17.11.

2022, 16:27 Verdana 10 macro

E-s-ens
 
Devenire
Definirea între
infinire şi indefinire
Omul e
lucru-lucrarea de jur-împrejur. Definirea dintre toate-niciuna.
Implicit şi
peste-pe sub dumnezeire.
Dacă vreo
forţă ne-a creat, chiar binele vrându-ni-l, fie-i de bine! Dar tot
trebuie a-i para. Parteneriat, fie, dar tot mie mi-s spre armonie!
Dacă ceva ne
vrea răul-sfârşirea, fie-i cum i-o fi, vom-trebuie a-i para.
Adversitate fie,
dar treci la duel!
Neutralitate, tot
acolo!
Suntem mereu
pro-contra-neutri cu toate-nimic!
Doar definindu-ne
sine-jur  suntem-rămânem în
real-virtual contur.
Putem accepta
orice iniţiere şi chiar finalizare, nu şi altă decât a
noastră
declinare. Re-calibrare. Re-creare.
Păcatul
propriu-zis nu ţine de etic-estetic-etnic-eidetic, istoric, social,
eco-
nomic, mito-religios şamd. Ci de despărţenia de jur!
A ne ignora
re-devenirea. Salvarea şi din noncondiţie!
Ne e dualitate
dumnezeirea?
Suntem fii
Omului, nu ai Domnului, totuşi!
Dacă
dumnezeirea e autoarea tuturor văzutelor şi nevăzutelor,
virtualitatea la lucru, e implicit şi…anihilarea lor.
Căci ce nu
se constituie în dimensiune, nu poate avea nume. Definire.
Între nume
şi număr e haosul. Între calitate şi cantitate nu stă nimic
fără
a fi ceva şi atât. Adică despărţenie în
real-virtual, iar nu salvare întru.
Nomen e dat de
logos. Ens e dat de cosmos. Anomia e dată de haos.
 
Vechea şi
noua scriptură
Riscurile
separării mesajelor
Cartea veche
atestă dumnezeirea ca atotforţă a binelui şi răului.
Just
raportat la atotdefinirea şi a nondefinirii ce este.
Dumnezeirea nu
are parte, deci e şi nepartea.
Definirea e
parte. Deci îşi caută întregirea.  
Dacă
salvarea s-ar afla doar ori majoritar în reîntregire ca entitate anume,
ar
rămâne îndatorată dimensiunii. Deci tot nesalvată.
Dacă
salvarea poate restabili echilibrul activ şi cu neîntregirea, dialogul e
dez-legat.
 
Homo – ca Faber? Ludens?
Sapiens?
Indestul!
Homo regensis !
Sinele ce se
regrupează cu nesinele, regenerându-se real-virtual!
Între dimensiune
şi nondimensiune e singura misiune!
Nicio şi
orice omisiune! 
Re- e- co- de-
misiune!
Hoegmonds – homo
ego ens mond(um) !
Dumnezeu ar fi o
extensie la infinit a indefinirii ori a definirii perfecte?
Dacă Dumnezeu
e fiinţa și rea perfectă cum s-ar împăca cu sinele,
de-
fiinţa-rea? Acolo noi suntem! Între! Pierduţi deocamdată.
Venirea la
dreapta e şi re-venirea de stânga…împrejur.
Jocul serios sau
arta firii impus-liber – eul-trăire, gândire-simţire de una.
 
 

file:///F:/000-comasate/0-0--selec%C8%9Bii----nov-21--/0-0-r-dvd-dm-txt-etc-drds--350-skskio-/1%20scos%2029nov9/1%20a%20oct%20post%2026%… 1/1