2/1/23, 1:09 PM Ro

Brancuşiada
 
Marteria – materia ca artă
Fram of reference – cadru de referinţe – sistem de repere ptt exp
Tradiţie şi modernitate
Folclorul creaţiei anonime şi cultura creatorilor
Arta pe specific naţional, rasial, continental, universal-planetar
uman...
Desigur că sunt detalii de areal divers.
Dar nu numai etno-socio-rasial.
Artistul anonim sau cult este o placă turnantă în sine a întregii simţiri
omeneşti de materializat artistic. Olar virtual. Iar produsul îşi va pre-
lungi finalizarea chiar la receptor, public, critică, istorie!!
Lumea cotidiană artistului îi e incipienţă mitică. Cu revigorare
persona-lă.
Calea sufletelor eroilor – monumentul complex Tg-Jiu of CBr
Megaliţi. Axis mundi. Pilon cosmic.
Verticalitatea ca acţiune pură. Ptt. Energia ca stare. Activul ca
derula-re.
Orizontalitatea. Materia, forma, aşezarea. Masa. Substanţa la pasiv.
Piatra ca materie dură. Metalul ca materie umanizată. Vezi
producerea.
Dar şi piatra e tăiată, blocuită ptt...
Lemnul ca partener creaţional. Piatra e de învins, schimbat Metalul
de convins, prelucrat. Lemnul de com-promis, coroborat.
Bronzul, aurul, fonta-fierul sunt de re-creat.
Piatra, lemnul sunt de re-maniat.
Materia pre-lucrată de artist e întru re-geneza ei inclusiv, dar fuzio-
nând operei nu doar substanţional ci şi in-formal, trans-.
Statismul de fel al materiei sculpturale e de re-vitalizat, de dinamizat
în fuziune. Nu separat, ori alteral. Lateral.
Ca şi materia sonoră ori literară. Şi ele cam informe, ori pre-formale.
De repus în matricea cu algoritme artistice.
Moalgtrice – matrice şi algoritm ptt
Picasso – despre Prinţesa x – ar sugera faloşie pttcc
Tacha – citeşte taxa – gr v Anastasia
Athena Tacha-Spear – exegetă, şi sculptoriţă
Sidney Gheist – sculptor, exeget brancuşian
Ghemuire şi complinire.
Neoliticul mitic ca atitudine re-compulsivă.
Omul preistoric şi cel ancestral de fel, inclusiv modern, ba şi post-
ecologic, rămâne ghemul, atitudinea scut, iar nu simplu arc, fie şi
voltaic, deşertic-progresist!?
Omul e arc-scut comateriei ca vânat indefinit!!!
Omul e creaţie din re-sine! Nici început, nici sfârşit!

file:///C:/Users/dan/Desktop/marteria.htm 1/4
2/1/23, 1:09 PM Ro

 
Nu există sens, mesaj, dat fără nonsens, inform, indat. Există doar
interferenţa lor. Orice lucru în sine tot la nolucru-nonlucrare re-vine.
Lucrurile, vii sau abstracte sunt numai corelate. Peste şi sub stau
nonlucrul şi com-entitatea. Fârtate şi nefârtate ca virtualitate.
Materia se ridică până la comaterie recâzând astfel tot în ea!
 
Arta e sublimarea dat-indatului prin opera ca formă-fond aparte.
Sublimul artei nu depăşeşte pe cel al altor domenii ori al altor
lucruri, nu neapărat aparte în univers-umanitate-divinitate.
Arta ne rămâne parte. E de depăşit.
Maxima complexitate aparţine eului salvat. În care şi arta s-a reinte-
grat. Şi divin şi universal. Şi din nou uman.   
Maxima complexitate a entităţii corespunde minimei
nonentitaţionale!
Fiind părţi ale aceluiaşi...cursor!
Noi-fiecare, cu finitatea noastră roş-galbenă, putem a ne plia pe
indefi-nirea albastră. Rezultând comtitatea mov!
 
Goana după esenţă duce firesc la sila de orice remanenţă. Dar fond
fără formă e tot o arătare diformă.
Varietatea formală nu e marea scofală. În a informalului relevare.
Ci justa lor combinare. Fuziunea şi a zis infisionabilului!
 
La Brâncuşi respectul fondului pentru formă şi invers ar fi de
monolit!
Nu atât virtual cât mereu insolit?
Naturalul cel mai solid rezumat uman??
 
d-ra Pogany – bronz
axa curbă infinire disculpă. Privire şi fizionomie sunt în
sublimă...vrie.
o fixitate cu mobilitate. Joncţionalitate de vitalitate cu
maiestuozitate.
Goldul exprimă tot vioiciune cu temporizare, aprins cărbune, mai di-
stinsă.
 
Bătaia modelului e în indefinirea oarbă, oricât ar inspira operă
sublimă, aparte. Căci neavând unicitate de sine e pantă întru abisuri
infime.
Orice lucru e viu-există prin relaţia cu jurul şi atât. Mai departe e
spectru, e moarte.
De aici şi aforismul brâncuşian:
La ce bun să lucrezi după model? N-ajungi decât să sculptezi
cadavre.

file:///C:/Users/dan/Desktop/marteria.htm 2/4
2/1/23, 1:09 PM Ro

Caracterul, între altele, e format mai mult de privaţiuni, suferinţe?

Vai de cei care, şi minimal, nu reuşesc a se bucura! Deci tot măsura
a toa-te din orice ne scoate!!!
Să nu luăm suferirea ca pe o melodramatizare, histrionică altfel.
Suferinţa din artă, creaţie, acţiune socială etc., este implicită şi totuşi
necesară dialectic spus. Chiar provocată, dar în slujba misiei!
Suferinţa gratuită, snoabă chiar, e nonsens. Perversiune nu doar
afec-tivă.
Trebuie să cauţi nu posibilul sau imposibilul ci ceea ce le poate
media...pe cale. 
Trebuie să şi nu trebuiască, spre măsură re-firească!!
Lupta cu materia primă, cu adecvarea întru ceva, model au ba,
trebuie să fie mai spre dialog şi parteneriat. Un para-combat?
A creea este a reinventa natura, dar nu în contra ei!!
Esenţial este să putem a ne ţine pe calea re-indefinirii în slalom tur-
re-tur!
Avanti idem standi! Excelsior in abissum! Descendeo celestis!
Tot avansul e cu...stare! Orice re-stare-i şi-avansare!  
A înainta e a te re-posta!
Opera e cu atât mai vie cu cât are un caracter, stil-mesaj-conţinut, 
mai conturat, de reportat vremii şi peste.
Arta nu face decât să reînceapă continuu – Brâncuşi.
Arta este abolirea cap-finalului entropic, dar fără negarea definirii. Ci
o alianţă cu indefinirea de netrecut pe acest nivel. Arta şi-e egală.
Totuşi omul şi-o va re-însuşi ca parte a ne-firii sale.
Prietenia pură e artă de umană natură.
Parteneriatul onest e sublimare de pragmatism agrest.
Adversitatea nedistructivă, necesitar-experimentativ-orientativă e
chiar din start şi lucrativă, nu doar constructivă!
Sculptura râmâne o expresie a acţiunii Naturii – Brâncuşi.
Sculptura este re-vigorarea formei ca dat artistic uman şi atât.
Serveşte majoritar staticul universal. Precum muzica dinamicul, etc.
Pictura - binomul cromoforfic, formă şi culoare...
Dansul - binomul pas-poziţie...
Alte arte cam mediază static-formă-trăsături cu dinamic-situaţii-
feno-mene...
Frumosul este echitatea absolută – Brâncuşi.
Dacă rămâne şi relativ cât de cât, nu?!
Absolutul fără relativ nu ne poate fi decât tot anomie, neant, nefire.
Precât relativul de mărginire, limitare, subordonare, entropie.
Eu am pornit întotdeauna de la  o idee, de la Natură – Brâncuşi.
Natura ca idee supremă poate. Căci logos ar fi sublimare de haos şi
cosmos, anomie şi fire...
 
 

file:///C:/Users/dan/Desktop/marteria.htm 3/4
2/1/23, 1:09 PM Ro

Hibris samsara catharsis ana- şi cathabasis

Coemns – com-ens,
Exingos – ex-in-ego
Ego-gen
Compulsfer –
Rulector – cu devenire pe dreapta comateriei
Diregnezic – idem v m sus
Comgenos – ar fi devenirea în tot-nimic anume
Baloon-balet v  plenul morfo-dinamic baroc sau nu în dans
Baloonet –
Eva-n-es-cent
Ex-horta-ţie
Paradoxalistic –
Coreologie – ştiinţa despre dans
Emfatizat – ex  
 
Măiastra – luna – femeia – fata de împărat
Cântecul ei vindecă orbirea, aduce iluminare
 
 
 
Damian Luz
 

file:///C:/Users/dan/Desktop/marteria.htm 4/4