Reflexiv

Maximal tiv
 
 
 
 
Maies t
 
  
A trăi e poezie
A simți e prozodie
A face e comedie
Ce rezultă tragedie
Doar Sisifi suntem pe lume
Bolovanul unei glume
Ce se cheamă devenire
Tot nimicului menire
 
Doară clipa e dulceața
Ce mai taie vieții greața
Doar trăirea e idealul
Ce parează sec-realul
 
Orgasmează sufletește
Încă spiritualicește
Și vei rotunji plăcerea
Eului cu nicăierea
 
 
 
Tefi
Teoria filmului
notelegrafii
 
Genericul
Condiție ingrată?
Generic și postgeneric
Urgisirea postgenericului
Dar și lățirea lui la vreo cinci minute e de comă-evitat?
În secolul 20 spectatorii rămâneau și în picioare printre cei care se grăbeau rezistând estetico-eroic.
Acum pe dvd cine ar mai arunca vreo secundă?
Între pană la pălărie și codicil
Afișaj sau integrare
 
Monolog și dialog
Montaj și decupaj
Monologul scoate personajul din spațiu-timp-modal
Dialogul face breșa, e prezentul continuu.
Acțiunea nu e liniaritate cât curgere, indefinire blocată!
A acționa nu implică rotunjime-profunzime.
A medita iar nu e și trăire ca amplitudine.
Monologul e un montaj de sine, dar cu readucerea la un numitor...necomun!
Dialogul e un decupaj, o juruire, cu finalizare de numărător comunizant.
 
A forma e a readuce la sens și consensul cel mai cert încă.
Formă și fond, față și spate.... Și încă nu e tot ce se poate.
Camera – sub-supra-ochiul ca analiză vrac, dar cu penetrare centrazantă, radiară...
 
Obiecte personaj în film
 
În film stilul e regizorul. Dar metaforele pot fi și doar actorii.
Personajele pot rămâne simple...măști.
 
Dinamică și statică în artă
Expunerea, punerea în scenă, analism-descriptivismul în artele dinamice (teatru-film-muzică-balet)
obturează chiar viteza de comunicare, impresionare.
În artele statice (pictura-sculptura-arhitectura) impresiunile(mesaj, temă, cadrare, stil-tropi) își scriu o
derulare implicită, necursivă.
 
E arta subiectivitate multiplu obiectivată?
E creația directețe complinind și indirectețea. Logos cosmicizând haos, enticizând și neființa?
Onticizarea indefinirii...
 
Opera e auto-funcție
Omul e auto-sistem
 
Mulțimea valorilor ca atotcuprindere plus-minus dezimplică axiologicul însuși
Rezistența nu ține de dimensional cât de cursorizarea tensional-intensionalului.
V legile și formulele tensiune-intensitate, presiune-rezistență-----------
Meritocrație
Mediocrație
Miniocrație
Nu e drept să delimităm nearmonios valorile. Între plus-minus și valoarea cade în indefinit, nonsesns.
Toate au valoare numai între ele.
 
  
 
Riscul etern
A nu te acorda fin-brut cu ne-numitul tern
 
Nu dihotomia sau dialectica rivale!
Nici amestecate!
Parteneriale!
 
Ce contează?
Inima trează!
Ce punctează?
Linia brează!
Ce armonizează?
Nota ce contrează!
 
Acum-aici-astfel
Aaa
Momentul mereu sosește
Depinde dacă și cât te nimerește!
 
Suntem la răscruce!
De acum va trebui să ne luăm soarta în mâini! Nu doar în picioare?!
Am tot lucrat între dimensiuni și nondimensiune.
E vremea acordului lor fin-brut!
E un nou-veșnic început!
O cale cu dus-întors!
Dar justă, real-virtuală!
Cunoașterea și puterea ne-au tot dat cu capul de toți pereții.
E timpul ca voința să preia frâiele.
Să restabilească echilibrul dintre dat și indat, dintre real și ideal.
Să ne reglăm cu noi, cu lucrurile, cu entitățile, cu legile și libertățile.
Să înțelegem că totul e nimic și invers.
Că numai prin noi și interacția cu toate-niciuna anume putem realiza just ceva-neceva.
 
Demonism și angelitate
Spiritul rău și cel bun
Cea mai bună dintre lumi?
Împărăția mea nu este aici – repetă mereu Iisus.
Dihotomizarea, maniheismul – dar și inversul dialectica brută, dilemologia!
Extremele ca fatalitate!
Dar și sfânta medialitate!!
A media nu înseamnă extremele a evita! Dar nici mijlocul a minimaliza!
 
Bio-materialitate și comportamentalitate
Mentalitatea entitațională și dependența in-ex-colaterală.
Entitatea ca relațional ghem are o purtate pe specific.
Odată în sine, apoi co-sine și omnia-res, la infinit cu orice-oricine.
A delimita omul ca firesc doar prin referirea la colateralitatea cu lucrurile e o restricționare, o eroare.
Omul este liber-asumat tot-nimicului.
Să fie clar. El nu e entitate între entități doar.
Ci entitatea care va salva și entitaționalitatea prin re-mediere cu nonentitatea!!!
 
Ideo-final
Ideologia finală
Esența eidetică, estetică, ethosică, emotivă, bio-socio...  
Estesis-eidos-ethos-pathos-epos-stasis---------
Ideal real-virtual nu poate fi decât echilibrul activ tot-nimic prin tine.
Lucrând deocamdată majoritar în dimensiune, determinare, universul imediat, omul se vede cam supus
lucrurilor, firii, dar și nefirii. El va trebui să re-facă armonia de trei el-restul-toateșinimic.
 
Sinucidere
Renunțare la șanse, abandon existențial, sau doar capotare, fiasco?
E tot una a nu mai fi cu a nu putea fi cum ai dori?
E o măsură justă auto-lipsirea de ființare?
Avem totuși dreptul de a ne lua viața?
Care ar fi cauzele juste?
Sacrificiul ca socio-sinucidere?
Căderea la datorie – o crimă socială asupra individului?
Să privim de jur!
Războiul tuturor contra tuturor nu e o iluzie.
Interdependența înseamnă și conlucrare, și adversitate și neutralitate.
Important e cum mediem între.
 
Supranatura ca înțelegere
Concepția autarhială, paternalist-maternalistă a divinității și cea liber cugetătoare.
A crede în supranatură ca un tătuc, o forță externă lucrurilor e un nonsens.
Presupune din start alt-e-le...
Presupune că natura e doar lut-formă-static-dat, hai și apă-funcție-mișcare-transformare.
Material pentru cine? Ce croitor, arhitect?
Nu tot noi, cel, cei care reușesc a pune în acord materia, sub orice dimensiune cu propria-ne
dimensionalitate???
Să fim dumnezei activi întru sine-jur e medierea justă cu orice-nimic!
Orice altă cale e iluz(or)ie!
Natură și supra-sub-com-natură sunt una și le deținem.
Rămâne a ne re-armonia întru.
Toate sunt egale da și nu, dar tot mai presus-egal ar fi omul!!!
Dacă va reuși!
Aleși sau abandonați-neutri de am fi-suntem, soluția nu poate fi decât aceasta – medierea tot-nimic prin
noi!
Fie sub pavăză divină, fie aleatori-orfani, avem datoria de a ne auto-salva!
Implicând dat și indat, credință și știință, concret și abstract, real și ireal întru de sine ideal!
Nu capătul inițial ori final e de aflat. Ci răscrucea lor! Nu definirea sau indefinirea, ci raportul lor ideal
nouă!
 
Omnia probant ergo sum
Caut întru toate, deci mă pot scoate!!!
Omnia cercare ego essere
A încerca orice eul reiese
M v lat..........
 
Supranatura
Personalitatea neutră
A crede în divin ca apartență e nefast chiar sieși.
Dacă dumnezeirea-supra-sub-com-natura nu e una cu a sa natură-creație nu se poate scoate!!!
Omul e, poate fi medierea dumnezeirii-indefiniri-infinirii-nondimensiunii cu natura-dimensiunea-
definirea.
Dumnezeu nu e nimic și totuși e!
Dar altfel de ce la dreapta lui ne cere????
De asta! Pentru că el concret-virtual-relativ suntem noi!
Iar abstract-absolut sunt toate-nimic, și noi între!
Suma tuturor lucrurilor este absolutul-neantul-anomia-destrămarea totală.
Suma scăzută a orice-ceva este produsul ideal.
Înmulțirea și împărțirea la infinit având ca numărător entitatea și ca numitor nonentitatea dă ca rezultat
rentitatea!!!
Ființa-ființarea desăvârșită este lucrarea dintre ființă-neființă, ființare-neființare!
 
Judecă specific.
Semenii îți sunt nu egali cât apropiați.
În toate e o măsură, o nuanță.
 
Slalom corect fă hăis-cea!
Altfel nimerești în gard cu oiștea!
 
Cum mediem între doctrine?
Ca și între a crede și a nu crede.
Nu a ignora, ci a ajusta între noimă și lipsa de.
Să alegem doxa care ne poate potența șlefuirea între dat și indat.
Iar nu cea care ne limitează fie și la nelimitare.
 
Exist dar nu e destul.
Problema e – ce aș fi dincolo, între dimensiune și nondimensiune!!!
Știu că exist, dar asta nu mă asigură nici față de dimensiune.
Pot fi cobaiul a n alt-ă entitate-ți.
Inclusiv a unui zeu. Sau chiar dumnezeu, adică eul meu salvat, care aici mă ține legat!!!
Mare atenție mare!!!
Putem fi chiar a noastră abandonată lucrare-probare!!!
Nu doar vreo extraterestră clonare, însămânțare.
De ce sunem, am fi unici? Virtual e sigur. Relativ – urmează a verifica, după cum ne vom re-crea.
 
Precizia mai dogmatist-rigoristă e necesară spiritelor primare ori inițiale, în formare.
Copiii și oamenii simpli au nevoie de o înțelegere mai schematizată a lucrurilor.
Dar fără tendințe malign-axiomatice.
În timp trebuie însă armonizat limbajul general, nu doar etic-eidetic înm...
 
Justițiarul cu sila?
Revolte, revoluții, mișcări de mase și nu doar.
Când puterea e reglată mai mult pe verticală, transformarea socială devine mult greoaie.
Legile tot o manipulare a individului în spiritul societății este.
După cum și radicalismul social e o manevră parte, cotă a anahiei universale.
O armonie  justă între ins și societate e mereu cu dificultate?
Depinde de gradul de inter-co-lateralitate!
 
Lev Tolstoi
Memoria – conștiința trecutului?
Rațiunea, conștiința viitorului?
Ambele ca revelații ale duhului
 
Logos lucrează în ontos prin n cosmicități.
Conștiință, memorie, judecată, voință, exprimare, purtare...
Memoria e doar magazie, datul adunat.
Dar, drept componentă a logosului incorporat în ontos, are și spații goale virtual fără număr!
Pentru viitor și de fapt pentru veșnicire pur și simplu.
 
 
 
Autocenzura e firească și dacă ar fi din bardă să crească.
Nu doar să fie retezat?
 
 
Ornare lapidară
Înveșmântare plenară
 
A iubi
A inter-activa
E întinerire continuă, trans-, re-formare
Dar și o maturizare, substanțializare de etape
Precum și o senectețe de circumscriere, plenitate și de vârste, conservare dinamică?
Iubirea-apropiere ca liant just și-cu-pentru adversitate-distanțare-diferență-ură și neutralitate-nepăsare!!!
Iar nu doar iubirea! Că iese maximă și aici pervertirea!!
Împreunare-despărțenie-ignorare iată triada egal-activă mereu ca ideal-itate!
 
Proverb chinez
Se iartă totul celui care nu-și iartă nimic.
 
Stohastic ar fi ok.
Dar ce ne facem cu relativul minus la două absolute?
Două idem se resping.
Afirmația de mai sus e aparență. E negare.
Nu se poate ierta totul celui care nu-și iartă nimic.
Din simplul motiv că nu poți ierta ce nu există!
 
O conștiință încărcată măcar descarcă dileme eventual sfătuitoare
Tot răul e câtdecât și spre bine   
Petele de pe haine se mai duc, de pe conștiință minim ceva amprentă lasă?
 
Remușcarea nu e neapărat mortificantă?
Dar ceva urme, poate și sângerânde, tot lasă!
 
Remușcarea și de cur, tot e un sărut ispășirii de împrejur?!
 
Între împăcată și încărcată tot o cârpă cată?
Câr la ăncărcată și Pă la împăcată legate
 
Nu vârsta te înțelepțește.
Nu rangul te înnobilează.
Nu forța te mărește.
Nu forma te alege.
Nu funcția te îndreptățește.
Exercițiul și experiența fac armonie între asemănare și diferență.
Trăiesc deci amplu experimentez.
Concrete și abstracte și inclusiv sufletului apte.
 
Până scoți apă din fântână
Orice sete se amână.
Până gătești masa
Orice foame-și trece pasa.
 
Timpul eficient e cel drămuit curent
Spațiul îndestulător e cel just înconjurător
Modalul propice e cel cu mingea-n popice!!!
 
Timpul ales
Să nu fie doar cel de cules?
 
Ocazia face neadecvării razia
 
Mâine e floarea dinaintea seminței azi în solul ieri.
 
Momentul e mereu, noi însă acolo mai greu?
Nu ocazia ne scapă, ci a vedea chiar prin apă!
 
Ultimul oaspete preia ștafeta gazdei – moartea.
Chiriași morții locuitorii sunt cu toții
 
 
Acțiune
Trăire
Gândire
Simțire
A acționa duce inevitabil și la invers, respectiv neutru-blocare.
Stohastic și dialectic conlucrează, nu musai că dihotomic fentează.
Meditația, existența, pliază deplin, deși indirect, pan-substanței și ocurența, nu doar referența.
Conformismul cel mai onest tot e de frondism cât de cât atacat și nu doar pe șest.
 
Adevărul
Medianța justă de relative
Părerea
Pedalare justă pe ordonanță, fie și calea rămasă in incidență
Relativul
Pe unde s-ar lăsa deschis tivul
 
Epictet
Stoic
E de preferat ca, cedând adevărului să înfrângi o părere, decât, cedând unei păreri, să fii înfrânt de
adevăr.
 
Părerea și neconformă adevărului are o sustenabilitate a ei, pe când adevărul oricât de puțin fals e chiar
hidos?!
Părerea nu e vasală adevărului.
Adevărul depinde de orice părere care îl poate ataca-desființa.
 
 
Estruc
Algebră și alte limbaje
Problema cu limbajele – precizia mereu relativă.
Complicația despărțeniilor semn-semnificație.
Centrazanța dintre noțiuni-expresii-concepte... Ca să nu mai vorbim de teorii-ipoteze-argumente...
Și câte și mai câte de gândire fragmente?
Nici fractalizarea nu ne-ar mai aduce ordonarea?
A gândi și a te exprima e mereu aproape o provocare a tot schimba-creea?!
Cam da!
Orice meditație de logos e o derivație?!
Nu putem gândi fără duhul sfânt a nu cumva și infim a zgândări!!!
Nu putem acționa fără comateria a provoca materia concretă, fie și infim bio-atomic!!! Ca să nu mai
vorbim de partea mental-afectivă! Materia abstractă la care orice atom și genă nu doar tresaltă!!!
Nu putem a trăi, a avea emoții-sentimente, fără a conjuga real cu ideal, definit cu indefinit, extaz cu ago-
nie... Noimă cu anomie...
 
Cantitate și calitate
Număr și nume
Definire și finire
Relativul mare și absolutul mic
Ceea ce ar fi și ceea ce este
Întregul ca radianță de părți.
Fiecare lucru este desfacerea închisă dintre plus-minus infinit, resieși de-finit.
Strict, adică numeric, ori restrictiv, adică nominal.
Exprimarea cea mai precisă e cea just imprecisă.
Probalistică, relativistă.
A spune da sau nu e tot atât de eronat.
A spune așa-și-așa, între ceva-neceva e cel mai just.
Concret și figurativ e tot o dihotomie nefastă, totuși de lucru?!
Nuanța, măsura, tonul – mereu ajustarea!
Nu cantitatea sau calitatea, sensul și nonsensul...
Nimic nu contează mai mult decât echilibrul între tot-nimic prin noi. Generic spus.
Respectiv prin ce facem-gândim-trăim pas cu pas, ceas de ceas...
Fiece separat, în context. Dar contextul absolut rămâne haosul. De rezolvat doar prin ecuația cu logosul.
Întru determinare de ontos, cosmos.
Cabala și orice magie sunt mici copii pe lângă ce ar fi să fie capacitatea justă de a croi comateria pe
calapodul eului nostru. Și orice știință-tehnică-informatică.
Dacă nu reușim a corela genomul cu neuronul nu vom avansa pe scara evoluției-mântuirii!
Numai printr-un modul neuro-genomic putem rescrie ființa la cotele comateriei, spre a putea manevra
dimensiunile spațio-tempo-modale după liberul arbitru.
Și fără a impieta nimic din dez-ordinea divin-universală!!!
Vom fi fiecare și toți laolaltă zeii absoluți ai universurilor noastre. Fără a contracara in(de)finirea.
Paradoxal. Nu vom mai avea treabă cu materia de nici un fel, abstract-psihic-concretă, bio-psiho-rațio-
atomică tocmai pentru că vom fi (din nou) ea însăși!!!
Modelându-ne omnidirecțional ei, fiind totul-nimic aparte-personal!!!
 
 
Habit
Universul la îndemână
Fereastra-ecran total. Tv-pc-tapițerie-background-i-pod...
 
Filoteca
Cele îndrăgite comasate
Biblioteca-filmoteca-discoteca-garderoba-
Activ-arhiva!!!
 
Remotul
Mini-combinația la stat masă-pat-scaun-fotoliu
 
Cuhnia
Vezi tehnica
 
Cearceaf de pat fixat ca învelitoarea la pătură?
 
 
 
Rețete ratate
Gastro-umor
Clătite cu mazăre
Închegate cu aluat
Subțiate cu sirop
 
Musaca de spanac
Iese tot un flasc drac?
 
Pește în ghiveci
Se aruncă în apă conserva
Dacă se prinde peștele iese de-o întovărășire?
și noi cu grăbire
a deschide
scape cine poate
peștele uitând să înoate?
noi, neavând bicarbonat, e?
 
Gastro-urmuziene
Orez umplut cu:
Probă de laborator?
Cuptorul microscopic?!
Un scut iradiat?
 
Minciunele
Adevăruțe
Ca la minciunele
Pe juma adică relativizate?
 
șuncălite
șunci călite
tăiței de șuncă
lungi cât o luncă?
șuncăluite
jughinit-siluite?
 
Borș de iepure
Stors porsche de îl bule...
 
Sufleu de vanilie
Suflu eu, de, Ivan, Ilie
 
Găluște de cartofi cu sos de roșii
Că-l guște de cur o fi ficus dero și mai ce
 
Scordalea de nuci
Scor d-alea de eunuci
Scrobeală din uluci
 
Marconi
Marco aroni
Sc 18
 
Spaghetti
șpagă Yeti
 
dulceață de caise verzi
culeasă de pe pereți
la trap tot și-a revenit la culoare
nu musai de la calcio vecchio
 
cu puțină străduință
izbândești orice năruială
și altul ție o păruială
vă treceți lesne-neființă
 
 
pârjoale de fasole
ficat de orez
caviar de piper, pifar?
Friptură de mazăre
 
Salată de creier cu maioneză
Dacă e prea varză creierul, nițel bicarbonat îl face întărit rahat?   ---------------------------
 
Ciorbă cu cârnați -------
Supă cu mure?
Friptură cu jeleu?
 
Conopidă pane ------
Orez înzdrențuit?
Fasole pesmețită?
............ gratinată?
 
Ciorbă de miel și salată verde
Dacă mielul nu e vegetarian, folosiți salata ca friptură bio?
 
Gustare pentru gurmanzi
Pui prânzul peste cină și gata sandvișul!!! ---------------------------------------
 
Supă de mere
Când se răcește bine-bine poate fi servită drept compot!!  ----------------------------
 
Ciorbă de pasăre cu ciuperci
Dacă pasărea nu înghite ciuperci, tot cu boabe rezolvați ------------------
 
Lapte frapat ------
Spanac învălătucit în sparanghel
Cartofi văcsuiți cu magiun
 
Ciorbă de praz --------
Friptură de coacăze
Sufleu de alune
Dulceață de castraveți
 
Mere dezvelite la cuptor și încălțate cu pudră de zahăr
 
Tarte picante ----
Plachii zdrobite
Friptane betonate
Deșălări rânite
 
șerbet de cacao ----
zdrobeală cafelită
 
praz cu măsline ------
ceapraz grumaz
prea cușmă slinoasă îi nea
 
piure de spanac -----
stropșeală de verzeală
terci spănăcit
spănăceală terciuită
 
creier gratinat cu sos alb
cazier rutinat cu un sos de albizat?
 
Gogonele cu spanac ----
Umflățele spănăcite
Spanac bule
 
Friptură împlăcintată
Mazăre cu alene-cata gata
Dacă alunele ar fi cât mazărea naiba le mai zărea? ----------------------
 
Mujdei -------
Muști de ei
De muște te iei
 
Pilaf cu carne de vacă
Dacă e vorba de o vită făcută pilaf, carnea tot în terci se găsește? ----------
 
Sărmăluțe în cuib de varză
Dacă sărmăluțele-s prea calde și fac pui, era varza...gravidă???   ---------------------------
 
Sarmale de revelion
Dacă ați întârziat cu gătitul le puteți servi la revelionul ospătarilor
 
Văcuță cu morcov
Ar fi de preferat văcuței iepurele, e mai asociativ?
 
Pește afumat
Ce-o fi mai rău?
Că ar putea fi beat, sau că sex are de negociat?
 
 
 
 
 
 
 
 
  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Masonerie
Orice ideologie, fie și mai indirect activă, cum ar fi masoneria cumva, este de fel relativă.
Prețiozitatea masonică, grandomania unor ordine para-sociale, este ridicolă, și totuși neavenită.
Masoneria? Un fel de criptic ong?
Un ordin cult? S-avem pardon!
Brambureala ideologică din masonerie, un fel de crunt ateism, e nocivă oricărui spirit mai luminat sau
mai încețoșat.
Ipocrizia unor precepte benigne dar legată de practici neortodoxe – sic! – și deci maligne sare în ochi.
Un alt fel de bigotism panseist.
Vicari ai arhitectului suprem? Dumnezeu e și arhitect și demolator. Unde-i noima?
Dumnezeirea își e egală sieși. Deci nimic nu are valoare fără a fi în context text de text-ură, iar contextul
suprem e tot haosul, adică niciun con-text.
Orice exprimare de logos-ontos-cosmos nu se susține în necuprinsurile haosului per total.
Orice e determinare între determinări în cadrul indeterminării.
Salvarea o poate obține numai ființa-ontos care poate replia neființarea-neforma-haosul-nonentitate pe
sine prin logos-ordonare-scriere-recodificare de orice anume cosmos-formă-ființare-entitate.
 
 
De ce ne vine greu a uni desfăcutul cu nedesfăcutul?
Firea cu nefirea?
Începutul cu sfârșitul?
E simplu de înțeles că orice despărțim trebuie să fie și una.
Dar orice una per total nu poate fi ceva, un alta!!!
Adunarea a toate doar ca haos-nimica se...scoate!!!
E clar că toate realele, posibilile fac imposibilul.
Dracul ghem e sobolul îngerilor nod de nod – popular figurativ spus.
Indefinirea e suma părților-produselor de-finiri.
Infinitul e suma brută a finitelor.
Răspunsul e simplu.
Omul, ca parte încă greu adunată și dinspre neparte, vizează mai mult tot vreo parte.
Dihotomicul trebuie însă legat de dialectic. Nu până la omogenizare. Ar echivala cu o anihilare.
Ci până la maxima personală adecvare.
Până la justa vibrare a stringului nostru cu cel non-string numit comaterie, indefinirea-dumnezeirea.
Arc pe coarda indefinirii, omul își va re-căpăta personala de-finire în spațiu-timp-modal, adică între
energie și masă concret-psihic-abstractă.
Poate fi de înțeles altceva?
Nu ereu am devia? Hăis-cea? Între definire și indefinire nu e decât o menire – omenirea salvată!!!
Când vom înțelege odată????
Țara Sfântă, El Dorado, paradisul, Cetatea ideală și orice utopieși orice alt areal ideal nu pot fi decât tot
relative, delimitate.
Câtă vreme ar face parte mai mult din vreo sferă de determinare, supusă entropiei.
Fântâna tinereții, izvorul vieții...
Putem inventa, creea orice substitute ale vreunui perpetuum mobile...
Ele rămân relative de nu reprezintă acordul fin dintre orice parte a nepărții și partea care am fi.
Însăși perfecțiunea noastră trebuie să rămână relativă spre a fi absolută!!!
E de neînțeles?? E logica maximului paradoxal consens!!!
Se face iar o mare eroare.
Definirea comateriei drept energie. Pură?
Iar e o lipsă de măsură.
Energia impură e materie. Dacă o luăm așa. Cea pură ar fi chiar energia.
Dar asta spune clar că ambele sunt relative. Dependente reciproc.
Deci neabsolute ca tratate distinct.
E de înțeles fără vreo blasfemie sau de științific contra-exces că dumnezeirea suntem noi, cei care ne
salvăm. Fără cu comateria să ne omogenizăm-anihilăm.
Dumnezeu sunt eu fiecare întru salvare.
Nu poate fi de absolut o mai justă-maximă afirmare decât și a sa negare. Ca aparteu.
 
 
E înscorțoșată rău?
 
Gastro-umor
Calea regală în cuhnie
 
Ouă coapte în cartofi ----
Dacă ideea vi se pare răscoaptă nu e din prea multă coacere, ci de la crețurile de pe...scoarță?
Sau un pe dos ou surpriză Kinder?
 
Înghețată de cafea ---
Dacă e prea frapată oare nu cumva și îmbată?
Și dacă e trezită de bine e o-ferită?
 
Design
Simplismul substanțial – postmodernism
Simplismul floral, vag geometrical – art deco
Barocul reductiv – modernism și postmodernism
 
Imfiiințata
Ființa salvată
Depășit-a axiologicul ca raportare dihotomico-dialectică
Pentru ea tot-nimicul e mana, iar jurul îi e slava!!!
Hrană de eu, cocon de jur. Comuniunea personalistă.
Cercul sufletelor salvate e slava!
Ocupația-hrana-trăirea lor e mana!!!
 
 
 
Noica -?
Onto-malgenie? Dm tm
 
Ființa bolnavă ori sănătoasă?
Nu putem fi decât între, mai spre ori invers.
Partajare fără reangajare egal anihilare.
Tode ti – realitate individuală
Vezi
Posedații – Dostoievski
T. Mann –
Platon – cetatea ideală în Siracuza
Toderiști
 
Siracuza
Înșiră Cuza
 
Noica -?
6 maladii ale spiritului contemporan:
Katholou –  în general – lb gr - catolită, lipsa generalului, nevoia de el
Tode ti – todetită, nevoia de a regăsi individualul
Horetită – horos – determinare, lipsa determinărilor, motivațiilor esențial-vitale
Susnumitele ca propriu-zise – dm exp
Josnumitele ca inverse:
Atodetie
Acatholie
Ahoretie
 
Duhamel – jurnalul lui Salavin
Eroul dezabuzat de neperspectiva vieții se vrea sfânt - catholist
Balzac – Cezar Birroteau înfruntă pe Napoleon - catholist
Dino Buzzati – Deșertul tătarilor – eroul-horetic
Cervantes – Don Quijote - horetic
 
Don Juan – refuzul generalului
Infinitatea proastă – vezi Hegel – a lui încă-și-încă, dmexplat: crasa repetitia orbum numerus
Statuia – invitatul de piatră – neantul
Acatholia – maladia sclavului uman care a uitat de orice stăpân, inclusiv lăuntric
 
Tolstoi – Război și pace – atodetia – refuzul individualului
Libertatea personală – strictă și nemotivată ar duce la infinitezimal steril – dm expr
Libertate fără necesitate-motivație egal nonsens – dm
Istoria aparține îmbinat și maselor și liderilor,  evoluției și cu feed-back, șamd...
Lib sau nec și ce ar fi ele? Neclarități, relativisme. Raportul lor ar fi însă ceva cert.    
Idee ex expr dm
Platon Karataev – atodetic - țăranul-profet cum  toți profeții, fuge de acas-orice sălaș - exrpr
 
 
Samuel Beckett - Godot – refuz determinare
Nu e nimic de făcut...
ahoretic
 
ahoretia – go to nowhere – refuz total - dmexp nonacțiunea poate fi activată? dm
atodetie și acatholie –  refuz hăis-cea individual-general
todetie – nevoia individualului
catholie – nevoia generalului
medicina entis  - ??
 
maladiva ființă care ar fi omul?
Vezi Niță-filozoful?
 
Dm
Boala omului e una – salvarea
Adică medierea tot-nimic prin el!!!
Tot-nimic-dumnezeire-nonentitate și orice-toate-entitate
Cum ar putea fi altceva mai ne-firesc absolut-relativ spus-făcut-simțit???
 
Maladiile la om, cele spirituale doar, ar fi stimuli ontologici – ex idee
Dm
Omului orice îi este și frână și bici!! Dar și vax-plici-carici, ha!!!
 
Pieritorul e proba depășirii, acțiunii, trans-formării, virtualului, indatului
Nepieritorul e proba remanenței, formării, realului, datului
 
Maladii ontice?
șase sau n?
Aiurea!!!
Ființa nu poate avea decât o boală:
A corelării definirii sale și cu indefinirea, nu doar cu orice definire anume!!!
Ființare-neființare – corelare
Orice alt ideal sau spleen, lipsă ori nevoie e parte, secundaritate.
Număr sau nume omului de parte îi vine.
El este medierea de poveste, ceea ce ar fi nefiind și este indefinind!!!
Comdefinirea e omului real-virtuală menirea.
Omul nu e doar ontos. Areal nu îi este un-orice cosmos.
Omul e frăția cu nefârtatele-indefinirea ca re-ântregire de sine.
   
 
 
Damian Luz