine limbi din Embcrfa.il? o întreb.
tonoranr ^ ^ răspunde ea. Mama spune că e culmea Ignoranței ȘJ
aroganței să nu vorbeai limbile
învecinăm. * P™°r ™ Orc ne
Asta-i o evaluare destul de sinceri
O iftrmfl Oprimă țiJhînîJ 253
— Sunt sigur că grănicerii noștri au fost școliți, dar lori das- tiliidin
Ironrosc au fost uciși în primul anotimp al blestemului,
— Serios? Jacob și Nash o vorbesc foarte bine.
Clatin din cap.
Ei îi spun êngleză . Limba noastră seamănă cu cea din lumea
lor. Mă opresc și repet în minte cuvintele ei: Fdl siralk
Ua Mata clatină din cap,
— Nu atât de apăsau Ftil iiralla.
Cuvintele i«rostogoli de pe limbă ^ nkiun ^
Mei încerc o dati și ca chicotește.
- Cuvintele vome sunt foarte dure. Cu mai multi blândețe!
dl «A zic și, de data asta, își mușcă buza ea să-si sseun- da
zâmbetul.
21 “ ^ ^ * 0 du« k g^ ca să-mr șoptească pe
—■ Fel! ffrdk
JS i ”Tk “ ^û -1— b-i«=c arnint J "" n'°ment ^ *n ™ț» mea. dar acum nu-
mi aduc munte când.
— Mai rostește-lc o dată!
vocea nu s-a îngroșat de emoție.
■ M siraiU
getele i s-au relaxat pe încheietura mea. li ating buza de jos cu
tgetul marc șt ea deschide ușor gura. Mă trezesc întrebându-mă
Cum ar Ti să-i mângâi maxilarul. Obrazul. Urechea.
Soldații ar putea să se năpustească din copaci chiar în clipa asta,
tar eu aș ft răpus imediat.
— Nu p-ai mai exersat pronunția, concluzionează ea, dar ochii îi
dansează.
___Bărbat neghiobi rostesc ascultător,
Scanned with
25 BlUWD
4 KEM
Râsetul ci îmi gâdilă degetele, dar se termini cuMBJBI
tir» ^ i
smulge brutul din prinsoare.! mea.
— Ai reușit!
Sângele și tăietura de pe .antebrațul ci au disparat 0 im ci, mina
și-nu trec un deget peste pielea catifelati
Ea se în fi oara.
— Vezi? Știam ca poți sa fii blând!
Vreau sâ-i ating din nou gura și sa i-o dovedesc.
— Crezi c-ai putea încerca și cu Tycho? mă întreabă Lh Mm
Tycho. Pentru un moment frenetic, nebunesc, abia-mi aduc
aminte cine este Tychor și cu atât mai puțin ce ar trebui sa încerc
Neghiob, intr-adevăr* Tușesc.
— Da. ar trebui să încerc
— Oare să-l trezești?
Nu știu. Sunt nevoit să clatin din cap ca să-mi limpezesc miri’ tea,
Har Lia Mata pare să ia drept răspuns gestul meu. Traversez poiana
spre locul in care doarme Tycho. E gol în partea de sus a trupului, căci
spune ca bluza îi atinge rănile în somn. In ciuda aerului cald, doarme cu
brațele pe lângă corp șt respiră lent și profund.
Mă las pc vine ș(j ațlng U5or pe umăr cu mâna.
EI tresare și încearcă sa se întoarcă. Deschide brusc ochii, căutând
pericolul.
Eu ridic mâinile.
Lmistc-tc! îj șoptesc.
Nuce ompleț treaz și privirea îi c un pic sălbatică. Asta mă face sa
mă-ntreb ce vise îi bântuie somnul
— Grey, ce...
— N-ai de ce să te temi, îi zic Voi,™ .
D,am
^|f ' să-nerre sa-p vindec
— or or
25
5
, „dinnoupc^^^
„Lui său, de parcă p-ar face griji ca o sa-l doara.
K ating din nou umărul, cât mai blând posibil. Vânatailc sunt ede RUI
u tc
” mtinzându-i-se pe șale. Uncie răni sunt dc
,n roșu violent, și știu că pe Noah îl îngrijorează infecțiile. N-am [ftsîdt
niciodată din cauza violentei, dar stomacul mi se strânge de fiecare dată
când îi vad rănile, Sunt responsabil pentru asta.
Când îmi mișc mâna peste o rană superficială, rămâne fără suflare,
însă nu scoate o vorbă.
— Nu trebuie sa încerc, spun încetișor.
— Nu! Fă-o!
0 briză rece adie printre crengile copacilor și-mi dau seama că lisat
trebuie sa fie prin apropiere. Parca sunt mai sigur de scânteile dc sub
degetele mele. închid ochii și mă gândesc la Tycho când era la
Wotwick. La cum m-a implorat sa-l învăț sa mânuiască sabia. La cum
a pășit înaintea lui Kantor ca sa-l împiedice să-- rănească pe lisak. La
cum mi-a păstrat secretul, chiar riscându-și viû.
Mișc mâna, degetele plutind peste pielea vătămată» Tycho
scâncește.
Deschid brusc ochii. Ai lui sunt închiși strâns, iar raa-xilind îi
«te încordat. Nu s-a vindecat nimic. O lacrimă i se agață de gene.
— Ună-mă! spun eu,
— Mai încearcă, șoptește băiatul
— Mai încearcă!
r' 1 aține din nou. Rănile sunt de departe nu g
Ezit înainte sa-l ating u ..........................
•- pe dosul mâinii.
vt decât O mica u i . jere -,n ține, Alteță!
— Are foarte maw
Scanned
1
25 RRIGD KEMMLRtfi
6
MMmldowU lui W m.,^^
MW pnntre copri, Ochii /ui ^ Jllc„c h mmr ^.
— Nu o irosi/
închid ochii și ating iarăși cele mai grave răni.
Tycho RJ^ sacadat, insă rămâne nemișcat. Nu știu daca ba
Maia rorbo^ dacă pur și simplu îmi imaginez vocea ei.
«Cu blândețe.”
Scânteile șt stelele pâlpâie și așteaptă. Alung duelurile și
notați dtn gândurile mele. Mă gândesc Ia Tycho rânjind, sigur de
naos întrecerii pană la caverna Iui Jodi. Ma gândesc la el stând în
pj promițând să-mi păstreze secretul. Mă gândesc la faptul d reacu
nu s-a domolit și că a fost prima persoană în care am avut uvriere
după adu amar de vreme.
»O M-p păstrez secretul, Hawkl"
Am ochii închiși, dar stelele par să-mi umple oricum priviri,
luminând cerul așa cum au făcut-o în curtea castelului» Deodată,
ûnr peste toc Vreau să Ie prind și sa Ie înfig în rănile lui, așa an a?
implanta sabia încr-un dușman, însă acum îmi dau seama că Iii Mara
avea dreptate. Ăsta-i un alt fel de îndemânare»
Ii ating ușor rănile și las stelele sâ-mi danseze pe sub rarfiirilt
degetelor. Tycho icnește din nou, dar nu ma opresc. Conturez recare
fâșie de piele rănita, fiecare margine .1 cicamcilot, frecare
<*»tură făcură de Noah.
Aha. șoptește Iisak și eu mă cutremur din nou. Ai descoperit
trucul'
suspin se aude din gâtul lut Tycho și-mi retrag mâna. Ste-
pâlpâie și mor. Descind ochii.
— Iartă...
opree brusc Vill3rj;(c au ^^ ^ ^ ^ ^ ^nnc^me^p,^ vindeC3[ Tythoiș ^
■MA d< panta Și sc rifc pe ^^ ^^ ^ ^
urne pe pufai art-i acoperă fața șt respira la fel de greoi ca atunci
cănd traversează in goană orașul.
canned with Ca m Scain n e f

1
25 pentru că se năpustește asupra mea și-im

Apoi nu mai vad nimic
7
cuprinde gatul cu brațele. Ca un copil, respiră sacadat pe umărul
meu.
— Știam c-o sa mă vindeci! Știam eu!
Emoția din vocea lui este atât de intensă, că și simt cum mă
strâng* pieptul. Mâinile îmi tremură de parcă m-aș fi luptau Chestia
asta mi se parc puternica, Folosi rea rr. Simt atât de multe, incit
gândurile inele nu pot să le cuprindă. Regret, pentru tot ce s-a
întâmplat de la bun început. Vină, pentru că nu am putut să-l ajut
înainte. Ușurare, pentru ca am reușit să-l ajut anent
Și, dincolo de toate, atât dc mărunt, că aproape nu-1 recunosc, un
strop de mândrie că, în loc ca magia să aducă teamă și chin, Ci în
cazul lui Lilith, sau durere și moarte, cum o tace sabia mea, magia
din mine a adus vindecare și încredere, iar ăsta nu-i lucru
neînsemnat
canned with Ca m Scain n e f

CAPITOLUL DOUĂZECI $1 JAPH
LIA MARA
CÂND NE TREZIM, IISAK RAPORTEAZĂ CÂ SOLDA ni ȘSTRAJE- rit
sc pregătesc sa rasă din cel mai apropiat oraș șt ca o sa meargă in
fața grupului nostru. Grey crede că o să fie șansa noastră sa găsim
cai, mai ales că avem pielea de cerb pe care să o dăm la sdutnli, iar
ăsta e un pretext bun. Rămânem în tabăra noastră .oală ui, până
când Iisak ne spune că au plecat, după care strângem blana,
coarnele și plănuim să intrăm in oraș mai spre apus.
Scorbura Nevăzută este un oraș mic ascuns la bazin de la granița
cu Embcrfall și Syhl ShaLoW. Când ieșim din pa spre vale,
frumusețea împrejurimilor mai că mă Iasă fără Văzduhul albastru
capătă o nuanță închisă de violet in depărta La stânga și Ia dreapta,
copacii dc pe versanți se întind cât iezi _ ochii. Frunzișul c de un
verde intens, dar aerul de aici este ui f mai rece, împrăștiind
frunzele care abia se înroșesc,
Tycho sta cu gura căscată, ceea ce-mi amintește de comentariile
Ncllei Vcrin din trăsură, când făceam la fel.
___Uitâ-tc bine acum.' spune Grey. Nu poți sa te holbezi JS-L
când intrăm în oraș,
___Munții sunt șt mai mari decât mi-am imaginat/
S(3nne5wnîTamScan ner
O inimi «pfijji ii /««^ 259
Cu siguranța nu seamănă cu Rillisk.

ț^y înaintează, lăsându-nc în urmă.
Țoți cinci am atrage prea multă atenție, așa că Noah și Jacob ^yti
’n pădure. Accentul lor Rar da de gol aproape imediat. I^jjț a
dispărut, dar nu cred că c foarte departe.
Credeam că Grey o să-mi spună sa rămân și cu în urmă. însă t-air.
propus s’ ^ dau drept sora lui, mută din cauza unei febre din copiline.
— S-ar putea să stoarcem ceva compasiune, am spus cu. Când 0
sa ne tocmim.
Colțul guri, i s a ridicat doar puțin, privirea lui fiind de nepătruns.
- Ingenios! a spus, și ^ a fost wt
. g " de treabă toată ziua, agățând din nou pielea ca să se că se
usucă, intrând în Scorbura Nevăzută ca să vadă cât de aglomerat o să
fie, «rându-, informati, lui lisak despre așezarea -A-.fccun^^^
cu arcul si săgețile, sperând să mai

săsesc vânat ca s5 , or
n Triai
tiuite piei de dat la schimb. Gel puțin asta
k
Eu mi-am petrecut ziua

spuneam bărbaților. De fapt, aveam nevoie de
care sa îmi ocupe mâinile și gândurile. Nu a contat. Indiferent cc
trebuia sa fac. mă concentram doar la clipele petrecute lângă foc,
vând Grey mi-a atins buza cu degetul.
Chiar și amintirea este suficientă să îmi dea fiori. îi tot arunc
privm pe furiș, ca și când ochii mei n-ar dori să se uite La nimic
altceva. In prima noapte când m-am ascuns în camera lui la Iron-
rosc, am crezut ca este agresiv și rece, dar, după ce mi-am petrecut
câteva zile în prezența lui, am descoperit că nu este deloc așa. E
tăcut, puternic și sigur.
260 BRIGO K&'.^P
întreb ce o să creadă son mea despic fi. Ei m-a tjA

^3[{j^ oi Epsâ mea de cipfnmp oi bărbații, du tiz^ f-^, ?°ptJrn
și $â cbiccrim în intimitatea trăsurii nûtn.
Dar bineînțeles că nu o să avem parte de asemene roțc^ y
ÎH^ta ce ajungem ia Pătatul de Grisul din tyM MP» >^ ° sî ceara
No Cei Venii sa îi seduci u ^ pcuu os o ^v înainte să ii sprijine
pentru a-și revendica trenul
Mă cuprinde deprimi înainte sa ajungem în rai ^ fî^ plutește
deasupra văii aducând o briză rece Jaqpr =. ^mpiJe atârna lăn^ă
pragurile ușilor, în timp ce mimuri! pț& «iste lumânări Străzile
picturii nusunt J£^^ ^^ “* suficient: oameni cat să atragem câteva
priviri curioase.
Mt^m împletit părul roșcat ȘJ mi-am ascuns coada în tusa a
^tură impiumuută de ta Jâcob. f^cbo duce piela j- ■ ™x~ timp cc
Grnr și-a leât coamele pe spate. Eu și Tjcnu a ' un pumnal ta șold,
însă Grey este singurul care arc sabie- ,j _ mirat din cauza asu, dar
s
Grey i-a spus ^ af fi neobișnuit ca BQ impli vânători să aibă multe
arme
Mă gândesc din nou ta bărbatul ăh șt ta fiica lur- -Avea (tai ^
«ingur cuțit ta centuri
«, Ucideri-iT a spus Nolta Vcrin.
Ah, soro!
Grey se uită ta mine și probabil mi-a observat fApresta, deor-
rece se încrunți
—- Pâri tulburata, șoptește el
Inspir ca să vorbesc și apoi mi-adne aminte că sunt muti Nu știu
cum să îf explic toate lucrurile, deci dafin din cap și ridic din Umeri.
Grey se apropie.
— Nu o sa pălești nimic.

O mnrj (sprr^gj BjrJnîJ 261
f^dc «sunt neliniștita din cauza orașului. Probabil ar trebui 4 fei

înjurată de oameni care sigur au văzut distrugerile ca- -i*r de scditii
mamei mele, dar nu sunt. Străjerii lui Rhen au r>itrui departe, iar
Scorbura Nevăzut! pare tăcut și liniștit.
I cțușt. faptul că a încercat sa mă liniștească arc ceva fermeca- :r;.
$apinrta mea dispare. Mă uit din nou în ochii lui sinceri și in
aprobator din cap.
Tycho inspiri adânc.
— Simțiți mirosul de mâncare?
E nu, dar, de îndată ce o spune. îmi dau seama că ihJr-idMf
™ânorurilcir. Drumul este mărginit de căsuțe . P ^ dar înain U pare să
fie o clădire mai mare, cu un r . e paie și un coș masiv pe care iese
fum. Niciun zid “ înconjoară oamenii, iar bărbații și femeile par să
vină si să plece - ^ d,^. MlroslJ de ^ ^
de băuturi plutind peste tot.
.; " c?^* a^0' spune Grey. Sper ca în seara asta o să
i /“nWătot sau pe cineva dispus sa ne lase să dăm pieile
mschmibulunor^
r ' ^ acoperișului atârnă o tăblie cu numele cavernei: ôșul Rugi ni„ M
.
. . . ® lesc de toate mărimile sunt înșiruite pe podea,
^^ ^^ ocupate. Grey trece pe lângă ele ca să ajungă la ^ . ^
^^ mijlocul încăperii, unde ne face semn să ne așezam.
Car ciumatul este un chel în vârsta, înalt și slab, cu o barbă
deasă. Ne aruncă un zâmbet vesel și dezarmant.
Călători’ spune voios. Bine ați venit în Scorbura Nevăzută!
hu sunt Eowen. Doriți mied?
— Apă, dacă ai, răspunde Grey. Eu sunt Rând. Ea e sora mea,
Mori, iar el este vărul meu, Brin.
Eowen aduce mai întâi o carafa și trei halbe și apoi o farfurie
cu biscuiți, gem ți brânză.
— Păreri cam obosiți de pe drum- îmi zâmbește și îna^ A
fost greu drumul, lato?
Mă întreb cât de obosită par. îmi ating gura ^ ^TJttdt t clatin
262 BR?GÎD KEMMERER
din cap.
— lart-o! zice Grcy. Sora mea nu poare să vorbească
— Eh? Eowcn râde și lovește tejgheaua cu pilim, rfiiglaj
Atunci o să-și facă soțul fericiri
Mă încrunt.
Grey râde.
— Intr-adevăr!
îmi răstorn cana cu apă spre el
Grey este rapid si sare înainte sa' se ude. îi zâmbesc prostește
Mi aștept să se uite urât la mine, dar în schimb . strâmb, ochii
strălucindu-i-
— Nu își apreciază nici fora ^^
O, md tuc^ntaz^. Inima îmi bat* cu putere
cârciumar din priviri, iar ci șterge tejgheaua- Tycho îii drege glasul
și se întinde după un bis
-— Avem blana dc vânzare dacă se-nt^p •
din cras, ,s■
— întotdeauna exista o piață pentru blanuri, ^jlifi iarna. Eowen
oftează și nu mai zâmbește când zice* Am ra vânătorul nostru.
Bietul bărbat a fost ucis de demonii ăn t
peste munți.
Inima îmi tresaltă în piept.
„Demonii ăia răi de peste munți."
Eowen oftează.
— Acum, Garda Regală vine în oraș ca si caute un vrăjimr, Sc
presupune că este moștenitorul tronului, dacă^j vine să Crt# așa
ceva/ Aș spune că oricine e la fel de bum De ani de zile nu i-a

O himf ^p^J $ytântl 263
rfciț îminui de Scorbura Nevăzută. Face o pauză și apoi adaugă:

<7[rn din nord] Ați ști despre ce vorbesc,
— Eu sunt din Valea Wildihome, spune Grey. Chiar știu.
Eowen se iniristeazi și mat ia:?,
— Ah dine d t un oraș plin cit tristeței Am auzit că era o ha ii căni copii ai fost uciși unul ^ ^ &
^ $ [owl M pateul nMptn. Nimeni nu știa âre a ficut.o E1 * ^ $ puu osiiuiui, plhă $ ^nge ■
Lingi mine. Grey înțepenește
-g îmâmpht J^ „ fiul d ^
fi vine a crede? Să câștigi atâția

* pierzi ton copiiiî
Cr;y iși d^ gi j r
^^‘^^îngro^
" plat eu vânătorul voitai! întreabă Tycho în
Rptl
HWU datiră din cap
— U chema .
IUL J scapi As - ' ^ ^ ^ ^WK^ Una dintre fetele t ^ ^1 k$t bn êvăm nikeL Animalele ale» l-au
“gustat ^ Spițe.
Qândpk
5 1 î°*Wttț femeii care pierdut teri copiii dar
1
^^kim-a^^ *
vrea si pot vorbie
«U FiU cc aș 5Vutie.
Se sume binț sora ta? întreibă Eowcn.
G^ st d& li mine. Nu șl iu ce vtde pe chipul meu, dar ți privitei Ini a devenii, rece, trista
ți Jc nepătruns, Expțțția lui îmi amintește noaptea-n care l-Atu cunoscut. Esic aproape
înspăimântător.
IU K ut&dinn™la Lowcn.

264 BJUGID KEMMERER
— Mă tem ca încă mai suferă din cauza febrei care a lăw<

muti
încerc din nou să zâmbesc tâmp, dar nu știu daca reușesc Mt
degrabă par smintita.
Eowen mijește ochii la mine.
— Ah! Ceva din partea cealaltă a tavernei îi atrage pnru și
spune: Uite-o pe fata lui Fredd! Ea știe unde poți să primești bani
buni pentru blană, Raina! Fato, bărbatul ăsta are o Hani de vânzare!
Fac tot posibilul să evit să îi urmăresc privirea. îl apuc de boț pe
Grey și-nu înfig unghiile în pielea Im, dar nu mă pot abține.
El se apleacă spre mine.
— Ce e în neregulă?
— Pot să te duc la fierarul nostru, domnule, se aude vocea sfi-
oasă a unei fete din spatele nostru. Fiul lui lucrează mult ui Hmi î
piele. Era unul dintre cei mai buni clicnți ai tatălui meu.
O, aud tristețea din vocea ei! Inima îmi tresaltă iarăși
Nu știu dacă o să mă recunoască, dar nu mă pot întoarce. Nu pot.
îmi parc rătd vreau să spun. îmi pan rău!
Mi-aduc aminte că Harper mi-a spus aceleași cuvinte și d k-am
ignorat.
Grey se îndreaptă de spate, iar cu fixez cana cu privirea. încă-l rin
strâns de antebraț
— Ești foarte amabilă! spune el, îmi pare rău să aud ce s-a
întâmplat cu tatăl tău!
Grey mă trage dc mână.
—■ Haide! Fata poate sa nc ajute.
Nu pot risca să nu recunoască.
— Trebuie sa fugim, îi șoptesc

O inimi aprigi țijnnta 265
El nu mi mai pune alte întrebări. înțelegând, tristețea i se sire-
— Prcfi-te bolnavă, îmi șoptește repede» Leșină. Cobor de pe

taburet - și apoi cad.
— Li* Mata! strigă Tycho.
Mi a spus pc numele adevărat. Șuier alarmata când Grey mă prinde.
Suspinele tuturor se aud în junii nostla
- Să aduc un vmdecătot? strigă o femeie.
- Și a pierdut cunoștința. spune eL O pitește deseori.
tuteze, dar o altă pme ZT ° P““ ^ ^ ”“sâ Pro'
gW M ca să îmi JV™ '^ ™ ^ '^ ^ ^
_____- Miroase discret a fum de lemn.
;
pădure ' P csc pe piele* Am fost acolo. în
Spre uluirea mea. nu ' ‘ ‘

întoarcem în tabăm^rtă ^^^ & ^ ^ “k™ ” "' ““osc dimineață pe fierarul”” ^ ^ ^ “'*
E liniște p^ț Q ț ~
vad ^ * f°ițez să nu mă uit la fată, dar sunt cum âcționează.
7 ^neînțeles! âpune ex
Grey dând din cap.
discuțiile "^ ^^ 1U* Tycho, iar apoi ne întoarcem.
, e încep sa revină la normal în jurul nostru. Suntem
1
uoar niște
. * ■ on care au ceva ^ vânzare, o mică ciudățenie tre-
toare, nimic prea interesant.
iese din gulerul tunicii.

Stai! strigă Rama din spatele nostru. Cum spuneai că o
cheamă pe sora ta)
— Moft, spune Grey. Iartă-mă, aș vrea să mă întorc în tabără
înainte să $c întunece de tot!

n -w DKK^P MMMEXEX
— Nu, băiatul tocmai HJ ZIS altfel Vocea slabă a Hainei capi ^

putere: Te-am auzit’
— Știe; ii șoptesc.
■— O si fim nevoin să fugim, spune el Când o să-ți las po^ rdc
pi»
-— Eoênl strigă Rama. \ ocea-i este frânta și plină de disc» dar
strică: A fost acolo; Ea e rial
Picioarele mele arme strada. Grey ia de mâni Trcbo exe chiar
Lingă mine.
Strigatele umplu aerul din spatele nostru, dar fugim pe oHt rin. Nu
$unt prea rapida, insa inima ie da forjă picioarelor și alergăm prin oraș,
printre case, ferindu-ne pe alei Un vânt rece suSs pe străzi și știu că
fesak trebuie sa fie aproape. Cerul s-a întuneca; aruncând umbre și
întuneric oriunde ne îndreptăm. O femeie țipi când îi traversăm în
goană curtea.
Inima îmi bare repede.
— O să scăpăm de ei în pădure.’ spune Grey, aproape târăn- du-ml
Ocolim casa asta și dispărem printre copaci.
Iisak tipa deasupra. Pare un avertisment.
Ștrx gândesc eu. Fu^.
Cotim brusc și mă opresc, gata sa o iau la fagi
In schimb, mă izbesc direct de un străjer cu haine aurii si rotii.

CAPITOLUL DOUĂZECI Șl OPT
LSAR S-A ÎNȘELAT. STRĂJERII LUI RHEN N-AU PLECAT MAI DE-
paie.
Nu cred ca se așteptau sa ne găsească - și cu siguranța nu «au pregătiți să dăm

chiar peste ei. Unul □ întoarce pe Lia Maia șt u pune un cuțit la gât, dar tot pare
surprins să ne găsească aia.
Pare la fel de uimit când vârful săbiei mele îi găs^^ carotida.
— Dă-i drumul! îi cer.
Șase soldau își scot armele, dar nu o cobor pe a mea L-ia Mara are ochii mari
de frică și-și înfige degetele în apărătoarei de pe brațul soldatului, încercând să
îndepărteze cuțitul de gâtul mai puțin convingător decât sabia mea, dai, în onK a2’
eliberează.
Lângă mine, Tycho își scoate pumnalul.
Ca întotdeauna, vreau ca el să fugi c I urmat din tavernă devin mai
strident ,
”XrX'"-^ * °“ * * ^
Nevăzută?
Scanned with
L-au găsit cu ca, exact , ucidă? â cum
-Po^teucidîna^
Apaș puțm, lar sângcIf;, R ^ P ^ \
d«n dmp, dar o apucă mai tare. Lia Li ' ^^ * M. închtde ochit, dar pe
gâtul ei nu apare
Ești copleșit numeric.
Dustan înaintează până ee lumina lămpii îi conh turfle. Șt el arc sabia

în mână, dat niciunul dintrc b5l? * atacat - nu ^
M-am întristat după conversația dîn tavernă ducă - amintit de mama și de cat a
suferit din cauza lui Ldîth. Candel străjer, am învățat să îmi ignor emoțiile și să fac
ce era necesar
Pot să fac asta acum.
— Dă-i drumul! îi cer iarăși. N-o să repet!
Soldatul se ferește de sabia mea, dar o ține strâns pe Lia Mana, Unul dintre
brațele ei atârnă moale si ma întreb dacă i-a dislocat umărul în luptă. Ea scâncește
și o lacrimă îi curge pe obraz
Zgomotul mulțimii a devenit un murmur în spatele meu.
Aici sunt destui soldați ca să ne copleșească numeric Cu siguranță unul arc o
săgeată țintită spre pieptul meu chiar acum. Dar precauția se citește pe chipul
soldatului, nu aroganța.
Este mai mult decât îngrijorare pentru soldatul din capân^ săbiei mele.
îmi ia o clipa să-mi dau seama că se tem de ce s-a întâmplat m curtea
castelului. Sau de ce am făcut o# în curtea castelului-
__Este doar un recrut, spune Dustan, Nu-i ucide pentru ci îndeplinește ordine!
___Arunci dă-i alte ordine! .
ânned wrth camScanner

0 inimi aprigi și frânta 269
^ Mira icnește din nou. Mișcarea ei sau a străjetului a făcut îml sl'i aPese picta-
Sangele-i apare ca o dungă stacojie pe gât Boțul d rănit se leagănă in fața trupului
bărbatului. O altă lacrima o urniri pe prima.
_ Ea t cea care m-a salvat! strigă o voce slabă.
BRainaJata din tavernă.
- Ți-am spus, Eowen! Ea este!
- Coroana vrea sânge! strigă o femeie.
Dustm iși mută privirea 1 a mu 1
i * ^^ Hbnea de oameni din spatele meu. Rhcn a lăsat
frica « ■
poporul se întoarce împotriva lut ^ ’”^
T ^ ^ ^Wsabm deoparte. P
™ tot replia asta, zic cu.
"Nudcrede!
Ll
strigăunbărbat
au ucis un bărbat în k
un akuL ^nnetty săptămâna trecuta! strigă
Un fruct roșu .
ap. urmat rapid de altul A” *' 11 ^^ Pc "^ ” aruncată de alt bătb A^' ^^ C* ^ ^ ^mn ^
^legăP “^ strigă Dustan.
atârnă^ a Liei 1•
171312 aLin e
cafe_j are £ mânerul pumnalului pe
ba se elib ^^ asupra sa. îl apucă și i-l înfige apoi in coapsă.
* treaza, iar el țip| înainte măcar să îmi dau seama ce
ca
5~a uatAmrvKv
cărămidă zboară din mulțime și îl lovește pe soldatul începător in față.
Acesta înjură șt cade la pământ.
Alți Străjeri se avântă înainte. Nu știu dacă vin spre mulțime sau spre noi,
dar alte fructe si cărămizi încep să zboare. O iau de mâna pe Lia Mara. Gâtul îi
sângerează, dar se ține pe picioare. Ceilalți soldați au înaintat ca si întâmpine
mulțimea furioasă.
___Gtey„‘, începe ea, dar o împing spre Tycho,

270 BAJGDKLWDI£R
-— Ia-o de aicd îi spun și apoi intru în încăierare.

— Du cep-vă înapoi acasă? striga străjerii, dar got ^^ repede
de strigăte.
Oamenii din oraș au arme de toate soiurile, de b tcp 3s;tl bare la
careva săbii- Sunt uluit cat de repede se aduna mdtrzî- jurul nostru.
Garda Regală e ținta lor.
Totuși, Dustan și oamenii lui sunt spadasini cu ezpemrrl^
orășenii cad repede. în anii petrecut/ ca străjer în Garda Rrgcî nu ni s-
a ordonat niciodată să luptăm împotriva oarrzrilșr i' EmberfalL Nu am
fost niciodată nevoiti să o facem. Situația ecz gravă decât arunci când
Rhen era un monstru care ui ataca p^p> ruL Cel puțin atunci nu era
conștient de faptele Iui.
Sângele țâșnește în aer, iar eu rotesc sabia și blochez kn^û*, dar
nu îi por opri pe toți odată.
Ceva argintiu vine de sus și ridic sabia ca să anulez mpa. tul - chiar
în clipa în care primesc un pumn în cap. Cad si, eu £ cizmă pe gât, mă
uit la doi străjeri Unul ridica brațul, gata ^^ înfigi sabia în piept.
Celălalt țintește spre fața mea,
O sabie intra în coastele primului bărbat, chiar la baza arman/ lui.
Deasupra mea, un țipăt neomenesc spintecă noaptea, iar al doilea soldat se
ridică de Ia pământ, doar ca să fte sfâșiat de gheara Âmbii se prăbușesc în
jurul meu.
Clipesc, iar Jacob îmi 'întinde o mână. în cealaltă mână ține o sabie
însângerată-
— Ești răniti
— Nu.
II iau de mână și el mă ridică în picioare. Nu foarte departe, Noah
este în genunchi, încercând să ajute un sătean cu o săgeată înfiptă în
picior. In spatele lui, un străjer ridică sabia.
Jacdb îl vede probabil In aceeași clipă.
— Noah!

\J hunul «j*1^* Jlj««*r'i**
țâd siinai»^ repede, dar nu o sa fie niciodată mai rapid
jsit”^ .. ■if1J
p- c^tde strâjenlor care au căzut în jurul nostru și, la tel de
ê b J^^ Străjerul care stă deasupra lui Noab încasează ^înpî și unul în cap,
căzând aproape imediat.
J^ w rotește, cu gura căscată de surprindere, dar deja mai -r; riște cuțite,
spre străjerii caic s-au grăbit să-t înlocuiască pe
— Păzește-mi spatele! îi cer.

0 fece, chiar în clipa în care un alt străjer apare din întuneric ^—
pwgîtii cu un cuțit de aruncat, dar jacob țâșnește înainte, arâm£aî,cu arma.
liuz cârâit din nou și alt străjer este ridicat din mulțime. Sân- ê n
șiiotfșțe pe piele, iar oamenii tipa. Alții ovaționează. Scra- rculhte din aripi
spre cerul nopții, iar corpul soldatului cade la H dt inert.
Retragerea! strigă Dustan, iar panica din vocea lui gâtuită °tc
ebră Retragerea!
Străjerii râmași se întorc și fug.
Orășenii aclami. Multe fețe sunt stropite cu sânge. Brațele se
ddică în semn dc victorie,
Noab este încă în genunchi în noroi. Acum încearcă să il ajute pe
unul dintre străjerii câzuu, dat îmi dau seama de aici ca este o ûză
pierdută. Lângă mine, Jacob respiri greoi- . i devreme? mire aba cL
___naiba s-a întâmpla ma . , i r din
jurul nostru, la cadavrele de pe jos.
Awnc o P"’"" U^ în pUu«’
1
— Tycho și l’^ , plutea drumului, l-am văzui pe
_ Ne întălniro C u „ ^ VJ avertizam...
. I Ș1 30
27
2 HHIGMJ Kwwntii
O nmi mă apuci dc braț fi mă întorc ai cuțitul .iph»p r, ।

^L dar nia trezesc înfruntând o femeie de vârMl iiiijkiftfifp,
gnzonant împletit într-o cosiță lungă.
■— Pe line te căutau străjerii, spune ea.
Un bărbat știrb se apropie si vorbește în papii
— Creatura înaripară ți-a răspuns la chemare.
— Se spune că moștenitorul arc puteri magicei strigi
alibi*, bar. A invocat creatura?
— Nc-ai ajutat să îi alungăm, zice o alta femeie.
— Ce se jKirccc aici? întreabă Jacob.
Mă îndepărtez de orășeni și îmi iau sabia din locul in urc]
căzut.
— Trebuie să ajungem în pădure.
Lumea nu mai aclamă, dar capăt mai multă atenție. Un mup mur
străbate mulțimea. Torțele se apropie, aruncând o lumini pâlpâitoare pe
zeci de chipuri. Tânjesc după zilele în caic eram invizibil, deoarece toți
erau atenți la familia regală. Mă uit în jos și îmi fac loc prin mulțime. Mai
multe mâini se întind spre mine, iar oamenii se apropie când trec,
atingându-mi brațele goale, pum nii strânși, spatele. Toate instinctele îmi
strigă să scot sabia și si forțez oamenii să se împrăștie, dar nu pot. Lau
alungat pe soldați- Af-au ajutat.
Jacob nu este la fel de răbdător. Face un pas în spate și-și scoate sabia.
— Heif Dacă voi credeți că ar putea fi moștenitorul rostui, dari-vă
înapoi!
Vorbele lui creează un spațiu circular în care să ne mișcăm, iar eu
înaintez.
Mă uit Ia el.
— Mulțumesc!
Jacob se iuti în ochii mei o clipă în plus.
__N-Ji pentru ce.
In (ață, un grup ele oameni se aduni în jurul cuiva căzut la ^mint. Alte
torțe ți câteva lămpi pâlpâie în noapte. O femeie plingr-Sângele acoperă

27
o InimJ apr^ ți Jr^ 3
drumul
Când ne apropiem, îmi dau seama că femeia care plânge este crampe
pământ. Hainele îi sunt ude de sânge si se ține cu mâinile de pântecele
rotunjit. Chiar și în lumina tonelor, îmi dau scama că dte palida. In spatele
meu, jacob înjură.
Un bărbat și o fată îngenunchează lângă femeia însărcinata, huo ține pe
femeie de mână.
Când fata tși ridică privirea, îmi dau seama că este Lia Mara.
Nu a fugit. Nu S-a ascuns.
y. zice ea cu o voce tremurând! Grey, trebuie să o ajuți.
-O să-l găsesc pC Noah, spune Jacob.
' > pe un genunchi lângă femeie. Lacrimile i-au lăsat dâre pe
sângele dc pe față. Ochii căprui clipesc la mine.
cbclușuL O să pierd copilul!
Ea închide ochii și varsă și mai multe lacrimi.
Û. SE"nc 'n^ Cia Mara. Nu, bebelușul o să fie bine.
” tnântr de cuțit iese din pântecele femeii, înfipt chiar sub turnee.
Lin Mara mu întâlnește privirea. Văd rugămintea din ochii ci.
Expir. E mai mult decât o tăietură pe încheietura mâinii. E mai mult
decât urmele de bici aproape vindecate.
jacob apare din nou, alunecând pe caldarâmul murdar de sânge și
noroi.
— Noah îl ajută pe un băiat care a fose călcat în picioare de unul
dintre caii soldați Apoi vede probabil mânerul cuțitului, deoarece
expiră și exclamă. ^ aii
Mă uit la femeie-
___Poț să te ai mg?
canned with CamScannsr

Ea dă aprobator din cap. Ochii îi sunt man și sticloși, — Te rog!
spune în șoaptă.
Respira sacadat și rapid și presupun ca plămânul i a fojtj^ de
cutit.
r
Ani văzut-o pe mama însărcinată cu ceilalți opt copii Fen^ asta

nu parc destul de marc ca să aibă multe luni dc sarcini, ^ simt departe de
a E un expert. Mă pricep mai bine la nas dech ^ salvat neți. Așez o mână
lângă mânerul cuțitului. Cuțitele de am> <*at nu sunt foarte lungi, dar
sunt destul de lungi cât să râneascî Daca scoc arma, ar putea să moara
din cauza hemoragiei
Sub mâna mea, pântecele zvâcnește și se mișei Femeia suspini și alte
lacrimi îi curg pe
— S-a mișcat
Lia Mara zâmbește.
— Vezi? Copilul râu o să trăiască. Ea își păstrează îngrijorarea pentru
mine, căci zice Ca bebelușul asta să trăiască, mama trebuit sa trăiască.
Stelele din sângele meu sunt pregătire, pâlpâindu-mi pe sub piele.
încerc să-mi aduc aminte ce am simtit cu Lia Alara sau cu Tycht^ cum magia
a sărit de pe pielea mea pe a lor. Apăs cu ambele mâini în jurul mânerului și
încerc să îmi Femeia scâncește. limpezesc gândurile.
Șșș. spune Lia Mara, care se
apropie și își pune o mână pe obrazul femei. Ută-te la mmef zice încet.
Copilul tău o să fie bine.
Jacob, spun eu în șoapcX — Da.
-— Scoate cuptul.

O inrmJ apn^d ii Jrinii 275
[IniientL Cuțitul iese, Femeia țipL Sângele șiroi ește peste ^^^ incit-
Stelele de sub pielea mea scânteiază, strălucesc si se
Singtle continui să curgă.

— Nu funcționează! spune Jaob,
Inspir și mă concentrez. Apăs rana cu degetele, dar gestul nu
^^«^„^^^^^^
n m faina minute.
- C« K»^ șoptea u MaK
b
S^T" ^ ^ Tycho. î» pod. Mj ^ k «u» și h» si-mi J* de®Melot- S^ se rotesc,
Lu Mă# toptindu-mi scân- Amnevoi: să fie iuri • /^^ ivirea, sporind lumina
lumii.
c
Lia Maia da rana și să salvat mama asta tână-
ași om ai prinde o raz" ri^ ^ ^ ^ “^ ^ “1?eîat’ E Dat scânteile .: . . , ' ^^ '“1'“^ê ^
strălucească.
unde le triî t g- , * ^ TOtesc acum mai ușor, mișcandu-$c
A furnicătură un ^ ■ ^^^ ^^ ^^ ^^^ degetelor mele.
C^pesc i^ st l 1^ ^k^’ bebelușul se mișcă din nou.
oftează. Ochii L s f ^ ^^^ Pieptul femeii se ridică, iar ea
îm^mt 7™ ,î^P:i^ sPunt -Wx
Iț ți u^ ^ ^^ hajnC]c femeii- Ram a dis- pirut
tec inchtitțuta mâinii peste fruntea brusc umeda și expir. ‘ $-a

vindecat! strigă un bărbat din spatele meu și mulțimea începe să
ovaționeze. El arc puteri magice!
■—- Chiar este moștenitorul! spune o femeie, ridicând vocea ca să
strige mulțimii. Magia lui a vindecat-o pc Mina!
Apoi cade în genunchi.

BllIGID
KEMMERER
Inspir adânc, însă un bărbat din spatele procedezi face h fj
^poi altul. Un murmur străbate mulțimea și încep ai toții sl p
genunchele.
Trebuie sâ plecăm de aici! îi spun Lici Mara, iar ca Jj rf
pecie din cap.

Când mă ridic în picioare, mă aștept să fiu nevoit să-mi fac^
printre oamenii care așteptau, dar, spre surprinderea mea, T^Q stă
acolo. Arc sânge în păr si pe obraji, însă parc nevătămat. Țjnț in
brațe un băiat care plânge.
— Străjerii au călcat în picioare oamenii ca să fugă, sp^ Tycho.
Arc piciorul rupt.
O femeie își face Joepe lângă Tycho, ca să se așeze în genunchi
în fata mea. Hainele îi sunt stropire cu noroi și părul i s-a despletit
Mă apuca de mână, rinandu-mă cu o forță surprinzătoare.
— Te rog, Alteța! Te rog să îi ajuți!
îmi doresc să tresar auzind titlul, însă mi se pare tui lui când
oamenii suferă cu adevărat.
Dau aprobator din cap spre femeie.
— O să încerc.
CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI NOUĂ
MAKA ’
LUAREA NE CUPIDE PE ^ INANM ^ NOAPȚEA S. ta oc zori or. N1 St
oftri cefe mai bune ^^ din al ^ bun han dm Scorbura Nevăzută Am . - - ,
.B O camaruta doar pentru nune
și langa un șemineu aprins C rr *
TI ■ । j . ' ^-a ôst lasat o faifune cu mâncare.
Hangiul aduce găleți m i .
& a a eîUru
■ ț ' ? calda pentru spălat, haine curate și cu greu 'rin “d P ?W
r
meu. După câteva zile de mers JL. ~ ^^ te cunoscătoare pentru
rochia simplă,
albastia, cu corni
Totuși, ce mă spăl și ma îmbrac, somnul pare să întârzie.
Stau
dupUngă foc l j t Șl mi ating gatul cu o mână tremurând! Noah m-
sb
a ^Mar tot mă doare
Nici ! "
, ărbat nu mi-a pus vreodată cuțitul la gât. Nici măcar
când mau prins străjerii lui RW
Tresar când aud o bătaie ușoară la ușa camerei» Pentru prima dată
un viața mea» regret lipsa srrăjerilor și faptul că n-am nicio urmă.
înțepenesc»
De partea cealaltă se aude o voce, blânda în liniștea primelor orc
ale dimineții.
— Sunt Grey.
BRJGiD KLM^tK
Răsuflu ușurată și mă duc să deschid uși. Evident și

m(^ ^ fost la fd de ospitalieri. Este proaspăt bărbierit pom
^ dara dc când nc-am întâlnit în castelul lui Rhen. rar
panii bn-^ este ud și ciufolit Hainele murdare au fost
înlocuire cu o ^ curată de pantaloni negri și o bluza
croșetări cu ochiuri nuri. 0^ serv că ți-a păstrat toate
armele.
Nu poc să decid care Grey îmi place măi muie cel dur,
cu rn^ bătătorite și trăsături umbrite in lumina slaba a
focului de ofe. sau acesta, elegant și atent, care observa tot
Parc surprins să mă vadă la ușa.
— Ceilalți dorm. Credeam că dormi și tu.
Clatin din cap.
îmi atinge bărbia cu un deget.
— Ai fost răniră. ...*
Inima îmi bare repede și-mi acopăr cu o mâna bandajul de
— Nu neapărat
Amintfndu-mi fiica și arnep. rocea-mi sl5b«« f^Ț Ț=- ta să mi-o
dreg. Daca se oferă să-mi vindece rana, o sa re atât de obosit, încât
mai ca-i simt și eu epuizarea-
își retrage oricum mâna,
-— lisat sta de veghe pe acoperiș. Dupâ ce s-au retras o dări
bănuim că soldatii o sa revină cu întăriri. Face o pauza, apoi adaL- gi
Nu putem sa rămânem aici. Orașul ăsta n-o să mai cunoască din nou
vărsarea de sânge.
— Asta înseamnă că nu o să dormi?
— Da.
Mă retrag și țin ușa deschisă.
— Vrei să intri?
El ezită.
___Ar trebui să te odihnești.

Opinti! spfi^ rfjHfifi LIV
_ $ TU, Purrm SĂ fim încăpățânați împreună Mă îndepărtez ^ uilfj si îi
permit ii aleagă și mă opresc lingă masa cu mâncare, jpi jJitif Hangiul

mi-A lisat o carafa cu vin* r
Grey datină din cap,
— Vinul o sa mă doboare la podea,
Zmksc și iau în schimb carafe cu jpă. S-at putea să fie cel mai miței
nzlior lumi pe care l-am descoperit despre el,
— Serios?
Di aprobator din cap și acceptă paharul cu apă. în ciuda liniștii, LJI
indica privfei spic fereastra si uși
\ burat, remarc eu si, intr-un ftț este liniștitor că nu satir singura
care se simte așa. '
^^ ^ —i^p’—■
— Și tu trebuie să dQtmi
_ ' umed și bea jumătate de pahar dintt-c înghițitură.

fl fii nevoita w-ljuti sunt lucruri foarte diferite.
— Chiar l-ai fi ucis pe bărbatul ăla?
— Dacă ar fi încercat să te rănească? Da.
Rostește foarte simplu cuvântul, dar asta-mi face inima să bată din
nou cu putere.
Ar trebui sa mă deranjeze.
— De ce?
hni înghit nodul din oâr.î u ►
gat și-mi cobor privirea la propriile
11
mamn
— Deoarece
Te-anduat . ‘ • ^ ^^ ^ ^ pace ^^ $ê noastre,
un conflict P C ^C^°r ^ntru ca 11 apelat la violența ca să rezolvi
-S^dor«tlpacei^^^
’W simt ocU f i- r*’’tot m‘“ ““' “ “ ^11 ^L

†
• '^ c™d adaug: Asta nu i-a împiedicat să ră-
auția oameni.
† °’ ^P^mă cu Noah, Grey ajutându-i pe cei răniți S < ui

timp ce Noah a bandajat rănile minore. Când orășenii casele lor, am
avut impresia că ar Fi putut să-i naice U° tron chiar în piața orașului.
Grey oftează.
*-u^ IMUGID MiMMEm
— Străjerii lui Rhen i au atacat pe oamenii fetii A ^ ^
că să re găsească și asta i-a făcut pe supușii iui să sc
intoarej t. împotriva altora. Omul ăla ți-a sfâșiat spatele cu
biciul Și fybtJ indurat aceleași chinuri. Nu cred că tu ești cel
cart destramă rrp-j Grcy tresare. Aproape imperceptibil dar
observ ușoara nu^ — Jarta-măl ii spun.
fsi ridică în sfârșit privirea și se uita în ochii mei.
-— Mama ta l-a ucis pe vânătorul ăla? Cel despre care
rata barmanul?
încremenesc și apoi îmi mut privirea.
— Străjerii ei au făcu t-o. Sora mea a dat porunca.
— Și ce-i cu fata aia, Raina?
înghit în sec. , .
- Am văzut-o în pădure. A far "3 h ««^^ surorii ei. Ezit și
apoi adaug: l-am permis să scape t
li simt privirea ca o greutate pe piele. Trebuie să mă P ma
uit din nou în ochii lui. v «
- Cârciumand a zis ceva de o mamă din WiMthonw care și-
a pierdut toți copiii. Era mama ta?
■— Da, El face o pauză și continuă: Sau, de fapt, nu.
pe care am crezut-o a-mi fî mamă.
— Vrăjitoarea i-a ucis pe roti ca sa mă manipula* Cân devenit

prizonierii blestemului.
Tânjesc să întind mâna și să îl ating, dar nu șriu nim reacționa.
— Lilirh parc cu adevărat îngrozitoare.
— Chiar era.
Nu-i dc mirare că nu vrea să aibă nrcio legătură cu magia și câ Rhen sc
teme atât de mult de ea. Tristețea plutește prin cameră la

O imW aprigi w/wttf 23
3
_ Nu magia o făcea îngrozitoare, Grey.
ti trece o nuni peste fața și, pentru o clipiti, vad un licăr jf vulnerabilitate
;
străbătându-i chipul O ascunde bine dincolo Je imaginea st tăierului
înspăimântător, dar nu este cu mult mai țn vârstă decât mine. Amândoi
suntem prizonierii datoriei și îm- plutirilor și amândoi încercam să facem
tot posibilul ca să ne protejam poporul.
— Ce o să faci când o să ajungem la trecătoare? îl întreb.
Grey ridica întrebător din sprâncene.
— O sa mă însoțești în Syhl Shallow?
Când i-am propus pruna dată soluția asta, țelul meu era perfect în
ordine; să îi dovedesc mamei ca pot să Gu la fel de eficientă ca Nolla V
crin, in felul meu. L-aș fi adus pe moștenitorul regatului Emberfall chiar pe
treptele palatului și, pentru prima dată, eu aș fi fost sora lăudată. Dar acum,
după ce mi-am petrecut câteva zile in pădure cu bărbatul ăsta, nu știu la ce
să mă aștept.
Lângă Nolla Verin, Grey ar fi minunat Nu am nicio îndoiala. Cred că
este la lei de sălbatic de practic precum ta. Îmi place mai mult
vulnerabilitatea iui blânda. Daca rămâne lângă sora mea, nu cred c-o sa-i
mai revăd vreodată trăsătura asta.
Grey se uită cu atenție la mine.
— După tot ce s-a întâmplat aici... nu pot să rămân in Em- berfall.
Cuvintele îmi sfâșie inima, așa că mă îndrept de spate, alungând
ducerea»
___ț4ama c pregătita să te ajute să-ți revendici tronul.
___O să fi« dezamăgită

_ O si f« foartc convinS5t0^
El devii* m*^
___Ce înseamt” ”“

ftț^nK’MMFRITt
—' Osa-p ofere Lini. Șt pământurile pc cane ți /cdo^ ^^ nw^

v
Conducerea întregii ci .iniur ducă o vrei. Esk foitu^ . *uă sa
revendice dreptul de acwf h caile navigabile tfa&nb&f^ Fac o
pauză înainte de-a completa. O să p-o ofere pe sen ^ <M mi
cumva NoUa \ >nn o sa P W ofere ca mai indi
— Nimic din te mwi zis nu « să mă convingi Li Mu
Mi gândesc Iu momentul ăi din piiuw, când noaptea ea ^j *
liniști» în jurul nostru, ir el mini atins buza ai drgtrftaa -Bărbat
neghiobi’'
— Sora mej estr toane fiumoasl spun cu Nu ar tata £ refuzi
orbește.
Ochii îi sune triști și arenn fa ^f-
Obrajii mi se înc^ și mă «& » ^ P”® ^ TT d peste umerii Iui hn si

peste mușchii mco^P * ^ L-am «rit La Wi în confer *^ ^ ^^
pentru.prima dai înr Jeg de « smerii M Rh~ “ *“ ^ să Fî târască
înlănțuit în curtea c^reWui-
ProbatJ La ro^t mult să k âW ^ ™ _? J r . r^t atent h nune,
^ roșesc și mai abitir.

— Earu-mlf îi spun. ^
C -- tușă un pJCirui ni rund i^-
Leva asemănător neastamparuiui, r
pic niaj afectuos. szar.reiazâ In ochii IUL
-— Oază trebuie ss-p ten [crurc, jcuno ir trebui si o 6c-1 AL își
nxzti arund privirea, roșind ușor, și adaugi Acum înțeleg: de re mi mă
Liî£T£S£aza nouL ca sa /iu sincer fâs cL
Marele războinic, roșind din cauza unui joc de cuvinte. Zâmbesc dar
oboseala mă prinde din urmă și trebuie să mu înăbuș un casat
— Ar fi bine să docmi spune inert

■
1
O frM apr^t ^ JduM 285

^vîtau w dorm. Citește zi cate trece o si ne aducă mai aproa- ^pl.mil mamei mele și dc
sfârșitul., oricărei relații dintre noi. pin c^^'1 dlrșitului iminent, nu îi poț cerc să rămână.
țsu pin <W îmi întekgc greșit tăcerea, dar se ridică dc pc sca-
fi ^ fW"3 “ ^^ Sabw h «MuA
1
_ Țe I» si te odihnești, spune el
— Grey? îl strig când este lângă ușă.
Domniță?
û mi a spus niciodată așa, iar asn face sj mă înfiat. Știu 15 ^ ? n ®Cmn ^c aspect, dar acum, între
noi, pare foarte pocnii. „Uommță?
Maopresc în Bu lui.Usa^j -
:„ . ■ deschisa, asa ca vorbesc in șoaptă:
- ha nu ^ mulțu nit ptntni ^^ ^ ^ •
~ ™ ^ ^^ ™ răspunde la fel de șoptit.
OMnm.șesncăhescdinnou. '
- Crezi ca soldatii n0 r *
n ^ se întoarcă?
— Da. cutând.
Gîndindu-ma U 1
- Pe ^ mi l a bărbatul ăla la gât,
nu înhor toati Când în V -
_--, Simt împunsătura si usturimea. îmi
Ochii iui Grtv

— „ J obosiți și triști în pragul umbrit al ușii.
— O Sa-ți p^ ^
Nu ar trebui să te deranjez ca să_
— oaie că nu vreau să fiu rege, Air știu cum să fiu străjer. Ușor. îmi atinge maxilarul cu
un deget și spune: Nu te temei Nimeni nu o să te mai aringa vreodată.
Acum mă înflor din cu tocul alt motiv.
Sunt atât de multe lucruri pe care vreau să le zic — atât de multe pe care nu știu rum să le
zid
înainte să înțeleg ceva, Grey apucă mânerul ușii și a închide intre noi.
CAPITOLUL TREIZECI
jN 1 SE DĂ MICUL DEJUN LA CRĂPATULScanned

ZORILORwith
- ECamScănner
ATAȚ K multă mâncare, încât
abia reușim să mâncăm jumătate Cei nm buni cai pe care îi arc orașul așteaptă să ne Juca
încotro vrem Toți cei pe care îi întâlnim sunt respectuoși, Doamnele fac reverențe și bărbații
plecăciuni arunci când trecem, iar în urma noastră se aud șoapte.
Toate astea rnă stingheresc indiscutabil. Nu reprezint nimic pentru oamenii ăștia. Fug din
Emberfall, DU îi salvez. De fiecare dară când cineva mă striga „Alteță” tresar și mă aștept să-l
văd pe Rhen.
Sunt obosit și irascibil când încâlceam, și nu sunt singurul Lipsa somnului nu nc-a făcut
niciun bine, dar daca Dustan ți oamenii lui plănuiesc să se întoarcă, trebuie să ne grăbim ți să
fim precauți, Galopăm direct spre vest față dc Scorbura Nevăzută, deși o să ne lungim călătoria
cu jumătate de zi spre trecătoare. Căldura soarelui ne apasă, dar continuăm să călărim, disperați
să ne îndepărtăm de oraș. Lsak se înaltă în văzduh până ce nu mai seamănă cu o creatură din
basmele noastre, ci mar mult cu un șoim negni care plutește pe curenții de aer.

28
O Inimi «F# ^j,in,i 7
. • U nunei pe boltă. încetinesc

Ol „«ele ajunge in cel mat in» P - ^cle sunt
^ »^. ** ■"* "^

'XJL
_ Ne odihnim o jumătate de ota. spun cu. ap° P
K nul ți îmi ud ceafa. ti
Nu foarte departe, Tych o aproape cade în genune t p noroios. E roșu in
obraji și-și stropește capul cu apă îna ba Ea câțiva metri în aval, Lia Mata fac®
aceiași lucru, nnarc ipi cum i sc prelinge pe gât, capătul cozii împletite intrân u
1
m apă Și ca are obrajii rozalii, firele de păr lipindu-i-se de frunte.
— Grey’
Mi îndrept ca să îl vad pe laccb lângă mine. Cămașa îi este udă, bi părul
negru e năclăit de transpirație. Are ochii obosiți și Nuri jumătate de oral
întreabă el,
Nu at trebui să ne oprim nici atât.
Toată lumea e obosită. "N-am dormit decât vreo do
Și am calării toată dimineața. El face o pauza* vorbind ma
Q
êt ceilalți ^ ôț. &* spună nimic, dar cu o s~° f°c . fhiar dacă mi-a salvat
viața cu o scara în urma, nu
^ că a făcuta spre binele meu. Are nevoie de mine ca sa t u acasă - și ^
dcăleștt din dimineața în care m-am «ez c ^
c
cârtiță. Pac un p^ micșorând distanța dintre no f:ldt încet.
■ Ehică nu poți să ții pasul, rămâi în u
Nu R ticălos’. Iți cer o zi de odihnă-. DvlStan ne-ar - O zii Râd fără
să mă amuz, de -
'^ gâturile în somn. Ai nevoie si e
- «uremie, direct m piept 7* u™ uuymfcv r- .
ul ma împinge puten
aproape cade. Iți revine m*
11 împing la rin
u îm¥mg h rinau ^ ^ „prinde de
ulie. Cădem amindm tepede decât sunt pnfr
r 283 BRIGIO
KI.MMERHI
în pârâul rece. Frigul îmi taie respirația! iar apoi apa imia^. 1.111 cât mă rin iui este
focului*
îl lovesc în coaste cu pumnul, iar asta uni oferi câți» ffr? metri de libertate ca sa inspir
înainte ca Jarob s>nir JCJ un p-., care mă nimerește direct în maxilar. Sunt din
iioirsubap^m^ lui ținându-mă captiv acolo. Nu pot sa-1 dobor. Nu pot shnp. Stelele
așteaptă sub pielea mea* gata să nia 'jn^CLr ^^lî; trap aer în plămâni. .
%- de cămașă F îm^tein
Fam niaun avertisment, mă apuca u
sus. Tușesc și gâfâi după aer.
— O zii spune cu ranchiuna.
—- JumătaR de... ta asta îi aud ca de h dt- [ 11
Mă împinge din nou sub apă, iar de c
țin strâns ni mbilt a rob nu
părtare pe Lin Mara și Tycho strigând Ia de
ezita*
încheieturi, înfeându-mi degetele.
' • , b melc* inCT'
ê °^^
Magia așteaptă, scântei si stele . f ^ ^ djfm[
lirh rănea doar cu o atingere. Cu siguran a ^ ^_
de vindecare. Să s^șii în foc să unesc, nmi ■ ^^

încețoșeze vederea, fascicule de raze sub P Jc du
pil H^r o rf ™ u™« * ^
acum c un risc pe care sunt dispus să mi-1 '^Ț , , *
1
Trimit scânteile în încheieturile mâinilor U E PP' ?
poL Mă ridic din pârâu, tușind apa din plămân pe ma de lângă mine* . -h
Jacob încă stă în genunchi în apă, ținându-și la piept o * încheietură. Sângele îi pătează
cămașa* însă rana mi atc o ' atât de gravă. Furia* și nu groaza se citește în privirea lui*
-— Nu doar pentru ei, tdiotule? spune zcflcniirm. Sr IU LȘtl epuizat. N-ar Jî Trebuit să
reușesc să te țin Jocului-
Tușesc din nou. Gâtul îmi este iritat. Ne-am ales cu spcc-
tătari. Lin Mata șt Tycho sunt pe mab privirile for îngrijorate

U iNtmd aprigii fijrarțw
(grindine de la mine la Jacob. Noah este în apa, încercând să-i tdcplncze

lui Jacob brațul de la piept, Iisak se asază pe vine pe malul pinului»
așteptând.
Nu mi Uit la nichmul dintre ci.
Pata «i mai gravă este că Jacob arc dreptate. Ciur sunt epuizat. Nu ar
fi trebuit să reușească să mă țintuiastă. Nu ar fi trebuit si posta măcar să
mă lovească.
>« « greu din apă și-mi ^ pW ud de f
Kâk sa joace
Râd mi uitVaî ^J ^ h “^ n°Pț‘L
* a să verific provizii '^ ^ '^ ^ ^ ^
Nu mă urmează nimeni
Mi bucur, Urmă
^fijwobaprij^ f^T”^ ^ '““ ‘"^ ÎN ^
md un for
i1 ^™ pare ^ mccatcâ ^ *1 convingi
lovire ca si âra ^^ ^ joace și ea. îmi aruncă o
^ CIprc$ia mea o face * - ^^c ^ mă alătur lor, dar orice vede
urți cat Tycho kt * ^^^î deoarece se uita din nou Ia Cu o scar - ^ u^^*^
^întristează și mai mult inșală. Mi sț p art ^ ' ^ ^ âta a spus Ca cu
conduceam. Se ^nttd gărzii iveam ^ zât. Chiar și atunci când eram

coman-
hk. Prințul dări ' °, ^^ ^c însoriți. Aveam un plan. 0 terar-
Acum,nu imn" mc*“ '“ k “sPecam-
^tinația co ^lc’ unc
singur. Syhl Shallow s-ar putea sâ fie J n ciuda eCt
*"
SaU
^ ^l ê k‘nc M Putca fi CC1F®^
Plaiul 1 ^lutO1 mcâmplârilor, tânjesc după sfaturile lui Rhen.
1
„’ 1^^^'^di unui blestem aproape o eternitate însem-
• ȘlMin ^ ^ ^ ^^P1 de la el, și el de la mine.
CC
î cuget în sinea mea. Tu « aijate?

Nn s-ar alia cu Syhl Shallow. De asta sunt sigur.
Oliez, aplecându-mă ca să mă reazem de un copac. Mă frec la

ochi din cauză că apa din râu mi-a provocat usturimi. Epuizarea
ml implor,! să nu-i descind, așa d-i tm înclini dttrj r ftmgi. A
Lin » hm cade în podi
— Mda, știam că eșn obositi
Mâ trezesc tresărind. bâjbâind prin praf șt prin culti^. annâ
înainte si inii dau scama că este doar Jacob. Cerul Jm^ Iui s-a
colorat în purpuriii, soarele fiind doar o așchie spre r- înalrându-
scdeasupra lanțului muntos Sunt dezorientai și pi?^ o clipa, dar el
nu c tulburat că în jur o liniște. Mirosul focului care se gătește
inii trezește stomacul. Nici măcar nu îmi aninași fi adormit.
îmi trec o mană peste fapt
— Cât am dormit'
— Nu destul. Poftim/ spune și-mi întinde un bol de oțd ,
Mănâncă și tu cât mai este fierbinte.'
Iau bolul și descopăr că este cald, plin de came tocata, o buau
de brânză ce se topește și un colt de pâine pe care l-am adus din
Scorbura Nevăzut! Hainele-mi sunt încă ude, dar foamea GJ mai
presant! așa că-mi trag și-mi încrucișez picioarele și înmoi pâinea
în mâncare. Probabil ar trebui să-i mulțumesc, dar nu o bu. Sunt
încă supărat și nu trebuie să-mi aduc aminte cum m-J piua Jacob
sub ap!
Când se așază pe frunzele din făta mea, cu bolul în poală de-
getele îmi încremenesc. îmi ridic privirea.
— Acum sunt mu odihnit, spun pe un ton dur.
El adună carnea si brânza cu colțul pâinii.
— Asia c felul tău de-a spune c-o să mă bați mar? Tari și
mănâncă!
Rostește cuvintele calm, fără râurare. Nu că i-ar parca râu, dar pe
aproape. Suntem depane de foc și asw-i umbrește privirea. Oftez șt
duc pâinea la guri. Mâncăm în liniște surprmzăior de mult ump, pîna
revin la gânduri mai pașnic*

O Inimi npr^J jl JrdiilJ 291
|nCdf Jimimib |jcub îți iasă bolul deoparte țl scoate dopul yițtidf pe ™<
nu mi-am dat seama că o adusese CU cL Mi-o ^ridt rid talii mit*
□ii p ctain din cap.
— De aii îmi place mai mult de cine decât de Rhen. spune Aip re bea
un gât. El nu „ fi stat aici.
fefe^. MMi» hi R^ nu „ fi ^ ^ ^ Cu pm rămasa, răcni uluma bucată de
brânză din bol
--Nu-p&ctEnjil Te ucid tind tetmm.
Ztabtyț, dar nu pentru mult timp.
— Mkii tot bătăi ~ \ .
ktaflK 4 ^ ^ ^ drumul de la Oisk spre
final iriași^ ”" ” ^ ^^ ^’ ^ ^ Sttăjeti. Și tu
în viati ^dar. încete sa fac în așa fel încât să dmâ- — Șl tu.
&S iui jXV^ a* ^ * ^ * *^

-Poate laCQbnu schimbi
Uitat trecută
J,ltlț
’ ™-a salvat
^crunta
' 31 ne voie de mmr ni viată ca sa ce duc
W si mat bea o acasă.
^ă din sticlă, râzând fără să se amuze.
^ Uau!
___^ ° ^virt urâtă și nu spun nimic,
1 t 11 lnct^dtte în nimeni, zice Iv^£ iar tu cred că» mai dccâț Qricc B
jL
te doboare.
■ Nu-i adevărat! '
" “3 ețUJ Mu s{ avut destulă încredere în Rlieu ca sa-i spui ețtkNa
ai deûili încredere în Lin Mari ca sâ accepți si râ- mâi la adăpost în
Syhl Shallow. Am văzut cum era să te distrugi deoarece nu ai crezut
c-o să fii în siguranță în orașul ista - și am
292 B.WO KlMMJÎffl
sentimentul oo sa mat tot vad asta» pini cbidDujunr,.:, %ă o

sabie în spart
— Puneam în pericol orasuL.
— Cum zici tu! I-au alungat pe strajen de arok Arfii^ din
noiL Acum am fi putut sa dormim într-un pat, în taji^ în frunze»
Tace si ochii îi sunt ca focul, iar apoi aer Nu t^, destula
încredere în mine ca sa asculți când spun d carneat nevoie de
odihni Nu ai încredere in mint, deși am scit tn k^3 să îți salvez
viața.
Nu știu ce sa spun.
— Mâ tot tratezi ca pe un idiot, izbucnește el, da. ne r^
nesăbuit și nici slabi Am rezistat m DC înainte sa ™ aia ^ descurc
în femberO. Te-am scos din Ironrosc Jupi« Maus despărțit de
Tycho. Și aseară nu doar te-amsaJ«L L amump unul dintre străjerii
lui Rhen. Mi^ ^ ^ Suntgau»^ pe teritoriu! dușmanilor împreună cu
rine. Crezi dai astea doar pentru șansa minima c-o sa re , ,
acasă? Glumisti?
— Nu am terminat! Știu că ai petr ecut vreo patru mii ani prins

în castelul ăla doar cu Rhen, dar nici măcar nu spun cum crede
Noah că ți-a afectat asta mintea, însă-» Se op-tși și scoate un sunet
de frustrare, după care continui Bl nu 3 Bl prietenul tău, Grcy! A
avut o eternitate să-ți /îe prieten, dar HW-J fost. Chiar șt când ai fost
cărat înapoi în castel, în ciuda a laice s-i întâmplat, ce-a mut ca pc
un criminal.
— Rhen își protejează regatul.
— Nu mai ești străjcrul Iui. Nt; îi datorezi nimic. Nu te mu purta
ca șt când i-ai fi dator!
Tresar, iar el mai bea o gură din srîdj ?| oftează.

O irrrr:J apT^d liJrj?![J 293
_ fetiră i ^ ulm viața lui Noah Grey- Ai salvat-o pe a ma.

Pcdttâtwm pus si Îmi juri credinți dar am trecut peste asta.
ûtni-am dat scama.
fe fi ncbuit si Ci flQ
— luti-mL^ încep,
— Of, aci odată! Poftim!
Jirtb îmi întinde sticla. Lichidul de culoarea chihlimbarului se «râu Șl
strălucește în lumina fotului din depărtare,
^^ ” ^ ^^ dar sunt uluit de cuvintele lui. „Nu mai ca stnÊ
h-Utkșiodaupe^^^
pufnește zgomotos,
— Bine, ia-o ușor, tigrule! '
Tușesc Și i-o d,u înapoi,
-AK™gW îngrop
— Știu. E fantastic! Tipul ■
Mai weil ° ”* Jacob iz și el o gură și apoi întreabă:
mi se împrăștie. ^ ^ "'^ ^ ^ “ ?”“■ G“dutlk ^
1. T^dc ca tu $i Rhen nu erați beți în fiecare zi din cauza

blestemului
a- Din cind in când, tu ultimi stări a ultimului sezon । cu și
Rhfp am băut o sticlă de tărie îndulciți și ne-am sărbători 1 eșecurile, M-
a încurajat să scap de blesumh sa găsesc o nouă vi iță departe de
lt<inrcseT
încerca să mă protejeze.
„De multă vreme m-am gândit că ar fi trebuit să fim prieteni,
Gtcy.” Asta im-a zii în WB în cane am fost târât înapoi h castel.
Scănned with CamScanner

294 IkKZD KLXB5J.ES
A doua zi. a pus sa fiu biciuit. Dc fiica necunoM#^

-A avut o eternitate sâ-ți fie prieten . a spus Jacob.
Brusc. îmi doresc să golesc soda și, doar din mou^ ^ pun din
nou dopul.
— O sa ajungem în Syhl Shallow peste o zâ spun C;Q)7 acum
răgușită.
— Asta a zis și lisak.
— Lia Mara pretinde că poare să ne garanteze sțura^ eu tot aș
vrea sa ofer iluzia forței.
— Ce vrea să însemne asta?
— Poare ar trebui sa călărești lângă mine.
— Ca un slujitor?
Fac o pauză. S-ar putea să fie o idee proastă, dar abfe i a-mi
pisa dispare repede.
— Ca aghiotant.
El scoate dopul si ia o gură.
- Eu nu sunt ca rine. Nu pot fi cum erai tu pentni Rh^
NIL Nu poate. Poate nu este nesăbuit sau slab, dar cincăp®®r
și impulsiv.
Poate nu c un lucru rău.
Jacob mă studiază.
— Sau încerci doar sa procedezi ca Rhen?
— Ce vrei să spui?
— încerci să re prefaci? Se întristează și zi« apo^ î™ ^ L
călăresc și să pretind că sunt o gardă de corp?
Ezit.
El îsi dă ochii peste cap și vrea să mai bea o gură.
întind mâna și i-o iau. Amândoi suntem acum un pic amețiți,
tar cuvintele mele par neclare șt ceva mai sincere decât sunt
pregătit.

O wni aprigi nJrÂnli 295
— Ai putea sa o faciJarisă re prefaci?
j^b MW întâlnește privirea, dar cred c-o să-mi răspundă cu ^î^'Of
î1 sudare, ca in mai toate situațiile.
_ M4L aș putea, spune în schimb.
— OM accepți ordine este nevoi dc încredere, Jacob. Ar tre- y li
încredere in mine.
— Aici— să nu încerc să te înec?
luă ridic privirea spre cer.
— Uită ca le-am întrebat!
— Ni. Pot s-o fee. Face câteva secunde și apoi adaugi Dacă ^ â 21
încredere m mine când îți spun că te înșeli.
ț snflecâ mâneca, unde mai mult de douăsprezece copci ii j^tclozi
polcii inthtitțuriL
— In loc să fee asta.
Fac ochii mari.
— Ai cuvântul meu!
— S-a făcut! spune și-nu întinde mâna, iar eu i-o strâng.
— S-ar putea să regret când o să mă trezesc.
— Mda, și eu
încearcă să-mi înșface sticla.
Destul! îi 7ic, ținând-o strâns. Încă suntem în pericol, Jacob!
— Bine! Oftează și îi dă drumul, apoi spune: Și, uite ce-k dacă o
sa fim prieteni, trebuie să începi să îmi spui Jale
Scanned with Uamî/canner

CAPITOLUL TREIZECI Șl UNU
LIA MARA
p
1 ENTRU PRIMA DATA DUPĂ MULTE ZILE, STAREA DE
5?^ pupului nostru călător nu nur e atât de încordau Joc £ cu

Noah, Tycho și lisak, deși sera venii pare mu concern^-
conversații în surdină dintre Jake și Grey.
— Pop să h auzi? întreb cu încet*
El dă scurt din cap și lasă o carte peste grămădi dintre DOÎ —
Nu ar trebui sa tragi cu urechea, spune Noah și mai idr;
o cane,
— Nu pot să mă abțin, zice lisak
— O să se ucidă unul pe celălalt? întreabă Tycho, iar VOM 2 dă
dc înțeles că nu prea glumește,
— Nu, răspunde lisak, făcând apoi o pauză și studiind dai pe
care le ține în mână. Tânărul prinț este înțelept.
Arunc o privire spre Jocul unde vorbesc tinerii, dar deja s-n
ridicat și se apropie de foc. Mă grăbesc să-mi îndrept din nou atenția
la cărțile dc JOC
— Altctăl spune lisat Joacă și ru/

o inimj oprimi L^f
jiJranîfi
— Ti-am zis £ nu îmi mai spui așa, rostește Grey, dar în gla- d lui
nu sc simte nici urmă de ranchiună și, clatinându-se, se ucră pe
pământ lângă mine și se freacă la ochi.
0 să sortesc vreo câteva ore, anunța Jake, trecându-și degetele
peste umanii lui Noah.
— SĂ soilești? repet eu.
Jake rânjește.
Adică o să dorm.
N^ridKă,^^
un scurt moment și
nevăzut în întuneric
1 '^"^ de conștientă de prezența lui Grey
— Nu vâri ■ ^ êCat ^m Scorbura Nevăzută.

ț ucis unul L
— Încă - tc ceialalt, spune Tycho.
^^ adăugi . Un' Zlct ôaH și-și rearanjează cărțile in Grțy scuare P 11102 ^
Ș^tnada tot mai marc.
— U^ Un SWt nedar*
âlJovv. ^ S^ Mărească lângă mine când intram în Syhl ^"^ă privii
»•
+
V
am cap,
Nevoie să ne arătăm forța, dacă avem sorți de iz-
^mda
. Mâ Uif * r
* m k$ k n^k. întMnindu-i ochii negri ca tăciunii. lnț<dtg țA ce s ^
rcfcrjț când a zis că prințul este înțelept.
Jycho a înțepenit lângă Noah. Pot si deslușesc emoțiile carc-i

S^âbat chipul L1 fel de ușor precum cuvintele pe o pagină,
>-Uu aș fi călărit lângă tine.”
nOar nu crezi că sunt suficient de puternic, încât să afișez asta.’ 1
298
BHIGID
KEMMLHER
Tycho își revine repede si își lași jos cărțile
Cred cS și cu o M soilrsț spune și se ridici dc pe
piftia Grey nu c nesăbuit
— Tvchof
I ycho sc oprește Așteaptă Lumina focului pâlpâie
mo&jA
■—- Nu c un lucru neînsemnat spune Grey.
■— Șriut îi răspunde și se furișează fără efort în umbre.
Grey îl urmărește plecând și apoi o/reazi
— Pe roți dracii!
Cred el s-ar putea să se ducă după Tycho, dar întinde o
mâi
-— Iau cu cărțile lui.
Jucăm în liniște surprinzător de mult timp, focul pocnind
vesd lângă noi.
— Tycho e tânăr, spune în cele din urma Gr<7 cu o ioc j
Și c mic pentru vârsta lut,.
— Repet: tc-ar urma și în n-o prăpastia zice No
Grey mai oftează o dată.
,
- Tycho ar fi călărit azi în continui int^n eu. Pană p eu
știu că Jake are dreptate. Poare că nu sunt de acord cu met lui,
dar toaca dimineața l-am văzut pe Grey foarte epuiza parc
somnoros și pleoapele-J sunt grele-
— Jakc este o alegere bună, spune lisak, vocea lui adu
cart briză rece care face focul să pâlpâie. Kans Luran respectă
forța.
Grey se uita fa mine.
— Ce altceva mai respectă?
Roșesc și-mi cobor privirea Ia cărțile mele.
-— Forța și virilitatea. Spune ea l-a ales pe tatăl meu pentru că a făcut cele mai
multe victime rn lupta, E un general destul de puternic în partea de nord a ținutului
SyM Shallow.
?canneTwîîîrUârnSc a nner
29
9
o inimi aprind ii Jr^

, , ■ h« d ml «-îndese la dibăcia lui pe câmpul de luptă. ^Wb dacă aș fi fo«
o dezamague pentru ta al« _ ^ torni de rău să fir o dezamăgite pentru unul dm
părinți.
_ Nu conduce alături de ea!
— 0, nu! Nu arc loc în palat Nici măcar nu îl cunosc. L-a Jcs doar ca să îi
facă primul copil A ales un altul când și-a dorit
sa nui faci unul.
Nimeni nu spune nimic, iar eu îmi ridic privirea din cărți ca sa descopăr
că am atras atenția tuturor.
— Oamenii nu sc căsătoresc în Syhl Sballow? întreabă Noah.
— 0! Unii o fac. Dar regina își poate alege... partenerul. Obrajii mei
capătă o nuanță tozalie când adaug: O regină nu are nevoie de un rege
alături.
Dar era dispusă să o căsătorească pe sora ta cu Rhen, spune Grey,
Ar căsători-o pe NollaVerin și cu rine, dacă revendici tronul Uiey
nu scoate un cuvânt» iar eu nu am curaj să mă uit la el MLaduc aminte de
vocea lui calma de la han, din seara precedenta. HNU refuz orbește:’
itui simt iarăși obrajii calzi, tăcerea lui sporindu-le roșeați» îi swnt și
greutatea privirii.
'— Dc fapt, nu înțeleg de ce să se respecte descendența r^» » ^ănd
femeia c cea cart aduce pe lume copiii. Și ce legături ar tre sa aibă
ordinea în care s-au născut odraslele cu abilitățile conducători
. . , * De aceea primul născut este

— Aici, noi credem m soarta, ut ac y
r4 Deoarece soarta La adus pe lume mai m«
considerat moștenitor
, I 1 L ulei h mine * “^ ^ *■“ ^ P pe acel copii- be oua
copilul, nu l-a ^^ >,n^
Scanned witn camScanner

300 BRIQD
KEMMERER
■— Deci soarta alege moștenitorul, spun cu. Lisați un m*^ ^cm la voia întâmplării?
— Cu ce diferă de alegerea unui individ?
El aruncă o cane pe grămadă și ratează eu câțiva «nrimt
II studiez mai atent
-— Crep... te simți bine?
Noah chicotește.
— Cel puțin Jake a avut bunul-simț să meargă la culcare. Grcy închide ochii.
— Ți-am spus ca nu mă împac bine cu băutura, Ridic din sprâncene. Acum înțeleg
vorbitul tărăgăna- ?< I™- — Ești beat?
El se freacă la ochi.
— Poate puțin.
Noah încă zâmbește. .„
— Jake este destul de calm. Se uită la liU V apoi «"™“ Dar poporul tău? Arc un rege
sau O regină?
— Avem un singur conducător răspunde scraienil i care adie printre noi este atât de rece,
încât mă face să tremu sunt plecat de prea multă vreme ca să mai știu t,nr ritc ^ f iși mută
privirea Ia mine și zice: Mama ta s-ar putea sa ȘUf.
— Ce o să-ți ceară? îl întreb. Pentru că ai încălcat trata
— Foarte probabil mar mult decât o să fin dispus să-i ofer
Mă gândesc la mama și știu că hsak nu se înpli Când ne a întrebat daci ne poare însori
până în Syhl ShailoM/, a spus că n^J are ceva de mare valoare pentru el.
Jisak mai lasă o carte peste celelalte. Chiciura u acupt» colțurile, topindu-se în frunzele
de dedesubt.
— O să plătesc orice preț îmi cerc și-o să mă întorc acasă.
Nu-mi dau seama dacă în tonul vocii hu simt năzuința sau dezamăgirea — sau ambele.
O inimi aprî sifrântâ
Ce are? întreb în șoaptă.

_- Ceva foarte drag mie. Face o pauză, după care continuă: Nu jni oui să părăsesc pădurile
înghețate. Scraverii nu sunt numeroși» iar femelei noastre pot sa aibă doar un singur copil în
timpul nrții. Când vrăjitorii au fast nimiciți, am rămas vulnerabili. Tra- utul oi Syhl Shalhw
nc-a oferit o oarecare protecție. încălcarea lui ne supune pe toți riscului.
Ca să riști totul, trebuie să Fi fost ceva foarte drag, spune Grey-

Nu am vrut să fiu plecat atât dț mult timp. lisak zâmbește cu regret, dezgolindu-și parțial
colții, și completează: Nu a fost intenția mea să fiu prins.
ăzut luptând in Scorbura Nevăzuta, zice Noah. Cum de ai fost prins?
.u un strop de încredere înșelată șt o săgeată trasă la momentul potrivit.
1și ridică brațul ca să ne arate o dunga neagră care sigur este o cicatrice și care-i dispare
sub aripi Se uita la mine.
O sa fiu fonte recunoscător pentru o vorbă bună pe lângă mama ta, prințesă,
- Bineînțeles! Obrajii mi se încălzesc și mă încrunt când adaug: Deși ar trebui să știi că
mama arareori îmi accepta sfaturile. S-ar putea să nu-ți fiu un aliat, lisak.
—- Protejarea copilului ci ar trebui să o convingă, spune el.
Râd lata să mă amuz.
___Așa s-ar putea crede.
___Q îp rămân foarte îndatorat.
_ O sa fac tor posibilul. îi spun, și vorbesc foarte serios.

^«..i^nA-

302 BiUGlD KEMMEREJÎ
Mama ta este o neghioabă daca nu îți accepta sfatul N
cunosc pc sora ta, dar mr-e greu să cred că înțelepciunea ți
co^. silnica ci sunt mai presus de ale tale
Ca și mal devreme, vorbește un pic prea concentrat, dhj^
unor cuvinte un pic prea sincere.
— Mama nu prețuiește compasiune^ spun eu.
— Arunci este o neghioabă/
Râd încetișor.
— Ai spus asta deja.
— Rhen ar fi trebuit să ce asculte. Să negocieze cu tine, p-j
păsa de poporul din EmberfâlL
-— Da, zic cu serioasă. Mi-ar pasa.
— Și el a fost un neghiob.
De partea cealaltă a focului, Noah râde în bărbi
— Ar trebui să mai dormi, Greyf
Grey nu ist mută privirea de la mine.
— Ai evadat prin șemineu.
Zâmbesc.
— Da. Asa este.
Privirea îi este prea serioasă,
-— Tc-ai oprit ca să îl ajuți pe Tycho.
— îmi amintesc.
El nu zâmbește,
— Fi-ai riscat viața, Li a Maca! Face o pauză fi ^PQ* complt-
trază: Ai fi putut fi descoperită.
Trag aer în piept ea să-i răspund, ca să spun că nu a? fi Fost în
stare să-l las pe băiatul ăla să atârne tfi să sângereze pe zid fot ap
cum nu aș fi putut ri-i îngădui mamei să o ucidă pe fiica vânătă-
ruliii cate se ascundea în pădure. Dar Grop ridică urina ca să-nu
atingă firele dc păr răsfirare care-mi încadrează chipul, /idndli-mă
să rămân firi sudare.
canned with GamScănner

JU^
O tniirtJ fprû
.O1S»! spun' d.
i sunt curajoasă. Mi s-asPus
11
'“"‘“l a raraioasi". Inima îmi bubuie in piept- 5^ ^ “ * ** "* *
'"'L Aud promite c-o să plouă în curând.
Grevai coboară mâna*

_ Cât de curând!
— Cred că în mai puțin de o oră.
Inima-mi bate la fel de intens, dat Gtcy adună cărțile.
—■ Trezeste-1 pe țakc si adu4 pe Tythol 4 rebuie sâ găsim un idâpcst*
Ploaia începe înainte să fim pregătiți, facându-nc pe țoll sa ne posomorim. Munții se înalță în
stânga noastră, masivi și ucg întunericul nopții. Inima îmi tresaltă văzând priveliștea-
Ara ti Casa mea e de partea cealaltă* S-ar putea ca-n sâra mare sâ fiu în patul meu,
înconjurară de paturi pufoase, de cărți și tot ceaiul cald care îl pot bea*
sora mea-
91 Grey, cate foarte probabil o sâ fic-mpms c
împins sa își accepte dreptul din naștere. _ - orLanți
Eu o să fiu împinsă în umblă, în timp ct oamenii
fac lucruri mai importante.
hain<^c
Caprini spte dealuri, stropii de ploaie Harnașamcnttd devine -
aluneci». ^l CJ|11 ^
tui» însă musitnța noastră c*w n ^p • ’b «niponim
toc adâncă, dar «« -^ * ‘"^ f*^ caii la adăpim de Pê V .y™'™ ^. ^ sunI
ScannedwrCămScănner
BWGTD KEMW 1
304
puțin umede din cauza plou care a pătruns printre cusirun. p-
lomi stramți și bluza sunt mult mai bune decât fusta uJi Mj\ F
cizmele, las bărbații lângă foc și mâ duc dc partea arabilul-, ca sa
mă schimb.
După ce termin, anine rapid o privire ca sa văd daca at. minat
și ci. Grey sta cu spatele la mine și s-a schimbai cu r-. pantaloni
negri curați, dar încă nu și-a pus o bluză. Prwbinb taie respirația și
îmi oprește inima. Mai mult de șase comat intersectează mușchii de
pe umeri, linii întunecate și gîst ^ strică perfecțiunea pielii.
Am văzut cum s-a ales cu ele și a fost groaznic.
Să vad urmarea este îngrozitor.
Grey dă să se întoarcă, ca și când mi-ar fi simțit prinm asd îmi
găsesc de lucru ajustând funiile cailor. Când îmi ridic din rxw
privirea, e complet îmbrăcat și a traversat jumătate de peșten să ajungă
la mine. _,
înghit în sec și ma întreb dacă m-a observat fiolbandu mî știu ce să
spun. Ploaia sau timpul petrecut în aerul mai rece trezit din beție,
deoarece ochii îi sunt mai limpezi ș< decât atunci când am stat lângă
foc.
îmi dreg glasul
— Iartă-mă/ Eu... voiam să văd dacă ai terminat
— Am terminat. *
Atinge cu mână grumazul calului de lângă mine, scarpin^ 11 sub
coamă. Este atât de blând cu animalele, încât nu surprind întotdeauna.
Probabil că Moliei Verin o să-i placă latura ^« J ^’ Gâtul mi se strânge
din nou.
— Mâîne o să ajungem în Shyl ShaHow, spune cl încet. Aș vrea să
plecăm înainte de răsărit. Ploaia ar trebui să ne ascundă și ^ ^ permită sa
ajungem nevăzuta la trecătoare.
Dau din cap, deoarece nu știu cum o să 3tine vocea mea.
Scanned with (JamScanner

O inirni apr^J jiJrart J 30
5
Ct fel de armată o să întâlnim din partea ta?
jnll p o clipă să înțeleg întrebarea. Nu m-a abordat pentru o j tojpc
liniștita; caută strategii militate. Orice emoție dintre noi blocat în
gândurile mele, nu în ale lui. îmi dreg glasul și îmi
nuiI peltea.
— Noi- avem soldați postați în trecătoare. Sunt nevoita să inii dreg din
nou vocea: Ar trebui să mă recunoască, dar foarte probabil o să ne țină la
postul de straja până când cineva de la pdat o să reușească să vină și să
ne ia de acolo.
Mama nu o să-mi permită să călăresc pe străzi arătând ca un șoarece
scos din șanț.
Se uită cu atenție h chipul meu.
— Mulțumesc!
Part că vrea să se înrrksrr-ii J
întoarcă, așa ca-nu dreg vocea:
— Grey!
El așteaptă.
— Domniță?
știu ce vreau dc la et dar nu vreau ca momentul ăsta să tacă. Îmi
doresc să stau lângă foc și să îl învăț syssalah. Vreau să ng buzele și sâ
îi șoptesc secrete pe întuneric. Să mi apropii de el t să îmi lipesc fața de
pieptul lui și să îi ascult bătăile inimii. Si îi ating dcatncile de pe spate
ți să îi spun că nu a meritat nici măcar o lovitură dc bici.
Cred că sunt foarte roșie la față.
„Fată curajoasă!"
Nu sunt deloc curajoasă- Nu pot face nimic din roate astea.
Cu un deget, îmi atinge bărbia.
___AJ trebui sa dormi. Casa te așteaptă!
înghit în sec.
_____ ț*4u vreau să dorm.
___Nici cvi.
306
r BRIGID
KEMMEMER
Mâna ît zăbovește pe 6ța mea, fadndu-ma si mâinii — Țf-e frig?
mă întreabă. Vino și stat cu mine lingi t Nu ar trebui să o fac. Suntem
prea aproape dcSyhl Sh^ am o singură șansă să ti dovedesc mamei că
am ceva de oferit,^ Grop mă ia de mană și mă trage spre el, așa încât
ml simt de^ mi-ar h prins inima.
Când ne așezăm amândoi cu picioarele încmcișatc,g fllun(ț._. Iu: îl
atinge ușor pe al meu. Sunt foarte conștientă dc atinge tânjesc să mă mișc
mai aproape, să simt mai mult căldura lui, nj[( cea a focului. îmi las
mâinile în poală și mă uit la flăcău cât^t și Jalce desflic păturile pentru
dormit. Tycho este deja apt^ adormit de partea cealaltă a focului.
Când Grey se ridica în picioare, mă uit uimită în sus, înt^ du-mă
dacă s-a răzgândit Probabil vede nedumenrea de pe ApJ meu, deoarece
îrni schițează un zâmbet.
— Plec doar să aduc niște mâni are, spune e _ r- J - ■ . „ hrînză
pastrama dc ntă și o ptosei
Cana se întoarce, vine cu prânzi
dcapi ,_ *
' , . .r PaiTîsh si dc Sorra HI urnim
Pastrama de vita unt amintește de
noastră seară împreună, și o întorc în mâmr.
■— Pâri tristă, spune Grey- îmi ridic privirea.
— Mă gândeam la străjerii mei.
— Erați apropiau, zice el.
— Da. înghit nodul din gat și răspund: Sorra a murit din vina mea.
— Dacă a murit ca să /îi în siguranță, cred că i s-ar părea o marc
onoare.
— 17c ți s-ar fi părut o marc onoare să-ți dai viața pentru prinț? —
Când cran străjer? Da.
Chiar crede ce spune. O aud în vocea Jm,

O inimJ aprigi șl /nW 307
__ J3r joim?
El jupe bucata de carne în două.
— Știai) ce o să facă în clipa-n care a aflat cine sunt. Mă tot Innrb
daci ar fi trebuit să îi spun în pruna zi, când am fost târât jjypoi la
castel Mă întreb dacă situația ar fi căpătat o alta turnura.
_ Cred d ai luat decizia corectă. Trebuie d-mi șterg o lacrima de pe
obraz înainte ă adaug; Nu ar fi trebuit să încerc să mă «unesc eu RW
Nu ? tiu de ce am crezut că o să fie onorabil
— Poate
si ° P^' Îl ^ CnOtm dc P°Potul luL A fost «»“
îmi pasă mult de ^ poporul meu și am fost crescută să fiu

Mi ștcrg la ^ but a fiu. completez: Asta nu înseamnă ca ar tre-
El întindem^ Ca .
«a»vindu.i ne f„. _ P da 0
picătură pe degetul mare, mâna
mea.
sionanta dacă ^ ^ ^ ^ ^^ ^^ intr-adevăr impre- îrie,crin și ma întreb
dacă ea se gândește la
^ărs o ajt“ । . ‘ să fie oo regina minunați' regina

minunată!
«'^tez?-êste rapid și o prinde. Mâni îi '—' Tu ai f C Prazul meu. Inima
îmi bace repede.
îndoială ° reÛ1^ ^‘ mai minunară! zice el Nu am nici o
P 1 mâna CU a mea ^ ochii mi ^ umplu din nou de lacrimi.

p ^ tu ai fi un regC grozavi
- presta i se schimbă și începe să își retragă mâna, dar o lipesc
mzul meu și-mi alung lacrimile clipind.
~— Vai jurat viața ta, spun cu. Tc cunosc destul de bine cât Sil
Văd cum tc apași asta. Dar i-ai jurat doar lui sau lui Rhen,
Scanned wit
canner
308 WilO KLMMDtfJL
conducătorul regatului EmbcrfilD Datoria u nu era bA^,

Grey, ci fata dc ținutul lui. De patria fa.
El nu mai încearcă si sc retragi. Ochii îi tuni ir^fr., atenei
la mine.
— Nu ești arogant, spun cu. Nu ești cruci Spui ci Ma^
un om de onoare, dar eu cred că tu ești. Vocea misc frârt^k
văzut asta în Scorbura Nevăzuta. Poporul tău tr-ar iubi. Dri
n
oferi sansx Dacă //-ai oferi sansa.
Li apropie și cealaltă mană ca să îmi cuprindă fața.
— Te rog-, te rog să nu plângi pentru mine!
— Ah. JtH riralfa! închid strâns ochii pd răspund: Ivi fia pentru
tine, neghiobule!
— Atunci, de ce plângi?
— Plâng pentru mine. Pentru ca ești un prinț Mii mukdtrii un
prinț Un bărbat minunat, care ar trebui să fie rege*
— Lia Mara!
Este prea aproape de mine. Respirația lui imi mângâie b^c. Pe
fată, ii simt mâinile calde si ferme. Imi doresc foarte mult w ^
apropie. Vreau să mă lipesc de eh
Vrtou..
Buzele lui le atinguwr pe ale mele.
Suspin și mă feresc. Inima imi bace cu repeziciune. Mă uit ta
lumina focului cared scânteiază in păr, la intensitatea prisirii Ix
Îmi doresc atât de multe... E prea aproape, iar eu tânjesc ^ ^ tram
ultima clipi, ti îmi lipesc din nou buzele dc ale lui. Noaptea rz învăluie
și mi-ar fi foarte uyor d un că suntem doar din oameni ar o adă^ntete
de pî^jr. Vreau mai multe decât infam dorit inrirAe
li cuprind Mitici utile mâinilor și le îndepărtez.
Clei, din tot rr imi dome, pr J l)u j| p(>t avea.
— Plâng tieoarfcr ești un prinț, spun încet, Iar cu... tixpir u adaug:
Eu nu sunt o jirioirtX
Scanned with CamîScanner

TRElZEC15 001
CW1 TO>.^ '
GREY
IN DIMINEAȚA URMĂTOARE, DUPĂ CE NORII SE ÎMPRĂȘTIE ÎN

fetele nostru, traversam călare trecătoarei spre SyM Shallow.
Am dormit puțin noaptea, îngrijorai că Dusuri și oamenii lui avem să ne atace
prin surprindere înainte să ajungem la trecătoare, însă odată cu aerul rece al
dimineții s-a lăsat o ceață densă care ne oferi un răgaz.
Păstrăm liniștea, în ciuda faptului că ceața ne ascunde, lisak zboară la înălțime,
invizibil printre nori. Deocamdată Lia Maia călărește lângă mine, dar se uită fa
înainte. Spatele îi este drept și privirea limpede, dar starea ei de spirit pare la fel de
apăsătoare ca vremea dm jurul nostru.
Și a mea e h fet
Mi sunt ca in momentul ăla din castelul Ircnrose, când inima mă implora să
mă opintesc în călcâie ți 33 rezist- De îndată ce tra- vertez granița spre Syhl
Shallow, nu nul exista calc de întoarcere. Să caut ajutor - chiar adăpost - La curtea
lui Karis Luran este cea mai înaltă formă de trădare, aproape ca și când aș înfige o
sabie în Rhtn

&UGID KEWWCIO 1
510
. Ma întreb ce □ să-i raporteze Dustan despre rele fo^ m Scorbura

Nevăzută, dacă o să-i spună ca oamenii ^ 2/ «npotnva strajcrilor și m-
au spnjinit. Cum am luptai af^ / supturi lui Rhen și ani dungat
străjerii și soDații afară din^
Daca vreau să mă păcălesc, nu reușesc Traversarea graniță o să fie
prima, mea trădare.
Având în vedere secretul pe care l-am păstrat, c foarte prolog să nu
fie nici măcar a doua.
Sunetul strident și repetitiv al unui corn răsună în toata vila.
Lia Afara suspina și-și ridica fruntea. O forma uriașă se iț^ înaintea
noastră, fanioanele verzi și negre atârnate la mare înălțimi șuieră in vânt
Pentru pruna dată in dimineața asta, privirea j K luminează.
Le-am mai auzit cornii, când au intrat in Emberfall ca si îl medieze.
Mă furnică mâna să scot sabia.
lisak coboară dintre nori ca să aterizeze în spatele grupului I nostru.
Mi-a spus de dimineață, că nu vrea să se apropie intr-o minieră ofensivi Daca
avem ceva în comun, pare a fi groaza pentru dipa asta.
Acum, vreau ca ghearele, colții și brutalitatea lui sa he de partea mea.
îmi reamintesc faptul că nu vin aici ca să lupt. Nici ca sa mi predau.
Inima îmi bate cu putere, contrazicându-mă.
în ceața din fața noastră apar siluetele unor soldați călare, îmbrăcat/ în verde
și negru. Sunt cel puțin doisprezece, Majonia- tea țin în mână arbalete.
Cu toții se îndreaptă spre noi.
Imj forțez mana sa rama na pe fiare.
Lâ MM le strigi a o TOce veseli, u?1)r;trj-. fi; K rispiul£/, iar „ se uită repede fa mine.

() tnW 4^ *’J^"^
31
1
^«.U.U™^™^^^^
^ «ea» * fe «A dintre lucrurile astea. Vreau sa întorc ,ul să ie» în F,OP d!n
«'«toare și să merg direct spre Ironrose
a £ implor‘Crt^- . M
^!Nu vreau nici asta. Cuvintele pe care nu le-a zis Lu Mata ^^ trecută îmi sunt
întipărite în minte, ținându-rnă aici.
Scot picioarele din scări și descalec, aruncând o privire înapoi sptejacob și
Noah, și spre Tycho, a cărui față este palidă. Ei o să fad tot ce fac eu.
Fugi! îmi șoptesc gândurile, fiecare clipă de instrucție sttigan- Ju-mi să lupt
sau sa mă retrag. A$tw sunt dușmanii tai. Ești spații nurnnîc. Fugi!
Dar nu sunt inamicii met Nu acum.
Degetele-mi desfac bucla centurii la care-mi atârnă sabia, iar arma cade pe
pământ. Pumnalele urmează repede. în spatele meu, îi aud pe ceilalți făcând la
fel Mi se pare că respir superficial, dar mă îndepărtez de cal și ridic mâinile ca
sale arat ci sunt neînannat.
Lia Mara încă vorbește, pe un ton melodios și, totodată, porun citor.
Soldațu din Syhl Shallow înaintează la unison și se oprcSv 1 mică distanță, Doi
din mijloc descaleci, în timp ce ton ceilalți ișt țin arbaletele îndreptate spre
noi.
Jacob face un pas ca să-mi fie alături, ținând și țl mâinii*
— Nu pari prea sigur de asta, îmi spune în șoaptă
— Nu sunu „- -
T armele noastre. Daca stei
— încă putem sa ajungem la armei
renunți, sponci . caiafei de

t si vad dacă vorbește serios. bSW la re
îi anine o pnvi« « sa 'a '
. r Warner si la W de brutal ca mine. neînfricat ca Harp .
Te-M" »*“t,tnM’'
^^KlMMlRlH
, ^^^ au ailms ^ noi. Amândoi .Mint bnintfu^..

^^^^.^^„i,!^ fire gr«c pe h dmplc. Ann(jri b ^ o ^ ^ ' cmci de
piele vopsită fa W({c ^ nfgni q COJlfirwrj ^ ^ foarte
Scanned witrTUâmScănner
31
probabil
2 ;<Wîc.fatfa-/ drept ofițer. El se uiți de li^ }aket
iar apoi in spatele nostru. Ne măsoară dintr-osingurip*^
Daca hsak îl sperie, nu di niciun semn. Primea fui
liniștiți^
asupra mea.
Când vorbește, h auzim vocea foarte profund! și rigușid (
accentul mai pronunțat decât al Lici Mara.
Ați escortat-o pe odrasla Coroanei în sigunnțj pt^ granița
noastră. După o scurtă pauză, întinde o nrinî și idilei. Vă
mulțumim/ Numele meu este căpitanul Sen Domo. Băx ai venit fa
Syhl Sballow, prințe Grey dc Embcrhll!
..Prințe Grey."
Nu scor o vorba ca să-l corectez.
fia Mira avea dreptate. Suntem duși la postul dc stmp și ni K spune

53 așteptăm un demnitar dc la palat Spre deosebirededh dinlr din
cărămidă roșie cu care sunt obișnuit în Cinh’i’MifW post de strajă
este construit direct fa versantul muntelui, oi zidim din Icnui și oțel
care se unesc fa toca expusă. Câteva ferestre per- ™ ca lumina să se
strecoare înăuntru, dar torțele ard în lîrearr •ncipțre,
ți vorbesc limba mea, dar cu nu □ vorbesc pe a /or, creare
J are un dezavan^. Sunt sigur că ftllsimllA nu o sî-i /ari W
»‘MaOt ^ ^ fJ ^ ^^
L
âCc. tac pentru câ încoithna dc aici nre.pl- Mtoarc și
nesiguri Tycho *
Pf &>gâ mine și, spre ammlmi
■nea, aprospe de 5C„V„, IiM(i . '
strofe inguste, iM^W ^^
*- distanța. Totuși, ne iimilirst
O inimi aprigii
, este esMIttd ’ntr'° ^ T^' X «nte dod«i am fon șt cu tu ochi m pani la Kans Luran
ț( JrM
)10âtnmiieiû sabia pregătită.
îl
In cele din urmă, ni sc aduce mâncare și ni sc oferă un ragaz. Suirii ne
ă
lasă singuri, o ușă grea închizându-sc după ei.
t
k J^ke se uita în ochii mei.
— Crezi că suntem încuiați pe dinăuntrul
— Dacă nu, sunt strajcri care așteaptă de partea cealaltă a ușii.
Noah este primul care se apropie de mâncare. Pe farfurie sunt bucată marc
de pâine. Rupe o bucățica, dar se
joaca cu ca în loc să o bage în gură.
— Parcă suntem într-o celulă de arest.
fructe, brânză și
o Locul în care te țm înainte să te bage la
închisoare, adaugă văzându-mi sprâncenele ridicate.
N-o să bage pe nimeni în închisoare, spun eu, deși nu sunt pe

deplin sigur,
Lia Maia m-a asigurat de multe ori în privința mamei sale, dar a zis
și că mama ci nu o respecta. Karis Lurin ar putea să ne arunce intr-o
celulă de închisoare și să negocieze cu Rhen pentru mea — si a
lui ]akc, fiindcă e fratele lui Harper-
îmi îndrept privirea spre fereastră E prea îngusta ca să cor pe
acolo, deși stropii de ploaie nu au nicio pro Camera este umedă și
rece și seamănă foarte mult cu
— O să te descurci, îi spun.
El îmi întâlnește privirea șt dă aprobator din cap *
ridici de unde Ml«« lipit de tui îți V" P’ “ “ bine, sm^l «™ =>' *“»« ^ ““ “ dm ^
m k st n U
lisak se
de V« «^ V 14 ducc Uu 1 ,
poftim, spune el cu blândețe. Mănâncă, băietei
canned wi
JH bSJGID K&9.UP FF.
Jake urmărește scena și se apropie mai mult de mine, imr*^ in

șoapta:
— Te deranjează ca au Mat-o pc Lia Mam?
-— Este fiica lui Kans Luram E foarte probabil sai p^ ^ mulțime
de întrebări înainte să ni se permită să plecăm
Dara ni # fronftr st pMam
Ușa se deschide și intră căpitanul Sen Domo. Expresia serici nu i-a
părăsit chipul Tânjesc după sabia mea. După orice.
El da din cap spre mine
— Alteță.' O sa te escortam la palat Regina este peginu ri
te primească.
Pare prea ușor.
— Și oamenii mei?
EI ridică din sprâncene ca și când întrebarea l-ar fi surprins.
— Val da, bineînțeles! Privirea lui trece pe lângă mine, apoi
răspunde Cri excepția^ creaturii cale. Regina o să ii vadă sepaor.
Tycho face un pas înapoi.
— Nu!
SoaverJ rămâne lângă zid
— Nu-ri hL'f griji spune el Nu o să mă atingă. Un măriri încet se aude
odată cu vorbele lut Nu-i așa, căpitane?
Căpitanul strâmbă dezgustat din buze, dar îi răspunde:
— Așa este! Se uita dm nou la mine, insistând: Alteța? Te așteaptă
trăsuri
CAFITOLULTM'^0151™1

LIA MAU
CuNNA SlK( SFETNICUL PRINCIPAL AL MAMEI, SOSESTE LA
poftiid< straja de la palat atât de repede, încât sunt sigura ca i venit
hgalop ftt drumul. Este o femeie mai in vârstă* un fost general de
Emită, cu pirul grizonant și un șchiopătai permanent din cauza unei
râm mai vechi. 1 acuși, afișează aproape întotdeauna un zâmbet
cico*dat, ca și când ar fi văzut cele mai rele lucruri din lume, și alege
oricum sa RE bmedispusa, M-a tratat dmtotdeauna cu demnitate și " P^
și mereu mi-a plăcut să studiez alaiuri de ta*
Pare foarte bucuroasă să mă vada, Pr chip ii înflorește un zâm- ^ L
Ê Și tnă îmbrățișează.
Draâ mear p^ surprins pc toți!
Cuvintele sunt un compliment și o insulta atât de frumos îm-
plttiieT încât ^ (j^-- ^ fa ș- a d-jt seama de asta. Mai că mă trage din
postul de strajă șt nu urcă în trăsură.
■ Dat_ ceilalți..., protestez eu.
■—- O Si aibă cineva grijă Și de ei. Mama ta a insistat în
privința asta* Cinema Sun se uiți la mine cu un fel de uluire când
adauge Ni l-ai adus pe moștenitorul din Emberfall, Lia Mara. Cum
ai reușit?

BJUGID
KEMMBO
* ăldura mi se strecoare în obraji, dar îmi îndrept spatrb J^
^cântată sa vad casa pe geamul trăsurii
Prințul Rhen a încercat sa îl ucid! î-am oferit far Gr*. ^
surprind singură când mă corectez; l-am ofenr prințului G^ adăpost
în afara granițelor noastre, iar el a acceptat repede.
Așa cum și trebuia, [și împreunează mâinile sub bărbie^
Aclama; A, da/fia Mara, ăsta e într-adevăr un motiv dcsârbfto re-r
Când am auzit de nucul tău plan de a încerca să porii negocia Pentru
pace, top ne-am îngrijorat că nu o să mai auzim vreoduj de tine.
Asta umbrește orice lauda.
— Ei bine, n-a fost asa.
— Da, dai
Ochii îi strălucesc.
—- Spune-mi: prințul Grey este pregătit si atace tronul? Si îl
revendice pentru el?
«Să atace tronul." îmi înghit nodul din gât.
Cred că e puțin cam devreme să facem presupuneri.
Se încruntă, dar își maschează rute gestul si umple restul dni ûlui
cu [răsura cu întrebări despre Emberfall, Grep și impostorul êl rău
care stă pe tron.
Tânjesc după evadarea liniștită a camerei mele. Parul nu s-a uscat în
smocuri și sunt disperata după haine curate. Mi se pare că acum o luna
am făcut baie caldă în Scorbura Nevăzută
Când ajungem la Palatul de Cristal, un val de dor mă lovește _ de
puternic, încât vreau să deschid ușa trăsurii și să fug pe
* Û ^C h™ttr de pe zidul din față strălucește chiar si în cea mnornă
zi, iar cele doui fântâni din față pleoscăie v^. pO[
X ^ , wrfoMi, nim Sf „„;„ pen(n ^ ^ o nu ma pot abține să nu zâmbesc farg.
O inimă opi^ st frântă 317
Qjr apoi a văd pe Noii a Verin stând în capul scării, cu mâinile

oprimate sub bărbie, și deschid ușa trăsurii ca să fug.
PJIIM negru ca abanosul este lung și liber, ajimgându-i până la plir.iar
ochii ci sunt mari de ușurare și entuziasm. Pare mai mică jidt îmi
amintesc, o tânără domniță, și nu prințesa hotărâtă să pomenească tronul
mamei.
rr
p * care pășesc pe ultima treaptă, o cuprind în brațe si oînrait
Mi ai lipsit foarte mnUt
-Și tu! ^^êu.
îmi cuprinde strâns u
tiu o mai învârt „ etn cu brațele ei subțiri șt chiar și când tot mi ține bine.
ii noștri ne-au raportat ce s-a întâmplat cu a ai evadat
— După ce
fr»
Ma retrag. " rOst toarte îngrijorată, soro.
Știi ce
a
^ Sotra?
Mâ uit în sus la f
5t
djfrilOr postat' ^ * ^ sriclă a palatului, căutând chipurile ■ ^^ Multe Sunt
cunoscute, dar al Iui Parrish ^ printre de.
nu
se Ea se '^' ^^ tu încet
___ T ^^^ că toți străjerii știu.

^11. ^ S^ ^ ^^ Trabuie să-i explic...
Nu p ^St C$teva săptămâni și vrei să vezi wn străjer! Nu, soro! săbiuței 1
rage de hainele mele zdrențuite și se strâmba, 01 adaugă; Prima persoana
pe care ar trebui să o cauți este un °'tor, serios îți zic! Strâmbă din nas și
completează: Sau poate o Sleită cu apă fierbinte.
^ ^g o palmi peste braț, dar ca îmi prinde mâna și mă târăște spte
castel. Valeții deschid o ușă mare dc cristal când înaintăm.
KRJGID
KEMMEREK
Vino! spune Nolla Verin. Ești eroina zilei, dar avem
m^ de £CUL
— Avem? Abia am sosit!
— O, da! Ochii ei frumoși licăresc de curiozitate când î^
cerc: Povestește-mi roti Vreau să știu totul despre bărbatul pe
cat trebuie să îl cuceresc.
Cateta ore mai târziu, îmi prind o centura Iată peste veșminte
din mătase neagră țesuta cu fire argintii și verzi- Am pielea
piois. păr frecată și parul spălat și penat de-mi atârnă ca o
cortina roboti pe spate.
Arareori mă obosesc să apelez la cosmeticak dar, pentru
primi dată, îi permit slujitoarei să îmi contureze ochii cu fard și
sa-rw pudreze cu roz obraji* Din cauza zilelor în care-am
călătorit în arșița veni, obrajii mi s-au bronzat și m-am ales cu
niște pistrui pe nas.
— Poftind Nolla Verin bare din palme de unde stă întinsa pe
un șezlong și exclama: Sora mea nu mai pare scoasă din șand
Mă strâmb la ea*
Bineînțeles, Nolla Verin este la fel de încântătoare ca
intotdû- na, cu ochi strălucitori și un praf de sclipi ci scântcindu-i
pe pleoape. Veșmintele îi sunt albe cu cusături roșii, iar centura de
Ia corset c roșie ca sângele* Afișează o expresie calmă și calculată,
iar eu știu ci deja planii ieste cum să îl „pețească și să-l farmece " pe
Grcy.
Gândul mă face să mă întorc din nou spre oglindă. In ciuda
faptului că n-am folosit prea mult fard sau prea multă crema, abia
mă recunosc. Nu știu de ce m-am deranjat cu toate astea. Vreau si îi
cer slujitoarei niște cârpe ude ca sa mă șterg pe față.
— Mama o să vină curând aici, spune Nolla Verin. O să vrea să
ne întâlnim cu prințul în sala tronului,
Scanned with CamKcanner
OmM»^»^
Înui muta Mama nu o sa pv<x v ' H intra în grații.
NoUa Verin se ridică in șezut pe șezlong.

— Lia Mata.
Ceva din vocea ci mă face să mă întorc.
-Ce}
— Nu mi-ai povestit prea mult despre ce s-a întâmplat după
ce ai evadat de la prințul Rhen.
Mă uit din nou la oglindă și apoi îmi mut privirea, deoarece nu vreau să
îmi vad fața simplă sau ochii prea plini de alean. In schimb, mă îndrept
spre fereastră. Soarele începe să-și facă loc prin nori, aruncând o strălucire
asupra orașului, In Emberfalb castelul era înconjurat de hectare întregi de
iarbă și de pădure, bonete naturale intre Khtn și poporul lui. Aici, palatul
nostru este eon- stiuit în versantul muntelui și, dincolo de grajduri și
câmpurile de instrucție) vedem Orașul de Cristal, Supușii noștri pot să-și
ridice privirea și să-și vadă regina.
Nuba V erm apare lângă mine și mă apucă de mână.
— Soto, îmi zice încetișor.
Mă uit la ca, uimită de emoția din glasul ei.
—■ Da?
— Te*a„. abuzatî
^t o »-«^' ^ 5i fii „* de «p»

— NoUa X' 0 fK „1 mâinile goale, îțij^"^"
Scanned with
PC d^ M^râ^^ ™-nM™^ ^ m-a ^ deIoc Bî ^ ^ ^
^^^ nou pe șed0ng.
^^^^tinc-mi! Povcsreștc-mi despre acest /
tindu I 3
pcânti-itft,
i J ^ C ^ ^ ’^P^f11! Grey" și inima mi-a bătut rtpă'^ / Do ^^ Mă gândesc

la cum l-a înfrunt# pc dpitaial ^ , ^^ ?f vreau să-mi apăs pieptul cu o
mână. /
* ll# pe fereastră și-mi țin mâinile pe pervaz- NușDuctsiî /
^partâșesc fa^ cj I
^ Hâtid și amabil \
' Dc sen crea asta 1-^ dezavantaja fața de sora n^ / bele
cuvinte îmi par secrete împărtășite do# tnn ^^ / tQti cedări r .
> c'Wți, Grey este stoic și aprig.
sincer, curajos șt /oia/ Mi-a păzit ușa când tnâ temt^ ^^ _" /
-, F* mir și si^^ ^ ^y^ s- m- ^pUJeffJjc^ # ș^ră drt ^ 14 £^“-V Laș pura ^ I
^tu înăbuș lacrimile. I

— Este foarte chipeș? încerc eu- Sora mea nu spune nimic. Eu nu
scot o vnr^
I
simt șt, dacâ ^ " ^nsie a/î?fâza- ^ ?’'J ^r il,,al' ' 02 Să îmi rî 1 acut"°< 1* CC se
gândește. O briză intra pe
^™™<>reasci0i>ritjii
Pernele si intim v ^^ "^'' ** ™ ascund in carnet ctI
“tâmple înm c ^ ^ ^" "^ r,u m3nori hCC° *'' mere Grey ?ISO„mM
/ntre „;,„„„,] G „
sora mea,
-*mi mușc buza si J
Ușa mea se d^sd^*^'”’' ‘^dunm din Wr^'^
canner
O InirnJ ifprțgcl ți ^ran/ă 321
__ Regina din Syhl Shallow, respectabila Kads Luran! anunță ^
^j întorc fată să vreau, ca si când aș fi fost surprinsă.

Mima arata exact așa cum îmi amintesc, dar știu ca nu trebuie jj 0 iau
în brațe așa cum am făcut cu sora mea. Cu siguranță mama puosa ^ o
permită, mai ales m fața a zeci de sfetnici și servitori.
Acestea fiind zise, expresia ci este mai amabilă decât în trecutul
jpropui-
- Fiica mea isteață! spune ea, întinzând o mână.
A.., a a rămânem la solemnitate. Ar fi trebuit sa presupun
sez încăperea, ii iau mâna și

fac o plecăciune.
E» îmi prinde bărbia șt mi-0 ridică înainte să termin mixarea, -Not
doua avem multe de vorbit.
— Di, mamă!
su
■ pârată când ai plecat la miezul nopții
misiune nesăbuiti î
1 ot m
-
*A u ține barbta cu mâna în timp ce
adauga. Am crezut c-ar fi ™ Gui .r
n- r - . H** 1
e sa nu te mai considerăm «ta#
p a
P '7? ^ “-^^ trebuit să mă-ntâlnesc cu mama înainte să mă văd c«
sora mea. Toate i i ■ -
j. nerodele cunoscute de apărare se activează
' ^ Opekil călit Drumul lung prin regatul Emberhll a fost Șt
epuizant, dar nu ca întrevederea asta. Deja sunt obosită.
Mulțumesc!
Totuși, spune ca, ar fi trebuit să șui că bărbatul ăla o să
încerce să te folosească împotriva mex Sunt ușurată că ai reușit să
evadezi, dar sper ca n-o să uiți mica lecție?
Sângele mi se răcește, ca și când Râul Înghețat mi-ar străbate
venele. Inima îmi bate de doua ori mai repede.
— Bineînțeles, draga mea fiică! Bineînțeles!
322

îmi dă drumul bărbiei»
— Aș vrea să ni te alături în sala tronului cân4 termenii cu
noul nostru tânăr aliat. ° ^ ^^^
S-ar pwfM $a HM se alieze eu line. Nu-ți ^re^te H^
Dar, ca si cuvintele pe care nu i le-am nutur ^ P ^spune
Surori. acestea sunt cuvinte pe care nu t le pot zice maniei.
închid gura, mă-ndrept de spate și o urinez pe hol
CWITOIUL TREIZECI Șl PATRU
GREY
•.iû$ ^ s^ STRĂINE. ÎN EMBER- laiL cisttkil
E[EGAMa
Ironr<«P ,
P ln 5 d ltmn
Aii, pM lui Karjs L "“^ ' ' '““^ sticli peste roL H ^ aCOpem ^ ™stale ^
P^ ^ afatt; pantal * ^ * ^ ™ * ^ ^ ^ ^ “* mai ^H^ ?îw^ 4e piel/^J*1 ^ ^ ^^
^^^ ^^^^ k5™’** ^ blocat în hcul^^^ ^ ^^^ căptușite cu mătase si
tivite ai de aici si | ^ ui și negului care împodobesc vesmintele
este cusut cu auriu si roșu,
EhWa11
A^^ ’
Ca & pată ^^^ ^"au fo^ «turnate și, cu toate ca au facut-o co^. i n ^ ™
aC&1
^ *mctț<^Tea lot’ û câ nu esK ^ SunKm
^ ^ ^^ aic^ în palie. O să fim supravegheați la orice pas.
■ a orice pentru uniforma neagră din zilele în care am servit t£^
iii să am apărătoare cu cuțite pe antebrațe ți armură pe P*^ Aș da
orice să fiu din nou invizibil în încăperea asta exrra- ^ntă, cu un zid
ca
de sticlă care dă spre un oraș dc sticlă, mă simt o Hară într-o
cușcă. Noah, Jale și Tycho mă privesc Așteptând.
AșUptăndu-itiX
Inima îmi bate într-un ritm constant. Nu știu cum să procedez.

DKJGiD KEVML'RtR
Situația este diferită dc cea din pădure. Diferiți de r^.. în care

i-am spus lui Tycho ce cai sa aleagă pentru turnir. Dtf^ de zilele
mele ca străjer.
Când eram comandant, puteam da ordine aproape ftihî^ dese.
Știu unde să postez strajeri, cum să supraveghez o nwlt^ cum să-
nu dau seama cine ar putea ascunde o armă sau an? t
merita să fie cercetat cu mai multă atentie.
Lia Maia ar ști cum să procedeze. A fost crescută ca «fi*^ gină,
însă dreptul ăsta i-a fost luat. In calitate de prinț mistdnj un rol
pentru care sunt complet nepregătit.
Cam ca Harpei îmi dau seama. Ea și-a asumat rolul prințeseiQ și
când s-ar Ii născut pentru asta. Se potrivea bine cu Rhen, bnt du-se pe
istețime, nu pe o viață întreagă de pregătiri.
Rhen întotdeauna își plănuia dinainte mișcările. Ii stffigfitfti sa fa
decizii pe loc. Dar Harper o facea. Era deseori nesdxiuț avea metode
originale, însă lua o hotărâre și acționa fără să «rin
Și eu pot sa fac asta. Străjerii nu își permit niciodată luxul una
avertisment
Mă uit Ia ceilalți.
— Karis Luran vrea să mă folosească împotriva prințul Rhen. Ăsta
e singurul avantaj pe care îl avem aici. Fac o pJiri după care continui; E
neînsemnat. în ciuda întâmplărilor din Scot* bura Nevăzută, Rhen este
prințul moștenitor de când eram cop! Supușii Iui îl cunosc l-a mobilizat o
data. în ciuda celor petrecut în Embcrfall, îi poate mobiliza din nou. Nu
mă îndoiesc de asii
— I-a mobilizat în baza alianței cu Disi, spune Jale. Și ci există nirio
alianță.
Asta o să înșele mult încrederea, zice Noah. Oamenii dtp
suspectează că c ceva în nereguli
Mă uit la el
— Da. Nu exista ""““• iar KarU LUran
o știe.

O mW dpn^ ii JrinîJ 325
^î« ii puteri magice, șoptește Tycho.

Ujî mâna ți mâ uit k degete
^ D^r nu am nkio armata. Nicio coroană. Am magia în sân-

Jirpitâacum nu am reușit să o stăpânesc.
— Nu cicd că a salva viepk a zeci de oameni înseamnă că „nu
flîdpanești", spune Noah.
_ pf Kans Lima nu o s-o impresioneze c-am salvat niște nețiȘtied nu
an fost crescut ca nobil. Știe ci am fost străjer. O a se aștepte sa cedez șt
si mâ supun. & așteaptă să se folosească 4 ™ a p.on împotmi „^ ^^ ^
:zXz’^
pwdalui Rien. ” ^““^ ^ tau’ ^^ PUKî

“’ Hi bine, spune t
ă să ezite, se lisă pe un genunchi, âgușiu,
încetează!

uit la tânăr, iar e| ‡ ■ ’ ^^ ^^ ^ e ^^ ^ de sumbru. Mă
^'^MW&asăîV ™™ P““ 1Mai1"’ ^^ continui: Ui Mar* șj eta u , w
°reze ^ ^ ^ * vrut să negocieze cu

u 5-31
diar.tă in clina o r ^ ^ ^ ^ ^^ ^ ^^ ^ implica într-o cure ajutor
ûtat una dacă nu i-ar fost de
mdifetcnt ; c „
tiu o să-șj ^.^ simte pentru Harper. el cu siguranța
dr neputincioși cum ^^ *^ ^ 1^' ^ suntem chiar atât
U mut privirei
rite păitj j- nu am ^^^ ^L ““- niciun^^ ^nu" JQ^H ^ ' m ^niseifall s-ar putea
lăscula împotriva prințului o 1 dr alte părți n-o să o faă Poate nu a să
reușească să adune ai ai a întreagă dar are topuri care t-su jurat
credință. Care o să
*Pt' pentru el
‡■ Și nimic nu o si puni capăt bârfelor.

■ De ce ai vrea așa ceva?
Se uită la mine cu ochi plini de oboseală si tristețe.
—— Nu-nu doresc să-i iau tronul lui Rhen, Lia Mata. Nu vreau
să îi rănesc străjerii și soldații. De asta am fugit din Ironrosr. Nu
vreau să destram regatul Emberfall

326 fejGDKEMMERDt
Biiatul lasă sabia pe podeaua de piatră ȘI-ȘI împreunează —j nde

în fața. Ochii îi sunt sinceri si arcuri. Nu exista nirio urna £
nesiguranță în expresia lui — doar hotărâre calmi
— Jri jur credința, prințe Grey din Emberfall! Iți fâgîir*^ inima,
mâinile și casa. în serviciul tău și al tronului. Iri dau— JL? ij ftu„. Se
bâlbâie și pare mâhnit: Am uitat ce alterna mai .jum y spun. Dar îți
jur! înghite in sec și afișează aceeași expresie ca arma când t-am spus
că ii cerusem lui Jike să călărească lângă mm*, <hr ci nu șovăie rind
spune Știu că sunt doar unul, dar o să te tuns _ iii
O sa lupt pentru rine. Iți juri

Ar trebui să îl apuc de brațe, să îl ridic în picioare și să îi a aminte
ca asta înseamnă trădare. Dar când iun cobor pririra, emoția se
transformă intr-o greutate în pieptul meu care mă tot apași Nu mai r
trădare din clipa în care Rhen a spânzurat ua băiar nevinovat lângă mine
în curtea aix larma mea a știut-o dr L bun început Gândurile mele
trebuie doar sa o ajungă din
Tycho este doar unul, dar multa vreme si Rhen a arat un singur om
alături. Mă uit ia Jake și NoaK Nu sunt pe cont propriu
-— Ridică sabia! îi spun lui J peho, încă răgușit Ține-o pe p mei
Dacă vrei sâ juri, fă-o ca un războinic.
Străjerii ne escortează spre sala tronului, conduși de căpitanul Sen

Domo. Lumina soarelui și căldura umplu spațiul, și cred ca fere* (rele
dinspre oraș sunt înalte de cincisprezece metri. Nu am mai văzut
niciodată asemenea geamuri. Zidul din spatele sălii tronului este roca
solida a muntelui, nuanțele de roșu-închis și maro-dts chis fiind
întretăiate de dungi negre, argintii și aurii După ce am crescut h o fermă
săracă, castelul Jronrosc m-a uluit la fel de mu fi ca pe Tycho când l-am
văzut prima dată, dar asta e cu iotul altceva, Torțele înfipte adânc în
zidurile de granit pâlpâie la firește câțiva metri. Un podium înălța ocupă
lungul zidului de piatră,
Scanned with UamScănner

Vei mxwri sculptate în onix ridicându-se mult deasupra .^kt acestora.
Străjerii sunt peste tot, dar cei patru care
^ 1; Uiumul sunt imbricări diferit, cu fețele pe jumătate & oțela sî ii
facă să pară androgini, și arme mat ușoare și
^pșn tridente. Garda Regala din SyM Shallow.
țgâ Luna stă pe cel mai marc din cele două tronuri, panii ^ barând
un chip serios, cu pomeți ascuțiri și ten alb ca ■^ Na zâmbește. In
stânga ei trebuie să fie Nolla Verin, iar aracii dan scama de ce Lia
Mata mi-a prezentat atât dc favora- rlrascțea surorii ei. Fata este
mai tânără decât m-am așteptat, pd Kgru ca pana corbului
unduindu-se într-o masă strălucitoa-
*iagâta, pe tron. Pielea,-! este catifelată, albă și st are
F
perfectă, și are ks roșiii și ochi ele un căprui atât de deschis, încât
parc auriu.
Oau care nu sunt deloc prietenoși, ci, in schimb, calculați, pateri și
reci.
la stingi ei, pe un scaun mai mic amplasat k mică distanță, sta țh J
un După câteva zile țn pădure, am uitat cum îi strălucește
r roșcat, cum buzele ei par întotdeauna că păstrează
* f ^ 0 sa-1 împărtășească ^ momentul potrivit. Este amabilă și sinceră,
și-mi doresc din tot sufletul să o pot podium casă-mi stea alături.
VlVi
să-nu întâlnească privirea.
, ești un prinț, iar eu nu sunt o prințesa/'
înce nu am înțeles pe deplin. Acum înțeleg.
ris Euran se uită de sus la mine.
'Nu im crezut niciodată c-o sa văd un străjer devenit prinț, Ûne
ci. Ce Conjunctură favorabilă și avantajoasă pentru tine!
Cuvintele par un compliment, dar sunt măsurate și cântări- tf ca să
îmi amintească unde-mi este locul. Din fericire, mi-am Petrecut ani dc
zile slujind familia regală din Embcrfall Am petrecut o veșnicie
srrvindud pe Rlwi. Poate să-ți dea toata silința,

15*' ^Ă\) Kt MMf >ri*
JarnU îndoiesc <lr făptui c-.. s5 „ ,1(,(„p(,. ,f, ,1|i.,„,|„irr|,.,;

le-am mdmaL
— Da, Maiestate/ roMr.r HI monoton, Nu .ini m/m f„ , dată
că O fă te consider im posibil aliat Cum ne brizei v</ . pe roți!
Ea schițează un zâmbet,
— Ești mai politicos decât fratele tău mat mic
Mă străbate cin șoc alunei când aud cuvântul „frate", dar v .
cA nu trebuie să arăt asta.
— Să dăm vina pe educația mea de rând.
Replica mea o face să râdă zgomotos, iar de data asta zâmbii/
ci pare ceva mai sincer
— Cred ca te și plac mai mult. Se uită în spatele meu, aedo
unde Jake stă lângă umărul meu, si adaugă: Lingă tine este prințul
Jacob din Distl Ai /acut și tu o alianță?
Nu știu dacă mă ia peste picior sau dacă încearcă să vadă daci
mi-aș da silința sa o păcălesc așa cum a făcut-o Rhcn, dar, In orice
caz, nu contează. Bănuiește adevărul — sau foarte probabil 0
runoasuf dacă Lin Mara Ea vorbit despre călătoria noastră.
— Disi a fost o /arsa ca să adunam oamenii din Lmbcrf/I
împotriva invaziei talc.
Nolb Verin suspină zgomotos și îi șoptește ceva mamei salt
Nu-mi smulg privirea de la Karts Luran.
— Jake este cu adevărat un aliat formidabil.
— Intr-adevăr, Zâmbește și replică: O să vedem,
Asta ar putea însemna ceva,
— Ce mai face scravcruJ cu care am călătorit? o întreb. Ce s-i
întâmplat cu el?
Curiozitatea îi licărește în privire.
— A încălcat un tratat cu Syhl Slialltw, Altețăl O să rămâni
închis până o săz T- 'der ca sc cuvine să-1 întâlnesc.
O inW aprigă ziJrfata

L j n dati, nti știu daca recunoaște ceva oferindu-mi un titlu 3KH* r^? den^'
dat nu P01 s* ma gândesc decât la faptul tibAt^ întemnițat din nou.
— Pari îngrijorat, spune Karis Luran.
- M-a ajuta să-mi salvez viața, zjc eu. ș; ^ a flitei ^ f ac Cpriză înainte să
adaug; Nu știu de tratatul vostru, dar cred că ar trebui»i se arate îndurare.
Ea flutură o mână.
- 0 sa mă gândesc la cuvintele «U J - .
rb C
despre creatura aia. ’ “™ “
- Cum dorești, Maiestate' ac « X j-
Privirea ei devine m~7 ’ ^ ^ “P'
™. dar a observat patrU™^ * î ^ 0 mica ama-
B
^mi;aunpicțnsus
— Da. ' ca arn editat o alianță cu prințul Rhen.

~ Dt vretnc ce el nu ,
«trebui să " moștenitorul de drept, presupun că
"^disj/-?^^™^
— fl‘ dai seam ^ ^^ '■““““h
a 1
' sosit la «ta ‘ ^ "^ multe de oferit ^f ftw. înțeleg că
— Mai ai vr ^^ ^^ ^ k^^ de P4 tine.
tste
dispus ' ^^ ^ n^ttnitor al tronului din Emberfall care Ungurul 51 ^ a^te
condițiile? Credeam că s-ar putea să fiu
e
joci cu mine, băiete?
unt asprimea din tonul ei și-i vorbesc la feb
■ Nu sunt prințul Rhen și aici regele Broderick, spun eu. Otice
influență ai avut asupra lor nu e valabilă și-n cazul meu. Poate c-am intrai
în palatul rău (ară nimic, dar asta înseamnă că ’nu ai ce să-mi iei.
^^^ ^‘P tzu viatul izbucnește ea.
Prințul Rhen deja a încercat contracarez eu. Trimite^
^^M spinului râd și cene-î informați]. O să aștept
Se ridica, dar sunt mai conștient de Li a Mara. are «a tr^- parre, cu
căznii mari srinrip la mine. Când mă uit în ochu a ^ muta pririrea.
Mă întorc din nou spre Kans Luran și fac un pas către podite
— Nu caut argint și nici putere. Dacă o sa iau tronul, id o sa rd dkc
or S\ll S*&w. o s-o fac spre binele poporului meu și al regatului
EmberfalL Din ruaun alt motiv. Dacă o să dorești să discutăm despre

vreo alianță, o să ne consideram egali șt o â negociem telurile noastre
comune. Insă daca tu crezi că poți să-mi pui o coroană pe cap si să mă
folosești ca pe o marionetă, te înșeli amarnic
Karis Luran se reazemă din nou de tron și mă privește. După o clipă,
se apleacă spre fiica ei mai mică.
Nolla Verii) se ridica în picioare și este mai zveltă decât sora ei, arc
o constituție mai fragilă si o talie mai îngustă, pusă-n evidența de o curea
lată. Șoldurile i se leagănă când se apropie de nune Poate că trage rapid
cu arcul și este uimitoare pe cal, dar nu ar fi cărat cerbul ăla nici zece
pași.
Nu doar din cauză că n-are forță, deși parțial și din cauza asta. Din
cauza temperamentului. Privirea îi este rece. Ar fî putut să-l răpună cu o
săgeată, dar ar fi poruncit altora să-l care.
Poate că Lia Mara nu este moștenitoarea desemnată, dar cot este fiica
reginei. Până acum, nu mi-am dac seama că în tot timpul petrecut
împreună in pădure, nu a dat nicio poruncă. Nu a cerut niriun lucru.
A stat în noroi a să țină de mână o femeie muribundă și m-a implorat
să îi salvez viața.
Nolh Verin întinde o mână spre mine.

^fiiitfvâ să fiu regina, rostește ca, și până și vocea îi este ,.,^<1 Hindi
și melodioasă. Se apleacă spre mine, uitându-se - ier gtw<41 arinul Nu
am nevoie de un rege ca sa conduc $c| jMlc*e ^ bl cum nici tu nu ai
nevoie de o regină ca să ^■^ ^tl|l M^rfalL Dar sper ca împreună să
putem dovedi ^.rAt noastre ca o alianță prin căsnicie o să aducă pace și
û“ pentru toți Ești de acord?
L uu d mâni ți fac o plecăciune, așa cum l-am văzut pe Rhen ^ dc
muhe ori. abia ^^ w e.
Trebuie sa tiu atent cu asta.
-Suntem de acord, domnița
Când indrent _ .
__r i . propie până ce mă atinge cu soldul.
reimiae-teaiă, ca să ' br ■ ° ^ CMCmQniC dc P"1™’
rade. As vâ să te * a10”*" 'nt0MceK1 in siguranță a surorii
^^c’^*ca să poți afla tot ce are
^«rasmâ^dmamea.
h onorat!
> se îmblân ' ^me-dimincața la o plimbare călare? Vocea _ W.Doatnoite

,’ ^ ^^ n^te jocuri călare la care excelezi, replic eu.
Mi se
P^ o capcană.
>a laudaț foarte mult talentele.
- ud așa ceva, Nolla Verm radiază.
^1 St uita la Lia Mata ți, pentru prima data, amabilitatea ^c^ră
ii umple tonul vocii; Mulțumesc, draga sora!
^ N-ai pentru cel Prin comparație, vocea Liei Mira este ca de
lemn: Toată lumea-ți știe talentele!
Aș vrea ca ta sa nu fi fost nevoită si facă asta.
As vrea să nu fi fost tu nevoit să o fac,
Nolla Verin se uită din nou la mine și apoi îmi strânge degetele,
- -^>iMffliX
— Atunci, pe mâine, prime Grey?

—- Da, domnița! Pe mâine.
Mă străduiesc din răsputeri să îi privesc chipul, ‘ uit r
^«nvs
pe lângă Nolla Vecin ca să zăresc ochii blânzi și
surorii
ei.
CAPITOLUL TREIZECI Șl CINCI
ÎNCEPUTUL ZILEI URMĂTOARE E RĂCOROS ȘI SENIN, NORII DE ploile plutind mii

departe și lăsând vântul să șuiere printre munți, hmini soarelui strălucește pe
acoperișurile din oraș, scoțând în evidența picaturile de ploaie lăsate în urma de
furtună.
Sperasem sa mai plouă torențial când mă trezesc, astfel încât NolhVerin sâ fie
nevoita să-si amâne demonstrarea talentului la tdiitație, dar, foarte probabil, asta ar
fi rezultat în vreo activitate in interior. Gândul că sora mea chicotește la un joc de
zaruri, fluturând din pleoape la Grey, este suficient să mă facă să vreau să incenditz
castelul.
In toate zilele din pădure, am tânjit după confortul și liniștea camerei mele, unde mă
puteam ascunde cu o carte lângă fereastra, dar astăzi sunt neliniștită. îmi lipsește umorul
tăcut al lui Tycho. *
îmi lipsesc cunoștințele nesfârșite ale lui Noah. îmi lipsesc chiar și L
sarcasmul posac al lut țakc și talentele vicioase ale lui Iisak. I
Iir<ik Nu știu ce planuri are mama pentru scraver, dar știu că a ?
fost Închis înainte să îl elibereze Grey. Mă întreb cum se descurcă &
acum, că c din nou în captivitate. îj
—————— scanned with CamScanner

BRJGID KEMMERER
Străjer! noi îmi păzesc ușa. Conys șt Bea. Ambele sunt (rum. ambele, cu expresii
serioase și reci în formalismul lor. Ambele alese de mama. Familiaritatea cordială dintre
mine și Sons și Par rish a dispărut demult. Vreau să îl găsesc și sa îmi cer iertare. Si îi
împărtășesc tristețea. Să îndrept lucrurile. De fiecare dată când cer să îl văd, mi se spune
că i s-au încredințat alte sarcini la palat
Azi, nu o să mai cer să-l văd. O sa îl vizitez pe lisat și apoi o să-mi dau silința să îl
găsesc pe Parnsh. Îmi pun o centura peste veșminte, îmi prind părul într-o cosiță lejera
și trec pe lângă stră- jeri fără să spun o vorbi
Conys și Bea mă urmează ca niște umbre tăcute, însă nu mă întreabă nimic. Sunt
sigură că mai târziu o să-i raporteze mamei destinația mea, dar sper că o să fie prea
ocupată să-i intre în grațiile lui Grey și sa făurească o alianța ca să-și facă prea multe
griji, peri’ tru mine* în trecut, își facea mereu griji.
Aleg în mod voit drumul cel mai lung prin palat ca să evit să-i văd pc Nolla Verin și
pe Grey. Sau pe mama,
în schimb, rotesc și aproape mă izbesc de Tycho,
El se retrage imediat și se bâlbâie:
— Lia Mara! Ah — iartă-mă! Domnita! O roșcata îi luminează obrajii și încearcă să
facă o plecăciune, zicând: Alteță?
Este atât de sincer în tot ce face, încât nu pot să nu zâmbesc
— Tycho. Suntem prieteni. Spune-mi Lia MaraJ
Se uită la străjerii mei și, din nou, la chipul meu.
— Aici lucrurile stau altfel.
Afirmația Iui îmi șterge zâmbetul de pe chip.
— Cu siguranță nu și între noi.
« îl însoțesc într-o călătorie cu LNoua _ Grey m-a wgit sa u

i.
Voiri in dimineața a^
-0!
Buzele mele descriu o linie subțire.
— ..dar sora ta a insistat destul de mult că ar trebui sa li se îngăduie sa se

cunoască în particular.
îmi imaginez perfect scena. Nolla Verin l-ar fi lovit cu cravașa pute
nodurile degetelor chinuindu-se să fie convingătoare - deși probabil că nu ar fi
făcut-o de față cu Grey.
— 0. sunt sigură de asta!
f '^1 ^t alungat, dar a zis că se duce din nou la culcare cu Noah.
-^V ^ C^°rea^ ®tt'° ^^ nuanța de roz.
la temnița? * ^ ^ ^ Un^ s* te î ai vrea să mă însoțești E1^dm sprâncene.
■^m lfluui|^
ț^*^*
^nleta 4 7^ ^m? Da. Da, bineînțeles! Apoi cască ochii.
^gur.
^ grăbește k 1 Ca
. . ■ **J
grăbit ' ^ revină după câteva minute, pârând
C
cê \ ^^X Se uită la străjerii mei și nu se mai agită, după
* ^dreaptă și-mi oferă bracul. Nu st obișnuiește pe aici, dar
tare mult, așa că-1 iau de braț așa cum ani văzut că fac Ciutele în
Embcrfall. Mergem la braț pe holurile liniștite și cinate de torțe,
' ■ Arăți foarte bine.1 u spun, și vorbesc serios.
în pădure, mereu mi-a părut puțin sălbatic, cu patul zburlit și Ochu întunecați de
neîncredere prudentă. Astăzi este curat, părul
BHJQD KEMMERER
336
MU blond fad picp&at ^ ?, ^ în ^ ^ ^ tace ummj să
para mai lan, ,ar damele ii mai adaugi dOl ^.^ tri in înălțime, ficându-1 să
semene mai puțin cu un băiat u r mult ai un tânăr
£1 se uita timid la nune.
— Mulțumesc' Și cu la Cel!
Scările sunt bine luminate, dar Tycho ezita înainte si cobost a/Jtun de
mine. Temnița este arareori ocupata si, totodată, aia», on păzită. închisoarea de
Piatră din partea vestiră a ținutului Syti Shallow e menită sari găzduiască oricât
pe deținuți. Un singur străjer așteaptă jos, un bărbat mai în vârstă și masiv, cu o
cicatnct la un ochi. Rămâne surprins când ma vede și se clatină pe picioare, dar
dă ușor din cap si privește curios. Nimeni din palatul ăsu. nu a avut vreodată
un motiv sa se teamă de nune.
— Alteță! spune el în syssalah. Ai coborât în temnița? Mă
întreabă de parcă m-aș fi rătăcit.
— Da, ii răspund. Vreau să îl văd pe scraver. StrăjenJ se strâmba și trage aer
în piept printre dinți.
Mai că mi-a smuls brațul când i~am dus micul dejun. Cred
ca ar fi mai bine să rămâi la etaj.
Lângă mine, Tycho și-a încordat mâna pe cotul meu, așa că îi ating
ușor degetele cu pal ma.
hsak ne-a salvat viețile de mai multe ori. 0 să îmi asum riscul.
Strâjcrul dă din cap șî întinde o mână spre celule.
au dus în ultima. Spuneri creaturii nerecunoscătoare că o P Sln®ura C11
fereastră! îmi strigă după ce plec.
f . ^3iun&em £ celula, descopăr că străjerul are dreptate: o Ceres-
* permite luminii să se strecoare din apropierea tavanului. Dar v . e ^ ârIe ^ î
mică, având o suprafață de trei metri W Ș. ma pe departe suficient 4f îwipit01|re penm uf, ^
Scanned with Camscahner

O tnnrJ aprigă JrfranLi 337
. â r.t mă zic pentru o creatură cu o deschidere a aripilor de ;--jTT,rtn,

hik bi ține aripile strânse la spate, rezemându-se în .^rodiii lui negri
strălucesc în lumina torței Un castron de Mirirăsturnat in colțul opus,
mâncarea fund împrăștiată pe zi- Jd& putri \U gândesc la dieta lui cu
came cruda din pădure și Jîntreb ce au încercat să îi dea de mâncare.
Parc a fi terci.
' * treb dacă au făcut-o înadins, apoi mă gândesc la faptul ' i i ^
^t ' ^ H1^2 dintre celelalte erau goale. Mă «mac la mânu, 6
3C
T
^ÔI^L
ScravZt ^ PtC‘ ° ^ ceara și dacă pot afla.
^ cu ade * o tușea, băietei Nimic într-o cușcă nu este vreo- v^t km.
‘
_ 1 ții li străjerii care se ivesc în spatele meu șt ^^^ ei dacă aș încerca st eu să-mi
lipesc palmele
^ întreb
^ gratii. ^ ™ .r 6 TOana m buzunar și scoate o batistă
d i ^^ UU ^'‘^ kisat bucăți de animal în cameră, spune
0 . r b“^m adus niște prăjituri dulci si plăcinte cu came.
^ nun s*a întors în camera lui.
, ^k pare uimit de ofertă și se ridică de jos ca să ii de IA T)cb° iritarea
învelită. El atinge CU O blândețe surprinzătoare degetele balului cu
ghearele ascuțite ca niște lame.
"— Mulțumești
hsak se retrage din nou în umbră, dar nu despachetează mâncarea, Ma
întreb daci o s-o mănânce.

338 BRICE) KBftfERER
Nu lăsa bunătatea să re facă vulnerabil îl «fituieșt, ^

apoi își îndreaptă ochii negri spre mine. Același sfat e nhJJ,
pentru tine, prințesă.
— Nu-mi fac griji în privința vulnerabilității.
EI zâmbește trist.
— Arunci, se parc ci țwm dat sfatul prea târziu, Tycho îi ignora
avertismentele.
— De ce ești în temnită? îl întreabă? O să Ei rănit?
— Reginei îi plac tocmelile și datoriile, A spus clara incita tea
legii o să coste muta Nu te îngrijora, bietei Mi-am petrece luni întregi
într-o cușcă. Pot ii răbdător.
— Care o sa fie prețul? întreb cu.
Drept răspuns, mă privește în tăcere.
Mă apropii de gratii, iar Bea și Conys se mișcă odată cu mine, dar
nu mă împiedici
— Are ea ce cauți tu? întreb încet.
El include ochii și un fuior rece de aer se rotește printre gratii.
— Nu.
„Nu.”
Ar fî putut ajunge acasă în secret, dar și-a asumat riscul ăsta.
— Ești sigur? întreabă grăbit Tycho. Dar dacă...
-— Sunt sigur, replică lisak
— Ce era? întreb eu. Daca îmi spui, daca te pot ajuta,,.
— Nu mă poți ajuta.
Oftează și o crustă de gheață apare pe zidul de piatră de lângă cL
Te rog.1 șoptesc eu, Lasă-ma, re rog, să re ajud
— Nu mă poți ajuta, prințesă. Mama ca nu o să cedeze. 0 știi la fel
de bine ca mine.
Roșesc.
— Tot as încerca.

33 despre ^jtxc și
^ȘHu ci ai face-o. De aceea ai atâta nevoie de lecția
9
vulnerabilitate.
^1 intram.
jiok flutură o mâni.
— Destul cu tocmelile și secretele! Unde este tânărul nostru pflp
^ "L3U ^ ^ l^ndcsc la Grey, îmi doresc cu atâta ardoare să LJ u t mâna
de pe obraz când ne-am șoptit secrete în peșteră.
Lnu doresc atât de ‘.
țe
i » iar asta nu funcționează niciodată,
hm îndrept spatele,
pe sora mea. Pe adevărată prințesă.

— U cune^ *
-Da.
Tycho se uită la a
__AtUncj nu ’ străjerii mei, și nu spune nimic îmi ^ ^ê ** CteÛI sâ mă
vizitezi, zice lisak.
Umerii,
sigură d G^ s^^°^ ^~^ asigure o alianță cu EmberfaLL Sunt °fent
inriiîiitat ° * * ^^ ° s* se
^ț^0?? foarte bine Li s-a * transf Qr^ *°^
s lT>tr lin
ttûdndu-i în lumini Brusc, râsetul lui scoțându 1 ' tarife mât, pe
care nu l-am mai auzit । . ^dată, și £ț ț-f^gț ITia’ midi Țn umbri
r
^ mă întorc, și mai că-mi lipesc spatele de gratii.
Da! Mamă.
Tycho, care pare la fel de șocat ca mine, face repede o plecaciu- ne
Șl încearcă să intre si el în umbră. Cred că ar intra în celulă cu
scravetul, dacă ar putea*
La fel și eu. Furia se oglindește în ochii mamei.
— Planurile melc pentru creatura asta nu te privesc.
___Crtdeanu. credeam ca aș putea săd pun o vorbă bună...
-ruUID KF.MMERER
— Nu. Nu poți- A mcalcat un tratat si este deapsa. Intoarce-te

imediat in camera ta! î*-
îl iau pc Tycho de mână și îl trag după mine înaintț ^ v
Când urcăm scările» îi aud vocea, joasa ți brutală:

______Draga mea creatură rea! Mai întâi o săê^ ^ informațiile, iar apoi
o ^ dismtăm ce poți face pentru^
Aș PREFERA SĂ MĂ ÎNTORC ÎN SALA TRONULUI CA SĂ O
ÎN- fant pe Karis Lut an sau în arena nisipoasă a turnirului, ca să dau
ochiicu Dustan.
Mii oaș prefera să hu în curtea din Ironrose, înfruntându-1 pe Rhcn.
De fapt, aș prefera să fiu din nou în peștera aia de la granița cu
EmbtrfaU, ca respirația mea să se amestece cu a Liei Mara. Ar fi trebuit
si o sărut. Ar fi trebuit să mă tocmesc ca ea s^ ê rcb,n^’ Ar ÎI trebuit să
implor soarta să-mi mai dea o noapte de căi" ci să vad încotro m-ar fi
dus scânteii asta ce atracție.
In schimb, am fost îndemnat să particip la ° ^^ *
\z1 străzi firi ®ă țma scama
NoUa Venn galopează prin otaș I’ Pc CT ..
dc împrejurimi. Este dar că-i o călăreați priceputa, dar i-ai prin e
bine să fic mai atentă la supușii ei. Mai multe persoane din cale când
cotim brusc si pe aleile înguste.
Suirii Vin după noi. în» nicitmul nu o ia înainte, «ea « mă
surprinde. Poate că ar fi îndrăznit, dar Nollă Venn pare s^. croiască
propria «le sinuoasă prin oraș, (Scăndu-șt străjerii sa se lupte din
răsputeri să țină pasul. Pierdem câțiva pe străzile mai

342 BRJGD KEMMEREH
aglomerate, căci oamenii se grăbesc să-i facă loc prinsa, 4$ totuși nu și

Gărzii ci Regale. Ca străjer, mi s-ar fi părut epuizant.
La fel de epuizant mi se pare s5 fiu presupusul moștenitor i| tronului
din EmbcrialL
Ea rămâne în față, dar nu cu mult. Arc avantajul de a cunoaște orașul și
de a avea un cal ușor care se poate înclina șt întoarce rapid. Arc avantajul
de a cunoaște destinația.
încep sa cred că vrea să vada dacă mă poate da jos din șa, dir mi-am
petrecut mai mult de trei sute de anotimpuri ferindu-mide un animal
monstruos prin fiecare pădure din EnWall, Poate coc brusc pe unde vrea;
nu o sa mă doboare de pe cal.
Ar trebui să-nu placă asta. îmi plac caii. îmi place o p^m
Dar îmi fac griji pentru lisak. Și pentru Lia Mata, Am sperat să trec pe
lângă ea atunci când am urmat-o pe Nolla V crin af Ari din palat, dar holurile
erau în marc parte pustii. Credeam ca o să ieșim la o plimbare liniștită prin
Orașul de Cristal în timpul căreia si întreb dc amândoi, dar Nolla Vcrin a
fug’1 în ^^ caste u ii,
așteptându-se în mod clar să o urmez.
Așa că am facut-o.
Mă tot gândesc la discuția cu Lia Mara, când am cărat cerbul prin pădure,
la cum poporul ei nu e prea diferit de al meu. Chestia asta contrazice întru totul
anii mei dc instrucție ca străjer, dar cuvintele ei $i-au făcut loc în gândurile
mele și refuza să dispară.
Vreau sa-i cunosc poporul.
KFWM r-o Jar alături dt ea.
în schimb, fug după sora ei la galop, oamenii și clădirile pier- zându-sc
îmr-o marc dc nuanțe gri, roșii și maronii, soarele reflec- tându-sr din sticlă șj
pietre cu dâre argintii,
O femeie țipă în față și o mică siluetă țâșnește în drumul înaintea noastră.
Pănd negru și strălucitor al Nollei Vcrin îi fluturi în spate ca un drapel, iar ca
nu dă semne că se oprește. Nu pot si

Ml
Otnw“
; calului, înghesui-1
>**’.^wâ P- ^
V, *ma 0 opintesc Ui ȘX u _
# mi-un apucat !™ele cu căiții «nd "“
^^^SlX a. »»
«nnu i apuca maunâul Inștac cop r
Uw tot tonte ca smerii să «ead în galop mat galop mai departe.
depart •
( Galii « cabrează și se zbate în frâie, vrând sa-și continue
I puLRinm ferm și-mi cobor privirea la copil E o ferttă cam * I ptw ani, cu păr
negru, strălucitor, și piele măslinie. Expres.
este inaemtnirâ intre mirare și groază.
— UnișK ștc-u:1 ii spun eu, deși este clar să nu mă înțelegi- Ma strâmb,
iar ca schițează un zâmbet, O fac din nou, iac acum anbeștc sincer.
Ftll siralU, șoptesc dezaprobator, iar copilita chicotește, lângă mine
apare o femeie care-mi vorbește repede și pe un ton apologetic, lacrimii e-i
scânteiază pe gene. Fetița deja sc h 1 ce spre ea cu degetele răsfirate, iar eu
o cobor spre mama el 1 Wla Vecin și sonerii și-au schimbat trucul ca sa «^
I spte noi, iar femeia face o reverență spre prințesa moșt I ținându-și Fiica
și vorbind și mai rapid. 2 jm-
I N tul V crin o ignoră pe deplin. Ea se uită la mi
b« cutios pe bu«. . ^^
I Mima aia a fi trebuit să-și controleze
— Vunțesa ev ar trebui să-și control ^ scain5na "Zâmbetul \i
dispare și-și țuguiată buze
foarte mult cu mama ei. , lucruri depind de ce st
Nu ar trebui să o supăr. Foarte m
întâmplă ateu _ incit nu ai văzut fata
Umbra unu»j
scanned wrth GamScanner

344 BRIGID KEMMERtR
— Poate- Am observat ca n-c greu sa pi pasul cu mine.

— Cum as putea s-o fac? E limpede că ești foarte priceput!
Zâmbește mai larg și se întoarce, fără să o bage în scami pe femeie. Nu poc
decât sa o urmez sau să îi scot în evident! impertinența, așa ca-mi îndemn calul să
înainteze și îmi doresc să 6 avut o monedă pe care să i-o arunc femeii.
Ea oricum îmi strigă vorbe pe care nu le înțeleg.
— Ce spune? o întreb pe Nolla Verin.
— îți mulțumește, îmi răspunde printre dinți,
-—- A hal
Prințesa îmi aruncă o privire vicleană.
— Ne întrecem spre palat?
Ești ufMătMH sa mai ea Ei niște nevinovat îmi spun în sinea mea dar, în
schimb, îi răspund:
— Bineînțeles, Alteță! Vrei să pornești prima?
Expresia ei devine răutăcioasă, iar calul sare înainte.
— O să regreți că m-ai lăsat în față, printe Grey!
Sarcasmul plutește în aer.
Nu, o să-mi placă o plimbare în lumina soarelui. Am nevoie de un minut. Sau
de o oră.
Când Rhen încerca sa își adune poporul ca sa salveze regatul Embcrfall, părea sa
negocieze cu ușurință politicile curții După o zi în Syhl Shallow, îmi doresc să pot
găsi soluții pentru toate problemele cu sabia în mână.
Doi strajeri rămân în urmă ca sa meargă pe lângă mine. Numele lor sune Talfor
și Cortney, și ambii au destulă experiență ca strapti ca sa afișeze un strop de
dezinteres, deși le simt privirile din mers-
— Nu am fi călcat fata-n picioare, spune în cele din urma Cortney, iar accentul ei
este atât de pronunțat, încât îmi ia o clipă să înțeleg cuvintele.
Dau aprobator din cap. deși nu știu dacă este adevărat,

f4olh Verin este foarte hotărâtă, adaugă Talfor. Nu cedea- j
Rodați 0*asta este at^ de potrivită sa fie regina, _ Suni sigur ca e o
calitate admirabilă, spun cu, _ I-cmcia aia nu doar îți mulțumea,
rostește Cortney. Ț^lfor izbucnește la ea în syssahh, tar Cortney își
mută privi- fra, Cunosc destul de bine tonul unui ofițer superior care
mustră unul inferior, deci aștept înainte sa mă întorc spre "Talfor
— Spune-mi ce a zis!
Nu știu dacă li s-a spus să mă asculte, dar el se încruntă si trage de
ptoi uniformei. Gestul îmi dă destul de înțeles. ' '
CM «M^ adaug eu.
““^^ZuT11’1'' ^.T0 "cmcn"amabili' prea mult, deoarece x. . * SUtCoara
îngrijorarea că a divulgat Aparte. Dacă socri «x ^ ^^ P°Me " trcbui

să
mergem mai — Nu spei țț» ° a'Un®‘ ^ urmă Pe Nolla Verin...
d
Flopse cal,', 1 ‘ "^ ^ W ^ să-ncerc să fac
. Si
u
”3 curioși 11 - îs ’ ^gusteru șt muncitorii de pe stradă se
'u p; r
.
dat tot mergea ‘ păstră distanța față de supușii lui.
U
^ dragul un • ^ ^' ^ ^^^^ță nu i-ar fi doborât pe stradă
Trebuie sit m“ ^"c b Rhen‘

Sădesc lnce^ să mai gândesc ca un străjer și să încep să fyp . Un
P^b Nu trebuie
să alerg după cineva pe străzi.
t la Cortney și-i schițez un zâmbet
Aveți câțiva arginți la voi? O să mă asigur că-i primiți îna- t - N Nu m-
av deranja să ne oprim la orice se consideră aici ario tavernă.
Ea pare șocată și-i aruncă o privire lui Talfor* Bărbatul ridica din umeri.
Cortney îmi întâlnește privirea și-mi zâmbește șovăitor.
— Da, Alteța? Știu exact unde sa mergem.
i । ■^■■^> —
Mâncăm felii prăjite dintr-o legumă rădăcinoasa, peste care s-a turnat un sos
roșu și acru, și carne fierbinte de vită. La început, Talfor și Cortney vorbesc
precaut și cumpătat, dar par strajeri cumsecade, așa că mă relaxez. în cele din
urma, o fac și ci.
— Unii dintre noi au crezut c-o să-ți scoți sabia chiar în sala tronului,
spune Talfor. Taie o bucata de vită din farfurie înainte de-a mă lămuri: Ca să
revendici pe loc tronul
— înconjurat de treizeci de străjeri? spun eu. M-ați crezut și nesăbuit?
Courtney chicotește, — Alții au încercat Cuțitul meu rămâne nemișcat. —
Au încercat sa o ucidă pe regină?
— O, da! Tot timpul. Regina poate să numească un moștenitor, dar, dacă
este ucisă, cine dă lovitura de grație devine conducător conform legii.
Talfor râde.
— Iar apoi ce să facă, sa aștepte ca următorul bărbat sau urma marea
femeie să îi înfigă o sabie în burtă? Nu, mulțumesc
Prima parte a afirmației lui mă face să-nlemnesc. Mă întreb daca Rhen știe
asta.
Urăsc faptul că primul gând îmi zboară la Rhen,
Dar străjerii au dreptate. Dacă aș fî scos sabia în sala tronului, aș fi murit
înainte să o ating pe Karis Luran. Și, chiar dacă aș fi reușit să o dobor, am mari
dubii că bărbații si femeile de aici mi s-ar fi supus.
Cortney vorbește pe un ton macabru, dantelat cu umor negru: — Dacă
cineva ar fi ucis-o pe regina, l-am fi țintuit și-am fi lăsat-o pe Nolla Verin să îl
omoare.
#**
Oamenii din Syhl Shillow par foarte loiali.

Md ui o bucata de carne și o bag forțat în gură.
fi foc un schimb de priviri, dar îmi dau seama ca se întreabă |i îau
peste picior.
_ Nn glumesc, spun, și vorbesc serios. Sunt aici doar de o zi, juna
am auzit pe nimeni vorbind-o de rău pe regina voastră. Nu im ^M
oameni îmbufnați și nici nemulțumiti de familia voastră
ta Piacri nu ^ ^ Ceva’ sPune Cortney pufnind. închisoa-
^Jâioô
~ udată, ce ai -
Cti doi
. «i mai aru 1“’ "^'^ ^^

“^bește, ^ ° privire, dar de data asta Talfor
S* parc ca nu
^ * spriji^*1<WM3t'Alte^
Este adevăr^ * ^^^ î vorbește mai încet:
P°ți sa faci lucruri magice?
^ Xr ^ n°U la *** i^ eu zâmbesc.
^-^^^
‘ Așadar J ^^^ iar apoi Tal for întreabă timid, e adevărat?
^t vrea cX
Cbieva 4*1 ne ^ spune Cortney. ..
r
aș P efer " ^ ^^ $ Să ceară în cele din urmă o demonstrație și în far * ^°
f^ aleii. în umbrele liniștite ale unei țaverne, decât
intrai curți a Ui Karis Lumn. Scot pumnalul, iar « se în* aptă
alarmați, dar mi-l trec rapid peste palmă. Sângele se adună npid( dar acum
știu cum să găsesc magia care așteaptă. Rana sc închide, Făta efort.
Talfar sc îndepărtează de masă. Cortncy sc holbează intrigată.
ujuuiM jvi^Timcnx^n
Șterg sângele și iau o gura din cana, roșind ușor»

— După cum vedeți.
Străjerii se uita unul la celălalt. Cortncy își trântește brațulp
masă si-si scoate sabia.
— Fă-mi si mie!
Acopăr rana cu palma și eliberez ușor magia între noi. Simt
când rana se vindeca, dar, dacă nu, reacția ei îmi o să-mi spună
Străjerul casca ochii, iar ea suspina și spune încet ceva în syssahh,
după care-și șterge sângele.
— Regina o să fie foarte impresionată, zice Talfor,
— Am înțeles că prețuiește mai mult rănile decât vindecarea,
spun cu.
El înghite în sec.
— Da, ci bine,., vindecarea este foarte utila.
— La fel dc ușor por să provoc și răni. Să va arăt?
Bărbatul se retrage.
— Nu este necesar. își drege glasul și ma evaluează cu nu. mult
respect: Alteță!
O fată care servește pe la mese vine ca să ne ia farfuriile și ne
umple din nou cănile cu cidru.
— Nolh Verin o sa se aștepte să ne întoarcem, spune Cortncy'
— într-adevăr, zic eu, dar nu intenționez să mă ridic Joa cărți,
Talfor?
El se uită jenat spre intrarea în tavernă.
— Oaspeții reginei o sa sosească după-amiază târziu.
— Asta înseamnă că nu? îmi aruncă o privire tristă.
— Nollei Verin nu o să-i placa asta.
— I rebuie să mă păziți? O să fiți pedepsiti dacă nu mă întorc la
timp?
Talfor pare din nou speriat;

O inimă aprigă si frântă 349
_ Ni s-a poruncit SA te ferim de pericole. El se uni la Cortncy jjjugk Și să te

facem sa te simți binevenit
— Atunci, bravo!
Țot par nesiguri.
Ml aplec șt vorbesc încet;
— Dacă o sa se nască o alianță între țările noastre, trebuie să fa considerat
ca egal. E clar ci Nolla Verin vrea să facă din asta o competiție. Dacă eu
câștig, este o insulta pentru Syhl Shallow. Daci pierd, o să fiu considerat slab.
Singura calc de a câștiga este să nu joc
Cotmey își drege glasul,
- Chiar că încă mai gândești ca un străjer!
Asta mă face să zâmbesc,
* vreau să fiți mustrau din cauza mea, spun cu. Putem să nc întoarcem a
palat daca vreți. Dar aș prefera să aflu informații chpre Syhl Shallow de la
popor, nu de la conducători.
^ ^ Un s^1^ de priviri, dar, în cele din unul altor oftează ȘL
desface un săculeț de la centuri
Jocul de cărți este distracția preferată în Emberfall? întreabă el.
— Da.
își face mâinile căuș și scutura săculețul, făcând să se audă zăngănit de
oțel. Deschide mâinile și șase cuburi argintii dansează pe masa dintre noi.
—■ Bine ai venit în Syhl Shallow, Alteță! Aici jucăm zaruri.

CAPITOLUL TREIZECI ȘI
ȘAPTE
LIA MARA
-C^J om VERIN SE PLIMBĂ PRIN CAMERA MEA,
RJSIELE-I E un roz translucid plutind in jurul ei când merge.
— Au trecut cnr bune, spune ea.
Mă uit la carte* Am poruncit să mi se aducă documentele dt pre
lishcllasa dc la biblioteca palatului, sperând sa aflu ce i-arpe tea
cere mama Iui hsaL dar după ce Grey a „scăpat" de Nolk Verin în
oraș, nu am auzit altceva preț de câteva ore,
■—■ Mm-hmml
— Ce ar putea să facă?
Dau o pagina. Până acum, nu am aflat decât lucruri pe cart lisak
ni k-a spus deja: că scraverii și vrăjitorii erau aliati - și doar ai
ajutorul magiei sau zburând putea ajunge cineva în pa* durile
înghețate din lishellasx Se spunea că pietrele și copacii din lishcllasa
aveau proprietăți speciale, care îi făceau imuni la forțele magice.
Vrăjitorii au încercat să găsească zone mai calde, dar în cele din
urmă au fost distruși de regele din Emberfall.
Ei bine, majoritatea.
— Lia Mata?
— Scuze, ce?
Scanned wWCarnScariner
O inW apriîf jiJrânta
Țe.am întrebat cc ar putea „să facă".

Chut nu știu,
„ Poate c-am insistat prea mult Mi s-a părut foarte supărat jJ am tt^c pc Ungă
copila aia de pe stradă.
jmi ridic privirea.
_ Ce s-a întâmplat?
_ 0 fetiță i fugit în stradă. Nu aș ft rănit-o, dar el a reacționat 0 și când aș ft
vrut să trec peste ea pe stradă
— Nolla Vetin! Ce a făcut Grey?
- Mt-a dat calul la o parte și a luat copilita pe calul lui. Srimbă din nas șt
completează: Cam ca o doică. '
Inima uni bate repede și trebuie să mă concentrez la hârtii mante sa observe
călduța care pagină.
-Da.
— Nu. nu ca o -
r i 4 frustrata,
scoate un zgomot st vine re îmi cuprinde obrajii. întorc o altă
pede si se așeze în c “ 1 & *
n__, . - ' ■ aPatui șezlongului meu. după care îmi spune:
Dôra.ajut^^, S • P
A"te face Să las documentele deoparte.
ûm anume?
Trebuie si U înțeleg. Să aflu ce o să-l facă să accepte orice-și e marna
de la alianța asta. îsi muțea buza ți adaugi Nu pot înfrunta un al doilea refuz.
i se parc nedrept că ar trebui să-mi ajut sora mea sa-și uimească o cale
spre mima lui Grey, să îl manipuleze pentru scopurile mamei noastre. Mă
încrunt ți nu mă chinui să o ascund.
— De ce te uiți așa? șoptește ta.
— îmi ceri ajutorul ca să-l păcălești, spun cu. E un om bun, Nolla Verin.
Cred că ar ft un rege bun.
— Așa sper $’ cuî Dar n-o să fie niciun rege daca nu ne unim împotriva
afurisitului de prinț din Embcrfall

352 B«K3D KFVVFRER
— Ei bine, poate c-ai fi avut mai mult succes in a-1 fer, ^.,
asculte dacă ai fi încercat să-i vcrkftt în loc să îl alergi pe îtrâ?^
Orașului de Cristal
Isi muscă din nou buza si oftează-
— Probabil
Se întinde pe spate până ce-și lasă capul pe genunchiul meu.
— E foarte chipeș. Lam propus să ne întrecem doar pentru d
nu vorbea prea mult.
Am nevoie de o clipă să-ncerc să-i înțeleg tonul vocii, iar drd
reușesc chicotesc și-i dau la o parte părul de pe fata.
— Nolla Vrnn- Te-ai intimidat?
Iși ridica privirea la mine.
— M-ai desconsidera dacă aș spune că-, puțin; Se cuprinde
în brațe și oftează, zicând apou Este foarte stoic. Felul în care s-
< prezentat mamei.- Eu nu știu daca aș fi îndrăznit.
— Hmm!
Am încercat din răsputeri sa nu mă gândesc la Grey, insa n»-
mona mea îl invoca stand în sala tronului, îmbrăcat elegant, ira-
intea tuturor celorlalți. Hotărârea calmă i se citea în privire, ca in
Scorbura b^cvazuta — sau în ziua în care a scăpat de prințul
Rhfn. In fața mamei, a părut ca nu ar fi dat înapoi în cazul
vreunei confruntări armate.
— J-aî văzut magia? întreabă Molia Verin in șoapta și touxp plina de
curiozitate. Când a încercat prințul Rhen să îl ucidă?
— Prințul a poruncit sa fie biciuit. Fără să vreau, ma trece un fior, dar
apoi continui: A fost îngrozitor. Magia lui Grey i-a /acu pe prinț și pe străjerii
lui sa cadă inconștienți la pământ. Așa ir; reușit să evadăm.
Ea sc ridici
— Inconștienți?
— Da, Spionii noștri au raportat a

O invrJ ^î> !^ri,'U JJJ
\i El» roți în curte.

--0^
_ Cd puțin douăzeci.
țn^n hre ochii nan.
— O să fiu nevoită să-î spun mamei. Spionii noștri nu au dat i
bais Q raigu Im funcționează la un asemenea nivel
■'- mcnmt, având impresia, că l-am dezavantajat cumva pe
G*pPe de aha pane, probabil e mai bine ca sora mea să fie mai
-"^ ' * ^^ ^^ ^ încerce să îi manipuleze sentimentele.
2:11
simțit niciodată atât de nehotărâtă și de dezorien-
- b . avantajez nici rara, jocurile astea politice -«prea nedrept *
r• -j-
- u, “ ’ oameni reali șt emoții adevărate sunt
^^ apraapc
^^Wă^r, F' sezlo ° Plecaaunc spre sora “^ ^ ™
’P'Asiteîn pnnțuL Keûu i-a recomandai Or ।

■ 'îsateasră L -
Molia Veri .
^ nu i ^'bcște, chipul ei strălucind ca o raza de lună-
^ * te duci ^ te ptcgîte?a
^ i» F* ’*’“'“ “ni t * un v^-dodu» și li'*»» ^ s™'» * s ^jî^lelr mele miau

cuprins talia CU o centuri neagră si
' ^podobnă cu smaralde. în genruța cur dispare intre faldurile Pninttluf am
sltecurat o carte cu puține pagini din colecția mea. ^ vre^ sâ poi citi ca să-
mi distrag atenția chiar ucu la masă pentru a evita sl Q ûd pC KoHi Verin
cum K folnsesu de informațiile pe Care i le-am oferit si il manipuleze pe
Grey. Dar nu-mi doresc ca

35 BROD KEMMERER
1
numa să-mi incendieze roata biblioteca. Așadar. SMUM^^ cos, și
aștept momentul când toaca lumea o sa plece de hn^^ socializeze, sa
danseze și să bea. iar cu o sa pot să dispar pe ^^ Lumânările sunt
aprinse pe holul aglomerat, fidnd fie^ centimetru argintiu și auriu să
strălucească. Pentru „mica ti a£ nare , mama a invitat peste o sută de
oameni, majorfuta fad familii din cele anei Case Regale. Locul lui
Grey este la mijloc^ mesei din centru, lângă Nolla Verin. Hainele
Iui sunt trie ir^ elegante pe care i le putea ofen mama, culorile
amintind de aud? și roșul din Emberfall. Ceilalți — Jake, Noah și
Tydio - îi aia alături, roti îmbracari asemănător.
Nolla Vecin, in haine albe, se apropie de Grey și-și trece o mână
peste antebrațul lui. înălțimea lui și lățimea umerilor o fa să pară o
păpușă pe lângă ei. Una micuța, mortală și agili Niiau 4 ce spune ea,
dar Grey râde.
Mă încrunt și-mi fixez farfuria cu privirea. Stau în capătul nașei, în
fața lui lady Yasson Ru. Are cel puțin nouăzeci de ani și mi roase dc
parcă nu ar fi facut baie de cel puțin cinci. Toate cinint.lt pe care mi le
adresează sunt niște strigate. însă e conducători celei mai bogate case
regale.
Din fericire, are o însoțitoare care să o distraga de fiecare 1^ când
începe să vorbească.
Fața-i ridată se încruntă.
— OARE REGINA NOASTRĂ CHIAR CREDE CĂ NE PUTEM
ALIA CU...
— Poftim, stăpână! spune însoțitoarea ei. Ați încercat vinul aromat? o
întreabă și-i vâră paharul sub nas.
Soția Iui Yasson Ru, la.dy Alia Rur stă lângă mine și e dtp adormiră.
Nu vreau să mă uit din nou Ia Grey și Ia NoIJa Verin, dar ochii mă
trădează și arunc oricum o ocheadă spre ei. Acum își fine mâna
Scanned with Uamscanner

15
5
O inimi «r^!'J”"*1
; de gând lui* Grey
* apropo ^ °
^lî^«^
'^^■^ «r „ „ .- «—
Mi uit în
^^ .
tmc h
U^son ^ « “* ? -r
DE REPEDE EȘTI
_NAR TREBUI SĂ BEI MM
NOBILA... . ., , întreabă tnsotitoMea personaje
— Stăpână, mai vreți pâine, o mt
lizâmbesc recunoscătoare fetei- * £ adu.
Trebuit doar să supraviețuiesc desertului. ^ j
si înaintea mea, o grămadă de ciocolată obscen
taupta, mat c-o tom pe gât. , £ ț^.
— VAI! exclamă lady Yasson Ru. CE ?
. CARE AI’.
Lângă mine, soția ei se trezește brusc,
-CE.XASSOR AU ADUSfEWLWA^
Mă reazem de spătar.
— Vă rog să mă scuzați! „ ^^ sunetul
Muzicanții din coltul camerei au început sa ^
^^ al tobeloț amestecându-se cu ale instr invit*!1 ^ ^
M-mi mărească pulsul. Ma turnez printre
Wpt spie ^ ^ suda cate dau ^ v . Mu mă oprește nimeni. Nu-i p3^ nl
Molia Vcrin a fose numita moștenit
dt multă atenție la a astfel dc ador
asta — dar, intr-un VeL schim uite nimeni la mine.
- castelul»1’1 ,
Veranda se ^ -*/ ^^ se ^ '•» ^ i‘^Nu sun' regma « deo nu
cu o private a -'"^^ um' ^^
‘ - -lucind ta
luminat dc W delectez cu.Wi.A
Nuvreausânibumxde priveliște* .
1
aici, permițând»-»» ^nom’^
afnScanner
canneaw
356 BRJGZD KEMMD101
înstelate. Aerul este prea rece ca să mă simt in lardul mm ^

momentan o si mi bucur dc singurătate» Cel puțin pini o y mii
toarne niște vin si invitații beri o să-n ceapa si iași pc vernil
Simt primele efecte ale vinului aromat Nu suficient cât să ^
încurajeze seu si mă destindă» a cat sa-mi elibereze puțin gândrik
Mi întreb ce-a zis Nolla Verin de l-a făcut să râd!
Oftând, mă așez pe un scaun tapițat Apoi scor cartea și hop să
cireșe mereu recunoscătoare pentru poveștile despre ala «nee și
aventurile lor.
— Ce citești?
Tresar arăt de tare. încât aproape cad de pe scaun. GLT^ z. zboară
din numi.
Grev o prinde din aer și-mi schițează un zâmbet.
— Izrta-mâ! spune și-mi întinde careea-
Mă ridic în picioare și o iau. încerc sa îmi netezea halate c părul,
recunoscătoare pentru umbrele care o să ascundă oTr t i de roșcată din
obraji.
— Ma bucur că nu ești vreun asasini
— Intr-adevăr? Se uită împrejur, la veranda pustie, și 2^10^*. .Ar
trebui să fii însoțită de strajeri.
— De ce? Nimeni de aia nu ar avea nimic de caseta* cn moartea
mea. Și străjerii tai unde sunt. Alteță? adaug cânu văd ti se întrunii Ia
spusele mele.
— Am ajuns Ia o înțelegere.
— Ce înseamnă asta?
— înseamnă ca nu trebuie sa cer intimitate- Face o pauză șt
amuzamemnl îi dispare de pe chip, apoi completează; Nu sun: obișnuit
să mă aflu în centrul atenției.
— Aveam impresia ca ce distrezi la cină.
Par tăioasă ș; geloasă si în» doresc sa-mi pot retrage cuvintele.

O inimi ^1^ fîJnM 157
^ml ctccemrcl cu atenție și-mi dau scama ca a observat z^nî uwL

_ib bucur ci ti-am dat impresia asta! Face o pauză, apoi; ^1“
JfriTijCL pot să mă întorc,
XJ mi K țure că aș putea să-i ofer un răspuns potrivit S^t W
J,TM„ a ^ ^ $ ^ ^ ^ ^X^™ * "il" ^ '“u P™" ^^ ™*^ «wi
Itoiitîit nodul din evr i ~
C Od
«țm ™ msni pfelL “ ^ ^ “^ & “gP în aenJ
'V pa compania înireabi d.
—
^ *1SrA*
ap, ^ 3putea
șa din Kiă încred în vocea mea. Totuși,
Lj'ÎThrv ** _r -
Si
non p^ â^jîșVîntul
_ ' ^J ^ Pocăit paie mai sigur
- decât „ ^Spte munte ca să mi se
-.^ță. temut și să mî gândit- ^ Ug^ închis
^ ÎȘ’des^ -
^pescla pi ca ȘU forând-o, mi-o întinde.
~—în
u Se obișnuiește ca bărbații sâ-și
\ r- . Uqn ^mnii-c?
^r^w^
Pl umerii.
___Cmn ■ ^^ îtpț nepoliticos si recunoști o slăbiciune. ^^ « * / î °
slăbiciune sa-ți fit frig?
di? SI '^ ^^ din nou pe lingi gU Nu știu turn să proce- port o haini de-a
lui mi se pare ceva foarte intim, foarte s-CTTiărLăiQt unui lucru pe
care nu ar trebui $3-1 fac.
btspir și-nu doresc foarte mult să iau turnau
El așteaptă. ÎDtcrpt^înd^Hfli tăcerea, după care ține mai bine
haina cu ambele mâim
-----îmi pcrinbu
35 BKOD KLMMJRDI
8
înghit în sec și dau aprobator din ap, apoi închid odn d^ mi-o
pune pe umeri. I nipul sau a încălzit pielea st mătasea,^^ greutatea
hainei pe spate.
— Mulțumesc’ îi spun.
Degetele lui ușoare ca o pană îmi ating bărbia, înclinând^
capul. Inspir brusc și deschid ochii.
— Ești departe de-a fi slabă, Lia Marx
Schițez un zâmbet.
— Căratul cerbului mai că m-a ucis.
— Nu mă refer la cerb. Face o pauza, apoi continui MI rtfe la
momentul din Scorbura Nevăzuta, când ar fi trebuit a fugi ca să te
aperi, dar ai început sâ-i ajuți pe cei răniți Mi «fer li momentul în
care mi-ai oferit siguranță, când tt-ai fi pututi a câțiva kilometri
distanta, calare pe cat cu mult înainte si se i^ zorii. Mă refer la fiecare
clipă și la fiecare pas al călătoriei noastre până aici. Vorbește mai
încet si mai delicat: Mă refer la dtp b care lisak mi-a sfâșiat brațul, iar
tu m-ai luat de mana.
Este atât de nemișcat, încât ar putea fi o umbri o șoapta iau ginari
Dacă haina lui caldă și grea nu mi-ar fi acoperit umrnisM daca nu i-aș
fi văzut licărul slab din privire, nu aș fi crezut ce st întâmplă. Sunt
foarte conștientă de respirația mea și a lui. Muzia se furișează pe ușă
ca să ne invadeze micul cocon de liniște.
— Iar te-ai îmbătat? îl întreb în șoaptă.
Râde, iar asta se întâmplă atât de rar, încât inima îmi trcsalu în
piept.
— Te asigur că sunt foarte treaz, înghit iar în sec.
— Ar trebui să fii înăuntru. Ar trebui să fii cu Nolla Vcrin. Grey nu
se clintește.
— De ce ai fugit dc la petrecere?
— Nu am fugit. Nu era nevoie de m/nc.

o inimi opriji Ș'?’r"‘'
^focrufltâ. de mine. Nu înțeleg de tt.

' De dnâam sosit aa- «'M “^
Soarea-
wekgâtură cu „son” u, spune Grey.
; BH„>1St eu. înțelegi? A fost alea» moștenirea tronu- u fee fiica ferată. M-
ai întrebat de ce am plecat de la peȚ ^ i ped aș avea vreun loc acolo. Nu avem
aceleași «Iun. Le ^ & oferit? întind mâinile și mă întorc, arătându-i ce i Hi j
pcțnu, și continui: Sunt singură pe veranda asta pentru că nu am -inie Nimici Nu
am nici tron, nici coroană, nici patrie, nio—

Suspin cinci îmi prinde talia și mă forțează sa rămân nemișcata. । Mâinile
ii sunt puternice și ferme, și-mi vorbește toarte mctn I — Să nu mai spui
niciodată ca nu ar nimic de oferit!
I Respir arat de sacadat, încât as putea să izbucnesc în plâns, j ras, oii să mă
sfărâm intr-un milion de bucăți care o sa plute
în vine
Știi, spune el încet, când soldând ăla ți-a P^5 cuț1^ ®
» fi putut să i TCLez capul.
Cuvintele atât de dure si de practice ii contrazic blau
“i ce poate
OL Întunericul din ochii lui strălucește, o urma a
deveni atunci când trebuie. Tremur.

— Nu ai fost nevoit să o faci. • 3dîUgi;
— Nu aveai nevoie să te salvezi. Face o pa
Și cuvintele tale mi-au oprit mâna.
— Cuvintele mele? _ tvare3 oricărei pro^'
—- M spus că sabia nu poate sa ie
me. M-am oandit multe zde la înK
Tace o clipă. ^ dau seaml a nu mai sunt
— De «emfi CC 1
O altcineva.
armă pe care s-
360 BRJGID KEMMHU3ț
Emoția îmi face pieptul să se strângă, însă apropierea și cl^ 7 Im

mi-au încetinit respirația.
— Nu ești o armă. Grcy.
— Pot fi.
A Una iui îmi părăsește talia ca sa-mi dea ia o parte a șutiți i
păr dc pe obraz.
— Dar ni ești mult mai periculoasa.
Abia pot gândi cu degetele Iui care-mi conturează fata.
— A, da, cea mai periculoasă persoană de la o petrecere e^
întotdeauna fata care stă singura cu o cartel
EI nu zâmbește.
__Te subestimezi. Sora ta parc hotărâtă să fie cât mai no loasa -
ca sa o impresioneze pe mama ca, sunt sigur. Deși auzsie: poate sa
aibă un folos, cred că genul du de foiță ar inspira EJ mula loialitate.
Asta re face periculoasă. Nu pentru ca ai veni dlrt cu o sabie ca să
preiei controlul, ci pentru ca pop să stai în ÎEE- neric, liniștita, pe
scaun, cu cartea ta — colțul gurii i se ridică -, ș să hotărăști care e cea
mai bună cale de a duce ia bun sfârșit erau trebuie făcut.
Roșesc
— Nu, Grcy. stau aici cu o cane deoarece—
Sc apleacă și-și atinge buzele de ale mele. Atât de ușor, de pz- că
ar fi aripile unui fluture. N-aș putea să spun că e un sărat, ir mișcarea
îmi aprinde un foc în stomac și-mi golește mintea i gânduri, facându-ne
să rămânem pe Ioc, respirând aceiași aer.
Degetele i se opresc pe obrazul meu, cel mare zăborindu-i Ir gă
buza mea.
— larta-mă! începe el. iM-ai îmi oprit și...
Clatin aprig din cap.
— Nu ar fi trebuit să o fac.
Uk AM
O inimi aprigi și Jwnld 361
I\ Jiu asta, când gura lui o găsește pe a mea, nimic nu mai ^

ușor. Fau-i radiază prin mâini» iar sărutul lui este ca o flacără.
Citrunchi îmi sunt slabi și tremur, dar mâinile mele sunt sigure și
(trn*« gkindu-i gâtul, lățimea umerilor, pârul zburlit de la ceafa.
t Apei mă cuprinde strâns in brațe, iar ce simt este aproape mai
^^tln^ burilor lui CMC creează dependență: să fiu iii' .™Smt P^l11'^
Când își desprinde în sfârsit bu-
îmi dea drumul '

Nu o are. Mă mâna*’ *
neputincioasă cu suflat p ^ ^ ^ -l Pe sPate' ^ cu sunt : 2*^* 11
^ “’
Clatin din cap J^^ ^va ^^ rû ^cât ♦,neghiob”.

t
°Mi prin cămașa ^ ^^ ^ Probabil îmi simte roșcata din " Barbar
L
tis ceva bat î05-
Nici el nu ^^ “â“'“oatiî ^P^ totodată.

_ ^ p II 1C ntv°îc sa înveți înapoi de la ceva, Asta-mi place și
syssalah ca să afli.
p ^^ Postește gânditor, iar accentul lui îngrozitor mi
chicotesc din nou, O sa fii nevoită să-mi mai dai lecții, adaugi
eL
O să-ți dea cineva,
îmi mângâie ușor bărbia cu degetul» iar eu îmi ridic privirea.
Buzele ni se ating încă o dată. Cerul nopții pare să se apropie de noi»
învaluindu-ne in liniște ți călduța.

362 BFUGID KEMMERER
Apoi un țipăt spintecă noaptea.

Grey ridica brusc capul
— lisakl
încă un țipăt Apoi încă unul Mai strident și mai urât de * auzit
vreodată. Vreau să-mi acopăr urechile cu mâinile. *
Mi-aduc aminte ce i-a spus mania scravenilui; ceva j seara asta.
O, ce a făcut?
N-am mult timp la dispoziție să mă-ntrebf deoarece toți cej
dinăuntru încep să strige.
ATOLUL TM1ZEC1 ȘI OPT
GREY
U AMENU NĂVĂLESC PE UȘILE CARE DAU SPRE VERANDĂ; EU ȘI Lb Mari ne

luptăm să ne croim drum printre ei ca să ajungem înapoi în camera principală. Majoritatea
străjerilor au mâna pe arma, dai niciunul nu a scos-o. Scaunele au fost răsturnate în grabă,
iar farfuriile, sparte pe pământ.
Kans Luran si Nolla Verin se află în mijlocul încăperii. La picioarele lor zace trupul
unui bărbat cu pieptul și abdomenul spintecate, Patru zgârieturi îi traversează atât de urât
chipul, încât nu n văd trăsăturile. Mirosul de sânge și alte lucruri mai rele otrăvesc acrul,
Nul șoptește lângă nune Lia Mira. Nul
hsak este într-o parte, având la gât o zgardă argintie prinsa de Un lanț strălucitor.
Karis Luran ține celălalt capăt. El tși dezgolește dinții, iar ghearele-i sunt roșii de
sânge. Stă atât de departe de ea cal îi permite lanțul.
Majoritatea invitărilor la cină nu au fugit, deșt câțiva par puțin tngțețoșațh afișând
un amestec de groază și de fascinație.
Singurii oameni care nu par fascinați sunt Tycho si No^ țL străjer ii
împiedica să se apropie dc bărbatul care zace la pornim Noah parc furios.
Jake apare lângă mine.
—■ A spus că a organizat o demonstrație pentru cei care ar îndrăzni să
o sfideze, îmi șoptește grăbit Apoi l-a târât pe tipul ăla aici. Am crezut că o

sa-i taie capul sau ceva de genul asta, ceea cc era destul de rău, însă unul
dintre străjerii ei l-a adus înăuntru pe lisak
Uitasem, cumva, de ce Kans Luran avea o reputație aut de brutală
printre oamenii din Emberfall.
Uitasem, cumva? ce le-au făcut soldați! ei orașelor noastre de la granița.
Uitasem deoarece eram atent la Lia Maia, nu la cine avea cu adevărat
puterea.
Privirea mea străbate camera spre Esak* Pieptul i se ridică si-i coboară cu
iuțeală, ca și când lanțul i-ar îngreuna respirația- Ochii îi sunt reci, negri și
resemnați.
Acum, el este arma folosita de altcineva. „Un preț mare , spusese
scraveruL Intr-adevăr.
— Haide, Alteța! mă-ndeaină Karis L tiran. S-ar putea să fir deja mort.
Ii întâlnesc privirea.
—■ Nu înțeleg.
— Ni s-a spus că poți să readuci oamenii la viață, spune Nolh
Verin. Arată-ne!
Scara asta nu era o celebrare, ci o încercare pentru mine.
Simt că sunt un marc neghiob ca nu am bănuit asta. Inspir și fac un pas
înainte.
Jake se apropie și mă oprește cu umanii.
— Nu o face pe degeaba, îmi spune în șoaptă.
"r
bcanned with UamScanner
O inW aprig* d JrM 303
1
|i indneK privirea, încurajat de caracterul practic. 1
QJU rapid din cap st înaintez. Abdomenul bărbatului este l
^ji atât de râu, încât se vad mai mult mușchi si sânge decât ptlc liuk i-a nimerit
cu ghearele un ochi, deși celălalt este intact Titrau de pe un obraz e atât de
adâncă, încât îi văd dinții dede- siK Respiri foarte lent
dările violenței nu m.au făcut niciodată să tresar, asa că nu ef^.Măui^^^
— Ce phtă^ ofct$
Ea își mijește ochii.
“- Niciuna.
~ Atunci n-o ^ ^
sâ se
h spatele ei, rese^n^ a * ^ ^ nu ^
“ * amintită asup^ ^^ spart de pe chipul lui lisak Privirea
Salvează') ^ în 1
j
te togi spatele meu. Te rog, Grey!
. DlsP^» ^ ^ .
n
„ Pateri sa nu ^ ț^ ^ strânge inima și mi străduiesc din Mie hi. j țrkl ^^ ^ ^
genunchi ca să-mi lipesc palmele de nd nu mai s^^ minte A ê ^n c°donul
întunecat al minții până scoate sabia ca să r . r ^^ muri la picioarele mele. As
putea
Mc V^ teeaba.
^P^Pe^ .
cedez, Ni ' v ’ ' Pr,Tna dată, gândurile alei își fac loc.
^n cele din - ^^ Mirau nu cedează.
— Ce v^' Molia Wnn întreabă:
asta | ^ ^ sPUn Urrlai« MOL Să scap dc dansul ăsta, de fat-

< * echilibrul precar. Intr-un fel. mă simt la fel de înlănțuit ca Iisak
hda uit la bărbatul de pe jos. Pinii și barba sunt de un șaten-ni- SLpm și
are constituția unui soldat, deși nu este îmbrăcat ca unul.
— Cred că o viață la schimb.

— Foara bînri zic pe același ton.
■—~ Grerf sCâ NOSIL
— Te rog? striga Lâ Mas, făcând sa mi se strângă sturzii
-— Datorii serverului o sa fie ștearsă Jupa un an de dej, rene Karis
Lmza
— Bmd Transferă-mi mie slujul de un an.
Ea se uită calm Ia mine.
— Nu re afli în poziția de a-mi cere ceva- Ți-am ofer protecție pe
și oamenilor tai,
— Nu am cerut nimic I u ai cerut. Și ne-ai oferit proteene mie si
poporului meu deoarece speri sâ făurești o alianță cu vuto- rul rege din
EmberfalL
— Grcy, strigă No ah, nu cred că tipul ăla mai rezistă cina minute.’
— Sunt suficiente cinci minute ca magia ta să-și facă efectuL
întreabă Kans Luran. Sau o să Ie pierzi tocmindu-te?
Nu uni mur privirea de Ia ea.
— Tu ești cea care ai cerut ca el să fie vindecat; O să le pierzi
urguindu-te?
Colțurile gurii îi coboară un pic.
— Datoria scraverului trebuie plătită. Nu o să ți-J dau, daca îl
eliberezi de jurământ.
-“ Deci, daca nu renunț la anul de sluj, ai fi dispusă să-nu dai lanțul

O rrfîj ^r^l ți fr.fr iJ 367
j.-^* ci «te toane viclean! Intr-un fel» îmi amintește de
^ pi. îmi răspunde. Daca poți $14 vindeci pe bărbatul

ăsta, jpalJi duj ^ creaturii îți aparține, O să-ți dau lanțul.
sucește, iar Ikah mârâie k J « ca. dar nu se mișca.
— Și imediat ce cădem dea rsr.
i , G™ asupra alianței, o sa-mi oferi
-^h-se uita la bărbatul
sJ ,
r. . tu de pe pamant — tainitib sctaverului? Cerem ci mi
% parc
- U discretă mea ' ^ "“^ P®®* ^stul meu-
— Trei minute! strica KT
^ Lwm zâmbești1 0311 ^ P'CtdW mUk "“^^
"" QTT<U" UT|^ '
Vindecul pe Pairish "^ ^ ^ ^^ datele û! Da, la discreția ta. nParrish.'1
Num^ • ^^ Ûror și-o sâ-p primești scraverul!
de ct Nu îmi • ^ ^^^ ceva și încerc să îmi aduc aminte
™ amintesc, iar
pentru mai târziu și 4 * °nctun e pe moarte. Las gândurile tini și nu șhu
^ ^^ ^tr-un genunchi în sânge. Are prea multe Poate nehotărât ^ 1PC^ ^-
^d respiră, scoate un hâraiu — Trebuie să *’ ^^ ^^ lizibil! deoarece
Noah spune:
secundare daci el secundare dări' 1 °^^ hemoragia. Toate celelalte

lucruri sunt M* w la 5tr- ^ “ s5n8ete2e-
^betați-lj opresc pe
Noah.
Opune Kans Luran Doar Dacă vindecătorul mai ôateo

vorbn i -
Da
» taceud să tacă!
Mamă, le rogi str^ Lia Mara. Te rog! Parrish doar mi-a
respectat porunca
Atunci înțeleg, îmi amintesc cine este Parrish. Străjerii! ei. Cel
Care a însoțit-o la Ironrose în scara in caic Rhen a luat-o prizonier!
O Curie rece îmi cuprinde pieptul
_____ bărbatul ista știe ce a făcut, răspunde Karis Luran. Dacă

O rrfîj ^r^l ți fr.fr iJ 368
viața lui se termină aici, o să afle și roți ceilalți

BMGJD KLMMIMR
Cu car mai* mult vorbește, cu atât mat mult se apropie &

rr te barbarul ăsta* Apăs cu mâinile cea mai urâta «na, spetiși
csic sursa hemoragiei. Sângele și măruntaiele îmi alunea p ^
degete, iar cu închid ochii, căutând scânteile care m-ati mai aj^
Acum este mai ușor, ca la primele lecții de mânuire a sabine^
totul e doar Joc de picioare și mișcări ale brațului Un pas an, 0
lovitură acolo.
Țin ochii închiși, d» cama începe să se refacă sub nu-A
mele, mușchi si piele» lipindu-se. Sângele nu-mi mai
emgrpelh ga degere.' Oamenii din apropiere icnesc de
uimim Aud num
Deschid ochii si mut mâinile mar sus, spre prepari U ™

^ abia se misei. Piele» Im am o paloare înspăimântătoare șr
am ™ destui oamem ucis, de monștri a să știu că nu e un
semn ^ Forțez magia prin leS»tum dintre noi. ^^^ decind-o. Și
urnelor se M ir Û accelerează. Deschide ochiul sănătos și
fftne încet, e înrâ/nește privirea și încearcă să rid.ee un braț««
ma dea
Ridic mâinile murire dc sângele lui
— Liniștește~tc! îi spun cu. Dâ-mi voie să te J
Nu sc mișcă. Expresia Jui e plină de frici și vor eș ,
syssalah.
— Pirrish! strigi Li» Mart și vocea i se frânge într-un
suspin. Dar orice spune după acrea ti face să-și coboare braț —
Hi o sa mă ucidă, spune Parrish.
— A încercat. Acum cu o sa încerc să te salvez.
Deși nu știu dacă pot sa-j salvez ochiul. Este distrus deasupra
obrazului.
El nu îsi mișcă brațul, dar îmi lipesc o mână de obrazul lui
însângerat. Șuieră de durere și încearcă să sc ferească, însă pielea ’
nev pe să sc lipească, iar ochiul sănătos sc mărește de surprindere.

O irthnd np^ ’i^4"^ i
36
9
cd mai dătător și. totodată, cel mai fascinant lucru pe

Ochiul rănit fam văzut vreodată.
se ' Apoi temin. Pinish este vindecat, iar eu sunt extenuat șt
jsundoi suntem plini de sânge și transpirație și. probabil, chestii «mai rtlt.
Mâ privește mirat și gâfâit 1a fel de tare ca mine.
— Mi st parc un vis.
Nu. Pire un coșmar. Mă forțez să mă ridic și mă uit ta Karis
LUQIL Întind mâna murdară de sânge.
— Plata mea!
ei este un amestec de furie» supărare și
aprobare.
Prea bine] zice și-mi dă lanțul intins» iar degetele-i alunecă prin
sângele din palma mea.
Mușchii îmi par gau de un altfel de lupta, făcându-mă să respir
superficial și să devin foarte concentrat. Aș vrea sa pot scoate o
Să mă scuzați, dar ar trebui să mă întorc în camera mea ca să

mă schimb!
— bineînțeles] spune calm Karis Luran» și nu îmi dau seama
dacă ea s-a făcut de râs aici sau eu- Să nu îți tați haina.
înțepenesc. Tunica mea!
- Poftim! Vocea Liei Mm «te abia o șoapu Uga mme. Pleacă!
Te rog! înainte ca situații să se înrautăț
Apuc bAuna din Pi* * <âP*^ ^nd
Verin ml umbrește cu foarte marc atenție veno «ținuți

de străjen.
Ml forțez sl ml mi ta omenii mei, încă , .
Sărutul rapid Pc C1K ^ W^ ^ Lia Maia pare sl se fi
Scanned with CaniScanner

370 BRIGID KEMMERFR
întâmplat în urmă cu câteva zile Luni. O viața întreg Acum sunt plin de
sânge, un spectacol în fața unor strâmt,
-— Eliberează-mi oamenii! îi cer și. cumva, o fac pe un t^ egal. O sa
ne întoarcem în camerele noastre.
Kans Luran dă aprobator din cap, iar străjerii se îndepărtează Tycho
se repede să vină lângă mine. Noah merge pe lângă Jakr
Nu vreau să îl trag de lanț pe lisak, dar nu s-a mișcat din umbre. Nu îl
maî văd expresia, iar acum nervii mei sunt prea întinși ca să-mi pese.
înfășor lanțul în jurul pumnului, fac o plecăciune spre Karis Luran și încep
să merg.
EI mă urmează de bunăvoie. Nu-mi doresc nimic mai mult decât să las
lanțul, dar sunt îngrijorat că o să-l ia altcineva.
Când părăsim încăperea, Karis Luran le vorbește străjerilor
— Ouced-1 pe Parrish în temniță! Și de data asta să-i scoateți ochiul de
tot!
Lia Mara țipă.
— Nu! Alamă — nu!
Mă opresc din mers.
—- Nu! Jake ma atinge cu mâna pe umăr și ma împinge puternic,
adăugând: Mergi mai departe!
Nu mă mișc. îmi încordez maxilarul încerc să mă întorc.
Jake mă înghiontește din nou. Vocea Iui pare așa cum mă simt eu,
rapida, grăbită și panicată, dar el este hotărât.
— E viu. I-ai salvat viața. Te-ai impus azi. Nu poți să-ți pierzi cumpătul
acum. Mergi, Grey! Mergi!
Picioarele mele refuză să se miște. încă suntem vizibili din pragul ușii.
Nu am nicio îndoiala ca a dat porunca taman acum ca si mă submineze, ca
să-i transmită un soi de mesaj fiicei sale.
In camera, bărbatul țipă. Mă întreb dacă-i execută aici porunca.
Inima mi se strânge și SMHÎ S^MFde asta.
încerc să trec pe lângă Jake,
Scanned with Uamscanner

O inimi aprigi ți frânti 371
^ NIu l-am salvat ca să îl tortureze ea! j^k șuiera:

_ 0 si «ari să mă întorc și, foarte probabil, o să mă oblige 4 fx lucruri șt
mai îngrozitoare.
Asta mă face să mi opresc. îmi ^ 0 ^ ^ ^ ț Mata au ram* acum întipărite în
nuntea mea. La fel p țipetele barbarului.
- — E doar un ochi, insistă Jake.
- Urăsc situația asta, mormăie Noah.
Și eu.
Tycho ia lanțul. Probabil e sinoum -
y mi-1 ia din mană, așadar, îi dau -)rurn I D ■
setată și neliniștită. '&™
- lisak este prietenul meu. spune el își „ bura care tremura și uită
la ]ake. apoi adaugă: Și e doar un «hi
Asta nu e nicto alegere.
La naiba! îmi încordez maxilarul și merg mai departe
In spatele nostru, ppetele răsună multă vreme după ce ajungem în
camerele noastre și încuiem ușile,
CAPITOLUL TREIZECI $1 NOUA
LIA MARA
DUPÂ CÂTEVA ORE, MAMA INTRĂ ÎN CAMERA MEA. E DEmi

dc târziu ca si fi trebuit să dorm, dar știam că mini sa vini, au ci nici măcar
nu in-ani schimbai pentru culcare. Strădui dptBcnil o însoțește și-mi pare
atât de apriga si răzbunătoare, tatii mi întreb daca o să mă ucidă chiar aici,
în camera mea, St în picini? și mă retrag înainte să îmi dau seama ce Fac
— Mamâr șoptesc,
Sângele lui Parrish îi pătează hainele și are o dâra de sânge pc față și
încă una pe mâini.
Nu mă îndoiesc de făptui că este conștientă de fiecare pată fi a
intenționat nu Ic-a șters, ca să-mi transmită un mesaj.
— încerci să mă subminezi? întreabă ca. Sau doar ești JA^H oasă pe sora
ta?
— Nu este.,. Nu iunt« Nolla Verin...
— Ai idee care e miza, Lia Mara? mă întreabă mania. Nu# gândești Ia
cât de importantă c alianța asta?
— Ba da. înghit în sec și adaug: Mă gândesc
— Atunci «plică-mi de ce-i purtai haina în fața tuturor Case lor Regale
din palat?
Scanned with UamScahner

o^r^'’'3
^vw^^r'^' 9 apropie
dc mine, ^Hu w ii Avem moștenitorul.
^scuzai $
dine bănește. Mâine o sa ^M'1^"'^ o si ne conducă

poporul •îodunucuW»™ Walt PÂnă «unei, w o si rămâi
uîVsi revendice tronul clin ^m
Mi grăbesc sa viu după ca, dat străjerii ei nu se pun m ’ Q nâ
opresc brusc, Inima îmi bate în piept. Mama n

intens niciodată străjerii împotriva mea. * . ^^
După ce toți ies din camera mea, nu mai pot sa resp
închide zgomotos în urma lor*
Sora mea. Trebuie să vorbesc cu sora mea.
, Număr pană la zece. Până la
douăzeci- Pana a °
până ce mama și străjerii ei o să se îndepărteze* ~ ^ ^^
^spre ușă șî o deschid.Un străjer se întoarce ca
ln locul beei șbal lui Conys, mă trezie ^^
PanisR Ochiul lipsă i-a fost cusut. Este palid.
baston în mână care să îmi blocheze calex
I Suspin și mă retrag dc mult sî discut
I "~ P litisK» P an ish, tc rogi Mi’am don
^^ . ^caroHrâmadins^
I Vocea n este «CC și nu trădează nic» umor.
* o urma ac uni
’ tul care cândva a împărtășit cu nu ^ CMU«a-
* 1
— Regina a poruncit
să nu-u V ^ ^ s~ țmi aducă
nu
Am e lovitura f^- ^ ' ^ Ci ACVU™1< n^ “ amu a lunile tnek -
consecrațe. CI. V
făcut decât râu. cdlWt ^ al lui PamA ^
* durere, tune și Tegttu

încețoșa
37-1 Bunim
KKMXIHUK
— îmi pate râu! opresc cu,
El nu secare O vorbi
Nu ani ce sa îi spun.
întind m.itn ți închid nșx Am primit ce voiam: tuft ^ în
camera mw*
«PITOLUL PATRUZECI
GREY
L^ NU VREA SÂ MĂ LASE SÂ-1 SCOT LANȚUL. REFUZ SA ÎL

mit înapoi in temnița și să îl duc in camera mea. A tarat zalele
ajmlkoare pe podeaua de piatră câteva orc, până l-am amenințat că îl
spânzur CM lanțul dacă nu se oprește. Sunt supărat și recalcitrant! și mi
vreau decât si stau în fața focului ca să cântăresc din nou toate
alegerile pe care le-am făcut de când a apărut Dustan în arena lui
Worwick,
In schimb, mă uit la foc, gandindu-mă la Lia Mara* îmi doresc u
nu îi fi. dat haina, Să nu o fi pus în pencoL Aș fi vrut si nu...
— Pari tulburat, Alteța.
Mă uit la lisak. Stă ghemuit în cel mai întunecat colț al camc- ro,
cât mai departe de foc. ochii lui licărind negru.
— Nw-tni nwt spune ața? izbucnesc,
— Cred că ar trebui să tc obișnuiești cu asta.
La naiba! Îmi trec mâinile prin păr.
— Ce te sâcâie mai mult? întreabă lisak. Bărbatul care și-a
pierdut un ochi sau prințesa îngrijorată)
Nki pot să fiu sâcâit din cauza iirFiândurcra?
_ da. cu siguranță.
Scan ned wrth CamScan ner

376 felGD KfMMERES
I*am poruncit sa nu se mai iot plimbe de colocob. dr e- este

prea nemișcat Prea calm
— Dar dacă n-ar fi spus să mă rănești pt «mț ui Iod l^ tului?
Ti-ai mai fî scos la fel de repede ghearele;
— Da,
Răspunsul lui este atât de rapid, încât mi enawazâpEfcâ îmi
încordez maxilarul si îmi doresc sa fi cerut crâf s-^* J,-M dc
libertatea lai
— Deja mi-am scos ghearele Ia tine, spune el Ai rinto ^ le în
câteva secunde. Dc ce să risc să o înfurii și să u if 1^ f
îmi mut privirea de la eL Focul pocnește și pâlpâie.
— Nu ani făcut niciun secret din dorința mea dea o® acasă,
spune lisaE O să-mi petrec anul în sluj a ta fac orice este necesar,
însă niciun minut în plus-
— Nu o sa ce oblig niciodată să fâcL» ^
— Nu face promisiuni pe care nu Ie pop respecta*
Mă încrunt din nou ia el
— Ți-am zis să încetezi!
— Du-mă înapoi în temniță daca te tulbură prezcn.
— Nu mă tenta! ,
— Este atât de tentant? Mijește puțin ochii și adaug' '
,nc
Scrâșnesc din dinți și îmi mut din nou privirea. Mâ
îmi dau seama de asta.
— îmi imaginez ca trebuie să fi fost o ușurare să ^ ^^ spune el
Să știi că acțiunile tale erau comandate de altcum nu te simți
responsabil pentru ce ți se poruncea să faci!
O zice de para nu aș simți povara fiecărui lucru pe cate făcut.
— Nu știi nimic despre perioada în care am fost străjer

O inimi apriga sijrânli 377
Cred a c grăitor c-ai fugit de dreptul tău din naștere și

„ -5 Jcso dujbi printre cei de cea mai joasa speța a societății din cj^falLNu
aveai latrine de curățat?
_ Vid să te lupți, lisat?
5c ndita din locul de lângă zid, înfașurând lanțul în mâini, gcort za
zăngănind când și-o trece peste gheare.
— Cred că întrebarea mai potrivită ar ti dacă tu vrei să te lupți,
Dt Fapt, vreau. Am vrut să acționez de când am auzit-o pe
J ^ ^°tUT1C^ ^ * se scoată ochiul lui Pairisk Am ^“«^den^hdeaW^
In ultimul nostru *
. . timp împreună, vrăjitoarea Lilitfi îl tortu-
raia secret pe Rhen? nc '
• : j _ iscare noapte. Se trezea în fiecare dimineață
amănunt h «. P ^ '. ‘n "“^ ^ ““ ^ ^ ”"“ Până în cim ^ ^^^P^ vreodată în Garda
Regală.
As vrea s* ^^ ^' ^ “^^ niciodată pe deplin nevoia.
Mi ^ Cod**?1013 ^ 8Înfa k ^^
mâinile, S a ^ ^^ mișcare în fața mea și-mi cobor brusc mișcai p JT°Pl:U
Orient de mult ca să mă atingă, fiecare lanț 4; - ^ Sculați. Lumina
focului se răsfrânge din
u^1^’4*^negri ca noaptea.
cu êarck spre mine, aproape mai repede ca o boa- ^t pregătit
pentru asta și sar înapoi, răstuniând scaunul pumnalul, dar <ubu este
la distanță.
Nu vreau să mă lupt cu tine! spun cu.
Vrei să <« lupți cu cewt
— Ce vrei, fisak? Vrei sa tc ucid? Vrei să te scutesc de suferință? El
râde.
—- Crezi că ai puica să mă ucizi?
Vâră să aștepte un răspuns, se năpustește din nou asupra mea.
Ghearele îmi mira în umăr, dar înainte si îl lovesc cu pumnalul,
îndcpăT'^'
Totuși, nu este suficient de rapid cât sa țină fonful b J^ Acesta se
strunește când ajunge Ia limita, iar cu rămân locuim
în ciuda înălțimii, nu este deloc la fel de greu ca un om^ că-1 trag ușor
spre mine, picioarele lui opintindu-se în podeam de piatră.
378 BRJGJD KEMMEREA
Imediat ce ajunge destul de aproape, lovesc cu pumnalul, iar cl mă
atacă cu ghearele. Amândoi pierdem - sau poate câștigam amândoi. Mă
lovește cu lanțul peste mâna. Eu îl lovesc în umăr. Ne despărțim, sângerând
amândoi*
Nu îmi da timp să îmi revin. Face din nou un pas mare sptt mine, cu
gândul să sară la fața și la gâtul meu. li îndepărtez ghearele cu pumnalul, dar
antebrațul meu încasează o mart pane din lovitura. Cred că a tăiat ceva vital,
deoarece arma îmi cade din mâna și zăngănește pe podea. Magia mea
răspunde aproape fără si gândesc, vindecând rana destul de repede ca să îl atac
cu pumnii ți forța brută. Ne izbim de celălalt scaun, de dulap, de grămada de
bușteni de lângă șemineu. O draperie cade de pe zid.
lisak se eliberează din prinsoare și-și înfige dinții în antebrațul meu. II
lovesc cu pumnul și îl îndepărtez destul cât să sară de pe mine, sângele
pătându-mi pielea în jurul mușcăturii.
Mă rostogolesc repede și găsesc sabia sub scaun, dar lisai este deasupra
mea înainte să o pot scoate. Jși întinde mâinile spre gâtul meu, iar eu sunt
pregătit să mă lovească cu ghearele, dar în schimb mă prinde cu lanțul de gât
și mă apasă spre podeaua de piatră. Este atât de strâns, ca nici măcar nu poc
înghiți. îngenunchează pe brațul în care țin sabia.
Mă opun prinsorit lui cu mâna liberă, dar acum el are avantajul.
Mă încrunt la scravcr, sigur că ochii îmi ard de furie.
— Ce vrei, lisai? ma căznesc să rostesc întrebarea,

o inimd apr^ ii /rănii 37
9
£] st apleacă apropiindu-și fața la câțiva centimetri de a mea. (Îțiiîncă
pirați de sângele meu sunt tot dezgoliți. Respirația lui t$« ca vântul de iama.
— Nu. fit ce vrei'
încerc să-i mai dau un pumn, dar cl mă pocnește peste mână și și pune
ghearele pe gâtul meu, direct peste lanț. îl apuc de în- chcifturi, dar își strânge
degetele* Simt fiecare vârf al ghearelor lui pc piele și înțepenesc. Nu îmi
rănește pielea, dar, daca îndrăznesc să respirai putea să o fad
„Tu ce vrei?"
Cuvintele alea par sa mă facă să nu-mi mai doresc lupta. Gâfâi sub
greutatea lui, iar gâtul îmi arde de emoție.
Sunt foarte multe lucruri pe care nu le vreau.
Nu vreau ca Lia Mata să sufere pentru faptele mele.
Nu vreau ca puținii oameni care mi-au jurat credință să sufere pentru asta.
Nu mai vreau să fie rănit cineva.
Nu vreau ca patria mea să se destrame.
Clipesc la Rsak, iar vederea mi se încețoșează.
4r
Nu vreau să mă războiesc cu Rhen.

Ghearele de pc gâtul meu își slăbesc strânse arca, iar scravenil se
retrage. Dau la o parte lanțul dc pe mine și mă rostogolesc în capul
oaselor, masându-mi gâtul. Magia din sânge se grăbește să vindece toate
rănile, acum aproape fără să mă gândesc la asta.
Mă simt distrus pe dinăuntru, iar scânteile și flăcările putem mele nu
pot face nimic pentru a vindeca așa ceva* iisak se lasă pe vine în fața mea.
tduhbramm-se pe falange.
i în război cu poporul lui. Am văzut-o în
____fratele tau
călătorii^ oi hotărârea de nestrămutat a lui Rhen de a re- ț i inK 1'^5
. Portul Sibermoan.
yCod'CA
-— Știu.
Chiar daca i-ai mai fi străjer, poporul tor s-ar opune ta^ nici
IUL NU tc-ai gândit la asta?
— Ba da.
Mă gândesc Ia tot ce a fost forțat Dustan sa facă de când m plecat
și mă imaginez în locul Iui. Nu vreau sa mă gândesc la hp tul că mi-aș
380 BRIGID
KfMMtXER
fi întors sabia împotriva poporului din Emberfdl. du mă gândesc la

jurământul pe care l-am depus cândva, și știu uiș fi făcut-O.
înghit din nou în soc.
— Nu există alegeri ușoare, Jisak
— „Ușoare”, mormăie el. Alegerile nu sunt niciodată ușoare.
Există alegeri bune și alegeri proaste, dar cei rnai periculos este si nu
alegi deloc.
Mă mișc pentru a mă rezema de seminar, căutând căldura pietrelor
ca să biruiesc frigul pe care îl adaugă lisaJc în aer. 0 parte din mine vrea
ca magia mea să nu fie atât de eficienta. Vreau sama simt o vreme distrus
și îndurerat. Oftez, apoi mă uit la d.
— Mulțumesc!
lisat înfășoară lanțul în mâini, dă aprobator din cap și se așaza nu
departe de mine.
— Și eu aveam nevoie de o luptă.
Mă uit prin cameră, Ia mobila răsturnată și la draperiile rupte. — Sunt
surprins că nu am atras străjerii.
— Nu a răzbătut niciun sunet din cameră.
Clipesc surprins și apoi zâmbesc trist.
—- Magia ta?
— Devine tot mai puternică în fiecare zi. Face o pauză, apoi adaugi Tu
nu ai invocat-o pe a ta.
— M-am vindecat.

O inima aprigi ;i junta 381
0 nu spune nimic, dar îi simt judecau KCe. As fi putut face ^

mult d«it sa mă vindec
— Aș vrea sa-ți spun o poveste, zice lisak în cele din urmă.
— Bine.
- ti prefera ca povestea asta să nu ajungă la urechile lui Kariș
LUITL
. , .11 s™1*"- As11 uni amintește de noaptea în care am «mt ^«e
cu Tycho. Poate a fost lup^ L :^:r^^^ un
confident la fd noastră sau poate
01X11
—h a™ lm m nevoie cândva.
are nevoie
de
^ de prinț. Nici tl n ^ ^ ^'* ^^ 4 Un moștenitor, Un ^ disprețuia fapî j -U ^
^rnneașck Face o clipa, după care si distrug tratatul ^ ^^ izolați în
pădurile înghețate. Voia
«iuti nai calde Af ^ ^ ^^ ^^°^ sa ne ofere acces spre ^ți hau Crezut ^ fT^
C
^ ^P^d lui din naștere c o povara. „ ^ si e&^tt dar cam la fel ca-n sen-
1
^că. Să domnești" ^ ^W^’ împotrivirea lui izvora din
3,11111
devii lider ini ' A preiei povara întregului popor, să C sfcvitor, Să
devii părinte, în loc si hi copil.
ê tu h - ^ ^ lart ■ u^ înttx degete. Acestea sunt acopt-
podea ^ ^ ^^ ^ ^^^ ^ căldura focului, picurând apoi pe
4diixtil nostru a Lugic din lishellasa prin Sylil Shallow fi nu

Mti mai auzit de el.
cercetez cu atenție.
— Este o poveste despre tine, lisA? Ai fugii de dreptul tău din
nascetei
— Nu. Alteță
Mă încrunt.
0chn îi 3“^ mat de triști și de resemnai-
Scanned withUamEcanner
382 BRIGID KEMMERIR
Fiul meu a făcu t-o, spune în șoapta. Mă îndrept.

— „Fiul"... tău.
— Credeam că îl rine prizonier Karis Luran. în pădure, Lia Mara
a întrebat ce arc mama CL „Ceva foarte drag mie’, fusese
răspunsul lui.
— Deci asta rc face.-
— frigul Ion Zâmbește trist și apoi precizează: Regele loj.
Se uită la fereastră.
— Deși am fost plecat mai mult timp decar am anticipat. Pro.
babi! că nu mai am ce coroană să revendic.
Ăsta e un secret mai mare decât orice mi-a spus Tycho în pol aer
Trag in piept printre dinți.

— Trebuie sa fii prizonierul ei timp de HA ^. hs^L
— MTaș fi riscat toata viata. Focul pocnește în spatele meu
reflectau du-se în ochii lui, în rimp ce el adaugă. Tu, nit
Când ezit, el zâmbește.
— Ai fi facut-o. Dacă ai fi fost rată, ai fi făcu, ct
Tace preț de o clipă.
— Când am plecat din Jishellasa, am încercat să m g ^ mele Iui,
dar am fost prins, apoi dat la schimb, vândut p la pariuri.
— In favoarea lui Worwick, completez eu. .
— Da. El face o pauză, apoi zice: Iar acum nu sunt f n^1
ei. îșt trece din nou lanțul peste gheare, precizând: AÎ^P'51 înghit în sec.
— Nu ești prizonierul meu, lisak
f1
— Ai făcut o înțelegere cu Kans Luran. Nu mă p°b Miza e prea
mare.
Miza este întotdeauna prea mare. Mă încrunt iarașr

^p[Undt«U«™‘’i^ _
Ârficw'’^^^^^^
^«fawniîn «mP “ ^ E ^'^ fel s'» fi ^P^1 de "^ ^ cate
‘ SW ă fi mutiL Era ultima trebuia sa o verific.
varianta ?c ,
a el nevoie de o lupta.
_ o 54 găsesc o alt să u câștig libertatea, spun eu
— Pot să supraviețuiesc un an în lanț, z^c «1- ^ nouri m importă dc care să te
ocupi, Alteță»
Mă încrunt, însă are dreptate,
— Khcn și-a adunat poporul ca sâ alunge Syhl Sb ow EniberfdL Și-a salvat țara,
Nu e corect să ne ducem și sa l lipsim (teista.
— Și-a nuntit poporul ca să îsi păstreze tronul. Pate o pauza, mai pomenim
după tace țm; Ci & nu faptele cate au permis
merilor lui să ajungă disperați și săraci.
Di» Rhen i făcut asta. L-am ajutat s-o facă» Nu am avut de
Din ce văd, spune lisak. sunt careva căi aici. Dacă îți a P^ dreptul din
naștere și te întorci ca să îți revendici tron ^ ^^ butan o să îți acorde sprijin
în schimbul unei alianțe cu ți al accesului la căile navigabile ale lui Rhcn
—^^
— Da.
3 Ic încrucișez-
Focul trosnește, iar eu îmi
— Dacă îți negi dreptul din naștere, con^^ ^^ Luran nu o sie dura, o
să fii nevoit sa fugi din ?â MiâRhen.Tu si sa permită cuiva cu
abilități ^ ^ uw p, ^cunoscut tn
popotul tău nu vorbiți limba de ^“'^^ ?enWM oricine.
Embcrfall, Ar fi o realizare prav ^ ^ ^ Rhen sau să îngădui
— Deci alegea mea w J
„ _ v Tdu e deloc O altgtt
sa fiu dintru*'
u
^ «"«o»* ‘"^ ’?™țuSui rw
^ W 1.™ su^^ ^ seun .................................................... .....
Em
dm nou. ananj ,1c/cv u.?™^" P0^ An &>
cev^ mai impon^t ^ ^ "'"'"^mefeS,-^
— Și ai făcut toate astea.
Im, trec o mâ.,5 pesK „^ ^

Am Jum ^ pțoteja CowMa> ad;cj £
A. W Si npmejcz pe regcfc B,^ / ° F^ ^ ^ si n pio,cie2 ^ RW Nu dQ3T ^
4
ceea cc reprezenta. $ fa
Ore m cor timpul «ta m-am /upfat cu minc ^ a ceva ce RIwi
nu*
îmi dau ochii peste cap.
— Magie.
— Nu o zice disprețuitori
își întinde aripile și ochii îi strălucesc
o clipita.
— Dacă nu te-ai mai lupta cu tine însuți, cred ca ai afla d
abilitățile talc sc manifestă foarte puternic. Dacă ești ultimul nap
tor rămas, ai putea fi mai puternic decât oricare altul pe care l-
am văzut vreodată. Cred că ceea ce au pățit Rhen și oamenii Iui
«rt doar o frântură din ce pori înfăptui De ce crezi că regina
Kans Luran este atât de nerăbdătoare să îri submineze
talentele?
Are dreptate* Nu sunt sigur că îmiplate treaba asta, dar are
dop* rate.
— Cum zici tu. O să stabilesc termenii unei alianțe cu wn?
Luran. Pieptul mi sc strânge când conchid; O sa revendic tronul
lui Rhen.
— In plus, nu mă refeream doar la magie,
— Nul Ce altceva mai am și nu are Rhen)
Scravcnil afișează zâmbetul său înspăimântător, după careti
aruncă bucata de lanț argintiu în poală.
canned witn cambeanner

O inimă aprind li frânta JS5
Mî Pf "^
Clipesc s«Tnn! b cL
Hai să oe l*Ptăm ^ noll! #p«™ și-și îndoaie ghearele. De
jx* »"■ "^ folosi doar mâinile goalțj
Scânne^wffTOâmEcan ner
CAPITOLUL PATRUZECI Șl UNU
LIA MARA
A/t_ĂNCAREA ESTE ADUSĂ LA INTERVALE
REGULATE, 0;= £
pare ca mama vorbea sen os. Nu am voie să părăsesc ornai Străjerii
mei refuză să-nu vorbească- Am panii, cănile și bau 12^ dar nimic
altceva. De Ia fereastra dormitorului meu de la c^ al treilea, văd
curcile de antrenament $1 grajdurile, dar după ce 3 zăresc pe Grey
plimbându-se cu Nolla V enn, nu ascund.
Nu mă vizitează nimeni-
Tânjesc după compania prietenilor, dar, dintre toți, cel nei mult mi-
e dor de sora mea.
Aș vrea să-i pot vorbi. Aș vrea să-i pot explica.
în cea de-a treia noapte, stau întinsă în pat, bolbându-ma □
întuneric și între ban du-ma dacă străjerii m-ar tăia cu sabia în oz că ni-
aș strădui să trec în fuga pe lângă ei.
Cunoscând-o pe mama, probabil ar face-o. Ar trebui sa mi consider
norocoasă că nu a facut-o ea însăși.
O umbră traversează zidul, iar eu înțepenesc. Mișcarea pâlpâi* în
colțul întunecat și inspir brusc.
înainte să am timp să mă întreb daca străjerii ar râspmiJe măcat la un
țipăt, o briza rece se rotește prin cameră.
Scanned witn GamScanner

o iflid 0pr^ Jij™^ «JU^
— Nu te teme, pnnțcsâ!
I J FAC ochii mari, căutând orice urmă de lumină în camera ■.-reciti.
După ce mă mai calmez, zăresc obscuritatea pielii lui și r.~b de culoarea
fumului deasupra umerilor, Încă mai are zgarda ---nt li gat, dar lanțul a
dispărut.
Mi ridic în șezut și mă uit la ușă.
— Ce cauți aici? șoptesc eu precaut, fără să uit de străjeri.
— Te vizitez, pentru că și tu m-ai vizitat când eram prizonier.
Emoția mi se adună in gât și colțurile gurii mi se lasă în jos.
— Ar trebui să pled înainte să fii prins. îmi apăs pleoapele cu vinurile
degetelor ca să-împiedic lacrimile să cadă și-i spurc Nu aduc decât
probleme, lisak
— Probabil, dar aduc o scrisoare de la prințul nostru tânăr și rebel
Îmi iau mâinile de la ochi și clipesc la el
— Cd
îmi întinde o bucată de hârtie împăturită, iar eu aproape cad din
pat încercând să o iau. E prea târziu să-ndrăznesc să aprind o
lumânare — străjerii ar observa că ceva este în neregulă Mă mut
la fereastra ca să citesc la lumina Umil
Grey mi-a scris cu litere alungite și înclinate, rapid, ca și
când s-ar fi temut să nu fie descoperit.
larta-m»1 * ™5- w'” "lS! ^ “" ™ “ “ “^'" *’ ■

nacâ «m """ * "“ '«"“-f™'™ tkn“" “■" "9 Wn . i
- ,, ,,.,1(! M.iuiaraj>->iM"W
sfwtU ^ p să ir fwn mai mulr irrpmiiiljM rine
sauJ^ S[Undc momente de je verandă și mă întreb

T<?f 01
'înwl n«‘ f ^kfir “ ^ ^ ta’im. Găntlurilc A*» "“
BMCJDKLMMERIR
w/c mii w uite nmrr cu p-rm ft^ ^ M ^ jf
MM <(i nrmmj nu ©rr im ti w/wîuMî

Abii id© ctWjmidim/c mdf îmi timimpAdi^ dupii
urmi. «înd speri U urt p-u jferdcfecîij.
Vn.au sa mi așez din nou pc pcmclc de pe pc și să ^ ^

soarea la piept, dar sunt disperata sa vad ce altceva mi-a
mai^
lnht> inmrwr dcu pup; wi mitlre vicp trnwivrtc m

ajuns M mi ricind ni wim ta. Ani îrictWjiM m siî ir
elilwc cu junte it mierii HMMr, iMmuiMiu w fl NjW
DAM uș învii pitirinz dc ii I N nu oi prin tnagtt ^ M^ffi
M
iu dipa ristn. AȘ fiicei.
La insistni[<le mamei talc mi-amjttntait mult tuy oi
ȘAHI PL
Mâna mi sc strânge pc hârtie și trebuie să mă forțez să citesc m

continuare.
iși fu(t ilesndf grijij>rnmt tine Fum anttjottsii Wi'WHJ

nlnqntjnin cmj veriste irnuri tlotit’dfg»iTgtțj^/ff1ttJt ^'f- Gi jwwHrl
nur ți-n petnair multe zile uxfdtiiml w jeliți* tkasrii ta ce sari
spimâ wmi IMttt cme iinun mu rwfuitC u\\ tîjmiui eâ tu
mbui sil știi
Af tiiu.
c
‘'y
p,Al tău." D.ir nu este al meu.

O lacrimă ade pe hârtie și o șterg grăbiți Mi fonfZ S^‘”1J ’n' drept
umerii ți mă uit la seni veni/ care este doar o umbri în cameti — Se
simte bine? îl întreb.

3S9
^ de ^«juriti. la W ca noi top. Dat. da. «te
iwmeaii AmEmWsltNici sutoru mele. M. £ '^h «• utili M si stea

pe ?" ^^ ^ Ml glndcsc la distrugerile pe care le-am vaz
frWA cu imite zile in urmă.
Ml gândesc ta prințul Rhen și la ce era wpciliu na moștenitor să-i ia
tronul. dispus sa facă pentru a
Mă gândesc taPamsh, care foarte probabil
stă in
(tartacllpn asta, pedepsit pentru că mi-a ascultat fața ușii
melc
porunca.
Ml uit la lisak, apoi la fereastră. .*.
— Mă poți a^ta să ies de aici! șoptesc cât mai încet, ca ș «țriiwa cu
vow WM a țiului M fi dus cuvintele h utee i c rmcl
VA uni urmărește privirea și se apropie de fereastra- Nu
por suporta mult timp greutatea unui om.
— In Scorbura Ne văzută, ai înșfăcat sold ații din șa»
dc ta
■ A fost vorba de câțiva centimetri» nu de un p* ^^^ ^^l trei,
și nu-mi făceam grip că trebuie să rama
Mă încrunt și apoi oftez.
— Nu put face nimic din camera asta, ^‘^^ ^c^t o cădere
— Dacă sari de la fereastră, nu pot ^ '*
luai lentă spre moarte.
tata mă face să mă Încrunt. în vreme ce

ț ....
ciUSC n
- Deci, MU el Trebuie ^X^'^ dc ""^
(««û^m^T
- - » m.„-âMun? _ ^„^ntasta-
— M pre
i cupvn^» - ^ _ . • ^mberfall- Dq
am e
Scanned with uamb^nner
BROD KFMWR.FR
390
Nu ai cauzat toate stricăciunile din
EjnhrM prinzi Face o pauza» apoi adaugi* Nici măcar tu nu poți
împiedicau^ lucruri.
Asta înseamnă că există lucruri pe carepctsâ le împiedic?
To». te încercările mele s-au sfârșit cu un eșec. Este mai prohibii
s miracol că am reușit să îi aduc nevătămat pe Grey h castel
Por* c-ar trebui sa rămân încuiată în camera mea câtă vreme
roțiceihJj rezolvă problemele lumii.
Md Jdeea mi se pire dezgustătoare.
Am făcut deja multe ravagii. Nu putem continua si pudici
regatul EmberfaU indiferent cine este Li putere.
Mama nu o să-mi permită să plec. Pamsh nu o sa mi J^
Poziția lui Grey este prea precară,
Ma duc la masa de scris și scot câteva foi de hârtie, o calimin
și un condei.
— Vrei sa-i trimiți un mesaj? îl întreb pe lisa**
— Prințului? Cu siguranța!
— Nu.
Mintea îmi este agitată, gândindu-mă ce să îi spun lui G-cy
Dar cerneala picură pe hârtie când scriu repede mesajul.
Doua surori a singurii inima. Te ro^sd oii Li nunei

Jlm netxnc de ceafaftâ jumătate o mea.
Suflu peste cerneală ca să o usuc și-i întind hârtia. — Trebuie să-i

duci asta surorii mele.
‘.*.'
Mi-am imaginat-o pe Nolla Verin arindu-mi mesajul și venind
imediat la ușa mei
Nu o face.

^neizi o marc parte din noapte» urmărind cum primele raze
O inimii aprigii iijrânti 391
liaflrîmipolcicsc tavanul la răsărit. în afara camerei aud zdrăn- >ari ți
slujitorii care se agită pe hol, însă Nolla Vcrin tot nu vine, î^ h

mijlocul dimineții, Stau lângă fereastră sperând să-mi
^tscwn-
|n cele din urmă, apare însoțita de Grey. Inima îmi tresaltă cai u
vid, dat astăzi nu mă desprind de lângă fereastră. Mama îi * u ô1^’
$ “ întâlnesc cu un grup de soldați de pe
toți se împart în grupe. Grey si sora mea ^

,L ““enaneDt ?’
^.luptătorii, mama rămânând în apropiere. întot- ma privind si

judecând n 1
1
^'gândesc eu Uv ^t'™ >“«ă în pervazul ferestrei, n«rar i lin!
““'” * ^«“Hi pnwat și wzi MI it mult
^«t chiar
ntreițiile ci] ‘ . ^gura inima, căci se întoarce de Ia
în când privii ■ Pnvi«a a să o găsească pe a mea. 1-nMnlem se
întâlnesc.
7/* rog! șoptesc
L
hiat și de aic: ■
a tnsie ca
povata din biletul 1 G ț de pe chipul ei, confirmându-mi
?«t
rostind cuvintele cu foarte mare grija: „Îmi
râu!1 ^^3 tțțj^l J i
Jq^ S e la fereastră, dar nu înainte să o văd întorcân- hQU ^^ mama
noastră si ascultând ce-i spune, ca o
“‘țennoaee ascultătoare. '
Șaptea, când cerul este negru ca cerneala și luna este plină în fa
fi te strei mele, lisak revine cu un alt bilet de Ia Grey.
Mama ta este ucmbdÂtoare sâ acționeze rapid. Nu îmi dezvăluie multe,

dar shiymi ți soMajii vestesc fi sejwt tei nrcurul mm îmi j>rnuiie să joc iu
ambele rabat Ani aflat multe iu timpul antrena Htentttor, Casele voastre
Regale sunt
aseznănăajart cu Mani MOTEM/I ni ha RAZT țiu fonti b -
39 cbțirrutțpnpnul - ți finanțarea Sunt nerăbdătoare w am.
2
«Zf căile navigabile siporturile ha Rhen. mr m^z^ orc
tsaihală acum, devarece regatul lui au divan n dd o s«
intram in Tmberfall part câteva zile.
Nu știu cât de curând o să ma-nturu
Nu știu ducă o să mă-ntarc
Cândva, mi-am petrecut o eternitate tmându'nti de
fiecare minut care necea. iar acum îmi doresc sa am mai
mult timp.
Totuși, mai presus de orice, îmi dense sa tepor dUera.
Tânjesc să am lângă mine forța și compasiunea ta. St pan
ca mama și sora ta nu por să-mi ofere decât brutalitate.
Astăzi are rostui bineînțeles, darpoate nu lupi demult
cum am crezut cândva.
Al rău,
Greg
Inspir prelung și expir Mă doare pieptul.

îmi ridic privirea la lisak
— O să-l atace pc Rhen.
— Da.
înghit în sec și Las scrisoarea pe masă. Știam ca ăsta era dezne-
damântuL. dar nu așa.
Nu văd nicio cale de ieșire din situația asta. în ciuda tuturor
studiilor mele, a tot ce am citit și gândit, a istețimii și a compasiu-
nii mele, rezultatul este același.
— Se inșill spun cu.
— Se in șal 5 prințesă?
— Merge Ja război. Vocea-mi este goală; Arc nevoie de toatl
forța bruta de care poate face rost.

amoiut PATRUZECI ^ DOI
N1G0DATĂNU AM AVUT PROGRAMUL ATÂT OH ÎNCĂRCAT, ȘI

râd somnul atât de profund. Diminețile sunt pline de le cț i P
Shslow. Noii a Vcrin este adesea lângă mine„ dar niciodată nu-rm
marnei sale
pare un tovarăș, ci un spion care așteaptă să-i raporteze
cât am progresai» Rămân in garda — iar ea prore e P^CUÎ^]*'^^
fl
ti deInlângă
fiecare zi Când luăm cina, sunt calm și distant.
mine. g
iau
n»-a manipulat atât de repede; ca să-nu dove ^ ^^

să lucrez împotriva lui Rhen. Indignat de e
fiica după ce s-a răzbunat brutal pe străjerul ^ prânz,
- De fiecare dată când cere vin, W ' lui.
mă aștept să taie venele vreunui sărman deasup P
W adevăr, Nu o placi nu axnmere^-'
Mu e niciun secret. o în , treia zi-

-NuîVP^"™'^^
_ Trebuie să te pl«’ ai .Să vrei să fii adorat înseamnă
_ Su. ZimbcȘw Șl apoi adauge Sa
devii vulnerabil
scanned witn Cambcanner

^GTD KfMMLRLft
C
™^™^^
39
4
3
« esrc consimți ategond și dreaptă.
^ m audă indignăm melc, parc a fi un conduci cot^l P^ dc
supușii ei Oamenii din Sybl Shillow sunt biv te, , cutați Hccarc
familie trebuie sa servească doi ani in «14^ ^ dă naștere unui
sentiment dc unitate care mă surprinde dt^ te data când ii
însoțesc în oraș pe Talfor și pe Cortnty
ôaie că tezaurul castelului se împuținează fără zeciuiih &
dre o plătea cândva tatăl lui Rhen, dar Kans Lucia face tot pc-
sdnlul sa-și sprijine oamenii și, în ciuda brutalității, ci puii o
iubească pentru asta. Mă face să mă întreb cum a fost percep modul
în care m-a tratat Rhen. Mă face sa mă întreb cum oii teacțjoneze
supușii lui când el o să trimită soldați! ca să revenii din nou Portul
Silvermoon.
OJ întotdeauna, mi-as dori să nu mă gândesc cu îngnjoiair b
Phem
fûpă-amiczile melc sunt pline dc antrenamente cu sulptiiți
sc
>lda[ii dc vreme ce ne pregătim să și sunt singurelei
plecăm -
merite în care mă relaxez, căci tin o sabie în mâni Ei luptă dutnt
C
G Jar eu apreciez provocarea de a le învăța metodele ș: dc a mi
^^ cu arme/e for Nu agreez provocarea de la ora cinei, deoa- TCCr
IC Oi 't
a
’ecarc masă de seara sunt prezenti oameni importanți. atat
Sperai, și Jy^- ^ ^ ?. ^ ^ ^^ ^^ Eu m ^ . ' & influențez Simenii
doar cu o privire. ori sc piK
și ma ^ ^^ Costam de a fi manipulat mi-a obținut o favoare _ . . yc' ^^î
nu mă provoacă să-mi demonstrez puterile ^■^nUmSpmvoicS!nntciun(eL
lA
“meni^ ^Jru“" ^'^^ ™
1 ,ns,st
^“ ^ ^
ALT tt™ '
ănd ca trebuie să îmi întăresc
Știu n T ^ n£^scmnare în comparație cu ct
pute ^ fa Urk ^ tî
oiestemat pe mine șt Rhen,
Scannea with Camscanner

O inimi apriga și JrantJ 395
^fcniwidu-ne în prizonierii ei, intr-un ciclu nesfârșit al magi-

«.Eu dna reușesc sa influențez o singură persoană pe rând.
[nnoaptea de dinaintea plecării noastre, stăm pe câmpul pustiu
d; antrenament In lumina lunii. Iisak insistă că-mi pot folosi ma-
gia în lupta oi sabia pentru precizie și eficacitate și că, imediat ce
mțasta, aș putea să-mi ajut astfel și scldații.
Lucrurile nu merg bine. Jake și Tycho s-au oferit să mă ajute,
nu am nevoie de nicio magie care sa îmi ghideze sabia ca să-i
2 C^d ne despărțim pentru a zecea oară, ei sunt epuizați.
bt CIMJ ^kccște în razele lunii. Inu ridic privirea spre pa- j. ^ °
zăresc pe Lia Mira, dar în seara asia e bezna-n '«ml ei și k
fereastră nu se ^ ^ ^^
jAura^ touâ dc pt ^^
j^ ^ ar trebui sa-ți legi o mână la spate, spune eL Pitirii 1 ° ^^ ^^ ^ ^

^^ ^ °ê2‘ Timpul dedicat nu stn ^ê st termini Ma grăbesc spre un
final nesigur, dar să pun capât «^ț—
^ * tC ^ ^ nevoie de un adversar nou! strigă Nolla Verin. locul ^c
^* ° V^ ieșind din întuneric, urmată de străjerii ei. în p&artă^ 11^1^^
C^'* împodobesc silueta minionă, în seara asta i 1 ° armUr^ de piele
cu margini argintii, părul brunet fiindu-i
P etu la spate și prins cu o panglică verde. în mâini are deja o 53
ic și un pumnal.
Ie oferii
— Da.
Ridică sabia si atacă.
Nu sunt complet nepregătit, dar abia reușesc să o blochez înainte
să se rotească ți să se ferească. încerc să-i agăț pumnalul ca să i-1 trag
din mână, dar se apleacă și face o piruetă ca să se regrupeze, îi
urmăresc mișcările, căutând un punct slab.

3%Nu îmi acorda timp. Următorul
BRIGD KEMMERER
ci atac este brutal și rapid
Ii răspund la fel.
Se îndepărtează din nou. respirând un pic mai repede. Zinbcstr și
are o expresie aprigă.
— Daca ma rănești, mama o sa fie nemulțumită.
— Atunci, poate ai face bine să-ți păzești partea stângi
De data asta atac eu primul, cu toata fora. Sabia ei este nuj ușoară și
o folosește aproape imediat, dar se mișcă mai repede decât m-am
așteptat. Atacurile Nollei Verin par să se abată asupra mea in același
timp de pretutindeni și sunt necruțătoare. Mi-o aduc aminte pe Lia
Mara lăudând îndemânarea surorii ei - și nu se înșela.
Intr-o altă situație, aș fi admirat-o sincer, dar sunt obosit, tar asta-mi
pare mai mult o prefăcătorie. La fel ca-n dimineața în caic am alergat
prin oraș, nu văd nicio cale spre victorie. Ea are dreptate — e foarte
probabil ca regina Karis Luran să mă lase fără cap dacă-i rănesc
moștenitoarea, cu sau fara alianță.
Sabia ei mai că trece de garda mea, iar Nolh V crin nu-i departe sa-
mi lase un semn pe braț.
— Ce ziceai despre flancul stâng? spune ea.
Are dreptate, așa că zâmbesc
— Am observau
— Credeam ca trebuie să-ți folosești magia ca să te ajute în lupta cu
sabia. Speram să văd o demonstrație.
— Până acum nu am avut nevoie de ajutor.
— încearcă să-l ucizi! strigă Jack De obicei funcționează.
Nolla Verin îsi mijește ochii șt sare înainte. Este cumva ȘL mai
rapidă. Săbiile noastre au devenit neclare în lumina lunii. Ori de câte
ori atacă, arc mai multă forță, iar când nu rănește la umăr, încercând să
ma dezarmeze, îmi dau seama că ea chiar ftiiuritf să mă ucidă.

0 inimi apn^ si J^n^
i n fracțiune dc secundă mai rapt- iBMtsl-n^lw'ân.AHCCu .
39
țintind spre coasei» W « “^
7
“?us'' ^^ din sjngde
Alimentau de lupta șt de ta ,
& așteptă porunca. încerc să le mirat i ’ P $tod apărarea și să o opresc. _
Nolb Vein sare înapoi, aterizând atât dc dur în p P intrai de antrenament, încât
alunecă la final.
Străjerii personali ajung imediat în fața ti, cu săbiile scoas bâtputc spre mine.
— Nul Molia V trin tușește și apoi zice: Eu i-am spus sa o fa *
— Țbamzis tul spune âck.
Străjerii îsi comoara, lent armele. Sunt la fel de surprins ca , dar uni vâr sabia în
teaca și merg spre Molia Vecin, în nuna. Se uita la mâna, apoi sare singura în
picioare. Mă pri^. râdit mai mult interes — dar cu și mat mult respect-
Cum spuneam. Un nou adversar.
Cum spuneai.
Acum respira ceva mai iute, iar obrajii îi sunt roz î° k,rn
—■ Uin noul
Nu mă por abține să nu zâmbesc.
— Trebuie să gândesc prea muie a si-mi acu va ragă, p^r*
doar sabia.
-— Cu mai mult antrenament, n-o să mai fu «roit să o k
spune hsak
De data asta, când ii întind mâna, Nolla Venn o pui bu- diar
ce se ridică în picioare, se uită la mine cu o eipresiet^âiș calculată.
— «nga tycho. bia hump «săo

M
Ea scoate sabia și lovește. Abia inii scot ^^ nopții
Opresc pc a ei. Săbiile noastre se lovesc V zboara
pana ce simt stelele așteptând. s ,
Xu blândețe". W spusese Lia împing ușor stelele. . ; centimetri

ți st
Mta c un wc ut^
3cânneawith Cam
Nu uni eliberează mâna.
— 398
Sâ facem o plimbare! spune ea. KEMMERES
BRKSD
Zâmbetul îmi piere și-mi ridic privirea la zidul LTL~^ T
palatului.
— Ar trebui sa mă retrag.
— Te rog?
Inspir ca să refuz, dar emoția licărește în ochn ei penau o cL în
ciuda tuturor comentariilor Liri Mara cum ca era rua lipsită de
importanța decât sora ei, nu a vorbit-o niciodau d pe Nolla Verin.
Fata din fața mea afișează lumii un compun ment aprig, dar mă
întreb cât de mult s-a manifestat as mulțumească pe mama ei — și
ce se ascunde în spatele lac
Dau aprobator din cap și-i ofer brațul.
Nolla Verin râde și începe să meargă.
— Domnișoarele din Emberfall chiar au nevoie de ajute rrtfjigd?
— Nu. Dacă preferi, pori să păstrezi distanța.
Ea pufnește surprinsă, iar eu descopăr că aveam dreptate. 0
mare parte din agresivitatea ei este o masca pentru a-și ascund
nesiguranța. De fapt, îmi amintește puțin de Rhen. E foarte pro-
babil să fi devenit aluri puternici.
Dar, pe de altă parte, probabil unul dintre ei nu ar ii
supraviețuit în prima săptămână.

Tarasim în liniște terenul de antrenament, umbrele alungim
i>w tind neO îndepărtam
inW aprind *^ de torțele din apropierea399
nli zidului din
sp:tt al palatului. Străjerii ei ne urmează de la distanța, la fel ca
px, ctra ce nu surprinde.
Peste umăr, Molia Verin aruncă o privire spre locul în care
riiîiin Tycho și Esak.
- Manei nu-i place că ai eliberat creatura aia din lanț.
— û este sclavul meu.
^ uită la mine.
Atuna. cu ce Lai amenințat ca să fie ascultători nimic
0
T^ ^ do™«^ din SyM ShaUow trebuie doresc să n\ă
c& S
^"^ resPeax promisiunile, dar nu îmi
^^mânem di
lupta cu s^- e?°U ^^P- ^^ enervant și jenant Preferam POSTA * ^
P™na. dată când fusese sincera, cu mine.
aflat «J ^ la tot ce 5111 *®t>t de la Lia Mata si la tot ce am

Șt mă întreb ‘ 1 ^^ ^ Sieste să îi faci pe plac mamei sale 4 , cât ^ e
ascultătoare este. Mă uit la ea, dorești alianța asta?
L ^ș ^ ^ntm poporul nostru o să fie un avantaj să aibă acces _ .
navigabile din Portul Silvermoon și regatului Emberfall o
1 le
dc foloS să aibă fonduri pc care să le folosească la recon- ûca
tuturor lucrurilor pierdute.
de Syhl Shallow.
-— La toi ce s-a pierdut cât timp familia ta regală „se ascundea”. își
ridică privirea la mine, adăugând: Ne consideri vinoviți

Deși o fac. Puțin. Este imposibil să nu o fac
400
Totuși, nu asta era întrebarea mea, prințesa.
BWQD KtMMERER
— Care c întrebarea ta?

— 7 H vrei alianța asta? Măopresc și mă întorc spre ^ ^
zând: Cu mine.
— Bineînțeles.
Emoția licărește din nou in ochii ei, dar, cu cat mai Duh stau aici
discutând cu ea, cu atât mai mult o consider o incenitiit ne. Vulnerabilitate. Lia
Mara și-a lăudat sora în timpul ohrana noastre pană aia și cu siguranță toți cei
pe care i-am cunoscut se grăbesc să vorbească despre cât de priceputa e Nolla
Verii L educație, la trasul cu arcul sau Ia lupta cu sabia. Cu siguranța ki- dde-i
sunt binemeritate, dar poare că toată priceperea ei ascunde faptul că parc atât de
perfectă pentru tron deoarece nu îndrăznește să își sfideze mama. Poate că roate
abilitările ei și vorbele repetate papagalicește ascund ca este tânără, neîncercată
și nesiguri-
După ce mi-am petrecut atât de mult timp cu Da Mara în pădure, încep să
mă întreb de ce Kam Luran ar alege-o pe fiica mu mică să îi fie moștenitoare -
mai întâi, ca să negocieze o alianța cu Rhen, iar apoi cu mine. Lia Mara crede
că o face din cauza a ea este tăcută și tânjește Ia pace, din cauza că-i lipsește
ferocitatea surorii ei.
Acum mă întreb dacă este din cauză că Lia Mara și-ar înfrunți mama.
Iar Nolla Verin nu ar face-o.
Arunc o privire înapoi spre palat și văd un licăr de culoare Ia fereastra
Liei Mira.
— Cât o s-o mai rină Kans Luran închisă pe sora ta?
Ea îmi urmărește privirea.
— Lia Mara stă Intr-un apartament regal din Palatul de Cristal. N-aș
spune că e chiar o prizonieră.
^ nesiguranța din vocea ci. Este bine ascunsa, dar prezentă.
îți hei griji pentru ea.
Di, îmi fac.
jnsi nu arc de gând să o viziteze. O știu de lalisak si din bilete- Jt re
care mi le aduce. Nod a V crin nu o să încalce voia mamei sale.

Liniștea se pogoară din nou între noi, plina de atât de multe geruri
netostite. 401 BWQD KtMMERER
Nolla \ crin știe că i-am dat haina mea Liei Mara pe terasă, dar nu a
pomenit asta niciodată. Mă întreb ce bănuiește. Ce gândește. De ce își
face griji.
Nu sunt în măsură să mă plâng — foarte probabil își pune aedrași
întrebări în ceea ce mă privește. Am aflat de mult cum sâ ascund
toate gândurile în spatele măștii stoice de străjer. Ca prințesă, sunt
sigur că a învățat să procedeze la fel.
Poate m am înșelat. Nolla Verin nu seamănă câtuși de puțin
cuRhen.
Seamănă cu mine.
Mă gândesc ia lisak, la noaptea în care ne-am luptat „Și cu aveam
nevoie de o lupta , a spus scraverul.
Mă uit la ea.
— Ești odihnită, prințesă"?
— Cumva m-am descurcat, fără ajutorul oferit de brațul tău.
Zâmbesc.
— Buni
îmi scol sabia fată nieiun avertisment, iar ea zâmbește.

II
CAPITOLUL PATRUZECI Șl TREI
LIA MAIA
TOATE LUMÂNĂRILE DIN CAMERA MEA SUNT ÎNCĂ
APRINSE. când lisak poposește pe pervazul ferestrei melc.
Sunt sigura ciut un bilet de la Grcy, dar nu vreau să-1 citesc
Aproape îmi doresc ÎJ nu fi apărut în seara asta. Gândurile
mele oscilează intre doimii și loialitate, și mă îndoiesc de
faptul că o să fiu o gazdă buni Pr divanul meu sunt împrăștiate
cărți și hârtii, iar lângă mine am o farfurie cu fructe glosate pe
jumătate mâncate.
— E târziu, spune scraverul. Mă așteptam să te găsesc dop
mind.
Nu-mi ridic privirea la el.
— Da? Sincer?
lisak îmi ignoră sarcasmul.
— Da< Sincer.
— Citesc despre lishellasa. De ce vrăjitorii au plecat și
scraverii au rămas în urma? Mă uit la el, apoi adaug: De ce
pe vrăjitori nu-i constrângea niciun tratat?
Refuza sa-mi răspundă la întrebări.
— Pari neliniștită, prințesă.
■— Nu sunt

O inimii Aprigi țiJrontd
[;«câteva secunde, în timp ce eu mă întreb

403
dacă o să-mi ^di minciuna.
Dcone« sunt neliniștită. Probabil c-o să mor încuiata în ca-
UKtaasti Câteodată mă întreb dacă mama a uitat de mine. Poate
dn-ar fî trebuit să mă deranjez să evadez din castelul iui Rhen.
Cu^ m-aș fi ^tit de o durere de cap.
ît nodul din gât și-mi cobor privirea la hârtii.
In legătura cu vrăjitorii și scraverii. Știi de ce?
P T€C
? ^ ° țUV^ ^^ O lacrimă-mi alunecă pe lisai intra în
cam &r
șiseașa^pc vin 31 ^^' ^ ^ ^^ ^^ a î^r ^pt să-si m 1 ^ ^nvnea atent^ *msâ mi
Âm jos*
dtgcL Oneste curiozitatea, dar atinge hârtiile cu un
Un vrăjite
êau să traver ^ ^^ ^ identificat după înfățișare, spune el. Face o

pauză d ^ ^^ ^ghețat cu ajutorul magiei, nu luptând, toți puteam cap
^ê continua: înainte de încheierea tratatului, de stravețj y - °^ ^^ r’ ^
oamenii din Syhl Shallow se temeau 3lltorii au încercat să vorbească
în numele nostru.
Poporului rV ^^ ^ temut “ ^ no' nU voia®115*-i facem rău ^°î n * ^^
ShaUow, Din nefericire, dorințele conducăto- g Ca^ * totdeauna și
dorințele supușilor. Când ai mei ajun-
Pe partea voastră de râu se iscau mici lupte. Un copil a murit,
ridic privirea,
Copilul unui scravetî
Al unui om.
Q< Mă încrunt.
— Bunica ta a cerut despăgubiri. Vrăjitorii au participat la
negocieri. Am făcut o înțelegere. Vrăjitorii au rămas o vreme în
lishcilasa, dar pădurile înghețate pot fi periculoase pentru
oameni, iar ei au devenit neliniștiți și și-au căutat un loc nou în

care să se

stabilească între timp, mama ca a preluat puterea, ta™ Lurannu a dorit magic în
404 BRJGTD KEMMMU^
Syhl SLdlmv, așa că au călătorit prin trecătoare în ccic din urma, au rămas o
vreme în EmbcrfalL
— Unde au fost distruși.
— Muici dintre ci. Da. Face o pauză și conchide: înțelegi de ce nu luăm în
serios tratatele, prințesa?
— Dar acum mama este dispusă si treacă cu vederea magia lui Grey.
— Probabil că-si dorește foarte mult sa aibă acces la căile n^
vigabilc.
— Hmm!
îmi cobor din nou privirea. Adun hârtiile într-un teanc si apoi mă apropii de
zid și încep sa sting lumânările. Nu voiam să îndrept discuția spre Grey.
— Tot pari neliniștita, spune lisak și un vânt rece ca gheața mi se rotește pe
față și îmi ridică parul.
Sting altă lumânare și trec Ia următoarea. Mă întreb daca Par-
nsh m-ar lăsa să ies dacă aș da foc camerei.
înainte să ajung la următoarea lumânare, vântul rece sufla prin cameră,
împrăștiind hârtiile și stingând imediat toate lumânările.
Mă încrunt la lisak si adun iarăși hârtiile.
— Mă bucur să văd că Grey și Nolla Verin se înțeleg atât de bine!
— Asta crezi?
■— Știu ce ani văzut.
— Ah! Deci să-i transmit prințului că nu te interesează ultima lui
scrisoare?
Mâinile îmi înțepenesc pe teancul de documente. Inima deja îmi sare din
piept, nerăbdătoare să îi citesc cuvintele — dar apoi mă
/■I
-
& continui așa.a se adună pe &ea”
Ieziră,.
— Te tnșdil rostește șuierând și promot ^ posibilă alianța
_Ptms$
Wi. Prințesă, iți dai seama că doar cu ai ^^nță» o ^c ^ ^
.^Di, șoptesc*
Dacă SAd SWow și Emberf^l WT* de dispus sa torită
- KJ sunt prințesă.
cforturiior taU de a obține yacex .^duic să fie CS «nunțt la
^f^-’*^ mi«âs^«U '^V«K^
W șrer^ o lacrimă.
încheie alianța asta. O să
fe& W n» pas spre ^^ UT
o^^^
dreptul lui din nașt«c. ^^îl^^11^, ^lut decât
pani totdeauna*
wcunoaMăA00**1' “ „„«mic «« "'
d^.UaMa^d^“^^
?
- Puternici"!-"?i ^ “^ ^ ^ ^ nu * dîi nu am
bl mă privește tăcut, ochii iui ne^rt
fulare fată de tata mcauVAu poc s-o

deloc. Sunt tncu-a ‘puterii tale-
— h (radare fata de sora mea, hsa

— ^ri interni£ * \ogo’
itama de «tăiȘoarece n^m d ^ El i*5^’ iar eu ridic o mana-
_ Sum ^Jm nuîp dai - -^ r^ easâ*^"
Ponorul meu e y
, Trădare țața
W
405
L
\mi bubuie cu
siipunem capăt Unde o să se aûn^ - r sChimb de scrisori dri Aid nu se
„ . . > aproaț
"[«bute
1 e supus TIS’
carîneaw
Nu mai por continua. O sa privesc dc Ia fereastra mea și o U k doresc tot
binele când o să mărșăiuiască mâine spre EmberfaL
406 BRIGID KEMMERER
Sera venii mă studiază în întuneric.
— Este ultima lui scrisoare, prințesă.
Replica lui mă face sa rămân nemișcata. Ar trebui să refuz (Ei nou.
O, abia reușesc să mă păcălesc singurii
Lut Afara.
Ar ntM să fee toate asteapentrupoporul din TmbafeU. Chiar șipentru «1

din Sgld Shattw Ar trebui sa inii asum totul ca să obțin pacea și
stabilitatea* Bineînțeles că mi k doresc, dar ceea ce mă motivează tstt
faptul di tu ți le dortșn.
Nu suport gândul ca ești închisă. Mama ta r^^ cape o armă împotriva
mea - și funcționează. Aoionez prudent ca sa garantez ca înțelegerea asta se
îndreaptă spre pace, și nu spre distrugerea regatului ImberfeU.
Dar Of TCTiinpi la toate, Un Afara. Trebuie săpkcâm în dimineața
asta. Nu am fest instruit ca prinț. a ca sa fiu o mină in mâna altuia. Tor s-o
fee din nou,pentru rine.
Mri să scapi? Sau să continuipe drumul ăsta?
Poruncește, iar cu o să mă supun.
Al tău,
GFEW
închid ochii si lipesc scrisoarea de piept. îmi aduc aminte de ochii lui pe holul
hanului din Scorbura Nevăzută, de șoapta răgușită a vocii lui când eram amândoi
epuizați, dar el și-a neglijat somnul
ca să îmi păzească ușa.

O irihiîJ A^ țijrjw^ 407
^ mei Nimeni nu o sa te mai atingă vreodată/’

Vttnu^h torte ci să mă salveze.
O^ciuwtw ideilor mek ferme, mi pot să îi cer să o facă*

1,d mi privește ni atenție,
— Siîitransmit ceva1?
Emoția mă gâtuit iarăși. îmi netezesc hainele si refuz să mai permit vreunei
lacrimi să cadă.
— Spune-i să fie un rege măreți
p Jmi, \ iziî mgiraitȚțjart îmi bântuie gândurile: sora X ^ *®" ** * -fe• “.
K m ^tSfc poate vindeca. Umbrele st târăsc

fe.wiXLtL^ * a™"^ ™d mi ^ $ ™ ît slab h f ^ ^ S™ u ■ ^^ ^ enervată când aud
un
" ^^ ^ ° umbra umple cadrul.
Nu aie ah ^K ^ ^ ^ S1^w ^ la ireali
UC
^ scravet — e un se zdrun-
- tresaltă, -
bA
i^g “Wțit adânc, apoi cobor din pat ți mi
' Unițtețte-te> donată!
Grey, șoptesc,
l se strânge inima și simt un nod în gât. îmi împreunez mâinile ia gură,
El înaintează și se oprește în fața me^ ștergându-mi lacrimile
de pe obraji cu dtgciek lui lungi.
___Nu plângcl îud cere cu o voce minunați și grava.
Je uită atent la mine, aleanul șt nesiguranța licărind în prafuri-
^m» r»"™ W’

W SîtKZ? KlMMSfX
^11, ca Grey este aia și respiram amândoi același aer.ntr f k

- isim zis Im* Lôk.
Arunc o privire spre fereastra.
ItMk a spus că nu poare sa care un om. Cum— cum aL
a*- ' Poare să care o frânghie. Iar eu mă pot cățăra.
Irunu mea refuza sa se liniștească.
— Sunt trei etaje/
Buzele»! zvâcnesc
— Ah— Nu m-am uitat în jos*
— Dar— străjerii de la palat—
— Te rog!
îmi aruncă o privire.
Mă un intens Ia el și-mi doresc atât de multe lucruri! Vreai să-
I sărut din nou. Vreau sa-i sunt degetele pe piele. Vreau să ne
șoptim secrete lângă un loc de tabără. Vreau ca lumea să se reduci
Ia mine și la el, și la nimic altceva.
Toate dorințele pe care le am se împotrivesc tuturor nevoitor
tării mele.
— Ai spus că o să-mi asculți porunca, zic în cele din urnii.
— Nu poc să fiu un rege măreț dacă îmi las ahații întemnițați.
Mă încrunt și fac un pas înapoi.
— Nu mă poți salva. Grey... sunt prea multe în joc.
— Mi se pare că amândoi avem nevoie să fim salvați, Lia Mari
Suferința din ochii lui oglindește ceea ce simt* îmi duc mâna la
ochi.
-— Ar trebui să pleci.
— Chiar vrei s-o fac?
N^
Nu pot să o spun. Nu trebuie să o spun. El nu se mișcă.
— Suntem prea obligați de onoare și de datorie, rostește Grey.
Să fim împreună mi se pare un crud truc al sortii.

OtnimJ ^''^ «v
^crtdmSO^’W^^
' ltaro! Și a»«f’ce sa accepți mat ușor situația?
|^th sec.
^Nu.
— E dtftuldc târziu, spune el. Nu ar ft trebuit să-ți stric somnul
— Nu mă deranjează.
Cuvintele sunt curajoase și nepotrivite, iar cu nu fac decât să imt
mii multa suferind și regrete. Pur și simplu nu mă pot abține. VMU si
mă spijin de Grey și £-i inSpit pM£,mul
LYÎ”1”' ^ ek Dlâ mi*ai ^ să 0 f«-
Este u t ^ ^ "^ ^'^ mCal nU “^ an“nteK »îi fi închis, tsîe atât de aproape...
’— Grey..,
" l°M ceilalți ,
»am încredere* • Manipuleze, zice și oftează. Nu pot e nimeni
de aici.
" Vedeam ^ ^ ^ ^^ ^ ^^rgie.
^ ^ âi ai mult până si re-nciezi în Nolla Vena*
P mai dumică să vadă dacă poate să mă nd^
— Nu
1 w * n Êă. Mă întorc spre el, gândindu-mă Ia ^^
adau$ C^rnă, i-ai atras atenua!
prinde de talie» făcându-mă să mă opresc, rrăgân-
du-mă
r • uită IA mine cu ochi pătrunzători si negri- êat^^^
“ 4 ^â ^te atat de multă liniște și răbdarea lui îmi pire eter- Ôarece
mă ține pc loc pană ct încordarea îmi părăsește trupul Șl încuviințez
dând din cap.
—' Dl, îi șoptesc. Da.
Se apleacă și buzele lui le ating pe ale mele ai delicatețea unui
fluture, iar respirația mi sc poticnește.
.Dă» șoptește el.
Da
Scanned wfflTCSScanner
410 BRJGID KEMMERER
Când ma sărută din nou, o face și mai lent, mar blând și mai puternic
totodată, ținându-mă dreaptă cu mâinile. îl prind de Jui- nâ și-l trag mai
aproape, până când trupul i se lipește de al meu, cald și solid pe cămașa mea
de noapte. Mi se parc ca zbor - sau ca mă înec Căldura îmi străbate pieptul
și aprinde un foc în mint, In cele din urma, mă retrag. Prea multe vieți sunt
în joc, de ambele părți ale graniței noastre.
— Grey. Nu poți să mă salvezi. Nu poți.
El înțepenește.
— Tc-aș putea cobori pe sefrânghie în câteva minute. Știu când
schimbă straja.
Sugestia lui îmi încântă un pic prea mult inima.
— Nul spun și mă retrag. Pacea cu Emberfall este prea importantă. Nu
poți.
— Cum spui tu.
Pare să-și adune puterile, închizând ochii ca atunci când trebuit să fie
violent.
Nu-mi place să facă asta cu mine.
„Am fost instruit sa fiu o armă în mâna altuia."
Mă apropii de el.
— Nu, Grcy! Nu! Cu degetele, îi ating obrajii, pleoapele, și apoi îmi
lipesc buzele de fața lui, insistând: Nu te ascunde de mine!
Cedează atingerii mele, dar acum îi simt diferit trupul.
— Nu poți să mă salvezi, repet atât de încet, încât cuvintele îmi par
imaginare. Dar... pentru o vreme.- ai putea să rămâi.
Scanned with Cam^caoner

390MB51 PA™
GREY
AJUNGEM SA STĂM SUB FEREASTRA EL MÂNCÂND PRUNELE

glasate ramase și chiflele dulci dc la cină, respirând același aer al nopții și
bucurându-ne de liniște. Poate un alt bărbat ar profita de timpul ăsta ca sa-i
desfacă șireturile cămășii de noapte și să o ademenească spre așternuturi, dar mi
se pare o ipocrizie. Nu-mi place ideea de a mă furișa in închisoarea ci luxoasă ca
să profit de ta- E prima dată când suntem cu adevărat împreună doar noi doi, iar
asta o face să pui cumva mai vulnerabilă. Mai prețioasă.
Nu știu care dintre noi este mai obligat de onoare și datorie, tar eram
pregătit să cobor zidul castelului cu ea în spate, deci nu cred că-i vorba despre
mine.
^ Ce o să fad daca vine cineva să te caute? întreabă ca încet.
— Camerele mele nu sunt departe. lisak stă de pază. Jake și No ah sunt
treji și așteaptă să mă întorc.
— Camere? zice Lia Mara, ridicând din sprâncene. Mama chiar a vrut să
te facă să te simți binevenit.
Oftez.
_____ Vrea să simt ceva.
___- Nu ai încredere în ca.

BRIGID KL\RHES
Mă uit ia Lia Mara în întuneric. Vorbim despre mânu ei den ar trebui să neg,
însă noi nu ne-am mințit niciodată, și nu nou « încep acum.
—- Nu. Nu am. Tu ai?
— Am încredere că procedează cum crede că este mâi bine pentru Syhl
Shallow.
îmi dau ochii peste cap.
— Exact?
— Daca nu ri-ai fi descoperit dreptul din naștere, ai fi ranus cu Rhen după ce
s-ar fi rupt blestemul?
— Da. bineînțeles.
Dar, în timp ce pronunț cuvintele, îmi dau seama că nu e nimic sigtir în privința asta.
Mă gândesc la lunile din Rillisk, când eram doar Hawk. După un nesfârșit ciclu de sezoane
de tortura din mâna lui Lilith, urmate de pericolul și de distrugerile monstrului care avea să
devină Rhen». tânjeam după simpli tare.
Mă uit la Lia Mara.
— Aveam șaptesprezece ani când am devenit străjer. Ai mei erau foarte disperați —
voiam doar să am cum să-i îngrijesc. Nu cred că regele știa cine sunt. Ridic ușor din umeri și
adaug: Sau poate știa și îi .plăcea să știe că sunt aproape, chiar dacă nu ar fi putut să mă
recunoască vreodată. Nu știu. Nimeni .nu păstrează mai bine secretele decât mortii.
Ochii îi sunt plini de compasiune, dar așteaptă,
----Abia.fusesem desemnat să păzesc familia regala când am devenit prizonierii
Blestemului. Nu eram ofițer.-Fac o pauza, rememorând evenimentele: Rhen și sora lui erau în
cel mai bun caz capricioși, dar plictiseala scotea ce era mai râu din ei. Adesea le lipsea
distracția, iar străjerii dornici să-și păstreze posturile erau ținte ușoare.
— Ai spus cândva că Rhen nu a fost niciodată crud.

I ^m«M<^'u^^ Să-ți însușești
Lu^'^^
1 .JWtAlCV
I „OiMcraiMtaî .„«mușilor
P
I ^Woifen^
I fnccd 6 probabil nu strica.
I liiMm se încruntă. • ■*
I —Nu cred ca pod să forțezi prea mult oamenii înainte
I nnnitasci» spune și apoi tact o clipă. Ai spus ca blestem
| ținu o eternitate. Chiar dacă Rhen nu a fost crud, prohab i sniât ușurat sa scapi de
îndatorirea aia.
I — Da. Așa este.
1 Kostind cuvintele, mă sunt aproape ușurau In ciuda lucru 1 țe care le-am suferit
împreună» am trăit o mică mulțumire v
I nu stăpân pe viitorul meu.
’^ n putut •
difa^Cate 1 ^^^c hu Rhen ce știu. Chiar atunci, în Aniuț^ din
^^^^ ^ k Lihth, Nu am făcut-o.
^B m M u J^’ Luna plina se vede pe fereastră. Lupta de pe
^^vL/^r*^’^----- ■ ■
v r?a
U să,^ n ^rc să se fi petrecut cu mult timp în urmi ^ ^t^ a(ț A ^^0 ^^ cafe» dar asta nu rezolvă
nimic. Minutele în ^le d du-nc mai aproape de momentul despărțirii.
Utmă, Lia Mata se uită, la mine și mă ia de mână.
^ bucur ca ai venin Grey1.
aprind mana, iar ea mă trage din nou. Mă sărută ușor. De-
^ d ^ ^^ ^ ^ ^ ^ L ^ ’1 ^^ nU ^ ^
Ar fi trebuit să urc aici cu zile-n urmă» spun eu.
Ahl fel! siraW
tși da ochii peste cap și mă mai sărută o dată
___NaM ti răspund și rostesc aceleași vorbe pe care mi le-a zis pe verandă în urmă
cu prea multe zile: M WW fdl^rwtf
Clipește și râde surprins!
— Ai exersat!
— Ftll vait, spun și o sărut, șoptindu-i pe buze Bărbat Mini
O văpaie i se aprinde în obraji și-și lipește chipul de p^ meu. O
țin acolo și inspir.
Incu teroarea ușii ci răcan este.
La naiba! Mă grăbesc sa sar pe fereastră. Abia apuc frânghia a
mâinile. Mă căznesc să ating zidul cu picioarele în timp ce funia«
leagănă puternic. îmi aud respirația sacadară; zidul palatului au rece
ca gheața în acrul nopții.
Sau poate că e lisak, zburând ca să aterizeze pe un pervaz b
cinci metri deasupra mea. Ochii negri mă privesc de sus.
— Probleme, Alteță?
îi arunc o privire tăioasă și clatin fam din cap.
Trebuie să îmi calmez respirația. Nu știu unde se află scrijelii care
patrulează, deci nu pot rămâne prea mult timp pe zidul palatului — dar nici nu
vreau să o pun în pericol pe Lia Mara. 1 ni impun sa îmi domolesc pulsul sălbatic
și urc apoi câțiva metri a să ascult.
Vocea lui Karis Luran:
—- ...evoluează frumos. Acum îți dai seama de ce re-am ț^ 1
închisă în camera ta.
— Da, mamă.
Vocea Liei Mara parc foarte joasă.
— Recunosc, mi-am făcut griji că o să încerce să foloseai
magia împotriva noastră, dar i-am văzut încercările pe câmpul
de antrenament. Poate faptul că nu are sângele pur o să ne
avantajeze Nu e o amenințare așa cum erau vrăjitorii cândva.
Nici măcar nu mă poc încrunta, Nu se înșală. Și nu am
încredere în ca. De ce ar trebui sa aibă încredere în mine?
îmi forțez antebrațele pe funie.

O inimd aprigi ȘE^JFI^ 415
„ Am aflat că armata lui Rhen este împărțita între orașe și M jrem timp de pierdut
Casele Regale își doresc să organizeze o j^jrtta să k dea binecuvântarea generalilor
noștri. Karis Luran fcțepmd, dar apoi continuă; Având în vedere cum tc-ai purtat [i
nltinu sărbătoare, aș vrea să le demonstrez Caselor Regale ca
^ ^ nu există niciun conflict. As vrea să demo ns Licz d ^ ^ ^ ^ ^ ^ Tu ^ o
O wpasiwi distih
“ Di, maqgi '
.“«anagwtidinnotiT
«nttintat^j; .
™J W&i .MrisoXT? ^ ^ ^ “^peCort’ W dc Piatră nu este plină de bialiști"
^ Uniș^, ^^V3? nu vreau să tise. îmi ridic

m
^ține echilibrul ^^Ltac^ P^î până rând nu mai știu cum î$i
îtțl>rațelje mă. d '
™ care pat^^ ~ ^ Ûu siguranță am stat pita mult așa. Sttăje*
^K^ranța am stat prea
muk așa. Străje- ^codata chi M ^^ ° ^ “^ zărească în turâni
in ochiț O lacri ^ U ^^ aP^ deasupra mea, Frica î se citește Mi tUk l^C ^ ^ ^mgt obrazul.
^cri» până reușesc să mă sprijin de pervazul
^^piecu șoptește e:i.

ItaKtar^.^
ț ê rog! spune în șoaptă și o alti lacrimă îi citric pe obraz. Întind mâna ca să L-U Șterg, insă
ei face un pas înapoi, fenrdu-
se.
—- Plcicăt îmi șoptește Lia Mara.
__ȚV rod Stail înghit în sec ți adaug: Avem atât de puțin ump-

416 BRICI D KEMMERER
—- Te rog! Ți-am zis ca cu nu contez.

— Alteța! îl aud pe lisak deasupra mea. Străjerii încep să se întoarcă pe aici*
■— Pot să te salvez! Cuvintele mi se rostogolesc de pe buze fată ezitate: în clipa asta,
— Nu am nevoie să ma salvezi. Respirația i se poticnește când zice: Te rog, Grey! Știam
ce ne așteaptă Ia capătul drumului,
îmi doresc mai mult timp. Nu ani.
Viața mea este plină de dorințe care nu se împlinesc niciodată
— Asta e alegerea ta? o întreb.
Ea se îndreaptă și își șterge lacrimile de pe față- Când vorbește, o face cu hotărâre și tarife
___Asta c alegerea mea. Pentru poporul meu. Pentru al tiu. Ai spus că o să-mi asculți
porunca și ți-am dat-o. Pârăsește-ma' Fii un rege bun!
Nu mai exista ntcio cale aici. Ml se pare că blestemul nu s-a rupt niciodată, ci doar ca pur
și simplu s-au schimbat actorii.
Neînduplecarea i se întipărește pe chip. Mi-a dat o porunca, tar eu am spus oc s-o ascult,
-— Cum zici tu. .
îmi încordez maxilarul* îmi trec funia în jurul cizmei și cobor
1C1NC1
CAPITOWIVA ™ Z EC
'S
LA RĂSĂRIT, KARJS LURAN SOSEȘTE LA UȘA MEA CU UN detașament de scrajeri.

Alături, Nolla Verin e precauta, privind cu ochi mijiți,
— Prime Grey! Am adus armuri noi, potrivite rangului tiu, pentru tine și oamenii tai.
Un smjitot înaintează și face o plecăciune înaintea mea, urmat de alții care vin să-i stea alături,
înrinzând armura aut de proaspăt bătută, încât simt mirosul de piele și ulei. Pielea neagră a platoșei
«ste căptușită cu verde, culoarea din Syhl Shallow, dar blazonul din mijloc este în auriul și roșul
sigiliului din Emberfall: un leu și un trandafir încolăciți, cu o coroană de aur gravată deasupra —
însemnul regalității.
îmi trec degetele peste blazon. E același pe care l-am avut cândva pe uniforma mea de străjer
regal — fără coroană.
— Culorile noastre unite o să transmită poporului tău că susții unitatea, spune Karis Luran.
îi întâlnesc privirea.
___. Și armura ta o să aibă culorile din Embcrfalî?
£a schiței un zâmbet.
Scanned wfh CamEcanner

Nu. Mi s-a părut o prostit si cheltui atât ca ti ^..^ toată armata.
'
Deci o si pară ca cu mi afrcz cu ca, în timp ce regim ^ ^yj nimic,
I otuși, nu am cu ce să mă tocmesc.
—■ îți mulțumesc?
Când zâmbește, seamănă cu o viperă. Chiar daci nu ne agrtj^
suntem amabili unul cu celălalt. Aș ucide-o chiar atei, pt hol Aci Lia
Mara ar implora să fie eliberară,
— Casele Regale o să sc adune pe câmpul de antrenament fu doresc
să ne binecuvânteze călătoria. Aș vrea să-ți demonstra magia, să le arăți
avantajul nostru fața de poporul lui Rhtn.Fm pauză, apoi completează:
Șt o să ții cftaiura ara în lanț.
în spatele meu, Jisak șuieră.
Nici măcar nu mă întorc.
— Nul
— Ai jurat să-l ții un an în slujba ta. Ai spus ca o sa-i cm « îmi Iacă
pe plac. Asta-i dorința mea și o s-o împlinești/
Inima îmi bate cu putere, deoarece sunt că c o capcana. Noii» Vecin
sta prea nemișcată.
— O să-mi demonstrez puterile magice, adaug sec. însă n o să-mi
înlănțuî nidunul dintre oameni.
Furia îi licărește în ochi.
— Atunci, o să...
— O să stau în lanț, intervine Jisak, dar prtwnoroaca « vălurcștc pe
pereții de piatră ai camerei melc. Dacă o să re fad si te simți în siguranță,
Maiestate.
kans Luran nu sc uită la ci. Nu își mută privirea de la mint.
O să menții ordinea printre oamenii tăi ^ mi ocup cu de asta?
— Ți-au fost acceptare condiție.
419

O taâîw aprig* $i>nhi
| 4 declanșeze capcana, să-mi ceara mat multe, dar
fin să mai adauge nimic, urmată îndeaproape de strajen. toii adună armurile
oferi» în fața ușii, după care fac o pleca
î ți pitici și ei.
Dou Noii! Verin rămâne în urmă. Se întinde să atingă armura ^ de
mama ei. își trece mâna peste blazon, așa cum am făcut
ÎI cu, și-și ridica privirea la mint.
— Te îndurerează să știi ce trebuie să-i faci fratelui tău;
Înțepenesc.
— Di, îi răspund cu o voce brusc răgușită- Fiecare clipă mă
Se uită surprinsa la mine, dar apoi afișează o expresie conster- nal N-am. mai vazut-o
trădând o asemenea emoție-
Și» U fel de brusc cum a apărut, emoția dispare, ascunzăndu-se, ^^ dinaintea mea doar fiica
ascultătoare.
Ne vedem pe câmpul de antrenament, ponte Grcy-
^c o plecăciune, iar ea se întoarce.
O Urmăresc îndepanându-se, tristețea ținându se scai de Asta mă-ntreb și eu.
Pt câmpurile de antrenament se afli cel p^ ° ™ ^/ȚJ'

soldați care stau drepți. în rânduri perfecte ți neintrerup j
sub corturile rid.cșu de £ „ ^^ ^ 5n„ipa

pe un scaun impodol P _ ^ ^^ ^ ^ pc
spectacolul* Noua armur , . ca multe alte clipe
'K o novam si O aranjez, la fel ca multe t
corp
din călătoria asta. Când obișnuiam să port armura în Garda Rc^. iă, chiar reprezenta ceva.
Și asta reprezintă ceva.
Jake merge lângă mine și mă bucur de prezența lui constant! Cândva, nu aș fi reușit
să-mi imaginez momentul ăsta. Acum mi întreb cum de m-am contrazis ai el atâta amar de
Scanned with GamScanner

vreme. Chiar era supărat pe Rhen. Noah și Tycho ne urmează, Tycho ținând fontul lui
O taâîw aprig* $i>nhi
lisak. „Regina crede că nu pot să-i smulg lanțul băiatului?'’ a întrebat lisak când am ieșit
din castel, iar Tycho a zâmbit și ba răspuns: „Oare regina crede c-o să fii nevoit să o faci?"
Totul este un teatru pentru poporul ei. O știam înainte sa calc pe câmpul ăsta de lupta.
Karis Luran nu vrea să pară slabă în fața Caselor ci Regale. Până și cu trebuie să le
demonstrez cumpătat puterile mele magice; nu trebuie să le arăt nimic care să para d o
copleșește.
Karis Luran și Nolla Verin așteaptă pe podiumul din fața soldarilor, alături de Clanna
Sun și generalii reginei. Uneori, vremea în care am fost străjer îmi pare o amintire
îndepărtata, dar spectacolele grandioase nu-mi sunt străine. Merg direct spre podium si fac
o plecăciune înaintea ei.
— Maiestate! încep eu. Sunt pregătit să intrăm împreună in Emberfall.
Trebuie să mai spun ceva, dar mă blochez. Ea se uita liniștiră în ochii mei.
— Spune-o! șoptește Jake în spatele meu.
Buzele-mi sunt țepene. „Ca să îmi revendic tronul."
La una dintre ferestrele palatului zăresc o mișcare și știu că Lia Mara urmărește
cotul. „Fii un rege bun!"
Oare Rhen ar fi un rege bun? Așa credeam cândva, dar acum nu mai știu.
Oare eu o să fiu?
— Greyl spune Jake și mă înghiontește în umăr.
Scanned with GamScanner

O inimi aprigi «/duri 421
-Sunt pregătit sa îmi revendic tronul și sa unesc poporul din

țjnlxrhll cu cel din SyM ShiHow, zic eu.
Ws Luran zâmbește. Lângă ea, Nolla Verin are un chip ca iyiitti
— Bun! spune regina. Suntem nerăbdători sa te vedem pe tron, radiat și
prieten al nostru, și să asiguri noi rute negustorești pen- iru firile noastre.
Face o pauză teatrală și apoi continuă: Cândva, â magia este un pericol
pentru poporul nostru, dar ai dunonstrat că o râ
a inaugurezi o noua eră.
âprobator din cap.
^ bună ^^^ să le ofer Caselor tale o demonstrație, în semn nța a
beneficiilor pe care Ic poate avea Syhl Shallow,
^^^pt sa îrjii
un but TI 1 ame Unu^ dintre conuri, unde un fiu pare că are Dar 1 ê trebuit să
îl vindec.
btnăvQm ^'^^ê a loialității, adaugă ea. Ca să îți dovedești " c a tc alia cu

poporul meu.
z
‘Cânl A nu " SUPOIt pe cei care sunt împotriva mea. o aud W Pi ^ « '-^
^«« sttăjerului meu care a îndrituit să sfideze.
~~ Da, Maiestate, rostesc cu precauție în glas.
Nu sunt singureii care bănuiește o capcană. Jal» a venit mai
aproape, dat suntem înconjurați de mii de soldați. Cu siguranță nu ^
pot lupta cu toți. Dacă regina Katis Uuan vrea să mă atace, sunt mort.
Poate aș fi reușii să îl fac J» Rh® »• 5* sa5)“i lui ** "*"8* câțiva metri,
dar nu știu daca puterea mea ar Face fața unei asemenea mulțimi - ți
nici ^^ mi-aș putea ptxHep întreg poporul.
în spatele meu. hsak mârâie încet, și gheața apare în jurul ciz-
melw wwta pe pământ. Un avertisment.
Scanned withC
Șt™, gândesc ca
Pur și simplu habar n-am ce să fac.
— O să-ți dovedești loialitatea față de alianța
^^ oo să ne /îi loial mic și Nollci V^ ^ ^^ — O să se
termine prost, mormăie Jake.
— Cum? întreb. Cum ai vrea să dovedesc ast^
— Când ai fost acceptat în Garda ta Regală, ai fc^ încercări?
^
— Da, bineînțeles.
— Și străjerii mei sunt supuși unui test Ei trebuie $5 streze că
sunr dispuși să facă ce Ic poruncește regina lor,
— Nu ești regina mea! spun curajos.
Zâmbetul i se lărgește.
— Ah, da, dar încă nu ești rege, iar puterea ta depinde de ^
Dacă vrei să-ți revendici tronul, daca tu și oamenii tai vreți y
supraviețuiri în Syhl Shallw o să-mi dovedești că ești dispus si faci
ceea ce trebuie
-— Zi-mi care-i provocarea! Am spus c-o să fac o demonsmțK de
magie.
— Ai salvat un trădător, spune ca. Lai cruțat viața strajeiuhii meu
Parrisk
— Tu i-ai cerut să o facă, intervine Jake.
— Intr-adevăr, recunoaște ea. Acum o să-ți cer să iți folosești
magia ca să execuți un trădător. O să-ți cer să-ți dovedești loialitatea,
prințe Grey!
— Nu! se împotrivește Noah, vocea lui fiind o șoaptă în spatele
meu. Nu! Nu pori să o faci!
„Am fost instruit ca să fiu o armă în mâna altuia. ” Certitudinea și
calmul mă învăluie. Magia pare întotdeauna să mă ocolească Niciodată
nu mi s-a părut natural să fin prinț. Dar poporul meu
423

r O inimi apri^ iijrânfj
(<ipUS rijculw- Viața mea este supusă riscului Cu violenM si '!" „c> dc
singc Su>rt împăcat.
’^-cho s a ““l ° ^ ’" °‘hii mei și a 5pus _>Nu iești pc cineva să fie nemilos", '
lP
fii poți- Ș^ “ P°^’ Sun* dovada vie,
Adu-ți trădătorul! spun eu. O să fac ce-mi ceri.
Z^bccul i se lărgește șt se uită la fiica ci.
Nolb Verin! Adu-o pe sora ta!

CAPITOLUL PATRUZECI $1 ȘASE
LIA MARA
DNOLLA VERIN! ADU-O PE SORA TA!"
Aștept ia fereastra. Nu Știu ce aștept
Ca Nolla Verin sa refuze. Asta aștept Expresia lui Grcy a
devenit rece și liniștiți. Soldîi așteaptă. Casele Regale așteaptă
Anticiparea este aproape palpabilă.
Tot sper la pace. Tot tânjesc după compasiune.
Tot mă aștept ca oamenii să se poarte ca mine^
Am uitat că mania conduce prin frică și violență.
Am uitat ca sunt inutilă pentru ea.
Nulla Verin parc uluită, dar nu a avut niciodată puterea sa o
refuze pe mama noastră. Ea dă aprobator din cap și coboară de pe
podium.
Inima îmi tresaltă și mi se zbate în piept
Md Soro!
„Două surori, o singură inimă."
Te rc^ Noi!s Verin!
Dispare în palat. O să ajungă la ușa mei în câteva minute.
Nil a dczamagit-o niciodată pe mama noastră. Niciodată.

O irtinrJ aprigi ți frântă 425
Mă uit prin cameră, ca și când armele ar apărea ca prin magie pe perete.

Ce proastă sunt! Grey s-a oferit să mă salveze, iar eu am refuzat
Deschid tisa, iar Parrish este acolo, blocându-mi calea. Ochiul lui distrus
este încă roșu, vânătăile înconjurând cusătura care îi ține pleoapa închisă.
L-am mai implorat să mă elibereze, iar el a refuzat întotdeauna. Niciodată
nu-mi ascultă scuzele, deci nu știu de ce ar face-o acum.
Parrish, te rog! șoptesc eu.
Se întinde de parcă ar vrea să-mi trântească ușa în față, întind o mână ca
să îl opresc, aplecându-mă spre ea.
^'“ rog- fe rog! Parrish, o să-l oblige pe Grey să mă ucidă’ El se
uită la mine, singurul ochi rămânându-i inexpresiv.
mi pare răul spun eu. îmi pare rău pentru Sortai îmi pare râu. l-
aș lua locul. Aș îndrepta lucrurile, dacă aș putea.
Ai vrut pace, îmi zice mormăind cum nu l-am mai auzit
niciodată. Acum o primești.
— Nul Nu așa! El nu vrea să ucidă pentru altcineva. Nu înțelegi.
Te rog! Te rog, Parrish!
—- Am iubit-o! striga străjeruh Mă implori pentru viața ta. Am
ÎHIHHJJ
-— Știu, zic, și vocea mi se frânge, Știu. Am văzut asta de fieca-

re dată când erați împreună. Tt rog Vine Noi la Verin...
___Destul!
Vrea s$ închidă ușa cu torța, dar mă strecor în prag.
îți scoate pumnalul și mi-l pune la gât.
înțepenesc'
,__- Mi *’a poruncit să folosesc forța dacă încerci să pleci,
înghit în sec, iar lama se mișcă pe pielea mea.
__. Parrish, spun eu răgușită.
Tace. Vad emoția licărind în ochiul lui teafar dat lama c tot h
gâtul metr
închid ochii.
— Și tu ai vrut pace, Parrish. Ai vrut pace, și Sorta o voia pentru tine.
ScânneTwffâ m?can ner

426 BRIGID KEMMERER
Trebuie să înghit din nou. Cuțitul lui este foarte ascuțit.
— Te-a iubit Nu am știut ce... Suspin și apoi adaug: Nu am știut ce o să
facă Rhen.
Parrish nu scoate o vorbi Nolla Verin trebuie să apară în câteva clipe.
— Grey ți-a salvat viața. Nu a fost părtaș la ce am făcut eu. As îndrepta
totul, dacă aș putea. Nc-aș duce înapoi în clipa aia din pădure si i-aș spune
mamei că are Jr^ptatf,
— Nul spune Parrish. Nu ai face-o.
Dar cuțitul nu îmi părăsește gâtul.
Nu se însală.
— Parrish, și tu poți să fugi. Știi ce o să facă dacă obține alianța asta. Știi
că ea caută să se răzbune.
— Nu mai arc ce să-mi ia.
— Poate să te numească să servești în Emberfall. Poate sa te forțeze să
lucrezi împreună cu oamenii care au ucis-o pe Sorta. Poate să te oblige să
servești chiar în camera în care a murit ca.
— Destuii
De data asta, vocea lui este foarte joasă. Respirația mai că-mi tremură.
Greutatea pumnalului său nu mi-a părăsit gâtul.
— Și noi re-âm iubit, spune el.
închid ochit. îmi scapă o lacrimă.
— Știu. Si cu v-am iubit.
Pumnalul se îndepărtează de la gâtul meu
— Pleacă!
Deschid ochii. -*

O inima apriga si
p^sisK șopt«c eu.
frântă W
Ești proastă? Se uită fiirios cu
Si repeți Pfe^
ochiul rămas Țrebuie să fugii
Trebuie...
Nu pe mine mă caută, Lia Mara.
/ Are dreptate. Fug. Nici măcar nu sunt încălțată cu cizmele,
dar I iifk m> se lipesc dc podeaua de piatră și iau colțul.
/ Acolo dau peste Nolla Verin. Poartă o armură in locul rochi- I
agata să călărească lângă Grey ca să atace regatul Emberfall
Pe ^Jr are un arc și o sabie la șold. Ochii îi sunt roșii, dar
horirăți.
I Mă opresc brusc. Respir repede și zgomotos pe hol.
I E pregătită. Calmă, ca întotdeauna. Nu pot firgi mai repede
decât ca. Nu o pot învinge în luptă. Când își îndreaptă umerii
și pornește mai departe, mușchii îmi spun să fug, dar nu pot
E sora mea. Sora mea.
Ridic mâinile în aer.
— Nu o să ma lupt cu tine, Nolla Verin.'
Cu o expresie apriga, vine direct spre nune. O sa fie o
regină minunată.
Apoi, în loc să ma ia de mâini și să mă târască afară din
cucei, mă îmbrățișează și-și lipește fata dc umărul meu.
■— Nu pod spune plângând. Nu p°d O cuprind în brațe și o
strâng.
___P^H contese cit P°P-
. hol în castel e o M" ^P^' 7op Nu știu cât stăm 1^
’ ^ ^„nament, gata de marș. Nolla
importanti simt Pe ” • m îmbrățișam îndelung. Ma ține
Verin plânge P' J^ „ îmi ,„tră în partea din față a corpului atât ^ '"doua «
o să mă trezesc cu vânăt*.
?• proba ‘ în ^j a Joll3 a ^ vină după rine. șoptesc în cele dm urma.
Scannea witn UărriScan„

locanner
42^ BPJGID KEW?M
Sora mea este aici, cu mine, și totul va fi bine. Să îmi risc VUM pentru
alianța asta, pentru pace, dacă nu sunt dispusă să fac ce am spus, nu
înseamnă nimic. Nu o să risc s-o trag pe Nolh Verin după mine.
— Trebuie să mă duci acolo!
— Te iubesc/ spune ea si se retrage, dându-mi Ia o parte părul de pe față.
Sper că știi.
— Bineînțeles că știu.
Nu menționez clipele în care m-am întrebat dacă iubește mai mult
dorința de putere. Nu aduc în discuție toate neînțelegerile noastre. Dragostea
ei este puternică în aerul din jurul nostru. Când mi-a brodat perna aia, i-am
văzut dragostea în fiecare cusătură.
-— Si eu ce iubesc!
Mă ține foarte strâns.
— îmi pare rău că nu am venit la tine!
— Inima ta a fost cu mine.
— Nu. Inima mea era nesigură. Se smiorcaie și se uită ai atenție în ochii
mei, apoi zice: O să-mi spui ce s-a întâmplat când ai fost singură cu Grey în
pădure?
— Nimic — sincer. Nimic. Am... am vorbit. Fața mi se încinge când adaug:
Eram doar prieteni.
— Adevărul, soro! Vocea ei este foarte blândă: Te rogi Inima îmi bate
repede și-mi apăs pieptul cu o mână.
— în EmberfalL știam că ți-1 aduc pe Grey, Știam că o să fii nevoită să
închei o alianță cu el. Știam că o să te considere frumoasă și puternică și toate
lucrurile care ești.
— S-a întâmplat ceva între voi pe veranda.
Mă încrunt.
— A fost o greșeală.
Mâ prinde de mâini.
— Lia Mani... nu te întreb dacă m-ai trădat.

429
O inimi ^^
Inii aleg & gnp cuvintele. __ Atunci, ce mă întrebi?
Țrcmur toata, Nu știu.

— Ba itit
Mă uit în ochii ei. Privireâ-i este foarte pătrunzătoare șt hm-
r—
— Cred că l-aș putea iubi. Tac o clipă, apoi continui: Știu ce-1 așteaptă.
Mama face tot ce-i stă în putere ca sa asigure alianța.
Și eu cred că el te-ar putea iubi. Mă strânge de mâini și zice: 0 aud când
vorbește despre tine. O vad când se uită la fereastra ta. îmi răsucesc mâinile în
palmele ei și i le strâng.
— Nu îți doresc răul, soro. Știu... știu cum trebuie să fie lucrurile. Ochii
amenința sa mi se umple de lacrimi, așa că încerc tpesc și-i spun: Tu o să faci
ce trebuie. Ca și eL Nu am nteto îndoială.
ka încuviințează, dar apoi clatină din cap.
Nu știu ce este corect, șoptește ea.
Nolla Vcrin». Nu înțeleg.
* d u ce ai fi făcut cu vânătorul din pădure?
Despre ce vorbești? De ce contează?
— Spune-mi dcarJ Te rog!
Rostesc forțai cuvintele:
— L-aș fi lăsat să trăiască.
La include ochii. O lacrimă-i aluneca printre gene. Liniștea din junii
nostru este apăsătoare.
lud »țw ^ê P^tt ale ci.
___Probabil ar fi intrat în orașul ăla și ar fi anunțat că noi în Limba
fall.
— jn Einberfall erau puțin soldați disponibil șoptește ca jû ar fi contat
Sunt de acord cu sora mea.
Nu știam că si-a dat scama de asta.
— Era o soră în pădure, spune Nolla Verin. Am văzut-o.
O cuprind de încheieturile mâinilor.
— Ce?
430 BRIGID KEMMERER
— Era o soră. O altă fată. Străjerii nu au zărit-o. Mama ar fi poruncit si
uciderea ei. Expiră cu putere și zice: l-am permis $5 scape.
Inima îmi bate repede. Sora mea nu a dat niciodată dovadă de empaue.
— Și eu am lăsat-o sa scape.
Mă fixează cu privirea.
— Serios?
— Da. La fel și Pamsh» Iar acum sunt sigura că străjeml meu regreta
fiecare clipă.
— Mama zice întotdeauna că m-a numit moștenitoare deoarece nu o
chestionez niciodată, spune Nolla Verin. Că fac ceea ce trebuie.
Zâmbesc cu tristețe.
— Si o faci bine.
Ea clatină puternic din cap.
— Mă supun deoarece nu am puterea să o chestionez. Tu o ai.
Cu siguranță te-ar contrazice. Mă uit în ochii neliniștiți ai surorii mele
și îmi îndrept spatele, spunându-i: Eu MU ron/tzt Nolla V i rin. Tu o să fii o
regina minunată. El o să fie un rege minunat. Iar țările noastre o sa aibă în
sfârșit pace. Fă-p datoria, sunt pregătită!
Pc câmp domnește o liniște deplină când ieșim din palar. Mă așteptam ca Nolla
Verin să-mi lege mâinile sau să mă împiedice
y fug cumva, dar ea își împletește degetele cu ale mele și mergem inpreună pe
câmp.
Mama parc mulțumită.
l-a poruncit lui Grey să mă ucidă si parc rmdpunifa.
Ma forțez să îmi mut privirea de la ca. Soldații care stau în formație nu
îndrăznesc să se clintească. Străjerii ei sunt pregătiti p nemișcați. Nimeni nu îi
pune la îndoială deciziile. Nimeni nu o să oprească asta.
n
alunecă sub picioarele goale. Port haine fără centură și ^ ^ w ^^
53
roșcat este despletit. Mă tem să mă uit la Grey. Dar k ^^c ’ndoială, tristețe sau
ezitare în expresia Iui.
1C Sa
, ^ u^ â ri.1 rebuie să știe că asta e singura cale . u
° ^"J

431 BRIGID KEMMERER
învinovățesc pentru asta.
/^ Priete " ^nVltca' “ m
*^ întâi Pe oamenii lui. Prietenii
^ribiqe* U ^^ ^JU Pus *m lanțuri pe lisak Tycho arată chiar Frica i ’ ^^^^
împodobită decât în hainele elegante din palat.
îte te
ÎÎ!^ $ pe chip. Noah pare dezgustau Jake pare ca vrea să
°4L^ armau ca să pună capăt situației. Și Grey.
Syhl Sh^ ^^ 03 Un P1^ ^ cnlodh combinate ale ținuturilor ^^^^ ?i Fmberfall, arată
regal și impunător. Nu afișează
urma de ezitare. Nicio nesiguranța. Bărbatul care și-a șoptit e tn
întunericul dormitorului meu a dispărut, făcând loc unui prinț care o să fie rege.
Mă așteptam sa văd groaza și nefericire în privirea lui, dar ochii
ăia ntgtl sunt reci și pregătiți.
De multe ori mi-a zis că m-ar salva.
De multe ori am refuzat.
Aș refuza și acum. Dar cl nu îmi propune.
Mania vorbește, dar eu nu îi aud cuvintele. Nu sunt nevoită
să
o fac.
ți aud intenția.

■132 lkn;iD KLMMLRI R
Acrul rece $e rotește în junii meu* ți n-o mai țin de mină p» Nolla Wrin ca
$5 înaintez* Anticiparea Jiu aer este aproape palp*, bila. Ar fi trebuit să-nit
dau seama. Ar fi trebuit să știu. Mama nu msarc. Conduce prin frică și putere,
și ce calc o mai potrivită ^ q arate poporului ci cat de nemiloasă poate fi. daca
nu ucigându ^ propria fiica?
Mă opresc înaintea Iui Gtry. El tace. Ochii Iui nu dezvăluie nimic. Îmi
amintesc de ce l-am considerat când va înspăimântător.
F3-/gândesc cu. Tndw sJ oTari/
Trebuie sa ma ucidă, altminteri ca o să-l ucidă pe el. O știu, Șj Grev e
conștient de asta.
— Nu o face! mormăie Noah din spatele lui.
Grev nu tresare. îmi atinge umerii cu mâinile, mișcandu-k ca să-mi
găsească gâtuL Respirația mi se oprește când degetele mari i se opresc deasupra
carotidei mele — cu siguranță îmi simte pulsul constant
Sper să o facă repede Sper să nu doară.
Sper. Sper. Sper.
Nu s-a mișcat Pririrca-i este apăsătoare șl atentă la mine, car nu afișează
niao urmă de milă.
— Fă-o! îi șoptesc. Trebuie să o faci. Pentru poporul nostru, Grey.
— Eziți! strigă mama mea. Prime Grey, nu vrei să îți dovedești loialitatea?
Nu vrei să fad ec-ti cer?
— Fă-o! repet încet și li simt mâinile reci pe gât. Grey, trebuie să o faci! Nu
mă poți salva.
Mama ia un arc de la cel mai apropiat străjer și pregătește o săgeata. Vârful
este îndreptat spre mine.
— Sa îți demonstrez adevărata putere?
— Mamă, nu! spune Nolh Venn.

O rumul npr^ P/nM 413
— As prefera si mor de mana ta, decât dc a ci! Aproape țip h j : H-o.

Grey, te rogi Ai spus că o să asculți orice poruncă îți dau. |u pminccsd Fă-
o!
Aud pnVrain/ unei săgeți. Lumea devine albă. Inspir și mă pre- pitesc
pentru durere.
Nu simt niciuna. Clipesc la Grey. Suntem singuri, înconjurați de
copaci, munții întinzându-sc în stânga mea. Soarele strălucește. ^Lunilc-i
sunt încă pe gatul meu.
— Ce s-a întâmplat? întreb în șoaptă. Ce ai făcut?
jși coboară privirea la mine și. pentru prima dată, ochii lui dezvăluie o
urmă de emoție.
— Am traversat. Nu putem rămâne aici.
.— Ai... traversat?
— Daca e să devin rege, spune el, cu chipul aprig și hotărât, nu nxbuic
să mai primesc porunci.
CAPITOLUL PATRUZECI ȘI ȘAPTE
GREY
AAÂ ASTE7T SĂ ?£VD Î IN îilfDpCUL HAOSUWJ, DAR Gto> rd*
de antrenznicnr sunt încs dudar de liniștita Lia Mar? este acum Lu
epicele roû, kr tu nufm am arm*, Iniejiționfz ^ c: b-icSc a^rnerd și
sa-; rHeporrez ii pe d. dar Karis Lunn este prea calculata. Prea
malefica. Am lipsit mii puțin de un minut, cur strierii regir-d mi-au
hiat oamenii. Acum aceștia stau în genunchi, o arbaleta fiind
îndreptată spre fiecare cap plecat.
Nu știu cum sa-s sskez pe toți, Lia Mata este lipită de spatele
meu ți mâ întreb daca nu cumva am salvat-o cu prețul vieții lor. In
ambele mâini ține cate un cuțit de-al meu, dar nu putem înfrunta o
armata. Vântul rece se în vârtejește pe terenurile de antrenament,
facându-ma sa tremur.
KsrA Lunii își ridica arcul. Este Ia dur metri in fața mea, dar
fiz^z cu privirea vârful săgeții și nu ml clintesc,
.— Nit o si mă conduci prin frica. Nu o să-ți ucizi firea,
— Dă-re la o parte, prime Grq/J O tă lămurim acum lucrurile. O să-ți
dovedești loialitatea sau o să-ți execut oamenii!
.— Mamă, te rogi
Vocea Noi lei Vrtirt este slabi și frântă.
Scanned wrtfTCărnScănner
O piirJ £pn>î 3 frîrli 435
Vioiul aspru îmi lovește obrajii. Mârâitul lut lisak plutește
terenurile de antrenament. Simt fiecare scânteie si stea care
$s^ă în sângele meu. Acum sunt mai sigur pe nune- Magia nu
-“ este ceva de care sa mâ tern.
— Mișca-tc!
KrâLuzan mă fixează cu privirea. Vârful săgeții este
îndreptat ctt fca mea.
— Sau vă execut pe amândoi!
— Nu!
cu o voce aprigi și face un pas în față.
■■w Jh • ~
* anteile și stelele, pană ce vederea îmi

în
auriu.
■^fcata nu-si ari
entru o clipă, cred că am reușit. Ca magia mea a ucis-o.

Dar apoi văd cuțitele din gâtul și din pieptul ei. Lovituri per-
fecte. Sângele se adună repede pe pământ. Liniștea se pogoară brusc
peste terenurile de antrenament.
Lângă mine, Lia Mara respira sacadat.
— ft^m spus! zice ca, cu vocea tremurând!. Ți-am spus că pot să
mă apăr singura!

CAPITOLUL PATRUZECI Șl OPT
LIA MARA
MJROSUL SÂNGELUI ATÂRNĂ APĂSĂTOR ÎN AER. TRUPUL mamei
mele este nemișcat pe pământ, o pată întunecată împtăș- uindu-se în
jurul ei.
Mă las să cad într-un genunchi. Pumnalul a străpuns-o. Sângele îmi
udă imediat hainele. Vocile șoptesc în syssalah peste tot în jurul meu.
Străjerii mamei au săbiile scoase, dar nu s-a mișcat niciunul.
Nolla Verin apare brusc lângă mine.
Mi-am ucis mama. Nu pot să respir.
Nu pot w rtspir,
— lanâ-mă! spun și un suspin îmi iese din gât, apoi îmi lipesc
palmele lipicioase de pântece.
Cineva se așaza în genunchi lângă mine si mă aștept să de Grey,
dar este Noah, care se strâmbă.
-— Probabil a murit înainte să atingă pământul.
— Buni spune Jake în spatele meu.
Mi sc pare că totul se petrece sub apă. Mișcările melc par prea
lente. întorc capul și îl găsesc pe Noah așteptând acolo.
Scanned wiîTOâmScanner
O inin^â aprigă ii frânta 437
FJL.. ce-a ucis, z'c eu* Vocea îmi tremură: Am auzita arba-
Ittfl6
^ Magia mea, spune Grey. Se așază și el într-un genunchi
1^5 mine, precizând: Am deviat săgețile.
Qiptsc la el. Grey mă prinde de mână.
Vocea mi sc poticnește.
— Grey, ce am făcut?
Te ai salvat, răspunde și-mi strânge mâna. Ne-ai salvat pe
ndndoi. '
- Am uCi5-o... pc maina
Iote5C
*n văzduh, acoperind soarele, Clipesc, iar Itsak
«deasupra lui o .r r
ueta m lumina soarelui, ra mai mult d *

Qe
ccî Ridici * cat sa respiri, tânără regină! mormăie el în-
^««ne^ ^K”" ’* ““^P^f* p°po™B
N’a pot
asta.
<
VocNu
« Nollei v„in ;tm
pot. ^ Soră!
pot atrage privi tex O lacrimă îi curge din
Ș ^bucur că ai făcut-o tu! șoptește ea.

. țU e din jurul nostru devin, mai stridente. Sc aud câteva Strigăte,
Soldați! au început să se agite neliniștiți. Unul dintre generali spune ceva
despre domnia legii.
1 rebuie să te ridici în picioare, insistă Grey.
îl iau de mână și mă ridic în picioare. Tremur din toate încheieturile*
Cearta generalilor se intensifică. Străjerii personali ai marnei SC uitata
mine și la NoUa Vcrin, și nu îsi bagă săbiile în teacă.
cănneawîuîCamScariner
438 Bwan> KEUMBUJI
Ar trcbut să vorbesc Ar trebui si spun ceva. 53 dau n poruncă. Sa

ameninț.
Nu pot decât să ma holbez la cadavrul mamei melc.
Nolla Venn este moștenitoarea. Ar trebui sa fie moștenitoarea. Asta
voia mama.
Mă întorc spre sora mea și întind o mâna.
— Poți sa stai in picioare? ir șoptesc. Iu ești moștenitoarea.
Tu ești regina. Nu pot să fac asta.
Ea îsi ridică privirea Li nune și apoi mă ia de mâni O ridic în picioare
și inspir adânc. Sora mea a fost aleasa pentru asta. O sa știe ce să faci
îmi dă drumul la mână si se retrage un pas. Se uita calm la strajeri,
soldați și generali.
— Oamenii meii strigă ea. îngenuncheat! în fața reginei voastre!
Apoi cade în genunchi* și îsi lipește fruntea de pământ.
— Regina Lia Mara! spune sora mea.
în spatele ci, ca la un semn, toți străjerii, generalii și soldați! o imită.
— Regina Lia Maral răspund aceștia.
— Regina Lia Mara! spune Grey și face o plecăciune.
Pieptul meu nu poate să îngrădească emoția pe care o simt Inima îmi
bate atât de Lire, încât aș vrea să o eliberez.
Inspir adânc și îmi îndrept umerii.
— Oamenii meii rostesc, și sper că tremurai vocii mele nu este la fel de
perceptibil pe cât parc. Ridicați-vă!

NU MERGEM LA RĂZBOI. ^ ^^ $£ îsi
Nici macat nu plecam din Syhl ShaU° • ^fall unde pare
aibătoreasca noua regina. Spre deosebire e ^ ^ ^ oamenii
Ût^Z^^
d fiecare oraș este pregătit să îl înfrunte pe Supușii

| Mit încântați pana peste poate. Lia Mara est aducă țării i tio
care o 5-0
întotdeauna hnga ea. ^ noaptca jelesc Surorile sunt curajoase și
triumfătoare in pu
^«îe. 1 parcă mi S'3 ^fc'
Lasând-o pe Ua Maia să-și asume no ^^ Regale sunt \ nt un răgaz.
Sfetnicii ei insistă că mem r EmbcrfaU* dar Lia botărău să înainteze
demersurile unei ianț 5Punc că o să
nitoate ?««“ ‘ o Wi)or«' ro, n

\ ce afirmă est B pe Rben
Ââ-ntreu cat a arăbesc să-l înfrunt ț
.■,^p^m'nc-NU 6
\ lx Nolla V crin
«nu»este
ti stcKl tnlM nou
iar asta n° c^
1 să stabilească ce
440 Burau KEMMERER
Aș întreba, însă timpul nostru împreună c limitat și, de obicei suntem

bine supraveghea ți. Dintr-un „nimeni , a devenit o ^ soană foarte
importanta* înțeleg situația - poate mai bine decât oricine.
Lîa Mara a fost de acord să-l scutească pe Jisak de pedeapsa primită
pentru încălcarea tratatului, dar el a refuzai zicând că tratatul este prea
important și ca o să și-o ispășească până ta capăt
Intr-o scară, îmi mărturisește că o să rămână un an în Syhj Shallow
deoarece așa o să aibă timp să vadă daca poate sa descopere ce s-a
întâmplat cu fiul IUL
— Dacă tc-ai întoarce în pădurile înghețate. Lia Mara ți-ar permite să
vii înapoi, spun eu. Ba chiar cred c ar anula tratatul dacă i-ai cerc-o. .
— Cândva, ți-am spus că sentimentele conducătorilor nu sunt
întotdeauna aceleași cu ale supușilor lor. Se uită la mine și adaugi Nu o să
mai risc ca și alții din neamul meu sa traverseze Râu înghețat Tratatul ne
ține și pe noi în siguranță-
— Ai dreptate.
După câteva nopți, mă antrenez cu Jake în timp ce Ty Nolla Verin se
antrenează în apropiere. El o tachinează ori de câte ori ea lovește cu sabia,
ceea ce este amuzant, căci l-ar putea tăia in două. Totuși, chipul îi
strălucește și râde de fiecare dacă. Nu am mai văzut-o niciodată atât de
veselă. Pentru prima data, nu trebuie să se ridice la înălțimea niciunci
așteptări. Poate fi doar o fată care-si iubește sora.
f I
Jake profita de clipa de neatenție ca să treacă de garda mea și sa mă

dezarmeze. Parc atât de surprins, încât mai că uită să continue, dar apoi mă
izbește cu umărul, făcându-mă să cad.
își îndreaptă sabia spre gâtul meu și zâmbește.
— Am așteptat momentul ăsta de săptămâni întregi!

Zâmbet.
Din nou?
îți vâră sabia în teacă și-și dă la o parte parul ud din ochi.
— în niciun caz! Am de gând să mi bucur de victorie.
St așază pe iarba dt lângă mine. Urmărim o vreme lupta dintre
țydiD și Nolla VcrinF insa râsetele au luat locul loviturilor cu abia.
ta un moment dat, liniștea dintre noi se transformă, devenind
apasatoare.
Mă uit la Jake.
Te macină ceva,
asa? î 1 Pă^t cu Lia Mixa, spune el lent. Ai traversat, 1 «țar in
lumea m».
^ apoi dau din cap.
— L>a.
^ Spunc nimic
Mă sum J J^ ^' ^ d^ 0 ^kleL

d 5u
rptmdt f ।
P^recut cu K) & t rostesc cuvintele. Căci, în tot
mulrc m ^ P^nia mi ^ părut ceva de neatins din foarte moțțve. Cu
1L। i
U bun 1 a
totul parc ușor. Ca și când ar fi așteptat dc
* i r eu puț- « simplu nu trebuia să-mi stau in câta am ca n^
^
Wnc c privire.
* ești pregătii, o să te duc acasă.
Vreau sa rămân, răspunde în cele din urmă.

Mă uit surprins la el, iar jake se încruntă și-și mură privirea.
.—■ Când l Ut per s-a Întors h Khcn după « ți-a făcut— Oftea-
ză, apoi continuii CREU cred că mi-am dac scama că nu o să moi
plece nirio<U& Po^c că e supărată pe el. dar îl iubește, știi?

442 BWGJD KEMMERER

— Dar asta nu înseamnă că tu trebuie să ramai.
— Știu. Dar nu am la ce să mă încerc, zice după o scurtă pauză si se
uită Ia mine. Viața mea nu a fost... ușoară. Nu ca aut ar fi ușoară, dar...
A mu teste.
Aștept și de data asta.
— Noah zice că rămâne dacă rămân și eu, îl aud spunând după o clipă.
înghite în sec și reia: Era diferit când nu ne puteai duce înapoi. Acum... este
alegerea mta^
îmi aduc aminte de momentul în care Lilifh mi-a spus că puteam s-o duc
oricând pe Harper acasă. Nu știu cum a fermecat brățara pe care o țineam
ascunsă la Wbrwick... dar am timp să aflu.
— Jakt„. și dacă rămâi aici o să fii forțat să faci o alegere.
El se încruntă.
— Curând o să fii nevoie să-I înfrunți pe Rhen.
— Da.
— O s-ajung să am neînțelegeri cu sora mea-
Mă gândesc de mult la asta. Nici eu nu vreau să am conflicte cu Harper.
— Dacă am aflat ceva despre sora ta cât am fost prieteni, spun eu, este
că nu ar trebui să o subestimam.
■,J.- —.
Zilele se transformă în săptămâni când căldura verii începe sa lase loc

nopților reci de toamnă — prima mea toamnă adevărată de când am devenit
prizonierul blestemului alături dc Rhen. Uitasem schimbarea din aer, cum
frunzele se decolorează mai lent la început, iar apoi par să explodeze toate în
același timp în nuanțe de ro5u și galben. Noaptea, fumul se strecoară pe
hornurile din oraș și frunzele încep să cadă.

44
3
I
jô noapte deosebit de friguroasa, liniștea domnește în palat
q[oa prietenii mei sunt ocupați, așa că mă duc s-o caut pe Lia \b^-
û c ,n nimeni în odăile ci, dar un străjer mă ghidează spre ^litM $^

~ pe cate o găsesc tot pustie.
Totuși, lumina pâlpâie prin pragul ușii spre verandă, prin ur-
Qptt merg mai departe.
0 găsesc stand pe un scaun și citind.
I trebuit să te caut aici mai întâi, încep eu.
O
f i - ^ ^ ^ ^We Șl se ridici în picioare. Nu-mi scapi \ ^ûrife
rochiei,
î^reb dacă ți-ar plăcea să cinăm împreună, dar
prime Grey.
de 4 aflu a te dkd^ ^^^^ Û ^ conduc o țară. Mă surprin- p^ ,
___^ ^ri activități atât de neproductive ca dn^. Vântul^
turele să ț/î - ■ ^ d^pre munți ca să-i ridice părul și sa fsca îmi ^ ^
temută.
j $l ^ ^^ Pe umeri. Sunt mișcări pe care leduri L^
'^.“«^J^^
, ' L ^^ k mine, privirea fiind împovăra™ de tor ce
«jwtrean W noi,
II âu la o parte o șuviță de păr de pe obraz, lăsându-mi deltele sa
alunece pe rotunjimea urechii ei. Ea își depărtează buzele, tar sce t eu
găsesc ochii, dar în seara asta nu suntem singuri. Șase dintre sltajen stau pt
verandă. îlnpr(.UIti ^ Talfor și Corawp
Dau să-nu tadepirtet mâna când o ridică pe a ei a să mi-o
țină pe stoP®
^ânib^c și mâînclin ca sa Q slnu. Ușor, timid. Apoi mă retrag- Mă
iț^c^ ^ cămașa șî mi ț{nc pC }oc
_ O boțiră ai devenit! remarc

E^JSD KZW.HÂHÎ.
—■ Te rog sa nu ce retragi]
Am apms penă aia de zeci de or£ Inima îmi bate repede când mi-mi
doresc decât să o strane în brațe,
D" situația este diferiră, Er este ci ferită acum.
rrttsg mâna.
— Ce " putea citi regăsi din Syhl Shalîw care s-o fază să
Ridică TO■ tenul de parelor fi uitat că-I area,

___Ah— ceva despre o aEmțăJ Roșește si mat abitir când zice înn? un
bărbat și o femeie..
Ii LEU eanea din mâmL Nu cunosc cuvântul de pe coperta, ms
o frunzăresc.
— Știi că au poți să citești ce scrie, spune ea.
S-ar putea să » surprind. Mă opresc la o pagini recuri ^d câteva
cuvinte, și replici încr-adevâr, cred că Talfor 3 zis o ■mr din vorbele astea
când se landa txi—
Mi-o înșfacă din mâni și mă lovește cu ea peste nodurile de
getelor
___O să-ți găsesc alri dascăli!
—■ N-aș putta învăța chiar de la regina?
EiprHis ci devine serioasă.
— Ori dte ort rostește cineva cuvântul „regină , simt o m ^ vibrărif
hi sinea mea, ca și când ar vorbi despre mama-
Face o pauză
—- Sunt sigură că ai stmțir același lucru când Itsak îți spunea
„Alteță".
îi ating din nou fața. Nu mă pot abține. Avem parte de stat de
puține clipe împreuna, că până și asta pare sortita $3 se renume prea
reped-, (nu trec degetul marc peste maxilarul ei.
—- Cjrtyt șoptește ea.
Vocea-i este arăt serioasă, încât îr răspund pe același ion:

O tnimJ apn;;J st frJn/J 445
^LuMira?
Ce vrei să faci cu Rhcn?
[Vgrtde mi sc opresc pe obrazul ci. Nu mă-ntreaba „Ce vrei
sa
cu regatul Embcrfalir
„Ce vrei sa faci cu Rhcnr"
— Nu vreau să nu războiesc cu el, dar prea mulți oameni
știu nîoșrtnitorul este real x ■
ca crăiesc, Ma îngrijorează ca redatul o
cât ««^ d ^ ^^ ^ put(K
■ ^^ faptul că e fratele tău. încă este prinț, d o sa-p
cedeze? '
Ma uit la ea.
Rhen ti-a ;
Lia Mara' * ^P^11 că ar ceda în fața cuiva?
. -Ei*>ht'â?oftea2ă-
cca^ti ?°l să țm Casele Regale la distanță pentru tot-
am re\^-^ ^ ^^ țn ^^^ ^m evadat din curtea lui
— i^ Zi ‘^^ vârfurile degetelor care-mi ating pieptul ă i 1X1

^^ Nolla Verin a venit să mă ia— m-a întrebat
Și Ce i-aî răspuns?
_ ' Q ^^ P*^ ÎIMIOTOSO de tine. Face o si
11
mei, zicând apoi: Dar daca nu simți același lucru.
nu vreaunusa acțio^; r 1 o
. i , vreau sa ce simți crât—
Apuc haina de ।
r pe umeru ei șt o crag spre mine. Gura-i este cal
dă și dulce, iar mâinile îi alunecă pe pieptul meu, spre umeri. Uit de
străjeri Uit de bmberUU. dc SyM Shallow și de toc ce este între noi. Mi
pierd În senzația pe care mi-o dă trupul ci lipit dc al meu, talia pc ^^^ *'°
aprind, degetele pe cart și le-nfige în brațele mele candid ni sc ^^g’

446 BFUGID KEMMEREK
Jn cele din urma, ritmul devine mai lent, iar ca își lipește obrazul de
pieptul meu, cu capul sub bărbia ni ca,
— Putem s-o facem împreună? întreabă ea. Sa unim regatele Embcrfall
si Syhl Shallow?
Pare imposibil - dar foarte multe lucruri au părut multa vreme de
nerealizat
O frunză, care-a căpătat o nuanță stacojie odată cu schimbarea
anotimpului și pe care o suflă vântul, plutește pe verandă ca să ajungă pe
scaunul ei.
— în prima zi de toamnă era ziua de naștere a Iui Rhen, îi spun eu.
— Ei bine, în loc să ne ducem Ia el cu o armată, poate ar trebui să-i
facem un cadou, zice ca cu blândețe.
amScanner
CAPITOLUL CINCIZECI
GREY
N U NE GRĂBIM SĂ CĂLĂTORIM PRIN EMBERFALL. £ÎN LOC

traversăm în secret pădurile, călărim ca o prințesă și un prinț ți
ne oprim în fiecare oraș de pe drum. Cheltuim bani și vorbim
despre speranță. Mâncăm bine, dansăm pe muzică veselă și ne
sărutăm sub stele când nopțile devin liniștire și lungi,
ûlți oameni sunt precauti față de străjerii din Syhl Shallow»
^ răspândit vestea despre cele petrecute în Scorbura Nevă-
* Ta' iar Lu Maia este fermecătoare si blândă, și le câștigă ușor
Vederea.
^^■d ne apropiem de centrul regatului Embe riali. zvonurile ^nt mai
sumbre. Aflam că orașele mai mm, ca Portul Sdvermoon, au încercat să
refuze domnia lui Rhcn și că el a trimis soldați ca sa TCinstaurcze ordinea,
cu mai mult sau mai puțin succes. Frica plutește aut de dens în aer, încât îi
simt gustul. Atât de aproape de koniose, nu L^‘ multă distracție. în loc să ne
primească în mijlocul lor cu brațele deschise, oameni ne acceptă banii și ne
șoptesc ângrip^dlc lor. Bărbații dau repede mâna cu mine și spun că speră să
aduc unitate în Etnbetlall, jurându-mi încet credința,
^sta mă copleșește și nu surprinde.

448 BRJGID KHMNOER
De fiecare data când ne oprim» mă aștept să găsesc străjeri si

soldați care să ne oprească înaintarea, dar nu apare niciunul
După doua săptămâni, ajungem în pădurea care înconjoară cas-
telul. Ultima dată când am mers prin pădurea asta, eram în lanțuri,
iar Jake era gata să-nu înfigă un cuțit în spate.
Astăzi port culorile din Syhl Shallow și Emberfall, și am alături
de mine o regină.
Când intram în pădure, nu aud nimic, nici măcar clopotele care
anunță că ne apropiem.
— E liniște, îmi șoptește Lia Maia.
— Prea multă liniște, adaugă Jake pe un ton mai coborât. Ct s-a
întâmplat cu clopotele?
— Și străjerii n-ar trebui să vină călare ca sa ne oprească? în-
treabă Tycho.
Suntem douăzeci de oameni care călătorim, deci grupul nostru
nu este unul mic. N-am făcut un secret din destinația noastră și
acum ne apropiem fățiș de castel. Chiar ar trebui sa iasă o»od să ne
întâmpine.
Mă încrunt.
— Ceva este în neregulă, îi spun Liei Mara.
lisak își ia zborul spre înaltul cerului, dar când fluier se
înclin
ă
și aterizează în fața noastră.
■— Ce se întâmplă la castel? îl întreb dând din cap într-acolo.
— Șaisprezece străjeri sunt în față și doisprezece în spate. Face o pauză,
apoi adaugă: Bărbatul pe care l-ai înfruntat la turnir se
afla printre ei.
Dustan. Mă întreb de ce străjerii n-au făcut nicio mișcare ca sa
ne oprească
Dau pinteni calului și-o iau din loc. lisak se-nalța din nou în zbor, dar
drumul înverzit care duce pana în fața castelului pare nesfârșit pentru noi
ceilalți.

Q faimă aprigă ți 449
frântă
Dc «ci, văd șirul dc soldați. Stau drepți, așa cum ar trebui, fată £
afineze vreo urma de neliniște, de îngrijorare sau nemulțumi re * Flamuri
aurit șt roții flutură de-a lungul meterezelor dc deasupra, îl rid imediat pe
Dustan. E singurul străjer care îmi întâlnește pnvirea, iar expresia lui este
rece.
Acum .11 scoate arma la mine, îmi dau scama de asta, I s-a po
c
uiinic m neregula, Rhen alege să nu ne recunoască - p"^’ ^ e Un ^ ^
puterii, nimic mai mult ț । ^ ^^^ tnâ face să zâmbesc. La naiba, ce ticălos
arogant
__pupului să se Oprească și apoi mă uit la Lia Mara. g^ ^ ^^ ^ discut

singur cu el, spun eu,
Ce
^ pic gura și se înciuntăT însă nu scoate o vorbi, putea sa-
ncerce să te ucidă, spune Jake, "^^^^ chim din cap.
Nu c^
^M; ^^ tot pare neliniștită. O iau de mâna și-i sănii palmi
Daca rm-at fi dorit răul, nu mi-ar fi îngăduie sa mă apropii
^ de mult
MS3 Jmi rănit, îmi zice ea, continuând o ^ P“ * ^^ Nu am uitat.

Frica și trădarea îi întunecă privitei
— Nu am încredere în d, Grey.
— 11 ^qjc maî bine decât oricine, insist «k Știu de Ce «te în sute.
Dau pinteni calului și galopăm înainte.
__Spiine-i lui Harpcr să iasă afară! strigă Jake în urma mea, V^^’^^'. .
ț^nM^ S^K stT3^r^ i^tan *kc dm ^^

<; ci poruncit să pleci, spune el încet.

450 BfiJGfD KEMMEHER
— Nu mai primesc poruncii

Descalec și mă întorc spre bărbat»
Spre surprinderea mea, pune o mână pc sabie. Automat, încep $ă o scot pc a
mea.
—- Camandanrd
Vocea lui Rhen plutește dinspre treptele din față ale castelului, unde stă în
umbra unui stâlp»
Mâna îmi înțepenește. Cuvântul, vocea Iui... nu ar trebui să mă stârnească
după roate astea, dar încă o fac. Nu pot scăpa de trecut, indiferent cât dc mult m-
aș strădui»
Dar se oprește și Dustan, așa ca las sabia să alunece din nou în teacă» îmi
ridic privirea la Rhen» Ochii îi sunt reci, iar expresia îi e precaută, ca la
spadasini.
— Aș vrea să discut în particular cu tine, spun eu.
— De ce, când campania ta împotriva mea este atât de fățișă.' rostește pe un
ton întunecat și răutăcios.
— Nu fac nicio campanie.
— Nu? Călătoria ta până aici nu a fost niciun secret.
— Nici acțiunile talc. Câți soldați al pierdut în Silvermoom
Un mușchi îi zvâcnește pe maxilar*
— Cate urme de bici ai pe spate, Grey?
Un fior de gheață îmi urcă pe spinare și mă calmez, alungând din minte emoțiile și
lăsând loc doar pentru ceea ce trebuie să fac.
— Nu ai numărat, Rhen?
Nu i-am spus niciodată pe nume și niciodată cu arata curaj in fața celorlalți. Are efectul
așteptau își mijește ochii, mușchiul acela de pe maxilarul încordându-se precum coarda unui
arc.
— Ce vrei?
— Tocmai ți-am spus. Să discutăm în particular.
Mă face să aștept răspuns uL
Scănned with UamScanner

45
o inimii «prii» «‘^
1
■• ' W de trei sute de anotimpuri să
lțle mai bine de problemă
Am avut ia ois i i aștept nu c
I ôbișnuiesc cu
I pțntm mine. *
Poate că simte asta. întrucât face un pas tnap * irme2e De - Putem vorbi în Marea
Sală. Dustan vrea sa ma urm p ^ dar Rhen adaugă; Comandau». tu o să “^^^
Intrăm apoi în castel și ușa grea din lemn
I punând prin sala goală. Simt mișcările străjenlor si^ 1 dor pe bol și știu că nu o să
fim niciodată cu adevărat gu dar acum castelul pare mai rece și mai gol decât
atunci cân eram prizonierii blestemului. ..।
Mișcările lui Rhen sunt scurte si precise, iar furia de p P w este ^confundabila.
11 privesc în timp ce uni da
I spadasin care așteaptă o ocazie. „ •
r
I Avaria’ întreb mis-
I ^ scoatem săbiile și să rezolvăm acum si
I toios,
I 1 se oprește și se încruntă. me3 _
I Înțeleg ca ai vrut să conduci o armată împ ^
S1
1
I Asta a fost înainte. Fac o pauza, m^ - jupL cu dne- | știe, după care adaug: N-
am venit aici să
p n s U
ot 1
— Nu ani făcut nicto mișcare inip ^ amuza Rhen izbucnește în râs, deși nu pare c
or mea-
a
-— Fiecare mișcare pe care ai Fu ut o egrete, dar
furia V. foarte furios. Și eu sunt mânios și phn ~ g nespus de W W o ^ "“H’^ "“ pc "” ”"
° r“de suferință-
- amărăciunea lut este susținu .
supărat. fa asta.
’ ।ucenUreacție ma așteptam, «ar
N $ . x de toace astea.
Pe f»pr. ™ >•“««' “ « sn,u MMa. Nicioda
Kat
" Viul A' ine* sl te scutești pe »"<
^ .ftCCțclt ii mă bucșei de nimic.
1
țM** *
canoeăwnnCSmScatiner
452 BRJOD KEMMERER
— Am plecat! izbucnesc cu M-am ascuns. Nu m-am întors de bunăvoie aici.
Tu ai poruncit sa fiu adus înapoi in lanțuri. Fac o pauză, apoi conchid: Nu eu
sunt pricina discordiei din regatul tău.
Iși ferește privirea și-mi dau seama cât îl afectează asta. întotdeauna a simțit
foarte intens povara poporului său.
Furia și nefericirea lui nu au 5 tura doar cu mine. Mă cuprin
leg
de mila.
— Rhenr spun încet și mâ întorc spre eL
Prințul tresare și se clatină un pas înapoi.
Mișcarea este atât de neașteptată. încât înțepenesc. Doar atunci îmi dau
seama că nu furia l-a făcut să-și încordeze maxilarul, să se comporte atât de
rigid, ci frica.
In noaptea în care am îngenuncheat în camera Iui,
despre Lilith și arunci am mi-a
auzit frica din vocea iui, când s-a temut că-i jurasem
ei credință. în fiecare anotimp, i-a îndurat tortura. Blestemul ne-a ținut pe
amândoi captivi, dar el a suferit mult mai mult decât mine.
— Nu vreau să -ți fac rău, spun eu.
— Nu fi arogant! Tc-ai aliat cu un regat care ne-a abuzat poporul. Ai stat
alături de mine împotriva lor, Grey, iar acum vii aici cu ei. Karis Luran.,.
— Kans Luran este moartă.
— Știu.
— Cum? De unde știi?
— Nu era singura care avea spioni.
Asta mă surprinde. Nu aveam spioni când eram comandantul gărzii. Nu aveam
niciunuL
Mai înaintez un pas, dar, de daca asta, el rămâne locului.
— Și tu ți ai abuzat poporul, îi spun cu o voce joasă și răgușită, îți pierzi țara.
— Am mai salvat-o. O s-o fac din nou.
- ■ Jveze pe oameni de data asta- -^ ~. - ^ M ^ ^ tor
S i ni o s-o faci? Lu o înaintea
«cesionai, însă doar un ^P o * „
>JJw. Malițiozitatea îi pătrunde în glas, op *

Leu. Nu o s-o respecte. Kans Lutan a condus “J^V^ kd,m noua lor
conducătoare nu sc poate aștepta să șt p ' sxsA cu vorbe blânde.
— Nu vorbi cu dispreț despre L-ia Maral
—Și nu crezi ca Marii Mareșali ai orașelor mele o sa s că băcanii care
^ cu același dispreț? Pentru ca vrea să fie rege
-țownchează în fața unei femei care a
venit la castelul mc ®® ie noapte cu speranțe naive de pace! ..•■•
| û am îngenuncheat în fata ei și-o să faci bine să ^Kt ofe^
r.^ « să mă alin cu SyH ShaW Nici arunc, nu ^ ^' * «ici acum nu am
de gând. Dacă asta înseamnă ca dev
â Vi este stridenta, așa ca-i vorbesc cu blând i bhen, sunt

fratele iau,
^«menește. . adaug-
i ândva, mi-ai întins mâna si-ai zis
I ^V^^ ° ^^ • salvez ceva din relația
Ml întreb daci exista vreo cale sa mai s< necUt prea înde-
j noastră, sl fac vreun progres. Poate c-av^m
1 M*- . ^cu;
— ^Y1 ^stck roundu-se odau

W« ,„«5 în grabă ^ pt„oanS din
AioV’tMUÎ el. E foarte Poslbl1 c j a s-ar P“t“
“ i u - f" ~'-‘ * T;^- ■

•— C
• Antet la mine și sl ml cuprmdl de g să vina a

454 Bkicirp KHMMERER
în prima noaprc când am fost adus înapoi în Ironrosc - iar

apoi Rhen chiar o sa scoată sabia*
Nu are nido șansă. Rhen o prinde de braț și o trage lângă
el. Mișcarea nu c dură* Este*.* dictată de neliniște.
— Nici ci nu vreau să-i fac vreun rău, adaug încet*
Harpcr nu se îndepărtează de Rhen* în schimb, își așaza
mana peste a Iui. Doar atunci îmi dau seama că el tremură.
— Un prieten mi-ar fi spus, zice Rhen. Un frate mi-ar fi
spus.
Poate că are dreptate. Amândoi am făcut greșeli. Chiar și
atunci când a-nceput blestemul, amândoi am judecat greșit*
Fac un pas înapoi și mă uit la Harpcr.
— Fratele tău ar vrea să te vadă înainte să plecăm*
Ea înghite în sec,
— Da. Da, desigur!
Sc uită în ochii mei preț de câteva clipe, iar eu văd emoția
din privirea ei* Știe cc demoni îi bântuie gândurile lui Rhen
și-i stă alături. Totuși, sunt ușurat să știu că nu c singur.
■— Ca și înainte, îi spun ei, nu aș h putut face o alegere
mai bună, domniță!
Harper își depărtează buzele. Vocea-i este foarte blândă:
— încearcă să își protejeze poporul, Grey*
— Și eu fac același lucru.
— Atunci o să-mi ataci țara, replică în cele din urmă Rhen.
— Țara noastră* Ezit înainte să adaug: Și, da. La un
moment dau
Pentru o clipă, afișează □ expresie tristă si descurajată, dar
apoi expresia îi devine neutră și ochii lui nu mai trădează
nicio emoție*
Din haină scot un pergament împăturit și r-I întind. Hârtia
este sigilată cu dâre de ceară verde și neagră.

455 Bkicirp KHMMERER
Nu vrea să-l ia.

— Cc-i ăsta?

O iniw aprigi Ji/rânta
456
LJn dac frate.
^d tot refuza să se întindă după el. Hai
^ mi-1 tl Kkn
^îne rt^H^' 5t™ngându-și pumnuL
^ Pentru binele regatului Embcrfall,
spun eu.
^ta și fac
Scanned with CămScănner

EPILOG
RHEN
ROTESC PERGAMENTUL ÂSTA ÎN MÂINI CÂTEVA ORE SUNT tentat să-

l arunc în foc, deoarece nu o să fiu singurul care o să-l citească,
— Nu mi te amintesc atât de nehotărât, prințe Rhen!
Vocea se aude din umbre, dar nu mă întorc. Au trecut câte- va
săptămâni bune de când vrăjitoarea este aici. Tachinându-mă,
Amcnințându-mâ.
Rotesc din nou pergamentul în mâini.
Harpei ia cina cu fratele ei, dar acum aș da orice să-mi fie
alături.
Aș da orice să întorc timpul până-n dimineața în care Grey a fost
adus înapoi în lanțuri. înainte sa recurg la cruzime ca să aflu adevărul.
înainte să evadeze, dându-și în vileag magia și dreptul din naștere de
față cu toți cei din curte.
înainte să apară Lilith în camera mea cu o nouă oferta.
Mă uit la vrăjitoare. Are o cicatrice îngrozitoare pe gât, pie- |ca
adunându-i-se acolo unde sabia lui Grcy a încercat să-i curme
vhp-
Desfac pergamentul.

BhlhflJ H HUI IM b
Ai pilwi fir /ilrjhin

Nil îmi uMbpi Ml pi tuM
Nn uni ubligA să Lu aMa,

Avrlcați cuvinte pe CMC i k-niti spus înainte „ ,1^. conducă în
ciule și să îl înlănțuie de zid* '
înu tremură din nun mâinile,
— MScat dacă ți-ar fi fost la fel de teamă prima dată, spune ca
iar voccad rMr o șoaptă răutăcioasă.
„Măcar?*
Mărar dacă Grey mi-ar fi spus adevărul.
— Ai puica să ne ucizi pe amândoi, îi zic cir Să ici cc-ți dorești,
— Dacă vă ucid pe amândoi, armata din Syhl Shdlow o să cucerească
regalul EmbcrfalL Poporul tău nu o să mă urmeze. Nu pol să ii influențez pr
Jo^ Alteță. Sc apropie de mine și vorbește mai încet: Nu înțelegi că țelul
meu nu a fost niciodată să îți conduc singură regatul? Țelul meu este s-o fac
alături de tine.
Îmi feresc privirea. Am un nod în gât* Nu poc să fac iarăși așa
ceva.
— O să-l las să cucerească ținutul EmberfalL N-o să mă lupe cu cL
— O s-o faci dacă vrei s-o ții pe Harper aici* cu tine. Tace o clipă,
după care continuă: Nu crezi că i-ar plăcea să se întoarcă în lumea ciî Mi-
ar lua doar o clipa.
O lume unde Harper cra supusă tot timpul riscului.
O lume în care nu aș putea să ajung, dacă Lilith ar răpi-o pe Harper,
Nu pot să respir.
— Grey a găsit un scraver, spune Lilith. Acum este slăbit, dar,
dacă primește ajutor, magia lui o să sc dezvolte repede, și are o
O inrm4 apfi^ îi frânld 459
imi.i h dispoziție, Acum 11 pot învinge, dar, in cele din urmă,

jr
o jî cucerească regatul ăsta dacă nu ne împotrivim,

.«Șaizeci de zile/' Aș vrea să-i pot spune să le transforme
intr-o jțernitate. Aș vrea să-l pot avertiza.
Lilith îmi urmărește fiecare mișcare.
Inspir adânc. Trebuie să fac un plan. îmi strâng pumnii ca
să nu-mi mai tremure.
— Nu o s-o rănești pc Harpcr! Vreau să fie protejau cu orice
P«b
— Bineînțeles, accepta ea cu calm. Mt-c greu să cred că
Grey ar permite să pățească ceva.
—■ Nu vreau să știe c-ai fost aici. Nu vreau sa știe ce
facem. Mă înțelegi?
— Mă pricep să țin secrete. O să-mi accepți oferta? mă-
ntrea- bă după o mică pauză. Am așteptat atât de mult să-ți
revendic ținutul sărac și jalnici
„Oferta* ei. Ca și când aș avea de ales. Ca și când aș
sacrifica-o pe Harpcr pentru ea.
Mă holbez la cuvintele lui Grey.
„Nu mă obliga să fac asta.
Mototolesc scrisoarea și-o arunc în foc.
___ Oa, UlitK fl răspund. O accept!
MULȚUMIRI
fît^'V^ Începem!
O inima apngd și /ronta este cel de-al unsprezecelea roman
pu- tliui, așa că c foarte tentant să mă întorc la partea dedicată
mulțumirilor din cărțile anterioare și să o copiez pur și simplu,
oui ales de vreme ce copiii sunt în camera alăturată și se
chinuie unul pe celalalt, dar îi sunt cu adevărat recunoscătoare
fiecărei persoane care mă sprijină pe mine și cariera mea, și
chiar vreau să stau puțin și să îi numesc pe toți cei de care-mi
amintesc.
Mă tentează și sa alcătuiesc o listă numerotata și doar să o
las așa, deci asta o să fac, mai ales că e singura parte a cărții de
care editorul nu se atinge.
Mulțumesc din suflec
V) Lui Micbacl. (Soțul meu. Este minunat- întotdeauna este pc

primul loc. Nu ai ține cartea asta în mâini fără dragostea și sprijinul
lui.}
2} Mamei mele. Mama este o persoană cu adevărat deosebită,
care... Habar n-am ce voiam să spun, pentru că tocmai am fost
nevoită să întrerup o ceartă între copiii mei. Dar mama este
fenomenală și nu știu ce m-aș face fără ea. Știu că o să înțeleagă de c

■lh? iVtuno Ki MMI ni n
n y am terminat fraza aia, Mulțumesc pentru tot. mamă!
3) Celei mai hune prietene, Bobine (nimicii 1 c iubesc, pur tenul

Ml bucur tui de mult că nc-am niniwut în srrțunira ah de mesaje. în urină
ni midii anii
4) Minunatei melc agente. M uuly I InbKmi. care este ruta- jmsi,
ncînfriraiâ și amabili si nu știu ce m as hce IhrA cal
5) Genialei melc editoare. Maty Kuc Castell.ini, care este Ia fel de
curajoasă și de neînfricata și dc amabili și care nu renunț,1 niciodată
înainte ca limanul meu să-și ating;! potențialul maximi
Nu-mi vine să cred că apelez la o listă numerotată pentru nsuî Dai
acum am început și este doar o chestiune dc timp înainte ca băieții să-
nccapâ sa se bată din nou, deci să merg mai departe?
6) Incredibilei echipe Bloomsbury. Mulțumiri din suflet se
îndreaptă către Cindy Lohf Clairc Stctzcr# Anna Bemard, Lil} Ymglc.
Courtncy Gnfhn, Erica Barmash. Valentina Ricc. Brit- tany Mitchdt
Phocbc Dyer, Bcth Eller. EHcn Holgatc, Emily Moran. Emilv Marplcs,
Cal Kcnny, Jcancttc Lcvy, Don na Mark și spre Diane Aronson și Jill
Amack și redactori, dar si către toți ceilalți dc la Bloomsbury care au
jucat un ral ca această carte sa ajungă în mâinile cale. Să știți că
recunoștința mea este nesfârșită și nu pot să vă spun cât de mult apreciez
eforturile pe caic le-ați depus pentru mine?
7) Mulți oameni au citit acest manuscris, parțial sau total. și mi-au
împărtășit ideile și părerile lor. Mulțumiri deosebite pentru Bobbic
Goecder, Jim HiIdcrbrandt, Hannah McBn- de, MichcIIc MacWhirter,
Duna Petcrireund, Lee Bross, Shyla Strokes, Steph Messa. ]oy Gcorge,
BilI Konigsbcrg, Reba Gordon, Rae Chang. Tracy Houghton, Nicole
Choiniere-Kroeker, Anna Bright și Allie Christo! Cartea nu ar fi ajuns
până aici fără voi toți, Vă mulțumesc?
8) Jodi Picoulc (Da, serios? O, Doamne! Ar fi trebuit să-mi vedeți
cu toții fața când am primit pr 4 mesaj pe Twitter.)

O Mi4 apriftt ÎI JrAnlJ 463
|pinc*c pentru toate părerile și ideile din cartea asta. încă

|p| j vine a crede dl pot să spun că ești prietena mea! VIIK t
r ,r„ —
9> Prietenilor cercetători! Multe mulțumiri doctorului ^rgnn Chancy-

Bouis pentru toate informațiile medicale! îmi
place că pot trimite un mesaj despre cele mai bizare și fantastice jicuații la
care ma pot gândi și să primesc în schimb o analiză piedica^ directa,
Mulțumiri suplimentare lui Steve Horrigan de |j Stane 1 orge CrossFit
pentru răspunsurile despre cățăratul pe țfoarăt transportul animalelor,
instrucția militară șt lupta corp la corp, și mai ales pentru că nu s-a strâmbat
la întrebările mele ciu- d.ucl Toate informațiile oferite au fost exacte și
adevărate; roate greșelile din cartea asta îmi aparțin.
10) Mulțumiri speciale în plus pentru bloggerii de carte,
bookstagrammerii și vloggerii de carte si oricui își folosește vo-
să transform această serie înrr-un succes șt, de vreme ce nu vă pot mulțumi

individual, să știți ca vă văd, vă iubesc și nu vă pot mulțumi îndeajuns!
1^ Băieților familiei Kemmerer, Jonathan, Nick, Sam și âch-ARY
(„Pronunța A-R-Y, mama!”). Vă mulțumesc pentru Ca m-ați lăsat să-mi
urmez visul! Abia aștept să văd cum vi-1 urmați Șl voi pe al vostru. Dar, pe
de altă parte, dacă rut încetau cearta, o să șterg paragraful ăsta!
12) Ție. Da, ție! Și tu faci parte din visul meu. Sunt foarte
recunoscătoare că ți-ai petrecut timpul citind cartea! înseamnă foarte
mult pentru mine că mi-ai invitat personajele în inima ta. deoattCe
Știu că înseamnă că o să le pont cu tine pentru totdeau-
chiar dacă pentru fiecare înseamnă ceva cu totul diferit. îți
Scanned wfth CamScanner

iSBssgs
***-.ST“*Cn
’^fta»
11
wi nr. [ j IL .
aiSJ;"'-
^''Wjfint™
Fwnut 1a/5M4;
Ceti ripț^f
Tigrul r«tnir li
EVER.EST if
JIPOGRAHA am^canner
5-a născut Nebraska, iar plimbat-o pe
Statelor Unite ce înconjoară
pc malul lacului, tn Cleveland^ ^hio,

oprindu-$e adesea pc drum. R rigid s-a
stabil ir acum în apropiere de
Annapolis,

Brigid Kemmerer O Inima Apriga Si Franta

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Brigid Kemmerer O Inima Apriga Si Franta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ScănneaWnCăfnScă n ner

CÂȘTIGĂ COROANA, IIO

„Având parte de un erou tulburător de Idealist, de o eroină hotărâtă fl plină de

Scanned with Cam bc a nne r

„Un Jitntasy deosebit

Scanned witn Uambcanner

l\\tw drew.rk AsupM Jiewtti ediții in KmKi wnun^ jțMîțin

Scanned with UarnîScanner

Scanned with UarnîScanner

Scanned with CamScanner

Scanned with CamScanner

Scanned with CamScanner

Scanned with CamScanner

O face, si cu închid ușa în urma îui,

Vestea mă surprinde atât de mult, încât mă clatin un pas în spate.

Scanned with CamScanner

Scanned with UamScanner

Știu asta. Bineînțeles că știu.

Scanned with CamScanner

— Oamenii încep să discute despre forțele din Disi circ m au ajuns

Scanned with CamScanner

— Harpei'# hli-am petrecut luni de zik urmărindu-i cum re ftiln^sc!

Scanned with CamScanner

Asta-1 bulversează pe Jake preț de o clipă, dar își revine repede.

Scanned with CamScanner

Scanned with CamScahner

Scanned with CamScanner

Scanned with UamScanner

Nu c vulnerabilitate - niciodată —, ci altceva foarte asemănător.

Scanned with Cam^canner

Mâna-mi încremenește pe obrazul lui.

Scanned with UamScanner

Scanned with Cambcanner

-— Când o să câștig, am de gând să comand o duzini striga peste uman

Scanned with CămScanner

Nu o să câștige, Nici măcar cu avantajul pe care i l-am ofCnt deja.

Scanned with UamScanner

Scanned with CamScanner

— Ajută-mă să desfac pânza!

Scanned with CamScanner

Un scravcr, Mi-adnc aminte din copilărie de o poveste despre o

Scanned with UamScanner

Pe toți dracii! E dc groază cum sângele șiroiește din încheie^ rx Din

Tycho sta la tejghea, cu o farfurie cu homari mâncată pe jumătat! în față

Scanned with CamScanner

Scanned with CamScanner

Nu este adevărat, dar n-am chef de spirtoase. Nit-mi erau p, mise

Scanned with CamScanner

— Mâcar nu sunt beat. Privirea*! cade asupra bandajului improvizat cu

Scanned with CamScanner

Scanned with CamScanner

Nu am terminat de mâncat ce era pe cavă, dar se ridică în grabă de pe sruirt și mă

Scanned with Camscanner

t -ewemwr -- ™~ .............. ^«a mă fj|

l MUII. <1 n^iauv^CUC •

En EmhertâE. Moștenitorul dispărut și c.lre nu u*

Scanned with CamScanner

L7E KILOMETRI ÎNTREGI MĂ UTT PE FEREASTRA TRĂSURII. Aerul din

Scanned with CamScanner

EI nu tresare în fața oralelor făcute senini. Nolla Verin i^ tresare,

Scanned with Camscanner

triiiiili mânjii ca să îi dreseze, doar ca să se laude că armăsarii lor .in fost

Scanned with CamScanner

H^u. și cruzi că ravaghii ăsta o să-i determine pe o^*- ^ he dornici

Nu '.TIU dacă mai funcrionează. Este «indura iibi^ir rn fr» , jwrt 5