cat de senzual e un armasar? o masina/rie de ce n-ar fi, la cat de legati de tehnotronie am devenit si vom mai deveni? dar intre si intru? intre organic si anorganic ce forma am adecva? ciborgi! dar intre materie si imaterie? duhuri omnimorfe! bio-(an) organice dar si medii/universuri de sine, pluri-entitationale.
detasare si implicare lucrarea de sine-jur
ce facem daca si nu desfacem, tot intru anomie ne complacem. implicare fara degajare e tot o...gazare. poate nici anihilare cat comfuzare. sigur ca orice are un spin, o rascruce care si spre esec si spre reusita conduce egal virtual. important e contextul ca si restul. ultima poveste ce sunt toate epopeele neamurilor, ce e romanul vietii? alta decat tot dovada ca ne suntem propria scriere. salvarea nu e in abtinerea nemuririi, cat in corelarea ei cu viata, cu efemeritatea, perfectibilitatea, forma-functia... nu visam atat la perfectarea unei existente relative, sau una absoluta, cat la o para-fiintare, si peste-intru nelucru cu...aflare!
conflictul - calea simpla aparent transant-eficienta confruntarea - calea lucrativa concursul imprejurator spre deosebire de concusul de imprejurari, care intretine aleatorul, sau macar il are sambure, cel imprejurator ar fi cheia, medierea adversitatii cu asocierea. corelarea diferentelor si asemanarilor intru obtinerea unitatii, sau a continuitatii in forma si continut. ce statuie tot avem obsesia a ne ridica, desigur preferand aportul celorlalti, mai toti? ne vrem mari si tari, ignorand ca la capete tot moalele e, e! si tot grauntele de nimic a impins spre imensitate intreaga golatate!
rodik - rodina/patria, emblema natiei romanului sigur ca neputintele si privatiunile sunt, in ordine larg-imediata, principala meteahna a vietii. mai departe? prinosul falosul, recte prisosul, imbuibarea nu-s tot insolutiei valea? istoria ca fatalitate sau/si neamul ca simbol al ei? poate mai trecator ca omul e neamul. semenii, macar ca spirite raman peste secole si ere, civilizatiile se trec, se sterg de nu le se mai citeste urma. dar omul inca se simte mai legat de semenul generic, adica neamul, sau orice adunare peste unu, decat si de sine. si n-ar fi prea grav, precat e ignorarea re- comsinelui. caci orice e intre tot si nimic, dar nod intre gaoaza si buric! nu-i paradox, nu-i prostie! e singura cheie intre dialectic si dihotomie!
altfel anume asijderi necum acum-nicicand aici-acolo astfel-altfel anume-nicicum modalul e infratit egal virtual cu intregul si partialul. spatiul si timpul cu celelalte oricare dimensiuni. intre minus si plus infinit orice poate fi definit pana la indefinire. si totusi undeva anume finit si indefinit obtin fratia, justa confreria, axa ca vector, virtualul spor. unde-cum-cand e nodul gordian al fiecaruia, el/ea si spada.
lustratia darea cu dreptu-n stangul artistii oponenti, referenti si indiferenti regimului artistul reflecta epoca, plusminus. unii ajung s-o faca prea aderent-optimist si atunci vor fi ostracizati de urmatoarea generatie, ulteriorul regim, etc. altii, cei esteto-hedonisti ar fi mai curati? binea zicea nea iancu - arta cu tendinta! cum te poti inspira din viata daca nu fiind in nota ei? nici o scuza pentru adulatorii fatisi, obstinati in a face cariera si a-si asigura gloria pe seama unei ideologii cu valente anti-uman-demo-cratice. atentie insa la nuante, tonuri, masuri! arta de fel nu are cum sa fie imorala. exceptiile isi merita oprobiul totusi. marsavia sistemului tine acum de faptul ca ne ocupam de cei mici si indirect vinovati de trecutul ticalosit. pestii mari sunt si raman cei care activ au faramat insi de neam, prin tratamente inumame, nedemocratice propriuzise, ba chiar si ilegale pentru acea vreme. opozitia pasiva, interior cat de rabufninda, sa fi fost calea justa a celor multi? aderenta adulativa, mai si prolifica pe alocuri, sa fie vina cea mare? de ce mereu nu vedem padurea din cauza copacilor? muzicienii si actorii/recitatorii sa fie mai putin vinovati ca autorii/textierii? cota parte fiecare oricum, mde. ideologia etico-esteto-socio-politica e cuiul lui pepelea, spinul din casa. propaganda umfla glanda si o mai si sparge. dar e mai bine in uitare daca ne vom retrage? este candva dupa vremea ei vreo lucrare valabila? a nu intelege partea ataca si deslusirea neintregului, nu doar a intregului, si corelarea lor.
nihilismul ca latura a creatiei nu poti construi fara a darama? de fapt totul e modelare, nu doar distrugere si geneza. orice constrangere sau libertate e necesara virtualitate. ne miscam intre tot si nimic, noi fiecare coada si buric. radicalismul, revolutionarismul, etc sunt excese tot de moment. armonia universala e tot relativa. cea umana e perfectibila. cea divina e absoluta, dar tratata de noi doar astfel ne e fatala. buldozerismul necesar, uneori nu chiar accidental? anarhismul barocist si romantica fronda. ce mi-e tanda ce mi-e manda? democratia, moderatia clasicista? sunt necesitati si gratuitati mereu, cu rol la greu. a modela nu-i doar placere, frumusete, justete.
scrisul ca perversitate mein kampf si principele - carti dialectice sub masca dihotomica sau invers!! corectitudinea ideonomica (logos vs anomie) nu se poate face decat imbinand dilematicul cu dialecticul, partea cu intregul si nepartea si neintregul!! adica totul cu nimic, urmarind mereu ceva! intre absolut si relativ sa tinem fraiele mereu!
gentor ultimul convertor intre materie bio-psiho si imaterie psiho-ratio adneuronul - ultima expresie a comateriei cursorul - rentitatea - rens - fiinta salvata intre atomic (macro mezo si micro) si paraatomic (antimaterie) si eteric (imaterie) este evolutia just-absoluta omul e binomul decaderii in dependenta, materialitate. duh amestecat cu tarana. trebuie sa ne rescriem alcatuirea bio-psiho-rationala ca trinom. spirit-suflet-trup! unitatea trinitara va fi gentorul, cursor intre finit si infinit, intre forma si functie, concret si abstract. comateria este unitatea materiei plusminusatomice, concretul macro-mezo cu cea paraatomice, abstractul micro-nano! in care spatiu-timp-modal sunt una, ultradimensiunea.
prostitutia sau tarele dintotdeauna obeliscul o beli scula... socio-capitalizarea celei mai fizi(ologi)ce activitati umane inca si mai nefasta ca orice ingradire de individ? exista dintotdeauna un razboi surd intre insul uman si orice entitate concreta sau abstracta. societatea, specia, natura, ecosistemul fiind cele mai opresante volens nolens. nu e totusi departe vremea cand autonomia entitatii chintesenta a oricarei alcatuiri, am numit fiinta de mantuit, omul crist-adamic, va fi justa si suficienta spre a modela comateria insasi! omul sau nodul gordian intre materie si imaterie, informatie si structura, logos si haos, isi va afla singur sabia salvatoare, bisturiul regenerarii, firul Ariadnei. lepadarea de satana, tot parte a divinitatii e...partea jumatate. cealalta e lepadarea de angelitate! adica (re) jonctionarea lor! satangelitatea - iata refirea, fire si nefire intru justa infratire! despartirea de angelitate - solutia adamica despartirea de satanitate - solutia cristica religiile toate, intr-un fel sau altul, pun aceeasi problema - binele si raul, relative, de reglat intre, spre obtinerea absolutului. dar si mai clar e sa spunem ca absolut si relativ s-or imbina, perfectiunea spre a genera. cursa pentru obtinerea desavarsirii sa apartina doar speciei umane? e o pista gresita. omul e intru specie in aceasta dimensiune. dar el va sparge alte si alte bariere, si va deveni vector, spin, cursor oricarui flux spatio-tempo-modal!!! viata ca iad, laborator de exprimare de fel, si ca dar, luminare a mantuirii, cu sens aparte. viata traita fara corelarea ideal-imaginarului cu real- pragmaticul e o eroare. o ex-, supunere la orice, de genere. viata e piatra de incercare, dar si fericirea cea mare. deocamdata suntem orbiti de trecut-prezentul ei determinist. este obturat eternprezentul viitor de nevirtualizarea si a gandirii ei, nu strict futuriste, cat peri-dimensionale, d-apoi a modelarii ei existentiale. autonomia intru comaterie ne va oferi justa intelegere, simtire si traire, viata eterna, in fapt virtuala, imaginar-reala.
pacatele capitale - minciuna/demagogia/politica/necinstea preacurvia/prostitutia, violenta/crima/razboiul, coruptia/foloase necuvenite hula/insulta/calomnia/necredinta furtul/insusirea necuvenita problema nu e a le starpi - cat a le tot diminua, cat mai de la baza! cum toate trec in toate, nimic sa dispara propriu zis nu poate!
prostitutia afrontul cel mai mare adus feminitatii nu atat dpv fizic/fiziologic cat dpv socio-etic e sub demnitatea oricui sa forteze natura general- democratica a schimburilor, interactionarii. ca si coruptia si orice alta pesta a purtarii umane, violenta, furt, etc. dar mai ales institutionalizarea ei. e ca si cum ai legaliza spaga, chit ca ea exista dpv al statului si se cheama impozit, si dpv divers, numite speze, comisioane, samd.! mafia, masoneria, cercurile interlope, chiar si institutiile statului pana la un punct, sunt contra individului! sa protejam fiinta de sex opus, asigurandu-i libera adoptie si din acest considerent. libera initiativa are aici un teren mai mult decat necesar. imixtiunea masculina e daunatoare, nu doar ca fiind...de cealalta parte. sa nu punem lupul la oi paznic, chit ca si oile negre se pot dovedi lidere/matroane crunte! dreptul la autonoma folosire a capacitatii (personale) de productie, oricat de barbar-capitalist suna, ramane deocamdata just. capitalismul moare si el, dar mai are pana a se preda. riscurile individualizarii globale sunt ultimul paradox al evolutiei. insul devine un stat in stat? un haos in cosmos? sau un nou nod gordian? pentru o prostitutie justa - principala ramura - jobul pe persoana fizica secundara ramura - jobul pe persoana juridica - bordel/casa de toleranta - reguli - numai dupa varsta legala stricta supraveghere medicala supraveghere si indrumare psihologica libertatea absoluta a optiunii pro- (angajare) si contra (parasire) promovare competitiv-calificanta si indemnizare motivanta paza eficienta si regim complet relaxant, nestresant cam prea ideal, dar firesc necesar, ca orice alt lucru just la orice treaba uman-sociala, mde!
individualizarea globala ultimul paradox al evolutiei pana la virtualizarea globala vom traversa cateva secole o para-oranduire a recircumscrierii insului la sine! autonomiile de tot felul, bio-genetica, informatica si chiar noua arta (desi ea a fost dintotdeauna o rascruce intre etern si istoric) scriu/compun omul cu adevarat nou, deocamdata indumnezeit de sine. mai pe sleau spus - auto-tiranizat. nu e vorba de o justa personalizare, ci de o inchistare intr-un ideal pragmatic! sau intr-un spiritual imaginar! extremele se ating? sau chiar arunca insul in abis?
prostitutie semi-sclavie vinderea fortei de munca/productie capitalism si socialism dependenta si autonomie producator-proprietar-consumator triunghiul clasic al tradarii prostitutia justa e cea care asigura libera expresie de ambe parti si cu imixtiune exclusa ori minima a unui tert ins/ institutie/lege!
ziaristi turnatori - para-modele de luminatori (ai adevarului) prostitutia trebuie sa fie amorul liber tarifat bazat mai ales pe nevoia insistent-decenta a barbatului de sex si a femeii de castig adecvat firii sale, daca in acest domeniu gaseste cu cale a-si valorifica fiinta, resursele creativ-productive. curtezana, gheisa, curva - sa fie totusi un titlu?!
este entitate informationala dumnezeirea? nu putem discuta despre un dumnezeu! el e unic in sensul de total/itate de orice, deci si ne(ori)ce! dar nu de entitate. dumnezeu e orice ens deci n(on)ens. informatia si formatia fac dar si ii sunt perpendiculare dumnezeirii! a spune ca divinul e doar informatie/logos e a nega/ignora restul, creatia dar si vointa (materializarea de la geneza la apocalipsa) divinul e umanitate si universal, fiinta/re si nefiinta/re, totul si nimic! orice alta teorie infirma insasi ideea de absolut a divinitatii. absolutul divin include orice, uman si universal, deci le si exclude, ii sunt neutre. numai entitatea care poate controla dimensiunile comateriei se salveaza de finitudine si indefinire laolalta, obtinand virtualitatea practica, autonomia suflarii de duh asupra lutului!
mala in se - rau in sine mala prohibita - rau prin lege