Eseugenia

Feb
An 13

Cu timpul vremea vom atinge

În spaţiu arii vom cuprinde
Tot mediind modul vom prinde
În chinga care totul strânge

Un ghem ce nu e de tăiat
E muma haos, iar tată-băiat
E firul ariadnic de buclat
Tot drept pe ghemul bucălat

V pic metric

Misia
Prim-ultima şi singura, adevărata
Eidos
Filozofie, ideologie
Clv-ul
Concepţia despre lume şi viaţă
Modus vita-mondi pensandi
Vmp
Mvmp

Ce-i lumea pentru fiecare?

Ce-i viaţa pentru orişicare?
A fi sau a nu fi cheie nu este
Şi-aparte broasca, uşa, o poveste
Sunt toate, noi eroii
Dar şi-autorii
Şi spectatorii
Abia când înţelege-vom acestea
Deplină fi-va-n toate şi po-vestea

Calea spre desăvârșire

Leagă potecile la orice greșire
Sare văile anulării
Urcă dealurile îndoielii
Iscă și șterge bariere
Deschide și închide cariere

Personala evanghelie

Ce vrem-putem-simţim-trăim?
Doar mediem!!!
A pune accent, a rămâne placent-ă, placid, nu e act prea farniente ori lucid.
Nimic decât un slalom. Prin patinoarul salon.
Afără-înăuntru, nici că ies, nici că intru.
Orice mă face, ori mă desface, ori mă lasă în pace, e mediere de...des-încurcă-i angelic drace!
Mediez, adică meta şi mate-bolizez! Totul e o permanentă similarizare, pro-neutru-contra.

Identificare în alteritate
Nu tocmai o aparte...jumătate?
Exemplu la juvenili muzica house. Chiar trance. Dance nu se pupă, ci chiar bine se sărută.
Dansul e mereu acuplare, fie şi cu minimă sublimare.
Nu putem nega o chiar senină comunizare a personalităţii de fiecare.

Topica luzziană.
Tornada frazei. Accente metrice aparte.
Accentul metric este un accent-sintagmă, o multitudine tonală în...verb.
Naraţia nu este tot o lirică?
Un cântec, emisie, flux com-substanţial adică?
Naraţia nu e geometrizare, liniaritate. Ci tot meandre.
Frazele lungi, kantian-proustiene sunt totuşi probleme. Nu sunt fireşti. Sunt filozofico-livreşti!
Mereu măsura. Proza, ca şi poezia albă, dar nu atonală, cer un r-acord între ritm-narativ şi melos-liric.
Rima nu e nefirească prozei. E totuşi secundară. Piciorul metric iară.
Să repunem naraţia în armonia ei!
Vorbirea e cântecul divin, ceva mai puţin plin?!
Logos şi pathos în vorbire-artă, sunt creaţie ca uman...produs şi...adaos în univers-haos!

Virtual e totul.
Depinde unde ne ţinem coada şi botul.
Societatea nu poate fi nicicum ideală, fie şi oricât de virtuală.
Societate, adică alteritate de parte. Partea ca sistem. Nicidecum măcar dracul ghem!
Căci natura de orice fel e socialitate şi încă impus model!
Dar şi peste-sub-intra-natura ne baleiază textura!!!
Natură şi supra-natură, aceeaşi textură, web, matrix!!!
Să nu ne mai ascundem după realitate-imanent-imediateţe ori după irealitate-imaginar-transcendent-atot-
entitate! Să nu le mai bălmăjim cu un filtru de idealitate, mereu ne-calibrat pozitiv-neutru-negativ!
Firul ariadnic-angelic nu trebuie rupt-tăiat, vezi Alexandru cu nodul gordian, de dracul-ghem-labirint!

Proza mmsmp(mai mult sau mai puțin) versificată

Curgerea justă în logos/discurs arată, cată
Versul alb e cam calp, nici proză fie și pal...roză
Ce nu e melo-ritmie, deja nic mai scrie(încrustează, lasă urmă)
E praf în vânt

Cabala ca păstrare sau religia, relegare.

Justa mixare!
Deism ca şi ateism, şi invers, nu e compromism!
Simbolismul pragmatic
Totul e o cabală.
Dar nu doar de simboluri, abstracte şi concrete ca atare.
Ci chiar de semne, lucruri ca atare!
O comfigurare întru re-de-virtualizare!!!
Pr-axio-s!
Praxisul axiologic
Meta-mate-trix!!!
Acel trei care leagă unu-unic-totul-întregul de doi-parte-separare.
Taermx

La titlu, chiar interior, nu se pune punct.

Paradoxal sau nu, alte semne se pun.

Ecologia
Sau pozitivitatea pe dos
Ecologia e o eroare!
Pozitivitate partinică.
Atac la miez. Miezul, natură suntem noi acum, dar coaja-sâmburele, natură şi supra-natură suntem tot
noi, cei ce ne vom salva.
Protejând natura atacăm supra-natura!!!
Protejând natura celorlalte trei regnuri o atacăm pe a noastră!
Să fie clar!
Să nu ne amăgim în zadar!
Nu de ecologie avem nevoie!
Ci de reunificarea noastră la paritate cu orice regnitate, umană inclusiv!
Ah. desigur!
Trebuie să avem grijă de biotop!!!
Până putem depăşi stricta dependenţă de el!
E cu totul altceva!
Tot aşa trebuie să avem grijă de sfera divină căreia aparţinem. Să nu ne dez-divinizăm!
Tot aşa, dar esenţial-substanţial, sic!, trebuie să avem grijă de sfera personalităţii!
Care e natură şi supra-, para, pate- natură, sau natură-tur-retur!
Monadă de sine şi tornadă!
Eul a-parte.

Alfa-omega
a-l fa-
om n-ega

nomadă
pomadă
grămadă

Ochiul terţ
Vederea dinlăuntru
Simţul virtual
Şi dacă...
Imanentul e să nu îţi mai placă...
Transcendentul nu omletă o să-ţi facă?
Din orice pui, tragi pe suport, orice placă?
Adună biţi cu nemiluita...
Nu dimensiunea e biruita?

Orice gură se sufocă

O gaură puturoasă de nu îşi alocă
Vecină şi nu chiar
Ambele tot un ponosit bazar!?

Colaj
Cofraj
Aliaj
Mulaj
Sufraj
Concubinaj

Copaie
Copaie-opaiţ
Copaieţ

Consum deci exist?

Eroare!
Consum, deci cad, îngurgitez anomist!
Sintetizez deci personalizez, asimilez!
Consumul e parte, pre-etapă.
Sinteza sine-jur e scopul.

Woody Allen
De cele mai multe ori nu mă distrez.
În rest, nu mă distrez deloc.

Dm variantă:
De obicei habar n-am de chef.
În rest, încă şi mai puţin.

Distrează-te!
Tot cocotă, -izare masculină se numeşte!
Melancolizează, -eşte-te!
Sihăstreală, auto-neutră-hărţuială, poate/parte feminină se numeşte!

Blaga Lucian
Orice carte citită e o boală învinsă.

Dm variantă:
Sau o oală linsă?

Dm
Vreţi să deveniţi imuni la cultură?
Nu vă refuzaţi orice lectură!

Dacă Dumnezeu nu sunt tot eu, acela nu poate fi decât tiranul meu.
Nu am decât să mi-l fac cel puţin partener, fie şi la greu.
Dacă dumnezeu stăpânul sunt tot eu, să am mixare şi de-ca vasal-itate, nu doar la...uşor.

Există viaţă după sex?

Poate nici greaţă, de n-au fost şi alte cauze de dos-faţă!
Există sens şi nonsens după un just mix compromis de...consesns?
Da, dar parteneri!

Har divin?
Logos?
Putere şi sau divină?
Vorbim...virtual.
Toate astea absolute sunt pentru că şi nu sunt.
E superfluu a le lua separat în pomenire şi calcul. Accidental sau şi continuu.
Dar au valoare cu noi întru re-dez-legare.

Nu există infinit. Nici ca nesine.

Nu există finit. În sine.
Există o mediere, mlădiere între ele.
Nesinele ca toate-niciuna şi sinele ca orice-toate.
Între ele se poate stabili o paritate, un parteriat.
Se şi spune.
Fă-te frate cu dracul până treci puntea.
Parte şi neparte, fârtate şi nefârtate pot ajunge la congregaritate!

Coexistenţa e spontan creativă.

Segregaţionismul e continuu disruptor, malign coagulator.
Rasismul e atac-divizare în uman, corpul regnial.
Apartheidul e un rasism bi-etno-local, cu faţă para-democratică?
Miturile rasei pure, ariene, sau al poporului ales, evreu, sunt rasism sadea. Nu doar iluziii hilare,
exagerări dobitoace.
Genomul şi neuro-scoarţa nu divid umanul în vreun fel.

Pathos slav
Nu doar literar-artistic.
Vezi cărţi, piese, romane, muzică...
Pathos caliende meridional-balcanic şi sud-latin
Pathosul slav e mai mult extaz-agonie, melancolie. Spirit şi suflet.
Pathosul latin-balcanic e mai mult hedonic-histrionic. Trupesc-sufletesc.
Răceala nordiştilor. Raţionalismul şi pragmatismul eficienţei nordistice. Spiritual-bio-material.

Ne vrem dumnezeu?
Eroare!
Ne vrem asemenea nouă ca niciunuia alt!
Acesta nu poate fi entitatea supremă.
Dacă dumnezeu nu e totul şi nimic, nu are rost nici nume a-i da. D-apoi a-l mai pomeni.
Dacă dumnezeu este ceva, cineva, şi para-entitate, dar anume, atunci e un biet ce!
Dumnezeu există ca para-entitate, nefiinţa-nefiinţarea, orice şi nimic. Altfel e doar un ce mic!
Nu putem dori identificarea cu divinul, ne-ar fi egal şi declinul. Sfârşitul.
Ci doar paritate, parteneriat.
Cum şi el spune. Vino la dreapta mea!
Dracul ghem e dumnezeul suprem.
Îngerul de-din om şieşi decăzut e tot-nimicului demonul renăscut!
Crist cu anti-crist s-au luptat...
Finit divin-uman prin divin finit infinit au animat.
Finit divin iniţial, desigur Adam, a căzut din dorinţa de a vrea mai mult totul, pe care îl avea, şi
obţinând...
Fireşte partea!

Diletanţii au plăceri frivole sau doar minore?

Dilematicii au plăcerea pendulării mai mult decât priceperea partajării.
Diferenţialele cam pun patină la preferenţiale.
Departajările relativiste cam fentează gusturile, subiectivismele. Fiind cam septice. Pe când cestelalte
sunt cam sanguinice.

Liderul este abajurul, iar nu lampa sau becul.

Lampa sunt secondanţii, becul e ideologul.
Cauza e un far. Departe de popor-mase, istorie şi viitor, aproape şi ca topor-şiş doar pentru lideri!
Idealul e fenta pe care ne-o aplică absolutul, oferindu-ne un relativ orbitor!

Trebuie pus idealul în bernă, spre a echilibra viaţa-imediatul cu neviaţa-posibilul!

?????

Idealul e mereu steagul greşit pus?, nu!, ridicat din bernă!

Idealul ca steag al cauzei e ferfeniţă de la început!!

În cultură e adevărul.
În civilizare e aurea mediocritas.

Existenţa
Virtual peste-sub-întru virtual
Trebuie să ne asumăm şi condiţia şi necondiţia.
Dualitate mixată. Singura şi ca iluzie adevărată.
Dihotomic şi dialectic, corp sincretic, aliaj feeric!
Că s-ar putea să nu acoperim şi nepartea?...
Că poate nu suntem decât robii cuiva, la cineva, ceva?...
Important e a media!
Totul cu nimic, şi ne vom defini absolut, cap-coadă, noadă-buric!
Nouă anume, buclă de anomie şi nume!
Concurenţă cu deferenţă!
Cooperare circumscrisă cu personalizare decisă!
Întrecere neantagonistă, rămâie toţi pe listă!
Podium nu ca axio-insulă în anomic ocean.

Erotik
Eroik
Ergotik
Egotik

Eros ego est

Rest şi test
Paşnic...contest

Erosul e atracţie cu acţie, recte penetraţie şi reacţie-ejaculare-inoculare!

Urmarea e germinarea.
Deci erosul e totul.
Supravieţuire şi reproducere.
Să ne facem existenţa o pupăză şi eul un cuc!
Şi vom regla anomico-dinamic însăşi dumnezeirea!!!

Atacul la trinitate
Extremele duc continuu un atac la trinitatea umană.
Extrema de jos (delicvenţa, mafia, interlopii) şi cea de sus ( masoneria, ordine secrete, oculta, politica
însăşi) fac de fapt o centură, sunt...de centură! Sunt chinga malignă a umanului mediu dintotdeauna!
Pătura mijlocie şi cea bio-socio deservită sunt constant puse nebenefic...la mijloc!
Însăşi democraţia e o capcană, un laţ pentru cei mulţi, mijlocii şi sărmani.
O ierarhie justă nu poate fi decât cu circumscriere, şi pe mai toate nivelurile concret-abstracte.
Totul e cu dus-întors, important e să echilibrezi metabolismul - hi! - supt-stors!
Metabolism dar şi mate(matic-cuantic)-virtualism!
Putem regla atacul extremei coajă-sâmbure, recte interlopie-politichie, la miez, recte majoritate medie şi
modestă!
Prin reconfigurarea puterii între aceste trei pături!
Dar nu doar social. Ci şi bio-uman. Încă şi divin-uman.
Trebuie să reconsiderăm divinitatea.
Nu bigotic, mit-religios cât prin eidos, ideo-filozofic!
Nu ecumenism, ci liber-conştientism!!!
Nu pragmatism, ci liber axio-praxis personal-comunitar!!!
De ce e mereu în minoritate majoritatea?!
Pare paradoxal!
Întotdeauna majoritatea, umanitatea medie şi modestă a cam fost ciuca extremei sociale de joasă şi înaltă
condiţie! Mereu minoritare ambele!
De ce?
Din cauza ierarhiei prost mediate!
Hai să ne hotărâm odată!
Să reparăm spiţele la cea roată!
Umanitatea trebuie să găsească păturilor sale paritatea.
Parteneriat neantagonist.
Cooperare cu justă partajare.
Combinaţii de eficienţe şi specific, iar nu confruntare de speculaţii, inginerii, rating, etc.
Pare imposibil?
Eidos semper vincit!
Consensul just poate fenta şi nonsensul cel mai frust!!!
Eidos este logos care în dialog şi impus cu haos a creat cosmos, adică ontos şi entos.
Eidos e axio şi praxis, valoare şi realizare-materializare, transcendent şi imanent în conjugare.
Eidos forjează gnosis cu potens şi volens, redând omului dumnezeirea.
Eidos ne rescrie ego laolaltă cu orice alt ens şi cu nefiinţa-nefiinţarea.
Eirdgos!!!
Ego-eidos-ergo-r-ens
Mă atotdescuprind deci îmi nesunt fiind
Înviere inventare revenire

Iahnie
Ierarhie
Ierarh
Yahve
Lehamite
Eparhie

Erotismul
Eliberarea ca forţare tot a punerii în jug.
Erotismul exagerat desigur e o limitate.
A trinităţii umane.
Erotismul ţine de fiziologic, trup-esc, bio-topic, uman şi universal, atot-regnial.
Emotismul just ţine de afect, suflet. Corelaţia dintre spirit şi materie.
Eidosul just, real-virtualist ţine de ilogic şi raţiune, uman şi divin.
Trebuie just personalităţii calibrate acestea toate. Spiritualitate, emotivitate, corporalitate.

Doar cu noi e confruntarea!

Suntem ţărmul ca şi marea!
Poveste şi povestitor
Eroul ei şi-ascultător!
E doar prezentul, ziua, viaţa
Trecutul noapte-i, viitorul dimineaţa!
N-avem nevoie de nimic
De nu ne e coadă-buric!

Tot ce există, ar fi ori ba

Ne e secundă...canava!
Tabloul viu ce se priveşte
Penel şi cel ce zugrăveşte
Altfel de-ar fi
Nici s-ar po-in-vesti!

Cum ne-ar place mai mult

Decât cu sine o confruntare, un consult?
Oricine ne e alt-cineva
Centrăm doar sinea
Nu e ego-t-ism
E circum-peri-des-centralism

Unu ca doi
Unu şi doi ca trei
Trei ca unu

Deviza muşchetarilor
Unul pentru toţi şi toţi pentru unul
E perfect dialectică...doar sinelui.
Închipuiţi-vă unul sau mai mulţi muşchetari ca ideali în altă parte, societate, istorie?
E un nonsens.
Grupul muşchetarilor e doar lor valabil şi nici. Ca deviză.
Deviza extinsă este:
Unul care suntem, mediind orice-toate-nimic dar anume, plus-minus infinit, poate com-verge şi nesinea
absolută, nu doar sinea proprie.
Toate lui în parte, dar nici el contra-pro-neutru total lor!
Dacă mă bag-scot just coadă-cot, e clar că...mă scot!

Dizidenţă de ifoseală
Baroneasa pseudo-dizidentă, ajunsă de un premiu barosan
Phârţa Mullier
Pamflet
A fost odată prin Românik roată
O harţă de mullier/morăriță/moacă frptă
Moară stricată la chip și voce
De condiţie.
Aşa-zis încercată de noua opresiva orânduire, chit că mai cu ocolire.
Dar a ei izmenire a întrecut măsuri.

Gnosis-pathos-potens
Triada eului însuşit
Ştiu-vreau-pot
Din mine mie mă scot!
Ce nu se subliniază:
Totul în orice prin noi viiază
Restul e secundaritate, noi ne suntem unicitate şi complementaritate.
Prin trei noi ca unu-uniune şi doi-diversitate ne revenim
Parteneriatul şi paritatea cu nefiinţa-rea e salvarea.
Unul prin doi şi trei. Iar nu aparteuri între....ei.
Eu, jurul şi returul
Eu, toto surul
La yin-alb-viaţă-dimensiune şi yang-negru-nondimensiune sunt mijlocitorul
Lumina vieţii nu poate fi albă sau neagră, aceea e cea cuantică, energia lumii pozitivă şi negativă, a
lumii concrete.
Ci...gri!
Intermedianţa asigură balanţa.
Măsura e...ma-, matrix, mamă sură!
O lume cenuşie?
Aş, ci movulie!
Căci deplasarea spre roşu, adică expansiunea, cosmogonia se poate calibra cu retragerea în albastru, big-
bang, chaos, anomia şi deci devine...violet!
Irisul gri e complement de verde şi bleu. Culorile pure, virtuale. Nu de negru şi căprui. Culorile moarte...

Greşeala e a partajării în dimensiune!!!

Nu a fi sau a nu fi!
Ci a fi şi a nu fi lalolaltă ne va împlini!!!!!!!!!
Cei care separă deja neagă nu doar ambele-oricâte părţi, ci chiar întregimea supremă şi de parte!

Cine afirmă chiar a-fermare, dez-tasează, dez-întăreşte, împrăştie, fărâmă!

Cine neagă, barem agrega-re, lasă loc de o brazdă, ne-agaţă de o speranţă, hi?!

Toate sunt îndoite, concurenţiale, parţial cooperante.Între ele.

Şi nul-unicizante, anulabile între ele. Dar şi faţă de nelucrul-nelucrarea, nefiinţa-atotfiinţa.
Omul poate lega, intracţiona ca parte, îndoire de non-întreg, holocitate şi cu acesta-aceasta.
Deci poate învinge divergenţa, dualismul, dihotomia prin convergenţă, cooperare, conjoncţionare.
Dar cu şi prin a sa totală reconfigurare virtual-cuantică!
Asta nu se scoate în evidenţă!
Desăvârşirea nu e doar regnial-cuantică!
Ci şi virtual-divină!
Personalizarea Nesinelui.

Chermeza din caleaşcă

Parzii chefuiau.
Când se mai trezeau
Câte unul lua hăţurile şi biciul
Şi aplica de-su-pliciul
Pe toţi îi ducea
Pe unde dracul înţărca.

Pardul e supra-zeul.
Omul înzeit şi ulterior îndumnezeit.
Caleaşca e raiaudul .
Călătoriile ar fi...purgatoriul.
Drumurile care duc tur-retur la Roma.

Dm
Para-frază
Toate drumurile duc...tur-retur la Roma!!!
Essentia sau substantia
Imutabilul
Ego sum qui sum
Ousia pentru masa nedefinită, substanţa pură, esenţa de sine?
Ho on
Care este
On şi ontos
Fiinţa divină
Iisus ca Tatăl-mama
Pathos ca întract pentru logos-chaos

Teo+rel
Teoria relativităţii
Restrânsă ori lărgită oricât, ne va sta în gât!!!
Deoarece se referă, poate fi aplicată doar materiei cuantice.
Peste-sub nu mai are valoare.
Indeterminarea nu neagă entropia, dimensiunea.
Ci o egalează...de zero.
Reorientarea în adevăr o putem afla doar corelându-le!
Astfel teo-rel trebuie să devină mediegoens!
Medierea, genia ego şi non-ego, via omnia ego, ens cu n-ens
Lumina plină-crescută este parte cu tina sieşi scăzută
Adică
Esenţa eului salvat decurge din reconversia fiinţării fiinţiale, cosmos sau ontos şi entos, cu nefiinţarea,
chaos sine logos însăşi. Prin pathos, crist, iubire, intracţie, armonie.
Armonia leagă anomia cu nomia, dezordine cu ordine, cantitate cu calitate.

Vibrăm în infinit sau el în noi?

El în noi infimăsură are!
Infimăsură adică infimă măsură, în fir, mă, răsură
...

Simpla idee că am fost creaţi?!

E ultraj!
La idenditatea indefinirii însăşi!
Nu există creaţie sau distrugere, nu există aliniere!
Orice aliniere e calea sigură de...deviere!
Ce poate însemna altceva ne- şi facerea?
Nu există decât modelare-modulare, atot-ceva-configurare!!!!
Dumnezeirea ne e chiar nefirea.
Rămâne de re-făcut întregirea.
Noi îl de-numim, recreăm pe dumnezeu cu...numele meu.

Yin sau femininul alb sau

Yang sau masculinul nefgru sau
Vezi şi punctul din fiecare
Sau dihotomia ca aliaj
Chermetizări
Ermetizare
Chermeză
Chef de prizări
Închiderile petrecute

Pastel

Aliniată marea
Cântec petrecând
Muzica bătând
Vieţii zarea

Disipaţi zorii
Păunii curând
Fiorilor dând
Griuri iluzorii

Cornoraţi copacii
Elfii sugând
Solului redând
Câinele, gonacii

Aura
Matricea energo
Rogvaiv
Albastru
Chakra 5
Libertate, comunicare, cunoaştere
Rpr unv

m-aş face brusc fereastra

ce turnul petrecând
la liman curând
câmpiei re-intrând
volta măiastra
va fi bifând
ambele fluturând
ciot picurând
turnul retur

tandresare
tandreţe
adresare
dresare

se-nchid petale
adânc sărutul
desface lutul
genind infinire

tangentează palma
fese de-avalma
umeri şi-obraji
viu de-aur cofraj
de-mbrăţişări rulaj

neâncetat
pulsând
drumul curând
nu doar tatonând
fir buclat
îl vom fi reglat
start şi finiş
popas pieptiş
răscrucea
lega-vor
supliciul favor

e formă clipa
e funcţie aripa
e fond binomul
reglând atomul
cu net anomul

net anomia e virtualitatea pură.

Anomia şi nomia, irealul şi realul se fac întru armonie, altfele de zero pentru anomie, şi cu orice valoare
pentru nomiile oricare.
Anomia sau anomul
Ianus sau an anuns

Damian Luz