Eseistice

Nov
2009

Artă pentru artă – duce la manierisn, academism, artificiozitate...

Tendinţa în artă – duce la naturalism, tezism...
Artă cu tendinţă de artă – duce la supra- şi textualism...
Politica artei trebuie să medieze real cu imaginaar, poveste-naraţie cu
analiză-dezbatere, subiect cu mesaj, stil cu concizie, naţional cu universal,
localizare cu nonland...

Sfârşitul istoriei?
Care?
Istoria fiinţei întru devenire nu are început şi sfârşire.
Dar poate trece pragul istoriei, continuităţii, determinării.
Sunt...colaterale celelalte istorii.

Entizare
Pasiv-activizare
Extaz
Şi agonie
Practică şi teorie
Persona şi personalizare

Sfârşitul politicii
Politica ar fi demersul socio-ideo de corelare a forţelor eco-bio-materiale
umane. Evoluţia societăţii de fel.
Numai că societatea e doar parte, cerc în devenire. Nu doar umană.
Devenirea strict umană e corelată cu specia şi regnurile.
Devenirea umană de drept e corelarea divin-uman-universal.
Depăşirea prin re-integrare a regnurilor, a universului evient, concret.
Şi a divinului, imaginarului, probabilului, anomiei, haosului, indevenirii.
Politica urmează orânduirile ca raportare individ-colectivitate.
Ideologia politică a marşat excesiv pe dihotomia realist-idealistă ins-
socie-tate. Şi mai puţin pe dialectica binomului în cauză. Servind datul.
Ideologia spirituală a mizat mai mult pe dialectica relativ-absolută a bino-
mului entitate-nonentitate, respectiv creaţiile domnului şi acesta.
Religii, mituri, arte, ştiinţe, filozofii, logică, gramatici, fac şi ţin mai
degrabă indatul decât datul.
Numic mai firesc în a înţelege unde e cheia.
Între dihotomic şi dialectic, între abstract şi concret, între real şi virtual.
Omul între divin-uman-universal.
Devenirea strict umană ne poate deveni cale greşită, capcană. Dacă ne
limi-tăm la o condiţie oricare. Iar nu la un raport just condiţie-
noncondiţie.

Onto-via
Com-space
Not to submit
To promovate in yours eyes a fair-world
Circum-ego
Gagicare gagica giga arătare
Wanda one da

Utopstoria
History-utopia
Trasee schematice
21
Unificarea Europei
Nato la remaiat
22
Coalierea orientală
Opoziţia musulmană
Unificareligioasă
Dilema clonă-repersonalizare
Colonizarea spaţială
Desfacerea de cele lumeneşti

probitate şi oprobiu
fac-to(n)ţii pentru ciolan –
nomenclatura veche şi nouă
puterea musai corupe?
Depinde cât?
A lua partea leului poate să nu fie totuşi a lua şapte piei?
Mieluşeii de-ajung lupi ca fiind consiliaţi de vulpi!
Vulpi cu mască de găscă de salvează Capitoliul sau cap-fotoliul lor?
Vulpi şef-comando de dulăi cu cozi-bastoane
n-aduce ceasul ce-asuce...loviluţia.
revoluţia de curte angrenează ogrăzi multe.
Liderii ce ocolesc probitatea atrag musai oprobiul

Let get naked

Nu materia îl face pe om.
Nu divinul îi aţine strict condiţia absolută.
Sieşi cap-coadă, omul infinit pe indefinire dezleagă.

Dureros e tot făcutul... Blaga

Şi plin de vrere începutul?
Revelaţia continuă
Deconstructivism – tot un deviaţionism...
Totul curge...
Infinirea în n finiri se scurge?
Gaura albastră e marea stea atot-sihastră
Pasiv-activul comateriei se inter-auto-asimilează
Orice reformă indefinirea...confirmă în ne-formă
Constructivismul sine-jur

Toate sunt:
Iniţial – romantice – nebulos-bazice
Medial – clasice – armonizat-cumpănite
Final – baroce – conglomerat-disipate

Idealitate – necesitate – conservare – retrograde-reacţionare

Evoluţia
Trei piste
Transformarea psiho-genetică
Comunizarea planetară
Expansiunea extra-terriană
Orânduirea socială va media nu doar regnul uman. Ci tot ecosistemul, cele
patru regnuri. Cu bătaie spre ieşirea din imperiul necesităţii. Bio-specio-
ma-teriale.
Omul ca pionier materiei
Ne aşteaptă pionieratul comateriei însă.

Fruntea sus
Cap compas voinţa
Model viu Iisus
Energizant chiar suferinţa
Catalizator neputinţa
E totul în noi
Disipat roi

Tiraniile – socio-sinucideri

Animaţia
Mini-super-potenţa artistică
Nu putem cunoaşte decât esenţa-crema fie şi ca di-soluţie minimală
Esenţa-nucleu ne poate rescrie cu totul din condei?

Istoriile viitoare
Tertia datur
Insertium redatur .....
Monismul disjunct

Sop
Teme-sintagme
Definire-noţionare
Orânduirea
Om şi societate
Societate şi sistemele toate
Statul ideal
Utopia
Elite şi mase
Elita inferioară – interlopi, mafioţi, et co.
Naţionalism
Partide, partitism
Civilizaţie şi cultură

Existăm deoarece legăm şi dezlegăm fire şi nefire, fie vreo dimensiune.

Perfecţiunea e anihilare.
Perfecţionarea e justa cale.
Nu ne cuplăm marelui tot decât în punctele neesenţiale oricum lui dar
vitale nouă, fie ce model am adopta-creea, şi centrazei ce se scrie astfel.
Cea mai bună dintre lumi?
Media-vom dat cu indat şi va fi neapărat?!...
Alteritatea ca pagubă colaterală?
Comunizarea disjunctă nu e de fel...cruntă.

Regalitatea – sau conducerea drept paradă

De la burghezie deja regalitatea vetustă devenea.
Preşedinţia nu e musai brează nici ea. Dar se acordă, eea!!
Idealismul ca radicalitate para-indeterministă
Pragmatismul ca medializare para-materialistă
Democraţia – totul pentru om sau pentru totţi-nimeni?
Orânduirile au urmat eliberarea treptată din ecosistem, din coliviile
necesi- tăţii. Orânduirea primitivă ne media cu natura sălbatică.
Orânduirea sclava-gistă ne media cu socialul para-piramidal. Cea
medievală ne-a cam vasalizat piramidei divin-sociale. Orânduirea
burgheză ne media cu imperiul necesită-ţii, ne vasaliza etalonului maşină
şi apoi capital.
Orânduirea capitalistă şi socialistă, de tip Ianus bifrons, ne-a blocat în
siste-micitatea etalonului comercial-economic.
Am pierdut orientarea naturală între divin şi universal.
Nici orânduirea următoare, comunitarismul nu ne scoate din impas. Dar
ne va echilibra cu datul terrian. Şi ne va călăuzi iar spre re-dare, devenire.
A nu rupe banda lui Mobius!!
Reîntoarcerea la capitalism e un bluf.
O ultimă zvâcnire a acestuia pe piaţa est-europeană.
Capitalism – limitat duce la socialism. Nelimitat duce la oligarhism.
Tirania şi anarhia pândeşte la cotitură, răscruce.
Proprietatea doar privată – e tot a o face lată.
Proprietatea doar socialistă-de stat e un hiat.
Corelarea statal-individuală a proprietăţii şi nu doar e cheia unei orânduiri
dacă nu perfecte, barem suficiente evoluţiei, etapei istorice.
Liber-comunitarism sau infra-colonialism
Liniarscendenţa evoluţiei umane

Planitate în infinire
Curbură în definire
Cât de sus-jos trebuie mers
Spre a ne calibra indefinirii

Majormente ptt exp

Societatea – ultima formă de supunere a insului de către natura de jur?

Damian Luz