Eseistice

Aug
Vara
An 2011

Credință
Cu ce alt priință?
Sunt religiile și miturile incompatibile între ele și cu restul domeniilor umane și nu doar?
Întâi să stabilim despre ce discutăm.
Credința și cunoașterea peste natură, imediat-ețe, imanent, relativitate, adică în indirectețe, transcendent,
virtualitate sunt religiile, miturile, filozofia, logica, etica de parte, determinarea la braț cu
indeterminarea.
Știința și cercetarea-cunoașterea, tehnica-experimentarea și restul despre natură, dat, determinare au și
ele cotă întru indeterminare, indat, transcendent, anomie, haos... Dar țin frâiele pe drumul inițial. Cu care
ne identificăm deocamdată.
Ideea simplă e că, până la marea mântuire, desăvârșire, atingerea unui echilibru just virtual cu însăși
trini-tatea materiei/dumnezeirii, omul se vede nevoit a adopta poziția revergentă. Îl ia și pe nu și pe da în
brațe.
Se pune totodată în poziția și a lupului și a caprei și a...verzei!!!
Invariabil e, nu putem depăși tot-nimicul fără a ne...păstra în el!!! Ca orice-ceva-cineva, dar cât mai
anume!!
De ce nu ar fi tocmai acesta idealul, absolut și relativ în justă măsură, peste și în acord cu toate. Inclusiv
cu ideea de divinitate???!!!
Divinitatea trebuie înțeleasă corect, just, real-virtual.
Ea este și ce nu este. Deci zis egal există și nu e xistă. Nu e nici un nonsens.
Pentru supranaturalitate nu poate exista nonsens – e, ar fi un nonsens!!!
Nu putem spune că ideea existenței și a nonexistenței divine e o blasfemie!
Dacă dumnezeu, indifent cum ni-l imaginăm, dar nu iconic, nu este și neființa, atunci unde e
atotputenicia, atotprezența, etc sa, sale?
E o aberație să spui că religiile sunt incompatibile între ele. Pot diferi oricât. Dar se referă la același
lucru. Supranatura lucrurilor. Nu putem separa natură de supra-sub-intra-natură!

Bio-cip
Și ciripurile rațiunii științifice
Sunt biocipurile normale?
Între naturalitate și artificialitate
Meandrele virtualității
Supranaturalitatea ca artificialitate
Poate fi salvarea un risc al artificializării absolute?
Cum ne mântuim?
Dezlegare și relegare întru-între tot-nimic?
Spinoasa problemă a evidenței
Organicizarea evidenței, fie și tot parțială?
Biocipul ar fi un mijloc de evidență bio-materială, cvasi-organică, semi-artificială. Se crează un alt
ciborgen-itate.
Vom fi eclectici de ordin divin-uman-universal? Sau vom naște osmoza firească, persoanlă, rescrierea
din tot?
Mereu problema definirii între orice și nimic.
Nu eterna re-întoarcere. Ci veșnic-vremelnic fusuirea, a noastră definirea. Între-întru infinire-indefinire.
Nu există nicio altă misie posibilă.
Ființările de fel și ființele simple se pot limita la entropie.
Omul vrea peste-sub-întru orice să re-fie!!!
Omul este ontos creat divin-universal din logos și haos!!!
De ceva-cineva poate, vom vedea, sau tot de sine, cel salvat!!!
Dacă e creat, atenție, acela e Satan și noi anticristul care îl vom înfrânge definitiv.
Dacă suntem tot noi, e-suntem cristul la care venim, cu care ne re-contopim.
.......

Ultima degringoladă?
De Gringo la da...ta asta?

Logos
Lucrare
A lucra e a crea, modela, transforma
Nu e moartă Jana... Se transformă.
Nimic nu se crează, nimic nu se distruge. Totul se modelează.
Cine cu virtualul mai bine...punctează, fie al său real oricare deși-dar anume, acela just ideal vizează!!!

Soluția e mereu la mijloc.

Totul e intermediere.
La mijloc de centru-mijloc-margine!!!
Suntem punct pe dreapta infinitului-indefinirii.
Suntem nod din ghemul absolut, materie-psihic-spirit.
Nu ne putem salva dintre-între toate-niciuna anume decât tot noi pre nou-nume.

Identitate și eternitate
Perenitate și modelanță
Starea...dinamică, devenirea nu poate fi decât indetotnimic fusuirea!!!
Nu ne dorim identitate fără cu informul-anomia-haosul-abisalul paritate, just real-virtuală egalitate!!!
Persoană și mască, întregul tot parte se...cască!

Teoria stringhastică
Stohastic-string-holistică
Medierea tot-nimic – singura știință-tehnică
A știi și a putea-face este sub pecetea puterii de a răsucirii totul în ne-sinele său, până la expresia de
numitor comun, el nouă, noi lui.
Rens egal ens la puterea infinit supra nens
Ființa salvată este rezultatul raportului dintre orice entitate vie sau abstractă supra nonentitatea, nemăr-
ginirea, dumnezeirea.
Rens – ființa-rea salvată
Ens – entitate vie sau abstractă
Nens – neființa-rea, anomia, abisalul... infinirea, indefinirea

Definirea umană în etapa actuală, zis postmodernă, de mileniu trei

Este evoluția la răscruce? La o nouă, dar care, ce fel?
De observat că s-au adunat. Mai multe dimensiuni. Economicul, ecologicul, tehnologicul, teologicul...
Mai toate s-au remodelat masiv și fugitiv?
Tocmai asta le-a făcut să își releve colateralitatea. Și inter-textura.
Definirea inclusiv umană ar fi simplă.
Omul, restul, dumnezeirea.
Orice este cap-pod între tot și nimic.
Omul este sau ar putea fi singurul care poate uni-alipi-desface-reface tot-nimicul reinventându-se da
capo al fine!!!
Colivia de aur, raiul în care ar sta fără a crâcni doar persoana sa salvată poate fi.
Nodul refăcut din-în-tru ghemul anomiei-haosului.
Pururi tânăr înfășurat în manta-mi...
Eu sunt alfa și omega – zice Crist în Revelația.
El ne e modelul. Deci noi am fi...el.
În credințele asiatice se cere identificarea cu...neidentificatul. tot acolo.
În alte credințe se asigură feririrea prin simplă supunere-ascultare, tot un fel de identificare redus-
impusă...
În credințele mitice prin anumite parteneriate, tot identificări cu celelalte regnuri. Sau duhuri...
Suntem mereu acolo, în medierea orice-toate prin noi!!! Nu? Se mai îndoiește cineva?
Nu e nimic a mai demonstra!
Științele ne spun același lucru în perspectivă. Vom putea controla nu doar materia anorganică, precum
deja, ci și pe cea organică, genomul. Apoi și pe cea psiho-neuronică, mentalul, rațiunea, energiile fine...
Adică totul și nimic la degetul nostru mic!!!
Venit vidit vincit devine wake up, turn on-off, stand bis!
Scoală, dă roată, șezi la loc.
Tot pe loc, pe loc, pe loc, să răsară busuioc! Cântec popular
Scoal‫﮽‬, te-ntoarce, soarta-ți toarce!!!

Reco-instrucție
Redefinirea
Opera mereu actuală e construcția eului, definirea sinelui, mântuirea naturii umane între cea universală,
a regnurilor celelalte și cea divină, supranatura.
Rego edificabo.
r-ego-nsis
gnosis-ego-genesis
cunoaște-te și te vei re-crea
orice-totul de la fiecare începe.
Dar se poate termina cu el mai întâi!
Atenție așadar!
Reedificarea ființei între ființări și neființă
Nimic altceva nu e mai cu priință. Mai de silință. Mai cu știință și credință.

Nu putem trăi decât într-un compromis real-virtual relativ, cvasi-pseudo-completiv. Până la eventuala sa
perfectare și ideală, absolut-relativă.
Idealuri, principii, visări ne susțin și într-ale transcedentalului angrenări. După cum faptele bio-materiale
într-ale imanentului. Se cere însă îmbinarea lor încă mai mult decât, atenție, totală!
Împlinirea ființei între ființare și neființă presupune o supra-sub-intra împlinire a tot-nimicului, co-
materiei, dumnezeirii, firii și nefirii laolaltă!!!
Imposibil? De ce nu tocmai asta strict necesar-posibil?
De ce ar fi alta misia umană, larg-complet spus datoria și darul divin-uman-universal?!
Orice altceva nu e decât desfacere între facere și nefacere! Lucrarea nelucrului întru pierderea și a
acestuia de sine???

Elementele și elementaliile
Elementele abstracte – sensuri, simboluri, metafore – tropi
Figuri de stil și sursemne
Semn și peri-semn
Puterea abstractelor
Elementalii spirituale și sufletești
Alchimie-cabală – calmbk
Bacalbașa

Înțelepciunea din urmă

Totul ca noi.
Noi ca nimic salvat

Îndeamnă-te
La recrerea totului din nimic și invers ca realcătuire a ta.
Ești alfa și omega oricum.
Ce neglijezi îți poate da coate să vezi, dar mai greu-rar și șutul de impuls.
Ce pe-treci sărbătoare oricum îți va asigura chiar pe veci.

Nu ai nimic de făcut. Ai totul de refăcut.

Nu ești nimic alt decât totul cel mic.
Exiști de fel personal în măsura în care te rederulezi între vertical-orizontal, trăirea ca act al simțirii,
facerii, gândirii. Îmbinate.

Naștere și moarte
Coperțile doar unei soarte?
Nașteri și morți
Coperți de sorți?

Fă-te mare!
Treci de Soare!
Sol lumilor solare!
Fă-te mic!
Selenar pitic!
Selector cuantic!

De moarte ești mereu aproape

Abia pot clipele să-ngroape
Zarea din urmă și din față
Întunecată-n seară,-n dimineață!

De nu te ții pe a trăirii-aripă
Zadarnică e orice clipă!
Să simți și să gândești la toate cele
Cât nu ești încă oale și ulcele!

Artă și luptă fie-ți traiul

Aici sunt toate iadul, raiul
Și purgatoriul nendoielnic!
Fii îndrăzneț, dar și sfielnic!

Vorbirea frumoasă dar cam băl-ăngăn-oasă

Calografia și cacografia!
Paulo Cehlo ca unul dintre...maeștrii ei?
Truismele și vălurile pseudo-înțelepciunii
Logoreea poleită

Odată mereu.
Este timpul. Este locul. Este modul.
Vom înțelege că nu poate fi ceva fără totul.
Și totul este nimic.
Dar noi-eu stau între-sub-peste și mă fortific.
Din mine iar.
Cu moartea-definirea mea zis-încheiată pre moarte-anomie-infinire-indefinire-dumnezeire călcând, în-
călecând-descălecând.
De aici vom porni stând.
Să stăm și să judecăm.
Să stăm și să acționăm.
Aici-acum-astfel sunt toate. Noi întru tot-nimic, cap-coadă ce se...dez-re-înnoadă.
Dacă nu atribuim gnozei margini in-de-finite, cum vom înțelege materia ca atotdefinibilă. Ca și voința și
puterea tot în balanță.
Toate sunt peste poate, dar numai la cât pot...scoate.
Orice e posibil în limitele...atotposibilului.
Imposibil e numai imposibilul.
Materia, nu doar atomică, e indestructibilă, dar mai ales divizibilă și componibilă la infinit, ea fiind
indefinirea însăși, ca haos și logos.
Și definiri drept cosmos, entos, ontos, logos, pathos, eidos, estesis, ipostasis, nomen, numerus...
Lucrări în real și în virtual. De reunit ulterior de către ființa salvată în real-virtual.

Eu stau în drum. Și zic. Sunt pregătit. Poate sunt călătorul, ori călăuza. Poate sunt chiar drumul.
Oricum sunt...scrumul?! Căci toate sunt ca niciuna.
Drumul ideal? Cel mediat între real și ireal-imaginar.
Riscul etern-local e de a decalibra, denatura medierea naturii cu supranatura.
Suntem și rămânem în mijlocul lucrurilor toate, deși mereu anume.

Idolatrizarea cunoașterii.
La fel de stupidă și neavenită ca și proslăvirea puterii, sau a voinței, nu oarbe musai.
Logorea întru marea înțelepciune e ca o plagă.
Nu vom obține puteri peste natură strict din forțe abstracte.
Alchimia, cabala, gnoze...
Acestea pot fi trepte ale cunoașterii și puterii asupra materiei generice. Logos inter chaos. Plus-minus
atomice. Nu și asupra materiei virtuale, concret-abstracte.
După cum trăirile sunt nu doar event, desfășurări concret-abstracte, pathos inter chaos.
După cum nici arta nu va fi decât complexă trăire emotiv-estetică, când va reveni ca personalizare
creativă sută la sută. Vom fi fiecare propriul autor-regizor-interpret-spectator.
Comuniunea observator-referent-creator cu referențial-receptor fi-va deplină.

Menthagna
Magna mentalitate
Mentalul genomizat
Sau genomul mentalizat
Fuziunea la rece e posibilă.
Dar nu se referă doar la materia peri-atomică, concretă, universală.
Ci la co-materie, anomie-dumnezeire, haos-logos-cosmos, materia concretă, afectivă și abstract-
spirituală ca una.
Forțele mari-dure se pot calibra cu cele fine și pot spiraliza atotdefinirea ca definire proprie.
A unei para-entități, siens.
Siens – entitatea salvată.
Sau rens, sau coems.

Drumul nostru prin evoluție

Pare și chiar este continuă descarnare-dezesențializare.
În loc de a fi o continuă decantare tot-nimic, noi întru.
Ne-am tot amestecat și departajat de una-alta.
Căutând aparte esență și substanță. Când ele viul împreună îl fac.
Când noi nu ne putem întregi doar cu părțile și cu întregurile. Ci și cu ne-întregimea însăși. Ca ne-sine
ce este.
Mereu însă am intuit un tot-ceva care ne-ar exprima. Pur-sublim. Niciodată de ce atunci nu am ales
tocmai această cale? E într-atât de mirare!
De ce tot baletăm între dihotomic și dialectic? Când merg mereu mână în mână?
Cum putem vorbi de logic fără ilogic? De real fără ireal-imaginar? De artă fără știință? De credință fără
liber conștiință? Sau invers. De cosmos fără haos. Plus medierile lor: logos, pathos, ontos, entos...
Plus interfețele : catharsis, thanatos, samsara, nirvana, oniros, mediumitate...
Algoritmatrici psihe: hibrys, dionisiac, apollinic, hedonie, sado-maso, ebrietate, euforie...
Algorimatrici spirituale: meditație, inspirație, revelație, intuiție, deducție, ...
Anamneză, cateheză, apostazii, epifanii...
Toate sunt și se fac în legământ și despărțământ.
Când totul și nimicul fac corul și țin isonul și lasă omului solo-ul și tonul???
Drumul prin evoluție ar fi de fel o deviere. Ipso facto.
Nu putem evolua. Putem doar plus-minus infinit mate-metaboliza.
Adică a asimila și dezasimila întreag anume materie abstract-concretă. Prin rescrierea de ontos ca nod
refăcut al co-materiei, care e toate: haos, cosmos, entos....
Suntem stringul definit care vibrează în atot-stringul nedefinirii.
Nu există altă cale. Nu are cum.
Nimic fatal.
Dar totul anume personal. Liant direct doar cu divinitatea.
Parțial colateral. Uman-universal.
La infinit indirect și atot-colateral-universal.
De rescris, reedificat, reinventat mie-n sută divin-uman-universal.

Barbarie și civilizație
Sau alt mit difracționar.
Mai și acela paradoxal al bunului sălbatic. Și al răului civilizat, deci, ha!!
Civilizația care pervertește și naturalismul care purifică?
Dar vestul sălbatic?
La ce atâta dihotomie?
Orice dat își are pozitiv-neutru-negativul său.
E nevoie și de o înțelegere mitică și de una religioasă. Ca și de una rațională. În a ne forma just opinia
des-pre supranatură.
Divinul nu este aparte. Universalul și unanul nu sunt inferioare.
Toate sunt una. Dar omul poate fi cheia, chit că e deja ușă-fereastră precum toate între ele la Casa
Deschisă, atotmateria-dumnezeirea.
Lucrurile vii și nevii, concrete și abstracte sunt cărămizile uși-ferestre care fac Realitatea, adică
virtualitatea co-materiei.

Citiți-le și pe sărite!
Dar unde vă opriți aprofundați!
Multe se repetă pentru a putea mai bine pe larg a se dezvolta/adânci/aprofunda
Să nu te incomodeze asta
Nu bat apa în piuă
Ci dez-bat vecia piuliță cu piu(liț)ă
Liță și patron

Meandrele oricâte
Doar o deltă pot comite
Dar fiecare fir
Din ghemul matrix-gordian
E calea în infinit de an
Și ție călăuză
Ca și gardian

Damian Luz