Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Septembrie
2009
Globalizare
Nu ca nouă piramidalitate, ierarhie pe verticală.
Ci o armonizare reciproc axială.
Ins şi colectivitate la justă egalitate.
Mai mereu minoritarii de sus, autorităţi şi elite, dar şi cei de
jos, interlopi şi alţi nelegiuiţi, au cam ţinut frâiele societăţii.
Şi cam de aceeaşi speţă cu toţii, vai! Vina desigur nu ar fi
doar a lor. Masele şi orice alte categorii şi inşi au misie
comună. A ţine fiinţa şi a obţine salvarea.
Numai că societatea e tot partea.
Între tot-nimic, umanitatea e parte, cotă, treaptă a devenirii.
Salvarea eului între fiinţă şi nefiinţă rămâne o personală
silinţă.
Important
Trăirea e trandafirul, petală şi ghimpe. Să nu simţim separat
durere şi plăcere e cheia care la împlinirea existenţială se
cere.
Existent şi virtual, nonexistenţă sunt ideal total.
Pare nonsens şi cu nonexistenţa să ai consens. Dar cum poate
fi? Atunci unicul atotdefinibil ce ar mai des-constitui?
Noi întru el mai cu ghes?
Nu alt al misiei înţeles!
Iată vin şi zic: atotnimicului să mă dedic, din mine iară să mă
ridic!
A fi şi a nu fi e răspunsul!!!!
E absolut! Totul e relativ! Soluţia? Îmbină-le!
Numai între nimic şi toate, de sine-jur te poţi...scoate!
Filozofia
Cunoaşterea absolută la modul virtual absolut.
Cunoaştere absolută nu există.
E ca şi cum ai vrea să suprapui voinţa cu acţiunea.
Ar însemna să nu existe timp, decurs.
Se pot însă fusui, îmbina.
Cunoaştere şi revelare, asta da rulare!
Cunoaşterea virtuală e corelată cu acţiunea!
Trăirea e virtuala acţie-aflare-simţire!!
În abstract şi concret împreună.
Personal şi colateral.
Plan cu realizare e posibil laolaltă doar în virtualitate.
Totul e relativ, dar (şi) cu absolutul corelativ.
Filozofia nu poate fi o cunoaştere absolută.
Ci doar o cunoaştere general-sintetică. A tot-cu-toate.
Atenţie însă la sistemă.
Numai filozofiile corelat sistemic-asistemice au maximă
veridi-citate.
Orice sistemă e...o problemă, o deviere de la armonie.
Orice nonsistemă, sau asistemă e o alunecare spre anomie.
Tot aşa orice ştiinţă, artă, domeniu uman sau universal.
Just este ca fiecare să poată a-şi edifica o cunoaştere şi
teore-tică şi de viaţă cât mai mediată între tot-nimic tot sieşi!
Filozofia are mai multe macro-zone. Epistemologie, axiologie,
gnoseologie... Acestea o ţin de ştiinţă-analiză, nu sinteză!
În fapt filozofia e cunoaşterea în esenţă de orice fel.
Imaginea teoretică a dat-indatului, concret-abstractului,
sens-nonsensului...
Virtualogenia
Inclusiv socială
Virgens
Trecutul poate fi schimbat-remodelat.
Dar nu social aparte. Fără tot manevre individual-comune.
Virtualitatea permite n universuri paralele. Problema e cu
interferenţa lor. Orice se com-rulează stm, dimensional. Dar
în cadrul larg definit-indefinit al in(de)finirii!
Stm – spaţio-tempo-modal.
Istoria poate deveni din simplu strict-excurs un mozaic de căi
existenţiale socio-individuale. Numai că nevoia de interferare
la scară de...agora a insului se va diminua treptat şi enorm.
Vom deveni nişte egotişti. Odată ce vom avea posibilitatea de
a ne croi un univers real-virtual mai puternic decât orice
iluzie sau realitate efemer-delimitată. La purtător. Vom fi
nişte dumnezei cam absenţi. Retraşi pe tronul nostru...de
fildeş.
Numai entităţile primitive au nevoie preponderentă de
interfe-rare. Autonomia bio-neuro ne va face monade reale.
Nici un bai. Totul e firesc.
Sop
Politica la drumul mare
Jucătorul, Tribunul, Războinicul... Şi mai cine? Frumosul-Sfio-
sul-Floral? Stolonstein?
Democraţie?
Ce politică e justă?
De fel e vorba de raportul dintre individ şi societate.
Dar chiar această demarcare, tot maniheistă precum mai
oricare, preponderent normală de fel, duce la o deviere a
armoniei virtuale. Unde omul şi societatea sunt părţi. Mai
sunt natura, respectiv celelalte trei regnuri, mineral, vegetal,
ani-mal. Dar şi comateria per total. Indivizibilă şi infinită,
atotmo-delantă virtual!!!
Evolutiv s-ar zice că stăm bine. Oficial. Neoficial suntem într-
o eroare. Căci raportul dintre toate-nimic ne cam pune pe
dric!!
Omul între orice-nimic e justul sens, cap şi buric! Coadă şi
bot!
Omul ca entitate salvată şi de condiţia actuală, limitat
umană!
Ca şi de nonentitate! Comateria! Dumnezeirea! Virtualul ca
ab-solut!
Devenirea e scopul care conjugă toate mijloacele. Economia,
cultura, politica, orice domeniu uman e doar parte a devenirii.
După cum şi toate domeniile naturii şi supranaturii sunt părţi
ale virtualului, comateriei, dumnezeirii.
Nici un paradox ori nonsens. Dumnezeirea îşi este sieşi şi
nesi-nele. O putem nega firesc. Dacă o şi afirmăm idem. A fi
la dreapta ei nu e a o egala, ci a o compensa virtual până la
deve- nirea de sine-jur.
Cultura drept soluţie a evoluţiei speciei? Devenirea misie şi a
economiei? Desigur! Atenţie la circumscriere. Omul ca eu
rede-venit e ţinta.
Lupta cea mare e între imperiile necesităţii şi libertăţii.
Nevoile bio-materiale de corelat cu cele afectiv-spirituale!!!
Evoluţia nu a speciei cât a individului!
Specia umană nu poate supravieţui ca atare decât într-o
relati-vă angrenare!
În real-virtual ea trebuie să devină fără egal. Omul e un ce
oa-recare. Esenţa e în cea de sine-jur salvare!
Ceea ce va rezulta e decât orice cu totul altceva!
Cinci iubiri
Din Tora aflăm că fiecare la cinci iubiri mari dreptul are.
Mandea două căsnicii avut-a. Una cu acte, alta...concubinare.
Restul nu doar de trei amante vrei-nu vrei.
Dar e altceva aici decât mistică nuanţă? Numărul are impor-
tanţă? Nu şi fără num(ir)e, calitate pe lângă cantitate.
Forma dar fondul fac virtuală şi funcţia.
Orânduiri viitoare
Comunismul e mort!?
Dar nici capitalismul nu se simte prea bine!
Ce urmează?
Comunitarismul? Hibrid sau justă cumpănire?
Impasul mare al orânduirilor de până acum e al neorientării
de jur.
Natura şi supranatura au fost de fel eronat luate în calcul, sau
nici atât!
Omul ca entitate între şi peste entităţi şi chiar faţă de
nonenti-tate just aparte!!!!
Capitalismul e bazat pe profit şi exagerarea valorii. Greşit din
start. Deci pasibil de kaputt.
Specula axiologică nici în economia spiritului nu are largă
lojă, cică?
Logos lucrează întru chaos, anomie, dezordine. Producând
cos-mos, ordine, echilibru.
Singura valoare supremă eul salvat este.
Aceasta-i divin-uman-universala poveste.
Buna vestire e a entităţii om cu rescrierea de sine-jur
investire.
Actv +
act-tv
Septembrie douămiinouă ziua 13!
Fair play în tv? Aş, cam mult-e vrei!
Curăţenie de toamnă s-ar zice.
Un post e luat de...vânt?! Ar lua atitudine faţă de vulgarul cu-
vânt? Dar mai ales faţă de necivilitate. A unor politicieni mai
ales la emisiunile şi ele cam opresiv moderate!?
Nu cumva direct-indirect se face jocul tot zisei elite sociale?
Un pumn în gura opiniei publice. Din nefericire mai evidentă
la personaje cam certate cu etica scorţoasă, nu şi umană
totuşi.
Se cam întâmplă că acelaşi gen de indivizi joacă la capete.
Justiţiari de faţadă. Dar pe ceilalţi cine să-i mai vadă?
Mai şi verbalizează un nume propriu. Nu le-ar fi personal opo-
briu!
Identitate şi procreaţie
Dreptul la viaţă
Alteritate şi ego
Non-ego sau dumnezeire-comaterie
Non-ego e definirea indefinirii
Dumnezeire sau comaterie sau logos-egal-anomie
Nu poate exista decât o singură absolută entitate.
Chiar nonentitatea!
Ea cuprinde orice sens şi deci nonsensul.
Logica imbatabilă este inclusă ilogicului.
Nu există un înafară al comateriei-dumnezeirii.
Totul e la domnul şi de la domnul. Vezi biblia.
Identitatea este relativă în cadrul atotdefinirii. Şi just
virtuală, relativ-absolută prin redefinirea de sine-jur a
entităţii.
Înainte-înapoi suntem tot noi. Fiecare, mai mult sau mai
puţin.
Procreaţia bio-socială este o mixtură.
Omul se va lepăda de naşterea în regn-specie ca simplă legă-
tură cu jurul bio-socio-material.
Îşi va subordona naşterea ca parte a creaţiei de sine.
Nemuritor întru bio-materie e abia o treime din condiţie.
Celelalte două sunt condiţia afectivă, psiho şi cea raţională,
de spirit-logos. Nemurirea e parte a condiţiei virtuale. Nu
scop, misie.
Nu e vorba de o condiţionare divină expresă. Divinul ca şi uni-
versalul e inclus în salvare, re-creaţia de sine-jur.
Avem nevoie şi de dreptul la moarte. Adică re-definire.
În materie ca şi în spirit. Împreună întru suflet.
Totul-orice e relativ.
Relativul e cosmos oricare între alte oricâte.
Şi absolutul dacă e lucrat cu relativul laolaltă.
Absolutul în sine e anomia şi logos în despărţenie.
Dar şi deci soluţia nu poate fi decât între.
Esenţa divină e lucrarea.
Cine între nimic-toate lucrează
De sine-jur ideal, perfect, se recrează.
De ce Europa?
Europa - un continent aparte?
Europa - mereu novatoare, principiu continental activ.
Celelalte - pasive, conservatoare?
Asia pasiv-minimalistă? Africa – pasiv-dolcefarnientistă?
America şi Australia – activ-pragmativ conservator-
eficientiste?
Umanismul e specific european?
Universalism-divinismul e specific celorlalte?
Cum vom face integrarea terriană?
Avem mevoie şi de mai mult. Omul nu e pământean mai puţin
decât pan-universal.
Omul e cosmosul de rescris între logos şi haos.
Peste şi între orice cosmos.
Educaţie
Acumulare de cunoştinţe şi esenţe sau abitare
de...deprinderi?
Vai, educaţia orice între real şi virtual cuprinde!
A şti, a simţi, a gândi, a face!
Arte şi ştiinţe şi câte cele!
Numai că trebuie cât mai rezumat-sintetic.
Viaţa e scurtă. Şcoala nu trebuie s-o mai taie şi ea.
Teorie sau practică? Şi-şi! Ba mai ales îmbinate!!
Eseu şi per pedes nu doar mens facto.
Mens facto – (produs) din cap
Cultură
Informaţii de medie.
Cultura generală de tip cvasi-şcolară. Bună dar atât.
La concursuri cine ştie câştigă nu tocmai inteligenţa obligă.
Memoria bună cu inteligenţa nu prea face cunună.
Important e să poţi decela între noţiuni şi concepte, între
teorii şi opinii, între relativităţi şi axiome.
Amintirea din memorie şi cea pe alt suport.
Să fie celelalte impediment evoluţiei?
Politică și individ
Putem avea de fel incoruptibili și justițiari valabili în politică?
Grea întrebare mereu.
De ce nu punem cyborgi?
Supravegheați – operativ nu polițienesc - de comisii de
specia-litate.
Câtă vreme politicile nu merg exingerent, adică dus-întors
întru sfera intereselor natural-divin-umane, nu putem vorbide
o ar-monie justă, real-virtuală.
Exingerență – corelație activ-volitivă sine-jur, circum-
domenia-lă, etc. Exigență plus-minus infinit.
A fi şi a nu fi e răspunsul!!!!
E absolut! Totul e relativ! Soluţia? Îmbină-le!
Numai între nimic şi toate, de sine-jur te poţi...scoate!