La hanul vechi de pe coclauri1 Căci pentru vin și pentru tine Mai am în sân trei pumni de aur. Rămâi să-nmormântăm tristețea Și setea fără de-alinare Cu vinul negru de la hanul Din valea umbrelor fugare. Știi tu, frumoaso, că ulciorul Din care bei înfrigurată E făurit din taina sfântă Din taina unui trup de fată. L-a făurit cândva olarul Cel inspirat de duhul rău Din taina unui trup de fată Frumos și cald ca trupul tău. Înmiresmează-te, frumoaso, Ca pe-un altar de mirodenii Cât zarea-i plină de albastru Și lumea plină-i de vedenii Și-atât cât drumurile vieții Mai au pe margini bucurii Că mâine în zadar vei bate La porți de suflete pustii. Iubește-mă acum căci anii Nebănuiți vor pune frâu, Iar clipele iubirii noastre Se scurg ca undele pe râu. Ca mâine-om putrezi-n morminte Uitați, nepomeniți de nimeni, Ca mâine vor veni olarii Să fure lut din țintirime. Iar trupul tău care mi-e astăzi 1 Coclauri = locuri neumblate sau puțin umblate, pustii, îndepărtate. Cel mai iubit dintre limanuri2 Va fi un biet ulcior din care Vor bea drumeții pe la hanuri.
Exerciții:
1. Comentați simbolistica urciorului.
2. Tema timpului este constituită din câteva motive antice și medievale: fugit irreparabile tempus, fortuna labilis, memento mori, carpe diem. Găsiți pentru fiecare motiv câte un citat ilustrativ din text. 3. Credeți că o asemenea dragoste, perisabilă, fragilă, este și profundă? Justificați.