Novembriene
 
 
 
 
Dumnezeu cel mare-mic suntem fiecare. Entitatea întru eliberare-
regrupare.
Lupta întru devenire nu e doar ori majoritar pentru supravieţuire. Nici bio,
nici socio, nici ca nemurire divină. Ci tocmai între-întru.
Salvarea e între fiinţă, fiinţare şi nefiinţă, nefiinţare.
Între haos şi cosmos prin logos.
Să ne definim de sine-jur orice măsură şi contur. Tur-retur la infinit. Spre
a ne redefini just între finit şi nedefinit.
Singura sintetică lecţie a firii-nefirii aceasta e.
Orice altă filozofie de viaţă se include.
Suntem ori ba, deci trebuie a fi, cheia oricărui cod, dar numai a uşilor pe
care ni le...însuşim-potrivim.
Orice altă soluţie ar fi doar...poluare, nici măcar poluţie.
 
O femeie frumoasă oricum.
Până şi ridurile îi...cădeau-veneau ca nişte labii!
 
Poluare sau poluţie?
Vezi gafa unuia.
În engleză e pollution!
Acelaşi cuvânt? vezi şi latina.
 
Polifonofil – v ptt
Plurigenofil?
 
Orfism
Misterul prim-ultim nu are cum a fi decât la purtător.
Toate se descoperă la infinit din orice cuprins, deci din indefinit.
Toate se acoperă din(spre) indefinit spre orice definit.
Ce vom alege?
Ce vom păstra?
Taina sau şi mărturia?
Orice e trădare! Fraudare, deviere...
 
Adam. Căderea. Din divin. Logos mediat cu haos rezultă fiinţarea divină.
Logos mediat cu cosmos pur – fecioara Maria rezultă cosmos-logos, divin
iar.
Dumnezeu suntem noi. Un dumnezeu ca sine doar nu ar avea nevoie de o
entitate concurentă. De un Adam care să greşească.
Un dumnezeu care greşeşte, chiar intenţionat, nu e compatibil.
Omul-salvat pe Adam l-a creat.
Lumea reală e piesa jucată de nişte entităţi divine.
Virtualitatea ne implică în jocul lor nu doar ca piese de joc, personaje
doar.
Ci şi ca actori-creatori, regizori parţial, spectatori nu doar adiţional.
Misiunea noastră e de a ne scoate din jocul general prin creaţia unui rol şi
joc nou, personal.
A ne stabili măsura implicării în(tr-o) realitate. Care e doar parţialitate.
Din virtualitate. Restul e de re-scris, redefinit, re-trăit.
Mijlocirea.
Dar nu ca înlocuire de centru-margine.
Numai ea e menirea.       
Evoluţie şi etapă
Omenirea la  care răscruce?
Nu e(ra) clar dintotdeauna?
Raportarea ceva-toate, orice-nimic?
Toată evoluţia e bluf dpv al virtualului.
Devenirea e mereu de sine-jur. Adaptare, metabolism...
Fie entitate sau pluri-entitate, sistem.
În dimensiune ne emenit...drumul calului, cu ochelari!?
Dar şi acolo-aici sunt poteci, râpe, dealuri, văi...
Totul e însă o câmpie eternă, ternă!
Deşertăciune – numele tău e realitate.
Corn al abundenţei – numele tău e virtual-itate.
Şi atunci?
La ce n idei, legi, porunci?
Câteva sunt esenţele toate!
Pagini multe nu-s a scoate.
 
Dumnezeu nu are nevoie a creea. El e tot-nimic. Nu are de ce a se juca.
Creaţia e divină doar în sensul re-uman. Adică entitatea care se salvează
şi din regnitatea sa.
Omul! – sau rămâne de văzut?
Dumnezeu nu există. Nu e entitate, nici absolută.
Pentru că absolut pur sau de sine e nonsens. Ca şi relativ pur. 
Dumnezeirea există. Căci ea include inexistenţa.
O entitate se poate considera şi absolută numai dacă se poate nega pe
sine.
Acel Dumnezeu există. Dar mai corect trebuie numit dumnezeire.
Dumnezeul real(-virtual)suntem noi, fiecare, cei care ne vom salva, dacă!
Dacă nu rămânem a ne căuta între angelitate şi satanitate.
Dumnezeu e domn al zeilor, un ştab acolo. Cam puţin pentru o fiinţă abso-
lută, nu?
E clar că dumnezeul absolut, adică dumnezeirea trebuie să fie tot ce poate
cuprinde firea şi nefirea. Concret şi abstract, real şi imaginar, plauzibil au
ba.
Dacă Dumnezeu e doar o supra- giga entitate? Cu noi nu poate fi decât în
rivalitate! Căci i-am fi sclavi.
Dacă ne e partener, ne-ar fi cumva egal, deci de ne lui ne-am închina?
Dacă suntem creaţia lui, ne e simplu părinte! Dar viaţa veşnică merge îna-
inte!!! Deci îl putem depăşi total dacă ne vom re-crea, naşte între real şi
virtual mediat total!  
Iată! Putem spune şi crede corect-just în mit-religie, dar şi ba!
Nu ne contrazicem.
Uman realocă sieşi divin şi universal, renăscând din propria cenuşă!
Luaţi alt punct de vedere, gândire, simţire, trăire şi totul devine orbire şi
durere?!
Oricum cădere, alunecare, chiar şi prin înălţare?!
 
 
 
 
Adresa completă
Nume şi prenume
Poreclă şi renume
Telefon fix şi mobile
Strada casa camera ...
Cartier
Localitate
Regiune
Ţară
Continent
Planetă
Sistem solar
Metagalaxie
Univers
Materia
Totul alis nimic
Dumnezeirea
 
 
Plusminusinfinit
Editură
Mira-m-aş
Eul
Eul-universul-lumea
Daniluz şi Arpo clubands
Colectiv
Musly Deoan Arpo Popsy Lonix Popero şi Izgona
Publicaţie a interferenţelor infinire-indefinire concret-abstracte
Mediere şi joncţiune
Fusiune şi fiziune para-cuantică
Zbârcă în infinitul animat
ZIA
Magazin umanistic regizoric
Regia de ansamblu – Luzy
Grafica – Motta
 
Morfombii
Ţinuta umană neobligatorie?
De casă, de lucru, de loisir...
Metamorfia genestică – afluirea meta-plasmei la haos-oceania anomiei!!
 
Publicaţie de sine pentru oricine
 
Nonienii – noii zei
Pulsoizii – mesagerii comateriei
Nonienii sunt totuşi părţi ale nonidentităţii
Nonmisia lor e lupta ca nonintervenţie.
Pulsoizii joacă imaginea lor. Brodează virtual în real.
Oizii adjustă vremelnic imaginea-deşertăciunea.
Omul este oid superior. Ascunsul a toate însă. Întru descifrare la sine iar
cu reluare, rulare.
Existenţa în just-virtualitate o mai mult decât o idealitate.
Idealitatea justă absolutul şi relativul plenar de-gustă.
Cinzeaca de spirit
Publicaţia viri-lit
Zia-cassette
Mag-a-ZIA
Mag-um - magazin umanistic
Publicaţie liliput non-mamut
Pithia piticul grădina
gradena şi arena
universul unitatea unicitatea
lumea limita rea
eul esenţa entitatea
zona aria zeciuiala
 
est unum in pluribus
omnia unum aducteo
fiecare între toţi-toate se scoate
 
timpuls – timp puls plus impus
luznivers – luz univers
tableoscop
ZiuA dintre două nopţi anonimat şi recunoaştere
Scriptoecran omnitematic
Fără preţ înscris numai cel din inimă admis
 
Faraon – ţigan ajuns
Oglindă – geam vopsit
Pilă – de frecat eticul?
Obicei – tic social
Priză – bifurcare la răsuflare? Curentul pe două căi
 
Cimpanzeu timpan zeu cip chip strip clip
 
 
Dionisos club
 
Epigrama şi epitaful
 
Unui slab umorist şi slab candidat la arhitectură
 
Aduce schiţe-i bun de gură
Desene are cu duiumul...
De când tot dă l-arhitectură
Dânsul greşeşte mereu...drumul!
 
Unuia care lua bacşiş
 
Degeaba te-oi uita mata pieziş
Că-n haină unul i-a băgat...un şiş!
 
Minda
 
 
 
Cămătar ca mata, mă-ta ce n-ar da să fiu, e gama ta?
Gamela, Carmela, Carmen n-a amalgamat-o cu găleata care la Aglaie era,
agramata!
 
Filozof ce nimic nu înghiţea? Seneca! Se-neca
 
Beaudelaire – beau de l-aire bordeleză
Lessing less sing
Goethe – eh te go nesc
Lethe goethe goelete de-i gol, ete
 
 
Damian Luz