31.12.

2022, 15:39 Dan

Uns pe seu
Eseuri an unsprezece
Eseuri ca modeste excese
 
Hai la scenarii, neam-omule!!
Că ne-am trage din maimuțe, porci, alieni și tot soiul?
Nu e tot o poveste?
Și ce rămâne-devine atunci?
Nu e la bază tot basmul? Basfmul?!! Basm-sf, maya?!
Cartea cărților e lumea salvată. Noi – poveștile-capitolele ei.
N-meronul.
Una-mie-en-nopți.
 
Existența
Voința și potența
Creație-producție și consum-trăire
Comzistența – trăirea între tot-nimic drept ceva-cineva
 
Noua și definitiva ordine
Armonia tot-nimic prin fiecare.
ComOrdinea  ca generică dinamo-statică energetică.
Singura ordine justă e cea care compensează tot-nimic prin
c(in)eva.
Nu capete ori margini, ori centre.
Măsura e ac și taler laolaltă cu greutatea.
Să ne juruim ca să ne împlinim.
Utopie sau orice topos? Pantopos!!! Stăm jurul să îl compensăm.
Acolo șezum și strânsem plinul lumii îl întinsem.
 
Puterea
Mare e durerea. Lumea regresează.
Din nevoia de nouă ordine crește iar dihotomia. Iar nu armonia.
De ce ignorăm?
Întotdeauna trei sunt. Da și a și între.
Clase creativ-consumatoare în societate de fel trei.
Bogații, moderații și modeștii.
Puterea trebuie împărțită egal lor.
Numai așa e posibilă o democrație reală, liberal-comunitară.
De fel conducerea se duce în sus. Fie și un salhor în parlament pus.
Eroare!
Puterea nu trebuie să fie nici în stradă. Nici la estradă. Nici în
agora.
Ci trinitară acestora!!! Și și!
Până nu vom asigura justa conducere a celor trei categorii sociale
de bază dintotdeauna în societate nu vom avea armonie generică.
Deasemeni trebuie să ne repunem în acord cu ecosistemul terrian.
Pe care l-am cam dat peste cap.

file:///C:/Users/dan/Desktop/unscese eseuri.htm 1/11

31.12.2022, 15:39 Dan

Și neapărat să ieșim în cosmos. Să începem expansiunea astrală.

Și așa se pare că ne stau alții înainte.
Politica trebuie schimbată radical pe sistemul trinitar uman.
Spre a contracara oligarhiile, mafiile, masoneriile, interlopii.
Spre a contracara sărăcia dar și lenea, inactivitatea.
Spre a reduce corupția, birocrația, injustiția...
Politica în instituții - cea mai mare eroare!   
Instituționalizarea e legalizare?
Aș, e poartă spre corupție, birocratizare!
Adică artificializare! Tradus - eroare!
De unde și contradicția între mișcările sociale și instituții, dinamică
și statică.
 
Existența
Este la bază trăire. Nu consum-metabolism și producție-creație.
Ci îmbinarea lor concret-abstractă ca afecțiune înalt-adâncă.
Iată de ce devenirea trebuie a lua în calcul acest cursor.
A perfecta lucrarea sa.
Iar nu orice anume consum, creație, producție, posesie, activitate,
stare... Acestea sunt în subordonare, cel mult colaterale.
Toate ne sunt unelte. Înșine idem.
Dar fructul nu e altul. Tot fiecare. Precât știe a se gustare.
 
Politica și pericolul partinic.
Împărțirea puterii între cei de la conducere și opoziție – fatală me-
reu!
Dihotomia politică – eterna nerozie!
Conducere și opoziție!
Un pretext de scuze reciproce! Calea ipocriziei politice!
Schema piramidală, fie și numai duală, e din start fatală!
Cele trei nivele – guverne egale.
Și cu adiacența celorlalte interese majore în societate. Adică
vârstele.
Copii și tineri - subzistență, sănătate și educație.
Vârstnicii - subzistență, pensie, sănătate.
Maturii – job-producție, hobby-loisir, cercetare-creație...
 
Eroarea în politică începe cu proasta dihotomie.
Nu există dreapta-centru-stânga ci medierile lor.
Nu există stat de drept și individ ca liberal pur.
Omul este și dat al societății, și dat al speciei, șamd.
Dar și indat al indefinirii, nepartea cu care se face parte!!!
Omul e proiectul, indefinirea de2finit.
Toate sunt în mișcare întru stabilizare. Și invers.
Formă și funcție perfectă? Iluzia...ineptă!
 
Și dacă stau adânc pe val
Îmi vine țărmul în aval

file:///C:/Users/dan/Desktop/unscese eseuri.htm 2/11

31.12.2022, 15:39 Dan

Și dacă voi urni Pământul

Va fi oceanul legământul
Sunt un cursor real-virtual
Mantoul viu de carnaval
Masca izvor de humă vie
Mană cerșind o colivie
 
Pecunia non olet...
Dar cam frig la buricele deștelor?
Naturalia non sunt turpia...
Dar la cât le încărcăm cu estetico-emotivale... devin gropi de gunoi
fatale?
 
Casa continentală.
Terra trece la unificarea propriu-zisă a caselor naționale la nivel
con- tinental?
Satul global se re-acordă cu casele continentale?
Atenție la entitățile luate în calcul.
Ideea nu e a minimaliza statul-etnia, ariile cultural-economice, ra-
sele...  Chit că pericolul bate până spre și peste umanitate?
E vorba de corelare. Și cu bio-topul. Ba și cu restul universului.
Evoluția umană e foarte aiurea canalizată. Pe un făgaș bio-material
mai ales.
Uităm că suntem duh întrupat. Că orice entitate ne e întru
vasalitate.
Ne ținem în chingile concret-adneuro-atomicului cu un spirit
cretino-masochist.
Miza pe bunăstare ca neostoită îndestulare e Mamona.
Ideea de progres ca luxurianță generică e de fapt regres.
Sigur că nu ascetismul e soluția. Ori mizeriabilismul.
Ci tocmai corelarea dintre existență și subzistență.
Conform resurselor naturale, tehnice și umane ale fiecărei nații.
Prin juste corelații.
Astfel putem contracara birocrația, ne-democrația, mafia și
interlopii, supranaționalele incorecte.
Putem preveni mișcările sociale extreme.
Prin ajustări cât mai armonizatoare. La toate scările.
Trebuie mare atenție la valorile paralele. Nord-sud, vest-est...
Specificul pornește de la individ. Și nu se oprește la regnul uman.
Umanul va îngloba regnitatea terriană.
Umanul va remodela universalul și se va pune în re-acord cu
divinul.
 
Specificul național
Etnii penetrant-suverane?
Etnii modulant-vasale?
Care pot conserva mai bine propriul spirit? Poate și și.
Toleranță, ospitalitate, deschidere – semne de inferioritate?

file:///C:/Users/dan/Desktop/unscese eseuri.htm 3/11

31.12.2022, 15:39 Dan

Agresivitate, xenofobie, răceală – semne de superioritate?

Ce ușor ne putem înșela.
Specificul etnic, nu doar cutumial-cultural, nu e de diminuat-redus.
Nu pe căi politico-financiar-economice.
Se va produce în mult timp înainte o asimilare de culturi la nivel de
comunitate generică.
E vorba de cultura registă, critico-hedonistă.
În care occidental și oriental vor fi una. Dialectică nu dihotomică.
În care sud-temperament și nord-luciditate, simplist vorbind, vor fi
tot un liant.
În care bunăstare va însemna echilibru între trup-suflet-spirit.  
Material, afectiv, spiritual laolaltă.
Cultura umană e de fapt una. Reflexivă, fantezist-lucidă. Imago-
rațională. Obiectiv-subiectivă.
Creativitate imanent-transcedentală din plin.
Datul uman e cel mai complet jucător pe câmpia eternă a indatului.
 
Mit literar
Eminescul
A dărâma idoli e la fel ordinar cu a îi adula.
Idolii sunt fantome naturale.
Trebuie tratate ca atare. Ca virtuale.
Un creator, mai ales de talent ori chiar de geniu nu e opera lui.
A le confunda e nerozie, obtuzitate.
Atacul la eminesc poate fi firesc doar în accepție diversionistă.
Nu e frondă a ataca simbolul național. Nici copilărie.
Doar interes și mârșăvie.
Dezbateți opera fibră cu fibră, nu celula!
Hai să nu mai stăm pe pc-lumea virtuală, hai să nu mai visăm!?
Să nu mai intrăm nici în biserică?!
Cine neagă eminescul, neagă divinitatea umană, de salvat!
Demitizare da, dar la obiect – opera!
Ca...resuscitare!
Valoarea culturală, ideo-creativă nu ține de cursivitate,
direcționali-tate, orizontalitate.
Nu există integrare culturală. Cultura umană nu e pe specific
național doar ori de altă arie, cu haturi. E axis mundi cu semințe în
fiecare suflet.
Fie axa-uman mulțimea sufletelor-semințe n?
 
Puterea
Conducerea
Trupul societate
Mintea-rațiunea-abstractul-guvernarea-clasa de sus
Inima-afecțiunea-concret-abstractulclasa de mijloc
Trupul-biomaterialitatea-concretul—clasa modestă
Artificialul ca uman naturalitate
Natura ca universalitate

file:///C:/Users/dan/Desktop/unscese eseuri.htm 4/11

31.12.2022, 15:39 Dan

Supranatura ca produs de orice natură.

Absolutul ca para-sens, consens suspendat?
Relativul ca sens deschis plus-minus infinit, croială de de-finit.
Neînțelesul ca înțeles deplin.
Ignoranța ingenuu-ancestrală să fie cea mai de fală cunoaștere
mini-mală?
Nosce te ipsum.
Te des-cifreaza. Logos și haos cosmos lucrează.
Nume nou scrie. Între vremelnicie și vecie.
 
Puriconștiința
Au românii totuși și câte o voce cam în deșert pozitiv perorând.
Ar mai fi și farmecul unor nocivități. Media râmâne pură.
Histrionism teozofic ori etnofil? Cu atât mai bine!
Când ne trag atâția la fund, de ce n-am mai mușca-scuipa și noi
curând, decât tot plângând-răbdând?
 
România după 89 a intrat într-o dublă cădere. Din interior și din
afară. Din interior s-au ridicat foștii, ariviștii, interlopii și au supt
averea și resursele nației. Din exterior multinaționalele și
comunita-rea continentală și de peste ocean.
Cooperare să fie, dar nu jefuire!!
Capitalismul, în putrefecție cam ultimă de data aceasta, a acaparat
estul comunizat spre a-l stoarce de ce mai avea. 
Cu orientul e mai greu, se ridică el, separat, carevasăzică.
Un fel de combinație capitalisto-comunitară, sau ce va fi.
Nu s-a înțeles de la început.
Nu poate exista capitalism fără socialism și invers. Sunt
complemen-tare. Capitalul servește mai degrabă individul,
socialismul clasele.
Trebuie o fină reglare între interesele societății per global și pentru
clasele sociale și cele ale insului ca atare. Așa ceva nu poate regla
decât o orânduire liberal-comunitară. Cu o conducere ne-
piramidală, cu o ierarhie nu pe verticală, ci pe orizontală.
Când unii pot avea prea mult și alții prea puțin nu se mai numește
nici specie, d-apoi societate!!! Nu e clar mereu?
Când resursele Terrei sunt aiurea distribuite viitorul devine o iluzie,
trecutul o eroare și prezentul un blocaj, continuă împiedicare.
Suntem o specie auto-criminală?
Politicienii României de azi sunt cei mai anti-naționali.
P. P. Carp spunea - pe drept au ba - Nimic pentru noi, totul pentru
ța-ră.
Just e ca politicienii să zică – Nici noi puțin, dar cât se poate de
mult pentru nație. 
Putem împăca și capra și varza? Ce ne facem cu lupul?
Calitate din greșeală, cantitate fără fereală?
 
Salvarea

file:///C:/Users/dan/Desktop/unscese eseuri.htm 5/11

31.12.2022, 15:39 Dan

Devenirea
Se poate?
Capul întâi avem a-l scoate!
Fie cum am socoti. Capul face și cu restul, inimă, trup trag-e!
 
Forum
Forați mai jos-gros?
Forumania
Bârfa electronică sau noul vulgo-tonic nu doar verbal
Dar și articologoreea de sit-blog.
În presa scrisă se comite mai strunit. Pe net curg și articolele gârlă.
Fie și nu la concurență cu comenta-bălă-riile?
Are balta pește care și în sus-șuvoi se...stivuiește!
 
Rațiune și pasiune – asta da zzât-acțiune?!
Rațiunea pare moft pasiunea când s-a copt.
Rațiunea nu e mană, dar suflu vital emană.
 
Dreaptă ca Zăpada și cei n poli-piti-cieni
Mișcările extremiste sunt cauzate de puterea extremizată.
Cine e mai vinovat?
Să nu ne iluzionăm de vreo conducere ideală ori de vreo mișcare
cu-rat justițiară. De vreun partid cuminte.
Politica doar minte. Și nu prea frumos.
 
Datul cu oiștea-n...forum. Și la coment.
Nou sport miticesc.
Testul care nici mai are ce tescui, respectiv netezi – tastuirea în
delir pe net.
Boa...țe și moațe.
 
Incepțuire?
Incepție-inserție-introecție?
Vis la vis - ce penetrare de nedescris?!
Țepuirea prin vis a unor secrete cu target precis?
Unde ne putem ascunde în subconștient?
Și chiar ultra-eficient?
Info-extracția mentală – futurologic sport-job?
Adevăr sau provocare?
Poți minți fără să minți?
Atenție la jocul real-virtual!
Nu există strict-realul ori strict-imaginarul, strict-irealul.
Ca să nu mai vorbim de ideal.
Totul e un între. Nimic pe dinafară.
Orice e o undă în cadrul marii ondulații.
Se poate contra până la un ce spațio-tempo-modal.
Apoi trebuie a se repro-da, recalibra, spre a nu deveni altceva.

file:///C:/Users/dan/Desktop/unscese eseuri.htm 6/11

31.12.2022, 15:39 Dan

Dacă râmâne...pe val, accede la sinele salvat, justul real-virtual,

adi-că la vremelnicia veșnică!
Cunoașterea e un ce cât se poate de simplu.
Ca sinteză logico-filozofică. Sintetică, pură și suficientă.
Sistemică precât de asistemică și invers.
Dar ea nu devine eficientă decât prin corelare cu simțirea și trăirea.
Iar nodul-codul-ghemul-cursorul-titirezul care se face entitatea
poa-te utiliza masa informațională, modus pensandi în raport just
cu e-nergia volițională spre a întreține un existențial, un modus
vivendi real-virtual, adică înveșnicit, salvat.
Un meta-mate-bolism! Un maelstrom inedit.
Raportul suprem este între parte și neparte, nu între oricâte părți.
Toate se includ în niciunul. Orice este poartă în casă între alte finiri.
Acestea presupun însă un corpus, o materie bio-atomică expresă.
O cărămidă, ac-cămilă întru materie, un nod făcut continuumului.
Care ar fi această entitate?
Ființa salvată nu poate fi decât o modulare între ființă, ființare și
neființă, neființare.
Cheia nu poate fi decât la purtător.
  
Balcanii – floarea sau sămânța?
Euro-Asia are ca fruct oprit, mereu redescoperit, Balcanii?
Vegetal-vitala, natural-progresista Europă – regină dar pe podium
continental.
Putem vorbi despre Europa ca matrice a umanismului.
Dar a umanității?
Africa e la originea speciei? Dar ar putea fi ignorat aportul
spiritual-mental asiatic? Ori cel pragmatic american? Ori, ori...
Europa ca elită continentală? Și celelalte?
 
Unde căutăm desăvârșirea?
Ce ar fi ea, între relativ și absolut?
Între concret și abstract? Și medierea lor, psihicul?
Ne mai îndoim că menirea omului e justa raportare la in-de-finire?
Adică reala îndumnezeire?
Ce ne sunt toate-orice-lalte?
Capete poate. Secundare oricum.
Suntem mai mult de cât propria-ne obârșie.
Creatori-regizori, creații-actori, urmași-spectatori deopotrivă.
Dacă nu asta, restul nici mai contează!!!
Dacă nu ne putem alege absolut-relativ liberi și viețuirea și nemuri-
rea, restul devine secundar.
Sclavi sau stăpâni – nu e destul!
Ori tot ca ceva-cineva, ori-ce altceva, adică tot nimic!
 
Spațiul taină
Topos și antropos
Pantropia

file:///C:/Users/dan/Desktop/unscese eseuri.htm 7/11

31.12.2022, 15:39 Dan

Biserica – lăcașul de spirit, matca întru cosmic

Mănăstirea - chilia
Casa - odaia
Habitatul comun și cel de taină
Spațiile deschise intern – sufrageria, bucătăria, holul, cămara...
Dependințe comune și cea-cele personale
Totul e aici-acum-astfel.
Nu ne mișcăm nicăieri.
Suntem acolo-dincolo.
Pe marea câmpie infinită-nesfârșită.
Prinși în Marele Anonimat, haosul, indefinirea.
Între dimensiune și nondimensiune omul, ca și orice entitate
concre-tă sau și abstractă e mult-puțin deja fixată.
Haosul – coca nedospită
Cosmos – coca scoasă
Logos – drojdia
Biserica – nava plasată
Mijlocul de transinducție întru divin și realocare de suflet plin.
Lăcașul de cult e ușa trasă la curte!!
E o alteritare intenscentă!!
Intensiv-cendentă – care restrânge comun în personal.
Alteritate restrânsă la unitate.
Potențarea lucrării, spațiul meditativ-protectiv, între obiectual și
artizanal. Între artificial și natural, ca emanație de supranatural.
Construcțiile și obiectele de cult-rit sunt unelte, medieri între
natura umană căzută și cea divină, de salvat.
Utile după gradul de aderență al practicantului.
Dar...
Vorba Mântuitorului – Crezi? Realizezi! Nu crezi? Totul e în zadar. 
Dacă ne lăsăm manevrați de orice-oricine, decât tot noi în esență,
nu putem avea garanția unei redefiniri juste între tot-nimic drept
ceva-cineva chiar unic.
Semeția smerită – turnuri și turle
Față de semeția trufașă – obelisc, dar și axis mundi?
Simetria genică – obelisc-falus și sfera-fructul-cămara...
Linia și punctul...
Vehicularea pe loc? Nava ca situare, plasare, nu deplasare.
 
La început a fost cuvântul. Restul e tăcere.
Vorbe, vorbe, vorbe. Dar nici tăcerea nu e mai puțin înșelătoare.
 
Alienare
Prin respingerea alterității.
Prin exacerbarea narcisității.
Prin chiar adularea anomiei, spleenului, depersonalizării...
Lăcomia de orice sine, co-sine, nesine, necorelate între ele, duce in-
variabil la deformare, deraiere, alienare.
 

file:///C:/Users/dan/Desktop/unscese eseuri.htm 8/11

31.12.2022, 15:39 Dan

Decalajul cvasi-etern major în societate – presiunea imperiului

necesității. Care ține încă în secundar imperiul libertății. Dar și
diho-tomia injustă aferentă. Ele fiind semi-sferă suveranității
umane.
Omul e mai presus de toate, dar nu în dauna a orice.
Omul e măsura tuturor lucrurilor.
Omul e mijlocitorul oricărei definiri anume în cadrul indefinirii.
Libertățile și necesitățile umane sunt de trei feluri.
Bio-materiale – vital-reproductive, subzistență, evoluție
Psiho-afective - sentimente, emoții, stări, trăiri
Mental-spirituale – rațiune-credințe, visare-imaginație, arte-științe.
Dihotomia injustă e cu ultimele două ca aparținând imperiului liber-
tății.
Ele au existat mereu împreună.
Societatea este o extensie a speciei. Nu doar la regnul uman.
Specia este o intensie în cadrul eco-sistemului terrian.
Omul însă este o comtensie.
Un cursor între materia concretă și abstractă.
Este para-sistemul de sine. Sinele-jur.
Toate dihotomiile sociale sunt de doi bani de fapt.
Bunăstarea care moleșește spiritul?
Privațiunea care întărește spiritul?
Principiul lui 123 funcționează relativ armonios. Iar nu de fel hăis-
cea.
1 – toate sunt una-unul ca niciuna-niciunul. Unitate, monadă, ano-
mie, indefinire.
2 – tot ce e parte ține și de întreg și invers. Doi înseamnă co-defi-
nire, defalcare, alteritate, numerație.
3 – armonizare, repartajare, structură, fractalitate.
Orice evoluează-stagnează-involuează între plus-minus infinit.
 
Fukuyama – sfârșitul istoriei? Ultimul om?
Joaca de-a vorbele.
Omul se raportează la divin, tot-nimic.
Feluri de istorii și de oameni pot trece prin trunchiul de con al pan-
materiei.
Și cu asta ce-am făcut? Zicea Tănase, marele comic dispărut.
 
Tymos? Spirit proteic? Prometeu sau zeii?
Ce ne mână în confruntarea cu anomia și soarta?
De ce n-ar fi simplu de înțeles?
Totul și nimic!!! Noi între-peste!!!
Soluția e între relativ și absolut conjuncția.
Să fie utopie?
Nu există nici inexistentul.
Și ce există e tot (ca și) inexistent la scara indefinirii.
 
Dumnezeul genezic, generativ, omni-generator?

file:///C:/Users/dan/Desktop/unscese eseuri.htm 9/11

31.12.2022, 15:39 Dan

A creat vreun dumnezeu lumea? Absurd!

Dumnezeirea nu creează. Ea este atot(non)creație.
Creatorii nu pot fi decât entități, definiri ale indefinirii, dumnezeirii.
Un dumnezeu care ar crea ar fi unul dezicător de (atot)sine.
Dumnezeu întreține creația și noncreația, distrugerea, sau eterna
transformare.
 
Povestea care ne scriem.
Măgarul din ceață.
Fata morgana și oaza.
Groaza de abis și găoaza materiei!
Big bang drept bășină a materiei căzute, black hole.
Vai de aerisire, apocalipsa!?
Codul poveste
Adneurogenia – calea-adevărul-viața
Suntem cifrul-basm – eul de taină, cu nesinele o haină
Filozofia trebuie să își asume resccrierea rezumatului acestei cărți-
capitol!!!
Opisul drept broască, ivăr?
 
DDD
Dan Diaconescu (în) Direct
Fenomenul socio-media
Clasa cea mai de jos?
Mulți dar nu chiar inculți
E anapoda să spui că există o pătură mult joasă a societății.
Ca și una mult (pe/în) sus?
Discrepanța dintre clase poate avea cauze multiple.
Dar ele sunt mereu cam trei mari și late.
Extremizările de orice fel sunt nefaste fără drept de apel.
Dar toți trebuie să lucrăm la armonia și echilibrul just al lucrurilor.
Bogații, moderații și modeștii. Dar și marile grupuri de vârste.
Tineri, maturi, vărstnici. Precum și marile categorii active –
creatori, mana-geri, producători.
Întotdeauna problema principală a fost lipsa unei înțelegeri juste în
aceste privințe. Raporturile între categoriile sociale și societate.
Mai ales pe verticală.
Societatea de fel a dihotomizat, a despărțit, decât a corelat, unit
forțele, capacitățile. A pedalat pe consum și putere, în loc de echili-
bru ființial spiritual-sufletesc-bio-material.
Presiunea politico-economică a fost mereu cauza primă? Poate. Dar
tot de la înțelegerea insuficientă a vieții și firii, a naturii și
supranatu-rii tuturor lucrurilor, concrete și abstracte, materiale și
spirituale ni se trage istoria sinuos-anapoda.
Evoluția umană e și va fi în răspăr cu pangenia divin-uman-
universa-lă. Până la luminarea de sine-jur.
Omul nu se poate salva, evolua desăvărșit decât prin racordarea la
indefinire. Printr-o unică-secretă redefinire.

file:///C:/Users/dan/Desktop/unscese eseuri.htm 10/11

31.12.2022, 15:39 Dan

Societatea și orice altă entitate rămâne-ne-vor în urmă!!!

 
Amos Oz
Pentru a cuceri lumea trebuie mai întâi să îți cucerești cartierul.
Pentru a fi citit și mâine trebuie să scrii foarte bine despre azi.
 
Cucerirea lumii stă în prinderea capetelor două pe puțin ale ei.
Posteritatea creației ține de prinderea clipei perisabil-perene, de
redarea unui prezent care ține hățurile trecutului și viitorului.
Un realism-imagist, un virtualism tematic-mesagistic-stilistic-etc.
 
Nu este fericirea, împlinirea, mulțumirea motiv de reflecție?
Inspirația ține de martiraj, masochism?
Meditația e rodul trăirilor, simțirilor dar și a reflectării de orice ca-
libru. Desigur oscilând și ea între steril și aurifer.
Meditația e măsură sublimată de fel. Un cântar ca rezonanță a
cântă-rii lucrurilor. Muzică nu doar a sferelor, și nu doar cerești.
 
Mass media sau extremizarea relaționării
Relaționarea umană pare împinsă la extrem prin mass media.
Telefonia, televiziunea, internetul și toată cohorta.
Insul este pur și simplu aruncat în fața semenului.
Socialitatea excesivă dăunează personalității și anonimatului
deopo-trivă sau cam pe acolo.
Orice comunicare ține și de a eului directă ex-comunicare.
E mereu necesar un acord fin între doi semeni, d-apoi între unul și
oricâți.  
Simplificarea interacției umane până la extrem prin mass media.
O plafonare , o re-primitivizare, o imbecilizare.
Sau o pasarelă peste trupesconcretețe? Peste imanent?
Dpv acesta n-ar fi ceva prea negativ. O ușurare în aproprierea spi-
rituală măcar.
Numai că aceasta presupune și ceva consistență a respectivelor
părți de eu, vai!
Ori socializarea pe net e de calibru mult prea sterp, incert, inert.
Chatuirea e un fenomen foarte hilar-precar-ordinar. Schimb de
replici dintre cele mai banale-vulgar-comune, de poze și piese
muzicale la grămada gustului comun, de moment?
Ce e asta? Nu tu schimb de reflecții, păreri în materii adânci de
viață și cotidiană chiar.
A, vizionarea pe cam web, mai face miezul. Nu neapărat cea
erotică.
O tocire de desk de nu e cazul. Un culturism al buricelor digitale?
 
Damian Luz
 

file:///C:/Users/dan/Desktop/unscese eseuri.htm 11/11