Eseu eu eseu

16 ian 2013

A cunoaşte e tot a...paşte, a defrişa, cu îndetoate a te raporta.

Nu raţiunea sau logos sunt lideri şi restul...mase.
Toate cu toate se...frământă(ţin vibraţie, ison) şi marele nimic îl...descântă (vibrează, atot-ison-izează).

Kant
Critica raţiunii pure – unde se constată limitele raţiunii, dat asigurat şi indat de palpat virtualizat...
Critica raţiunii practice – unde se trece la materializarea ambelor, fie cum ar fi-sunt...
Critica puterii de judecare – unde se vede că tot mixarea pune sarea, adică ce o fi sau nu, tot interpretatea
ne ţine vreun atu...
Dm expr şi id
Sau nu

Platon
Piept lat!!!
Poreclă
Nume real Aristocle(s)

Ideea ca supra-evaluare în dat, şi ca mască de indat.

Platon şi toţi idealiştii confundă materia virtuală, idei şi sentimente cu o supra-materie!!!
Eroare.
Materia cuantică, concretă are verso pe cea anti.
Materia abstractă, adică produsele simţirii şi gândirii e soră cesteilalte!!!
Dar omul poate re-conjuga de sineşi cele feţe ale dat-indatului!!!
Atât şi e totul!
Ideea e tot dat. Nu există metafizică şi nici (mate-)fizică în cunoaştere, raţiune!!!
Vom realiza o comaterie de sine în care abstract şi concret ne vor fi una, puterea-cunoaşterea-voinţa ne
vor fi com-firea însăşi!!!
Nişte dumnezei reali, tocmai pentru că putem păşi(trece)-sta(biliza) între făcut-nefăcut!
Fatal-dat, fdat sau logos intrinsec, este determinarea ca simplă relativitate.
Indatul nu are nici...indat(anomie, nonsens) d-apoi dat(sens, logică). E logos pur, ne-dat la haos! Hi!

Materia ca mater?!
Substanţa ca mamă a esenţei?
Sau esenţa ca fiică a substanţei?
Ar fi tot una, ha!
Numai că substanţa are înglobată esenţa, determinarea.
Pe când esenţa nu are nici anomie, vreo (haotică) stare-nestare!
Deci esenţa este fiică a substanţei numai din punctul acesteia de vedere, al substanţei.
Dpdv al esenţei ea îşi este mamă şi fiică.
Platon credea că ideile sunt pure şi nasc lucruri, altele, care?
Dacă ideea poate naşte, ea e la rândul ei muritoare. Se contrazice.
Nu pot exista idei pure.
Pot exista bucle ale comateriei în care dat şi indat fuzionează până la replierea cu-pe aceasta.
Ghemul haos admite sub presiune-extincţie de logos-ontos-entos (fiinţa-rea salvată) o buclă, o des-
închidere spaţio-tempo-modală zis liberă, care nu-l afectează per total, în absolut. I se substituie însă în
orice relativ va fi vizat.
Cens călătoreşte, rulează pe firul său etern prin al indefinirii ghem.

Selecţia naturală vizează daturi, programe-cutumă.

Oricum derivaţională, deci imperfectă.
Selecţia virtuală e posibilă în context tot (real-)virtual.
Ea impune un mixaj auto-reglabil dat-indat, perfectă fie şi numai virtual?
Armonie liberă între anomie şi nomie.
Leibnitz
Cea mai bună dintre lumi
Să fie această lume? Că altfel n-ar fi creat-o Cel de Sus?
Aşa, dar aiurea Leibnitz a spus.
Necunoscute sunt căile Domnului.
Nu avem dreptul să credem că aceasta e lumea ideală a Creatorului.
E o superbie.
Dacă există Dumnezeu, el e autorul fie şi numai virtual al oricăror lumi şi nelumi.
Deci aceasta poate fi, vai, doar un rebut, sau o ciornă???!!!!
Şi la cât e de aiurea, de ce ne-ar mira!?
Lumea aceasta este creată de dumnezeire, adică de indefinirea creatoare-distrugătoare, adică
modelatoare de orice-nimic.
Dumnezeul creator, adică fiinţa-rea desăvârşită suntem noi, când-dacă am fi.
Să nu îţi faci chip cioplit!
E valabil pentru orice entitate! Inclusiv un univers întreg!
Ne putem edifica o lume minunată nouă, dar atât.
Orice entitate nu se poate substitui nonentităţii.
Fantomele nu poartă mască. Eul uman poate însă croi...hainele împăratului, acea identitate de curs-are cu
nonidentitatea!!!
Putem călări...alături materia! Dacă vom controla eficient dimensionalul.
Vezi în basm cum trebuia să vină eroul, şi pe cal şi pe lângă...
Comateria nu poate fi trucată, imitată, ci doar atotconfigurată, modelată. Până la a substitui tiparul pe-cu
material-ul.

Oricine ceva face sau des-face nu poate fi decât ceva, determinare, limitare.
Dumnezeu nu are ce şi de creea-distruge, toate-nimic fiindu-i una.
Iar el chiar unul ca (toate-)niciunul.
A fi şi a nu fi numai dumnezeu s-ar numi.
Ce este între a fi şi a nu fi numai ontos, entos, cosmos, logos, haos s-ar numi.

Sexul
Pentru că se poate.
Pentru că există.
Pentru că e ca şi totul!
Pentru că fără el nimic n-ar mai fi cât de cât?
Poate că sexul e chitesenţa eido-psiho-bio-genă ascunsă în cocon zis pur fiziologic.
Sexul
O explorare.
O meditare.
O extrapolare.
O descindere şi o ascensiune, dar şi o înşurubare în tornada...indefinirii.
Sexul ca atot-cu-des-re-prindere.
Orice lucrare e o plus-minus-infinit de-a-derare.
Ceva-cineva interacţionează cu tot-nimic anume!
Rămân mereu două aspecte.
Ceea ce efectiv determinăm. Trecem din dat-indat în noul dat.
Ceea ce rămâne în clar-obscur, un anume plus-minus jur. Noul dat şi zis indat.
Dar şi aspectul absolut.
Ceea ce ar fi tot-nimic, care ne depăşeşte oricum ar fi să zic.
Indatul generic. Demonico-feeric. Hi.

Gustul şi savorile erotice.

Mirosul şi deliciile erotice.
Palparea şi investiţia epidermico-erotică.
Auzul şi stereo-dinamica infuziei senzorial-erotice.
Văzul şi genito-materializarea nu doar a formelor erotice.

Gustul şi raiul plăcerilor senzo-fizio-raţio-afective

Gastronomia,
Olfactivul şi universul senzo-stelar
Parfumul şi ca iz.
Mirosuri, mirozne, izuri, damfuri, ...

Nodul sau tăierea lui?

Nici-nici!
Bucla!
Soluţia nu e nici di-soluţia.
Sol adică teren, masă.
Luţie adică, diluviu, curgere, energetic...
Po-luţie, disoluţie, insolvenţă...
Masa ca energetic...
Bucla, sau închis-deschisul lucrurilor.
Cursorul care la toate e sporul.
Atotdefinirea rescrie şi indefinirea.

Credinţa
Încredinţarea cea mai bună e aceea că totul-nimic e între-peste, noi pe acolo!
A crede în supranatură e aplecarea spre natura indată a lucrurilor-daturilor.
Filozofia şi arta, lucrările sufletului şi spiritului ne duc spre supra-, atotnatură, abstract-concretul, non-
cuantificabil.
Ştiinţele şi praxisul general bio-socio ne duc spre natura simplă, regnială, concret-abstractă dar
cuantificabilă.
Credinţa mit-religioasă e doar o latură a credinţei generice. Şi nu e superioară ne-credinţei mit-religioase
chiar, inclusiv celorlalte credinţe(umanistice şi exacte-reale domenii).
Credinţa justă e cea în real-virtual, în armonia nomie-anomie care există în absolut. iar în relativ e numai
parţială, dimensională. Iar omul şi-o poate re-aloca prin aplicabilitate zero-maximă.
Aplicarea pe zero-maxim a stringului umanoid, omul salvat, homogenius pe stringul virtual care e
comateria, materia absolută, concret-abstractă.
Dumnezeirea e re-înfrăţirea parte-om-entitate cu nefârtate-dumnezeu-nonentitate!!!
Re-făţuirea Ianus bifrons, mască-înger şi fantomă-duh!
Fantomele nu poartă mască.
Irealitatea nu are nevoie de realităţi.
Dar omul-duh, decondiţionat dimensional, poate adopta pus-scos masca angelo-demonică spontană.
Adică idealul ca entitate e simbioză de nonentitate via orice-nicio simplă entitate.
Verum est ens
Scolastica
Existenţa e adevăr
Verum quia factum
Vico Giambattista
Adevărata cunoaştere e ceea ce facem singuri.
Verum quia faciedum.
Adevărul este de realizat.
Marx: lumea e de schimbat...

Dm
Adevărul şi esenţa
Relativul şi substanţa
Omul e între-peste!
A fi este a trăi-simţi-gândi de sine-jur!
Meta şi mate-fizic una nouă ne fie, restul e colateral-itate şi sau indefinitate.

Adevărata cale
A evoluţiei
E dubla-cale.
A istoricităţii, dimensionalului, cursul pe-în condiţie, debitul, programul.
A para-dimensionalului, planarea pe condiţie, matcă, matrice.
Drumul cu dus-întors, înţeles ca joc la capete între condiţie şi non-condiţie.
Între haos şi cosmos de sine, între ontos şi entos, între real şi ireal-imaginar.
Între imanent şi transcendent.

Împăcat şi protestatar
Para-ro`die
Vezi
Împărat şi proletar

În bărci de fier în marea docare zbuciumândă

Unde lumina lunii strecoară-se plăpândă
Răsfrânţi stau edecarii, repaos de osândă
Trezind pe la răstimpuri stacana vag gemândă

Spuneţi-mi ce e viaţa! Se ridicase unul

Luând în mână sfoara, la barbă-a dus...săpunul
De muncă înrobire, de lene fericire
Prima la mulţi e dată, secunda nu la-oricine

Tesla şi tesla
Sinan la Sinaia
Mamaia la Mamaia
Tătăneasa şi Tartarul
Turtucaia şi Ţuţu ţurţur caia
Ţuţuca aia

Para-dantescă
Pe la-ncruciş de viaţă
Seară ori dimineaţă
Agora sau balcon
Eram cu totu-n ton
Cu mine la nuanţă
Esenţă şi substanţă

În mână având firul

Împuns de trandafirul
Petale mă-nvelind
Ghemul tot deschizând
Fior şi spin de-a plinul
Surâsul şi suspinul

Golgotă şi nirvana
Potopului dau vana
Şi plută peste arcă
Îmi sunt precis şi parcă
Cristul cu maica-n braţe
P-rost-Cristul nu-l înhaţe

Fă-te frate vitreg cu îngerul

Până treci furcile Nirvanei
Starea absolută
Care te şi satisface nu doar te fut..., ă?!

Excesele
Pornografie, injurii (violentare verbală), violenţă fizică, psihică(insistenţă, persistenţă, agasare), bulimie
Banalizare, plafonare, disoluţie
Provin din încercarea ratată a tot-plinului creator-producător plus-minus receptor-consumator.
E o zis stearpă zgândărire a subiectului în baza...obiectului.
Partea vie-concretă cam inversată, ca sens luată, iar cea moartă-abstractă ca...semn?!
Un calc încă odată (de-)ştanţat, cumva re-înglobat, re-înglodat!
Perversiune oricum? Cam, hm!

Perpetuum sexus
Auto-maşinăria
Care revoluţionează geneto-genia??
Genetogenie – lucrarea dintot, lucru şi lucrare, auto-creare!
Poate fi concepută o entitate auto-generativă?
Care aplicată indefinirii să poată culege perpetuuu roadele oricărei de-finiri?!
Desigur!
Modbii – sunt para-entităţi deduse de Luzzy, care sunt nişte noduri ale comateriei, nişte stringuri întru
marele string anomin, para-definirea din coasta indefinirii.
Ei nu pot fi nici distruşi şi nici re-creaţi, sunt negi de neşters. Sunt petele din soare.
Sunt găurile negre ale comateriei, care ţin băierele şi ale celor două forme esenţă de materie, cu a treia
întru-peste, cuantica şi mentica para-inter psihetica.
Cuantica este materia concretă, determinist-entropică.
Mentica este materia abstractă, a-determinist-pantropică.
Psihetica este materia de confluenţă, cuantico-mentică, com-plen-tatorie.
Complentor – care îmbină plenar la nivel genouetic.
Genouetic – care ţine de concret şi abstract, bio şi raţio, mai puţin psiho?
Pantropic – specific sistemelor deschise, com-determinist, semi-holistic...
Dumnezeire
Ar fi o blasfemie să nu-i atribui Domnului orice-ar fi să fie!
El fiind totul absolut, orice şi nimic îi e minim rezolut.
???

Interpretare
Cheia cea mare
Ce sunt şi ce ne pot face
Orice şi nimic-totul la...zgaidarace
Raportul sau dialogul
Sunt epilogul şi prologul
Comunicare
Fuziune şi fisionare

Actare sau actorie

Perfactanţă
Dmvc

JFK
Lucrurile nu se întâmplă. Lucrurile sunt făcute să se petreacă.
Things do not happen. Things are made to happen.

Nu-i să fie, e c-ar tot fi pânî tot s-ar împlini!

Necesitatea, fie cât de în drept, o inundă oricum aleatorul circum-erect!!! Hi!
Orice aştept, oricât de drept îl, le ia totul-nimicul în piept!
Orice ar fi, are un rost şi o mie de nerosturi!
Rostul e moft, să vezi, oricum se bifează anomia(infinitele nerostuiri)!!!
Holix
Holismul matrixist
Atât şi e totul!

Nevoia dreaptă pare sau chiar este de fel, fie şi calea, anti-, ori chiar pro-, ultra-model!?
Fatalitatea necesităţii dar şi aleatoria libertăţii.
Convenţionalismul necesităţii, legalităţii, dreptăţii decurge din determinismul entropic, limitarea de fel.
Ia treceţi orice hotare, şi veţi fi în chiar în nirvanica samsară!
Tam nisam!
Întocmai în nirvanica samsară!
Ultra cabala unei expresii
Eterna pluri-existenţă, atot-trăirea!
Nimic-totul ne este scut şi arc, masă şi energie!
Noi ne suntem prada-scopul-obiect(iv)ul şi vânătorul-mijloacele-subiectul!
Cauza e pauza, efectul e chiar efect(v.sens militar, utilitarul de corp), urmarea sunt secundele forme şi
funcţii, lucruri şi lucrări, mase şi energii.
Constantele sunt doar nodurile pe aceste iţe din ghemul demonic, ghdemon!
C’mon e de înlocuit cu Ghdemon, Ghd’m!!!

Crezi în tine!
Incluzând negarea, vei contra-balansa, dacă nu lămuri, dilema!
Consensul virtual nu e potrivire de sensuri, ori alăturare de nonsensuri, ci corelare de sens şi nonsesns!
Şi tot de jur-retur negând, ceva, şi bumerang, hi, îţi revine!
Negarea poate fi bumerang şi fără dialectică...din prag!
Numai negând, desfizi şi onestul...ne-gând!
Doar afirmând, înneci şi neprihănitul convenţional.

Fie şi mia de soluţii?

Nu ne fie poluţii!!!
O soluţie poate fi o eroare!
O mie de soluţii poate fi o...înnecare!
Una-două căi, fie drept hăis-cea drumul? Ehei!

Ce dorim implicit, poate fi, cât de sucit?!

Fie şi...ne-explicit!

Cu faţa la soare, umbrele sunt şi mai dăunătoare.

Cu dosul la lumină, tot nu te vei curăţa la-pe faţă de...tină?!

Ia din părţi, soarele şi luna

Şi vei fi edificat toată ziua!

Clar-obscurul
Nu se rezolvă cu curul
Şi nici cu faţa
Stai câş, mata!

Când nu-i cale, ia sapă matale!

Hannibal
We will either find a way, or make one.
Vei afla mereu o cale, ori o faci.

Drumul înfundat? Ce ispită la săpat!

Drumul netezit? Ce lene mi-a trezit!

Drumul netezit e capcană pentru cel de lene nărăvit.

Drumul cu obstacole, şir de personale spectacole!

Nu-ţi limita alegerile.

Alegeţi limitele.
Expunvs

Lac să fie, broaşte...puzderie.

Mijloace fie gârlă.

Dar nefăcute plută te duc...târlă!

Nealese căile
Te poartă aiurea dealul şi văile

Aleasă bine calea

Te duce ca valul (pe întreagă) marea

Greşeala ne face opreala.

Greşelile ne dau pintenelile.

Greşind odată, o facem lată.

Greşind mai des, dăm ghes la....progres.

De n-ar fi ratările
Din ce ar creşte experimentările?

Ratările vor fi puse

Să aplaude izbânzile şi nexpuse!

Succesele, nu doar mai şterse, cam lasă în umbră ratările spectacu-l(uci)oase!

Imposibilul e un pinten în burtă. Dar care ne poate ridica din genunchi!

Posibilul poate fi un şut în fund. Dar care des ne cam pune în cur!?

A învinge e vremelnic.
A eşua e veşnic.
A cumpăni e vremelşnic!?

Navigând neîncetat şi drumul virtual îl vom fi creat.

Nevigând vremelnic nici nava nu ne va fi scut-elnic?

Winners don’t quit.

Quitters don’t win.
Vb unvs
Folk

Învingătorii nu aşteapă.
Cei care aşteaptă nu înving.
Folk

Nu alerga spre victorii

Pe căi aleatorii
Nu adăsta ocazia
Te zboară a devălmăşiei...razia

Resemnarea e prietenul fidel şi neîmpăcaţilor.

Neîmpăcarea e duşmanul rataţilor.
Resemnarea e bună, dacă potrivnica soartă răzbună.
Resemnarea e laşitate, dacă e săritură peste oportunitate.

S-a resemnat?
Angajarea tot a re-afirmat!
Lasă uitării?
Şterge şi dâra virtuală a...zării?
Ignoră umbra...atot-configurării?

Rochia de mireasă
Adevărata...alesă!
Costumul de mire
Realul ce nu trebuie să ne mire?
Ce este artă, aparte, unic şi ce este convenţie în nuntire?

Liumzzzbaj
Luzzian limbaj
Vocabularul luzzian
Comvent
Ceva atot-venit, devenit de jur, holigen.
Holigenic – atot-genezic
Comviv – atot-existenţial

Nu ştii de unde...cade piatra!

Sare iepurele! (atenţie, cad pietre!)
De unde sare iepurele să nu fie aruncată piatra!!!

De vrei să guşti înălţarea, nu scuipa pogorârea.

Cine injurie urâtul, nu poate preţui deplin plăcutul.
Descinderea e mai înălţătoare decât urcuşul oarecare.

Şi coborâtul din nor e obositor.

Obositul nu-i firesc

În urcuşul ceresc.

Maya e vraja dezlegată, nu şi desfăcută.

Realitatea rămâne virtuală, fie şi cât de determinată, actuală.
Dar socotită cumva peste-sub ea!
Măiastra ţine mayei...glastra!
Opera ca divinitate nu e doar de universal-uman plinătate!
Răspunsul e conţinut.
Opera e divin-uman-universalitate.
Ce e drept de producţie propriu-zis umană.

Măsura ca lucru poate şi dăuna, devia.

Măsurarea e însă mereu şi cârmă şi navă.
Dacă măsura-etalonul şi măsurarea-croiala sunt juste, fondul, întregul şi părţile, esenţa şi substanţa vor
câştiga certotalmente (cert-total-mente).

Măsura nu e o definitivare, nici ca lucru-formă, nici ca lucrare-funcţie.

Măsura e ajustatea dintre ceva şi orice. Nu doar dintre ceva şi alt-e ceva-uri.

Arta oferă pe drept, şi uneori mai lesne, calea măsurii de aur.

Decât viaţa şi meditatea şi dorinţele...
Dar nu mai personal şi mai ideal de fel?
Arta neexprimând excesiv umanul, nu îi poate fi suficient de...ideală.

Homo homini lupus.

Homo regnialum amicus!!!???
Omul e animalic cu oamenii.
Omul e prietenos cu regnurile, flora-fauna-mineral?
Homo deis exponens
?
Omul e supus, se supune divinităţii...
Dar nu ca supra-natură, ceva aparte, de netrecut. Ci ca parte, completare-întregire, natură a sa devenită.
Omul e cuprindere. Omul devenit e atot-cuprindere anume sieşi.
Atotcuprinderea im-pură, virtuală, e dumnezeirea, mit-religii, eresuri, credinţe şi încredinţări (ştiinţe),
Atotcuprinderea reală, prihănită, e cosmicitatea (ontos şi entos) şi genunea.
Prihănire şi pre-hrănire.
Hrănirea drept maculare
Metabolismul (îngurgitarea nu doar) ca mizerabilizare !
Degurgitarea drept catharsis! Hi!

Catharsis neinterzis
Pişatul şi căcatul sunt precis
Ha!
Nu doar igiena
Ţin catharsisului trena!
Fiziologicul e un indus, inerent catharsis ca şi thanatos, căci e şi ruinarea în timp a maşinăriei!
Umanul trebuie să depăşească fiziologicul.
Să limiteze organicul.
Prin detaşarea de carbonic.
Prin re-nierea la silicat şi azotat.

Biologicul este expus mizeriei carbonice.

Trebuie depăşit stadiul carbonic.
Limitat la esenţialul genomic.
Dar şi acesta bazat pe silicat şi alte elemente prielnice nanogeniei.

Reconstrucţia umanului
Depăşirea regnialităţii.
Depăşirea organicităţii.
Re-căpătarea stării energetice, string-cursor, zip al comateriei.
Umanul datorează prea mult universalului şi prea puţin divinului.
Trebuie recreat echilibrul cu uman drept cumpănă iar şi clar între divin-obscur şi universal-clar!!!
Desăvirşirea umană nu e doar spiritual-etică.
Încă mai mult e bio-a-genică.

Arta ne e un mijloc fain de re-ataşare la fiinţa noastră secretă, unică, încă prea absentă.
Să căutăm mai degrabă să ne-o modelăm, creăm singuri decât s-o atragem-consumăm.

Ars curat...
Ego i-maculat
Vita maculat
...

Arta vindecă realul şi imginarul, dar îmbolnăveşte cu aleanul mereu dorul, idealul.
Eul se curăţă cu trăirile de orice plăceri şi nevoi, dar nu cruţă sinele în re-indefinirea sa.

Eul nu se cruţă
Şi când viaţa curăţă.

Cine refuză murdăria

Acceptă şi virtualului necurăţia
!!!

Damian Luz