02.01.2023, 12:28 note omnia dia critice.

htm

 
     
     
 
      sapiențiale
      ultra-esențiale
 
 
      toleranţa
      socio-etică maxi-cotoroanţa
     
      este utopia o infinită toleranţă? o paradoxală socio-armonie? că ordine
sau orânduire
      nu s-ar zice?
      simultan şi continuu e un bluf chiar discontinuu şi lipsitor şi de
conţinut până la urmă.
      luată în relativ, îşi va pierde esenţa absolutist-idealizantă? fi-va
lucrativă?
      unde poate fi marja? să nu se răcească drept rebut şarja?
      toleranţa ca unealtă armonizatoare? ideal, nu? cât de practic-lucrativ
ar fi?
      este intoleranţa o rigoare nefirească? un rău necesar?
      este psihicul mai greu şi nefiresc reglabil prin cutume şi legi
tolerant-intolerante?
      este virtualitatea sa peste relativ-determinismul  fizio-raţional?
      corect spus, doar eul de salvat se poate modula just în comdimensiune!
      spiritul, sufletul, trupul sunt componente ale sale!
      utopia real-ideală este o armonizare plus-minus indefinit. comdefinire.
      reglajul dreapta-stânga se cere cât mai fin-frust?!
      să moară şi capra/necredinţa vecinului/semenului?
      religie intolerantă - oximoron!? mântuire sau ispăşire? iertare sau
pedepsire? jocul cu
      extremele, cam sparge schemele, umflă de vânt teoremele...
      quod licet Jovi, non licet bovi - v.
      sed admiteo r-ego semper  - dar e admitent sinelui-jur toujour?! hi!
     
      religiosul - strictă socialitate?
      v. durkheim
      demonii nu sunt doar comuni. ci şi personali şi până la urmă şi abisali,
nu doar cosmo-
      geni, şi anti-, distructori, deci virtuali.
      religia e tot o constrângere întru...indefinit. o cale a necăii. o
mijlocire cu extrema divi-
      nităţii, altfel sferă a făcut-nefăcutului. de ne putem constitui cursor
pe acest fermoar
      al facerii-desfacerii, metabolism (şi) existential, accedem just în
virtual sadea. sic! ha.
      până la rescrierea fiecăruia între sacru şi profan, putem adera ca şi
colateral la o religie
      justă de sine şi neam. nu inevitabil. căci o gândire-purtare justă poate
suplini şi cel mai
      subţire bigotism, cum e în fapt orice credinţă strict spirituală,
dogmatico-sacră.
      nici nu e credincios real cel care nu se şi îndoieşte. crede şi nu
cerceta...aceste legi,
      căci eşti nebun de le-nţelegi?!
      combinaţia iezuit-coşbuciană e revelatoare. relativul

file:///C:/Users/dan/Desktop/note omnia dia critice.htm 1/6

02.01.2023, 12:28 note omnia dia critice.htm

      e prezent şi în absolutismul religios. logos integră haos spre a crea

cosmos.
      duhul sfânt se plimba peste ape... adică rentitatea pură peste entitatea
de orice fel.
      comateria 'peste' orice materie.
      religiosul a fost imboldul dintotdeauna de a lega regnurile şi nefiinţa.
de a reintegra sau
      a ţine legat omul de toate între cer şi pământ, peste şi dedesupt.
      orice forţă peste fire aduce a nemărginire. divinizarea poate umple
zarea.
      între pământ şi cer toate nasc şi pier, eternitate de şarjabil...fier?
      socialitatea e parte, formă de alteritate. nimic supra- sau sub-natural.
ci co-relational.  
      omul nu integrat în societate mai mult ca în biotop. şi nici în divin!
cosmos şi haos îî sunt
      faţă şi dos, tot el interfaţa, generic logos!!
      virtualmente spus totul e îngăduibil, posibil, determinabil. per total
totul există şi nu!
      sacralitatea strict umană e totuşi exagerare. suntem cam micuţi şi
imperfecţi acum.
      datul ne e strâmt încă. altfel e virtual indefinit. toate sunt egale
faţă de divin, de tot-
      nimic adică. omul e însă nodul gordian al materiei de orice fel. şi
sabia. şi stil. şi penel.
      ca şi şpalt şi rindea (biogenetica modelare).
      nu musai universul social e mai bogat ca cel individual. cei mulţi, fie
şi cu o viaţă mai
      sărăcuţă în trăiri-simţiri-gândiri, au totuşi o virtuală complexitate pe
care societatea
      nu o poate avea din start. ea rămăne parte de uman generic. pe când
insul e logos
      unicizant. societatea rămâne mereu datoare omului, oricâtă vasalitate
incumbă.
      naţia e endogenă virtualmente. societatea e exogenă oricum. marea
societate porneşte
      de la mica personalitate.
      înscrierea în colectiv e tot lateral corectiv. fragmentarismul firii
natural întregit. atenție
      la justa vasalizare. mozaicarea să oglindească, limpezească, nu în plus
să aburească.
      religiile - de ce vechi şi noi? primitive şi moderne? religia, în
esenţă, nu poate fi decât
      una. culte, fie oricâte? în plan infinit sunt toate întemeiate definit.
socio-cultural-istoric.
      şamd. nicio ştiinţă exactă nu le desparte. etape întru definirea omului
în raport cu indefi-
      nirea. şi ele. ca alt uman orice domeniu.
      virtual operăm, oricum o luăm. precizia şi aproximaţia lucrează mână-n
mână. cantita+
      tea şi calitatea, sensul şi nonsensul... asta spune totul! suntem între
plus-minus indefi-
      finit. ne avem de redefinit. simplu!
      temporalul nu e doar funcţional. ci şi matricial. impreună însă rescriu
virtualul. calenda-
      rizarea a sprijinit planificarea şi conceptualizarea în de absolut
edificarea şi eliberarea.
      dar şi iar lor relativizarea!

file:///C:/Users/dan/Desktop/note omnia dia critice.htm 2/6

02.01.2023, 12:28 note omnia dia critice.htm

       
      arta m-a ajutat să scap de orice ideologie - mircea săucan
      arta are ideologia ei. care interacţionează cu altele orişicât.
      ideologia asigură fondul. nu doar ea. ea scrie în fapt mesajul, tema,
morala, mesajul...
      ideologia e modul de a vedea-analiza-interpreta. a regiza adică. tot ce
dă filmului spi-
      ritual-raţional. chiar şi stilul, interpretarea, restul tehnicii de film
e dirijat, ceva mai
      indirect, tot de vederea de ansamblu.
     
      preda
      p redarea etică
      opera sa vizează condiţia umană drept răs-cruce.
      o intersectare între acţiune şi reflecţie, trăirea lucrativ-lucidă.
      preda e un camilpetrescian poziţionat ambiţios de ambele părţi - rural-
citadin.
      artist şi intelectual fac una cvasi-dual.
      fuga de dilemă la preda devine o ştafetă cu ea ca...partener.
      contradictoriul, nu doar omenesc, la autor devine aliat firesc.
      e impropiu să considerăm dramatică opera sa.
      mentalitatea românului de fel combină aparte tragismul şi comicul
existenţial.
      nu e doar balcanismul, şi nici doar pancronismul.
      deşi vechimea naţiei permite luarea în calcul masiv a vânei
paraistorice.
      e de un universalism temeinic, nu doar majoritar etnic.
      e un scriitor care nu lucrează pe extreme, pe strapontine...
      pornind de la heirupismul şi literar-artistic al epocii post-secund-
mondial-razboinice,
      preda a fost un pionier atent la ideologia generică, uman-universală, nu
doar socio-artis-
      tică. un pionier cvasi-autonom la dogmă.
      având avantajul unei nativităţi natural-rurale, gena artistică a evoluat
fertil din start.
      frusteţe cărnoasă de stil şi tematică. previzionând slalomul consecvent
pârtiei.
      evită ţărăneşte a face o tribună politico-ideologică din scrierile sale.
un balon cu fundiţe
      ...roşii.
     
      evul media
      personalizarea e bluf fără relaţionare plus-minus infinit.
      media mai mult separă decât adună. anti-biserică. chit că şi religia
sub-pune în parte
      iar insul divinităţii. când accentuează pe noţiunea de turmă.
      vom reuşi totuşi curând să înţelegem şi să punem în practică ideea
esenţă. a sinelui
      de jur. mântuibil fără înconjur? pulsând între forme şi neformă realiza-
va justa reformă.
      live and let die - paul mccartney ?
      poate - trăieşte de sine-jur, şi tu, şi cu ceilalţi, şi cu oricine-
nimeni drept re-contur.
      respectă cât mai îmbinat şi individualitatea, şi alteritatea, şi divin-
universalitatea.
      tineretul actual preia nu atât ştafeta evoluţiei cât paleta, dar mai
fără penel. pleziris-

file:///C:/Users/dan/Desktop/note omnia dia critice.htm 3/6

02.01.2023, 12:28 note omnia dia critice.htm

      mul nici mai atinge vetustul, dar justul histrionism, altfel întemeiat
pe cult/ură. 
      auto-determinarea nici a auto-dominare nu rezultă, la cât de non-wirless
rămâne!
      figurativ, mde!
      recentismul sună gol, nici anistorist.
     
      umanitate sau regitate
      condiţia umană e de fapt divină, de drept şi de misie (salvare)
      nu suntem ai universului cât ai para-materiei. şi nici strict ai noştri,
euri în sine.
      cine poate imagina divinitatea, îi este deja superior!
      a o şi accesa devine o problemă de timp, spaţiu, modal!!!
      orice altă entitate, concretă sau abstractă, ca şi psihică/afectivă se
scrie...în cercul ei
      de legi. omul e sub şi peste. eventualii alieni ne pot fi adversari doar
cătă vreme nu vor
      depăşi la rândul lor zis simpla condiţie dimensională.
      păşind întru condiţia deifică, devenim egali firii şi nefirii laolaltă,
mai presus ca zeii.
      e o regitate fără supuşi anume, cel mult auto-impuşi. în fond, cei care
cred, vor, au ne-
      voie să creadă! vasalitatea rămâne ca necesitate a echilibrului just-
activ, între toate
      şi nimic mai departe!! mai aprope!! vorba poetului. dispare alteritatea
ca sine, fiind o
      parte de sine-ţi.
      obţinerea condiţiei deifice e marea şi zis imposibila confruntare.
recucerirea eului, între
      sine şi nesine, para orice sine. trinitar, prin redeterminarea bio-
psiho-raţio. plastogenic
      prin decarcerarea din trupul uman (hominid/itate) şi orice altă doar
biomorfie. şi stm,
      adică spaţio-tempo-modal, prin luarea în mână a hăţurilor determinării
de orice fel!
      am fost alungaţi din starea de graţie. raiul şi iadul sunt centura a-
stm. universul, nu
      doar bio-atomic, e şoseaua stm.
      saltul regnic ne-ar putea fi fatal? avem codul neuro-gen(etic), liberul
arbitru. misia e
      de a-l accesa, ajustându-ne sine-nesine comateriei.
      auto-amor? narcisism firesc? de ce nu? şi ce dacă...aşa? totul e firesc
dacă se mediază
      cu nefirea. e mai impropiu normalul strict.
     
      anii 60 ai secolului 20 din mileniul doi
      chintesenţă de uman!?
      a fost pe când:
      ştiinţa era cunoaştere, nu unealtă masonico-mafiotă
      filmul era artă, nu tribună sexo-terro
      politica mai păstra oarece ingenuitate, măcar ideologică
      moda era în armonie între funcţional şi imaginar, nu ultra-ridicol-
fantezistă.
      muzica era un mănunchi de ritm şi melos
      pictura totuşi o cam luase înainte...pe pantă
      omul era regele fericirii sale hippiot-naive încă şi în parte!
     

file:///C:/Users/dan/Desktop/note omnia dia critice.htm 4/6

02.01.2023, 12:28 note omnia dia critice.htm

      paradoxuri reale

      comunismul - faza cea mai avansată a capitalismului
      nonşomeriat, retribuţii perfect-juste, toate asigurările...
      acţionarii - egal salariaţi şi patroni
      sindicatul - clonă de patronat, sau invers?
      capitalul nu va mai fi bancar-material (aur, pietre) ci info-gen
(informational- genetic)
      economia va fi devansată de evoluţia infogenă
      industria, agricultura, comerţul, serviciile, etc., vor deveni o zis
simplă latură a deve-
      nirii de sine-jur.
      actoria şi regia vieţii eului între euri şi nefiinţă va deveni complex-
misia cotidiană!
     
      monarhie
      regalitatea republicană
      regalitatea e o structură specific şi exclusiv feudală
      monarhia constitutională au ba e o capro-varză, o republică suverană?
      după mileniul trei anacronismul monarhiilor, de evident ce este, nici nu
se mai vede.
      spectacol, paradă, prostituţie socio-structurală?!
      un fel de virtualitate impropie. un vis după trezire.
      la români monarhia nu putea deveni tradiţie cu abia patru monarhi.
      carol, ferdinand, carolII, mihai - sunt o linie-două de domnitori
străini şi atât.
      domnia şi alte forme feudale de stăpânire la vârf (cnezat, voievodat,
etc.) au fost fi-
      reşti epocilor respective, feudalism şi sclavagism. acesta din urmă doar
în epoca ro-
      mană.
      dictatorii republicani sunt...tot veriga slabă a democraţiei.
      structura piramidală a oranduirilor feudală şi sclavagistă admitea
firesc domnia la vârf.
      structura nu doar bicefală a oranduirii burgheze, ulterior socialist-
capitaliste, viitor
      liberal-comunitare, nu mai permite.
      anarhism sau tiranie? na-ţi-o mie, dă-mi-o ţie! utopii nici la vârf...de
ţeapă?
     
      devenirea
      da capo al fine
      ab originem ad finis
      imperii -
      necesităţilor absolute - supravieţuire şi reproducere, bio+materiale
      necesităţilor relative - afectiv-spirituale      
      etape
      exploatarea
      1 - omului de către natură-semen-societate:
      medial - or. comunei primitive
      partenerial - or. sclavagistă, feudală   
      socio-economic - or. burgheză
      2 - omului de către societate
      capital - or. capitalistă, liberal-democratice republici, monarhii
constituţionale, etc.
      socio-proprietal - or. socialistă...
      foste şi actuale cele de mai sus!
      viitoare - cele de mai jos!

file:///C:/Users/dan/Desktop/note omnia dia critice.htm 5/6

02.01.2023, 12:28 note omnia dia critice.htm

      3 - omului de către sine:

      medial - or. liberal-comunitară
      partenerial - or. primar-registă
      info(rmaţional)-gen(etic)al - or. egonică - epoca eurilor salvate
      4 - omului de către sine-jur:
      difracţional - or. diegonică. ultimele reglaje între eurile salvate
      refracţional - or. regonică ................ultima absolut!!!!!!!!
      în care oamenii, de fapt urmaşii-urmaşilor lor, vor fi mai egali decât
zeii!
      de aici începe...veşnicia şi perfecţia, idealitatea justă!
      din ce an? pardon, anii sunt ceva terran-temporal. nu ţine de fiinţa
originar şi final
      divină a noastră.
      din...momentul în care vom ţine frâiele spaţiului-timpului-modalului!!!
      simplu, nu?!     
      putem aproxima totuşi inventarea conecţiei neuro-adn - circa 300 an?!
absolut!
      şi inevitabil, însă fatal au ba, după cum ne vom media cu sine-jur!
      numărătoarea inversă a început de când?
      etapele definitivării speciei umane deja ne-ar fi secundare?
      specia hominidă o fi ea superioară celorlalte din toate regnurile. dar e
inferioară însăşi
      misiei, salvării din condiţie!
      condiţia specio-umană e inferioară celei regonice, a fiinţei salvate!!
      evoluţia e peste hominiditate!
      suntem duh întrupat. ne avem de salvat şi ca formă bio-materială, liberă
de spatiu-timp-
      modal, şi ca esenţă, eu, suflet-spirit, model virtual, cursor pe axa
indefinirii!
      încă sisteme relative cum suntem, mai avem câteva etape pînă la sistem
acomplu, adică
      mulat pe spaţiu-timp, model de sine. spre a putea concura cu sistemul
absolut care e co-
      materia, divinitatea, natural şi supranatural.
      remanenţa în virtual ne asigură scorul primar-final!!!
 
      damian luz
 
 
 
       
     
     
     

file:///C:/Users/dan/Desktop/note omnia dia critice.htm 6/6