Notări
Cotări
Dotări
 
 
Estruc
Epistema structural-dinamicii comateriei
 
Cotcodări
Cotcodăciri?
 
Ne cam atotsclavizăm. În loc să ne ocupăm de afundarea în înalt-
largul virtual, în a ni-l aduce egal.
Excelsior de profundis!!
Orice ne face şi ne desface, fie să contribuie la activ-reflexiv-pasiva
noastră pace!
 
Cononştient
Ştienţa şi nonştienţa lucrurilor şi nelucrurilor – logos-neanticul
Reştientul
Regia entităţii salvate.
Conştientul
Regia, ştiinţa acţiunii fiinţei social-raţional-dimensionale
Subconştientul
Conducerea fiinţelor simple, socio-naturale.
Nonconştientul
Anarhicul logos în acţie suspendată.
 
Regia lucrurilor vii şi nevii, concrete şi abstracte e dusă de un
ştient. Un nod-cod legic şi para-legic.
Logos nu doar ordine, informaţie. Ci şi contrariul. E mănunchiul ce
face acţia, reacţia, repaosul.
 
Conoştient – v.  
 
Greşeala finală
Căderea-n a neantului oală!
Succesul deplin
Trăirea-i, din plin!
Greşeala finală să fie
Ajungerea pe năsălie?
 
 
 
Ce contează? Ce primfinalizează?
Orice şi nimic. Noi între toate.
Omul? Ia, acolo, nodul gordian!! De reînnodat! Nu de tăiat ori de
des-trămat!
Determinism. Linii:
Interacţiunea
Cauzalitatea
Condiţionarea
Necesitatea
Întâmplarea
Posibilitatea
Probabilitatea
Finalitatea
Libertatea
Interacţiune:
Orice e în relaţie cu orice, direct anume şi indirect vag definit,
practic indefinit.
Cauzalitate:
Orice e şi cauză, efect, urmare. Depinde pentru ce, diferite, sau tot
alea!
Determinarea şi indeterminarea lucrează împreună. Dar au teritorii
cam aparte!!
Liniile ordinii şi dezordinii formează geometria comateriei.
Firele logosului şi haosului formează cosmosul.
Ghemul numit virtualitate nu e însă doar cosmosul, materia peri-
ato- mică, ci toate naturile materiei, concrete şi abstracte, bio-
psiho-raţio şamd, plus-minus infinit.
Trăirea e vehiculul cunoaşterii şi simţirii, dar şi energia ce-l duce.
Eul e şoferul dar şi pasagerul trăirii. Trăirea supune drumul, viaţa
până la combinarea totală, sau pe acolo, după capacitatea de
integra-re creatoare, reciprocă!
Viaţa virtuală e interacţia eurilor sine-jur salvate, re-virtualizate!
 
 
Religia se poate salva de partiţionare prin auto-asimilare.
Din două laturi. Creştinism şi budhism. Cu ajustări şi de la celelalte.
Există o singură religie. Cea care se poate nega fără a se auto-
anihila.
Regizorismul e filozofia care admite orice religie sau niciuna. Adică
religia virtuală. Cea de mai jos.
Supranaturalul e trinitate cu naturalul şi umanul.
Rezolvarea în ordine generală o dă tot umanul.
Omul se va salva când natural şi supranatural prin sine-jur cu
umanul laolaltă va reintegra.
Ştiinţe, religie, filozofie, orice teorie şi practică nu au altă valoare
fără o lucrare de tot-nimic-întru-ceva-cineva integrare.
Filozofia rezumă cunoşterea şi necunoaşterea. Ea e sistema
oricăror
sisteme şi nesisteme!! De a ştii şi a face! Dar şi de a trăi, adică a
sim-ţi şi a gândi!!
   
 
Feminitate
Particularitate
Orice e un anume ce.
Orice merge în definire până la sublima indefinire şi înapoi.
Femeia ca feminitate a dispărut. Filmul de artă a sucombat. Nimic
nu mai e ce a fost.
Dar. Toate sunt cumva. Deci întotdeauna.
Înţelegem eternul feminin ca fiind mai esoteric, sau de fel, pasiv şi
nebulos. Pe cel masculin ca fiind activ, apolinic şi demiurgic.
Masculinul e dihotomic de fel şi dialectic istoric. Femininul e
nihilist-negativ de fel şi alternativ de genere. Masculinul e
constructiv-creativ-destructiv. Femininul e pacinic-concesiv.
Dihotomia genurilor nu e întru divizionare forţată şi eternă. Ci întru
completare. Sporul definirii în specie e şi prin combinarea
specificită-ţilor, nu doar a existenţei lor ca atare!
De-o fi una, de-o fi alta...bucuroşi sunt oamenii prin chiar ce îi
deose-
beşte.
Masculinul pare mai de înţeles pentru că este structogen de fel,
defi-nitorist. Femininul e de fel relativist-nihilist-alternativ,
astructufil! Amorfogen! De unde indefinirea sa din fire.
Masculinul tratează relativ-reflexiv întru absolut-perfectibil.
Femininul tratează absolutist-alternativ întru pasiv-idealistic.
Barbatul taie nodul gordian mai degrabă. Femeia îl descâlceşte, dar
îl mai şi rătăceşte, încurcă iţele. Barbatul face noduri, femeia nici
nu le taie, nu le atinge, dar cu lacrimi le înmoaie.
Dar bărbatul şi femeia sunt...feţele lui Ianus.
Bărbatul nu e întreg fără femeie şi invers. Şi de fapt se conţin
fiecare. Trebuie doar...descarcerare. Reedificare. Şi nu doar ca
genuri.
Femininul nu e musai celălalt, cealaltă. Masculinul nu e neapărat
unul, unicul. Aparte sunt fiecare. Şi neutrul, sau ambigenul!
Şi iată trinitatea. 123! Totul în număr şi nume sunt...ei!
Alteritatea e şi co-fiinţare, nu strict departajare.
Masculinitatea are teren câtă vreme rămân...teritorii de cucerit.
Feminitatea e arealul. Pământul făgăduinţei. Al relativului de
calibrat cu absolutul! Activ-reflexivul masculin de joncţionat cu
pasiv-neutra-lul feminin.
Masculinul pune accentul pe nevoile bio-materiale şi spiritual-cultu-
rale. Femininul vizează nevoile socio-afective, familiale,
comunitare.
Împreună cele trei imperii condiţionale ale firii umane se definesc
astfel.
Evoluţia a scos în evidenţă deocamdată mai mult latura practică,
socio-economică. Nevoile trupului. Ale minţii şi inimii mai sunt
secundare, sau cel mult colaterale. Abia când le vom putea
armoniza va fi rezolvată şi egalitatea de sex, între altele, dar cu
precădere.
Regogeni să fim. Creatori de sine-jur. Eul ca împlinire între ego,
alter -ego, non-ego.
Mai mult şi decât hermafrodit? Nu doar hetero? Avem nevoie de
resuscitarea animalicului. Vai, nu cel de zoon politikon!
Femeia s-ar cam identifica cu idealitatea, virtualul imediat, dar nu
tocmai mediat, negociat. Bărbatul vizează absolutul local-real.
Virtu-alul remediat.
Bărbatul vrea definire şi contra indefinire. Femeia vrea indefinire ca
împlinire. Femininul nu poate accede medierii tot-nimic, fiind
spinul, pragul, iar nu porţile. Masculinul scoate uşa din uşor ca
scut, dar şi ca armă, la o adică. El ia mereu partea întru întreg. Ea
respinge şi întregul ca parte.
 
 
 
Psihologie
Conştientul
Bariera regiei de sine.
Fiinţa la răscruce cu nefiinţa.
Fiinţă şi nonfiinţare.
Conştientul este o formă cvasiperfectă a regiei entice.
Entitatea nu va putea depăşi regia şi nonregia lucrurilor doar con-
ştient. Ea trebuie să alieze subconştientul şi să reînnoade nonştien-
tul.
O trinitate a regiilor şi nonregiei.
Comateria e laolaltă regie, regizare, ordine şi nonregie, dezordine.
Cosmos şi haos coexistă. Logos le intermediază.
Paradoxul e fals.
Haos penetrat de logos produce cosmos. Anume doar, dimensional.
La nivel generic le anihilează pe ambele. Haosul nu poate avea defi-
nire.
Haosul conţine logos şi cosmos, idee şi materializare. El însă nu e
nimic! Pentru că e totul! E dumnezeul generic.
Racordul cu nefiinţa, nefiinţarea ne poate salva  de ambele. Căci
fiinţarea e tot o capcană.
Conştiinţa se salvează şi de ea însăşi prin accederea la..gradul de
reştienţă. Adică la regia...rentică.
Fiinţa umană va deveni o comfiinţare, o entitate para-dimensională.
Putând jongla cu spaţiul, timpul, modalul laolaltă.
Aceasta e salvarea. Vizată de filozofie, psihologie, ştiinţe, religie,
fiecare în felul său. Devenirea de sine-jur plus-minus infinit. Core-
lând definire şi indefinire.
Conştientul e copilul nonconştientului şi tatăl reştientului, având ca
frate vitreg subconştientul.
Conştientul e încorsetat de mijloace entropice de fiinţare. Limbaj
ar-ticulat, cultură, voinţa liber-condiţionată... El merge pe o punte
sus-pendată. Pe care o şi modifică, dar nu şi-o include! Evoluţia e
mereu o derivă. Metabolismul o porţionare. Avem nevoie de mate-
metabo-lism. De o peri-coordonare parte-întreg, sens-nonsens,
concret-ab-stract...
Conştientul e prea determinist spre a o realiza.
 
 
Singura soluţie:
Recrează-te între orice şi nimic
Rezoluţie şi în disoluţie
Indiferent de adevăr şi minciună, relativ şi absolut,
Numai (cu) sine-jur (împreună)
Vom izbuti!       
De acest precept nici-unde-cum-când nu te scuti!!
 
Idealul neconfruntat cu realitatea sfidează virtualul. Ba chiar mai
mult invers! Trebuie să preferăm idealul, dar numai întru corelare
cu realul, imediatul, concretul.
Nu a învinge entropia să ne fie...trufia! Ci a media cosmos cu haos
prin logos!!!
Fiinţă şi nefiinţare prin noi înşine, toţi şi fiecare!
 
Magia a orice cât de cât sugerată totul e! De tot dezvelită o vedem
repede pierită!
 
A explica e un fel de a trăda. Numele e taină. Numărul e haină.
Virtualul are trup de ceaţă şi inimă de gheaţă. Gheaţa o mai poţi
pipăi... Ceaţa o mai taie cuţitul, dar nu mâna cu care-l ţii tu!! Hi-hu!
 
Talentul arată tristeţea – George Călinescu.
Talentul arată tristeţea neîmplinirii absolute. Dar aduce bucuria
împlinirii creative, mediere relativ-absolut, virtualitate justă!
Arta e voinţa ridicată din dorinţă şi putinţă la gradul de atolucru-
lucrare! Entitatea devenită. Abstract-concretă.
Arta e cunoaştere şi trăire ca fruct.
 
Cine ştie mult-puţinul
Află şi tainei just plinul!
Cine vrea să ştie tot
Va redeveni netot!
 
Adevărul spus fără rost
De minciună tot nu te pune la adăpost.
 
 
Damian Luz