Eseistice

Iunie
2013

Genul ca handicap

Să fie sexul doar o problemă de gen?

Homosexualitatea, incestul, violul şi toate aberaţiile sexuale...
De unde până unde?
Care sunt limitele acceptabilului?
Depinde de context.
Dpd bio-social, natural-divin şi de fel, dar mai ales dpv strict social
căsnicia legală homosexuală e o aberaţie, un nonsens, o ilegalitate ipso
facto!
Perversiunile sexuale sunt nefireşti de fel. Dar acceptabile strict inter şi
personal, până la incidenţa clar negativă cu specia şi societatea. Ca să nu
mai pomenim divinul.
Permisul până la un grad, tabu la ce e peste, ori chiar sub?
Amestecul homosexualului în treburile statului-societăţii prin cererea
legalizării unirii înafara genului este inacceptabil. Penalitate clară!
Ca şi cum ar vrea să aibe un temei, o scuză din partea comunităţii!
S-o facă pe riscul, ruşinea, devierea lui-lor!
La modul absolut, revenind la problema handicapului...
Da, sexul e un handicap, o delimitare, o partajare...

Omul e între chingi.

Luptă de vrei să învingi!

Avem să ne câştigăm întegritatea nu doar în sex, atenţie!

Ci şi integritatea în regn şi între regnurile patru toate!
Ca să nu mai amintim, sau da, de parteneriatul cu dumnezeirea!!
Întregirea cu non-integritatea absolută!
Dar nu prin denaturarea...naturii.
Nu prin artificializare, tehnicizare, cibernetrizare, chiar virtuali-
zare!
Ori pervertiri afectiv-spirituale, ideo-estetice, etc.
Avem de mediat valorile de tot genul între natură şi supra-, sub,
inter-natură!
Ele fiind una, noi între-sub-peste!

Ne putem defini just-personal de jur în chiar indefinire!

Până la o paritate de...idealitate!

Foamea ca detensie, nu ca abstensie

Abstensie adică strângere-extragere, absorbţie lărgită
Vrem totul din nimic, vrem nimic-ul din tot.
Nu suntem tributarii părţii ori ai întregului.
Suntem auto-creatorii comtensiei, toto cum pars, noi ca şi tot-
nimic, dar anume!
Comtensie, adică vibrarea în adâncimea...ecoului, sau lucrarea
dimpreună cu lucrul!

Livrescul
Devierea în artificialul artistic
Nucleul fisurat al artisticului să fie doar livrescul?
Arta decadentă la finalul devenirii – postmodernismul?

Imunizarea virtual-artistică între livrescizare şi sublimare

Livrescul ca sublimare ratată
Gelzia
Lumile Comgene
Mondego

Compendium genesis
Adunare de orice-nicio narare-stare
Eseu şi povestiri
Despre Egomondia
Lumile eterne ale eurilor salvate

Eu sau lumea?
Mereu această alfa-omega întrebare!
Contează?
Diaeternal zis, ştim noi toţi ăştia.
Dia-etern-al, adică din veşnica zi...
Noi fiecare suntem lumea oricare.
După jocul partenerial prim-final.
Desenând între fire-dimensiune şi nefire nenumitul...ghem.
Gelzia, supremul untdelemn! Vinul de har!
Bobiţa de ceară, chihlimbar ce ne ţine în al abisalului pocal!
Caedgoră
Ego-cadră
Steno-geni-gramă

Goen: Cine mă cheamă?

Xang: Fresca Şal, micuţ nou rival! Nu eşti tu Zbang-boo?
Goen: Ah, da, măi! Dormeam un veac mai dovleac, de nu mai
ştiam la număr de lumânărele...
Xang: Şi te-a mişcat al meu sfredelitor apuleu!
Cam da!...
Hai, că şi numele vom fenta...
Păi, altfel cum...
La cât e scrum, un pic de jar nu-i în zadar.
Ai mai scris la ce mi-ai promis?
În cel veac-dovleac cu tine închipuiam o clonă-incest...

Elezonţii – un fel de besti ca elefantome, elefanţi-fantome

El e fantoma
Gelgozii – egouri cuantice, adică nuclee masă din spoturi
energice, dâre de fotoni...

Chiar şi realul, spre a fi perceput clar în relief, trebuie brodat-tivit

cu imaginar.
Nu putem avea o imagine deplină a realului fără a fi cuplată la
virtual.
De fapt şi de drept, avem trei constante, obiective. Datul
personal, cel general (lumea, semenii) şi cel indat total (orice şi
nimic).
Ultimul pe celelalte le conţine!

Poezia e vals, ne levitează.

Proza e tango, ne brutalizează.
Pictura e un papagal răguşit.
Bucuria e extincţia neliniştii
??

Entuziasmul e copilul prematur al bucuriei.

Neliniştea e chiar motorul inerţiei-apatiei.

Ca să-i placi semenului, ar trebui întâi să-ţi displaci, să te ignori?

Femeia
Perfecţiunea, însă vai, deschisă comentariilor!
Femeia e, indiscutabil, ceva foarte de comentat!
Femeia e de admirat! Mai ales cu ochii închişi?
Orice bărbat s-ar dori un Pygmalion. Dar nicio femeie nu s-ar
dori Galateea! Nici înviate de o sculptoriţă.
Femeia nu se găteşte-fardează et co. Anume. Ea s-ar perfecta la
infinit. Doar.
Dacă femeia ar fi chiar perfectă, bărbatul s-ar anihila din proprie
iniţiativă.
Erorile cos perfecţiunea.
Perfecţiunea? Broderie, caleidoscop!

Melancolia e mama Euforiei şi fiica Agoniei.

Extazul şi Agonia sunt frate şi soră.
Agonia e ancestral afectivul.
Apatia e sora vitregă a Agoniei şi Extazului.
Afectiv
Dinspre trup-bio-specio
Plăcere, satisfacere, îndestulare, saţietate, inc, elan
Dinspre spirit-minte-raţio
Sârg, -uinţă, acribie, perseverenţă,
Dinspre suflet chiar
Entuziasm, euforie,

Gelzia
Lumile Comgene
Mondego

Compendium genesis
Adunare de orice-nicio narare-stare
Eseu şi povestiri
Despre Egomondia
Lumile eterne ale eurilor salvate

Eu sau lumea?
Mereu această alfa-omega întrebare!
Contează?
Diaeternal zis, ştim noi toţi ăştia.
Dia-etern-al, adică din veşnica zi...
Noi fiecare suntem lumea oricare.
După jocul partenerial prim-final.
Desenând între fire-dimensiune şi nefire nenumitul...ghem.
Gelzia, supremul untdelemn! Vinul de har!
Bobiţa de ceară, chihlimbar ce ne ţine în al abisalului pocal!

La început a fost strigătul.

Oa!
Ecce fetum!

Tăcerea, adică tot şi nimic.

Cuvântul, adică axispic! Stil şi sens. Penelul şi tuşa.
Pathos, adică drenor.
Partidei dintre Logos şi Haos antrenor şi arbitru, altminteri tot
jucător triadei?!
Nu o păpuşă deschide orice uşă.

Haznaua abundenţiei şi corn-coşul Pandorrei

Dacă tăcerea nu e cel puţin observaţie, iar cel mult meditaţie, nici
nonsens are.
Vorbirea traduce gândirea. Pericol de...trădare!
Exprimarea nu e chiar un bun translator al gândirii.
Simţirea e poliglotă. Mental-bio-comportamentală.

Simt, deci fac fotosinteza socio-artificialului cu natural-divinul.

Trăirea umană e încercarea firii şi peste nefire, metabolism
cuantic.
Nu doar peste-sub-intra orice fire, natură, exo-top?!

Spiritualitate
Polivalenţa eidos
Artisticul
Polivalenţa implicită

Actori şi poeţi
Botta Emil
Albulescu Mircea, Iorgu V.

Răul sau binele

Urâtul sau frumosul
Nedrept ori drept?
Ce ne tot luăm...în piept?
Nu vedem oare?
Suntem luna de după soare!
Suntem soarele stins
De atâta necuprins!
Nici cu nefirea
Ca ac
Nu ne-am deşira firea!
Nu ne-ar fi nici darac!

Întinde şi celălalt obraz

Adică de fapt
Fă acordul rău-neutru să iasă binele...hâtru!
Iar nu să te umileşti, să te supui răului-nedreptăţii.

A distinge binele divin?

E supremul chin!
Ca şi răul şi neutrul!
Divinitatea greu ne relevă nu bunătatea!
Chit că răul ni-l oferă, nu doar din vechiul testament cu carul, cât
hăul!
Nici măcar neutralitatea ori armonia, post-armaghedonia!
Divinul e indefinibil ca ego. Fiind...non-ego, sau orice-niciun
ego!
Iar ca Sine (adică sine, co-sine, ne-sine laolaltă, într-o ex-
impresie înaltă) e definibil doar prin mijlocirea sinelui nostru
lucrat!

Futurism vetust şi închis?

Trecut novator şi deschis?
Iată ce tors avem de...întors!

De nu vom inversa polaritatea mai sus destinului

Nu vom căpăta loc la masa olimpian-festinului!

Orice ai face
Tot sexul pare...a te satisface!
Orice vrei
Tot cu sex îl...bei?!

Sexul nu-i nicicând destul

Dar alt nimic nu te face mai fudul

Să n-am nimic
Dar sex şi un pic!

Virginitatea e cea mai scurtă...boală.

Sexul e cea mai necesară...tară.

Cel mai deliciu viciu e sexul

Şi femeia nefrumoasă
Are o gaură prietenoasă
Şi bărbatul nefutăcios
Are un istrument mai tăricios
Pentru sex
Orice sculă e fără complex
Nicio unealtă nu-i de pus la index

Femeile nu s-ar mulţumi nici cu un prinţ.

Bărbatul acceptă şi Cenuşăreasa!

Dragostea este practicarea idealului, deci tot o convenţie?!

Dragostea este un zombi prea cochet!

Dragostea e realitatea vie de la o oră de...zbenguială până la nişte
ani de...amăgeală.

Dragoste, tu, dragoste!

Eşti cea mai faină pacoste!

Fie şi oricât de truism

Cuplul şi ca dualism
Dragostea e...altruism

Ce ne împinge?
Orice ne-ar...stinge!
Ce ne aprinde?
Orice ne-ar cuprinde!

Arta
Comunicantele
Interpret, adică autorul topit în receptor, spectator, nomia de mes-
tecat anomia.
Receptorul artei, spectator-lector-etc descifrează opera-datul din
perspectiva-datul sa-său, cu ajutor intermediar, după caz, prin in-
terpret, critic, etc.
Triada creaţie-interpretare-receptare
Dat-predat-redat
Actorul, criticul
Pun într-un prezent-continuu valoric-impresionist un produs,
expresie dată.
Chinurile creaţiei au o finalitate. Opera.
Nu finis coronat opera!
Ci chinurile creaţiei, asumarea reconfigurării sublime de real-
ideal!
Contemporaneitatea clasicilor?
Orice operă face o torsiune dat-indat, vecie-vremelnicie!
Gradul de mediere, fin-amplitudinea operei o face plus-minus
trecător-nepieritoare!
Actor
Construirea rolului
În descifrarea rolului actorul, interpretul ar începe prin mimesis.
Derulare, parcurgere, ceva mecanic-neutru. Copiere prin
suprapunere.
În focurile modelării avem desigur samsara-încercări-treceri pe
fond de thanatos-catharsis, variante vii-moarte-leşinate, ha.
Finalmente s-ar obţine nirvana, echilibrium...
Pecetea unui hybris rămâne, un motor al rol-vehicului creat.
Îndrăzneala creatoare? Sau mai degrabă...trăitoare?!
Trăirea şi cea mai plată, e totuşi innovare cât de cât cu-rată!
Durată, curată! Minimă dar reală.
Actorii cu un anume potenţial hedonist-histrionic, mistico-magic
se pot juca pe ei cam în orice rol?!

Câmpuri creative
Stoholistic
Stohastic-holistic în, întru creaţie
Elaborare ca un slalom mare pe câmpârtia (câmpia+pârtie)
eternă?!
Asonanţă nu doar în poezie?
Disonanţă nu doar în muzică?
Consonanţă nu doar ca joc între ton şi nuanţă?

Nu umblă după fuste

Ci doar ce-i sub ele să guste!

Nu câţi îs cu nădragi
Îi sunt dragi
Ci ceea ce din ei ex-tragi...
Ţi-o trage!
Nu-ţi vine a...rage?

Demografic femeia e jumătatea plină.

Preferată însă goală de ambele chiar?!

E plină de virtuţi femeia goală.

Femeia-i plină de virtuţi

Gând goală-aşteaptă s-o...săruţi

Umbra
Sinele ca umbră a eului
Eul ca ipostaziere a sinelui.
Prin derogare de la Nesinele...cel mare?
Sinele comun, colectiv, alterativ...
Noi, jurul, restul!
Pune-te sec-chest-ru!
Chest cutie
Secvestru
Ecvestru secvenţă sec chest

Dimi
29 iun an 13 mil 3
Poestyls
Poesis stylum
Meşteşugit liric
Poezia ca prinţesă a artei.
Stilul înainte-înapoi de toate
E timpul...etern, şi dacă se va putea şi continuu.
Pentru o revistă-blog-sit a poeziei de calitate garantată.
Techno(e)sis!
Unde fiecare piesă a fost judecată la milimetru-literă, la
metaforă, stih...
Chiar mai mult decât ca întreg!
Ansamblul poate păcăli, amăgi.
Dar e de luat în calcul.
Poezia e biciul şi curcubeul metaforei.
Imaginea suverană, cu şi fără de prihană.
E logos purificat din pathos. Şi invers.
Melancholia distilată în abisal.
Poezia e fac totum întru real-virtual, imaginar şi real.
Poezia e singurul ideal posibil în artă.
Proza de fel, orice text e pasibil de fisiunea cu realul şi fuziunea
cu imaginarul.
Poezia le sublimează absolut.
Dincolo de poezie nu mai e nimic, dar stăpâneşte totul.
Omul salvat e în cămaşa poeziei total re-de-co-edificat!

Cum judecăm-apreciem poezia?

Temă-stil-mesaj...întreit cofraj
Franjuri şi cofraj, poezia ca ideal al virtualului...apanaj?

Partea ca absolut
Integritatis fragmentatio est
A reţine chintesenţa e armonia dintre esenţă şi substanţă.
Dacă o poezie are doar o metaforă, o sintagmă cu valoare, restul
poate fi ignorat, doar aceasta e de citat, de extras.
Blocul de marmură în lături!
Rămână statuia în urma daltei.
Vom ignora poezii, cicluri, volume, poeţi, curente, culturi!...
Vom reproduce doar valori garantate.
Stil-temă-mesaj-metaforă ca pur daurit aliaj-cofraj
Tehno-trop
Trehnop
Tren-hop-ţop?

Să ierarhizăm!
Orice între toate!
Plus-minus dimensiuni, sensuri, direcţii.
Nenumărate punctări şi corecţii
În afara valorii orice ordine nu e decât anarhie nici pură.
În ordinea...valorii putem pune oricâte dimensiuni, reguli, ele nu
vor afecta opera.
Caleidoscopul nonvalorii nu are interior. Valoare de miez adică.
Nonvaloarea e un caleidoscop spart, împrăştiat.
Valoarea e un caleidoscop...forjat-sublimat!
O com-figurare, nu ordine para-aleatoare!

Triptic
Comportaemporal
Portal-temporal-comportament
Temporal-comportamental

Umbre
Orele zilei
Petrec treptele
liniştilor mele
luciri
orele nopţii
retrag scările
lehamitelor mele

năruit labirint
babel subteran
eul vasal
sinelui suveran

pe când defilau exagerările

prin ganguri centrale
la tribune salutate de granguri de mahalale
pe când mărşăluiau mizerabilismele
prin stradele lampionate
de toţi îngerii la campionate
mahalale de mahalale
almanahuri monahale

pulverulent
pulverizez lent
purulent
pururi lent
pull bere şi puroi
purulenţă şi prudenţă
providenţă şi prudenţă

provider şi provenienţă
provider şi pro vid er...

Damian Luz
Iunie
2013