Antropie

 
 
Eseu
Macro
18oct13
 
Psihologia
Pisiceala telectuală
Mâța Cheirshire?
V loc.
 
Atitudini gestico-gimnastice
Capul de-o parte ca submisiv gest.
Ia-mă, supra-așează-mă?
 
Omul ca antropic ipso facto
Încadrabil sistemei sale, societate, dar și ecotopului ca specie, dar și
detașa-bil, ca origine divină.
Orice lucru de fel ca entropic ipso facto
Încadrabil sistemei și angrenării generice, matrixialul.
Dar indetașabil ca origine creațională, divin-virtuală, auto-referențială,
divin-uman apoi-retur!!
Omul salvat și dumnezeirea va fi recuperat!
Dumnezeirea este orice-nicio definire, inderefinirea. Virtualitate pură,
oricât de lucrat-dezlucrată. Unul ca toate oricare, nomie și anomie.
Omul salvat este definirea plus-minus in-de-finit! Real-virtualitate, unul ca
toate anume.
 
Progresul ca exces idealist, de zel nu doar ideologist.
Ineficient și în plan imediat, curent? Bulversant, negativ și ca desant, din
neant?
Conservatorismul liberal-democratic drept eficient prin demers tot
reticent?
Tradiție și schimbare, tot o com-turnare?
Conturarea sigură eidos a umanului între divin și universal, ca și aparte, va
ghida total just atât progresul cât și conservarea nu doar socialului.
 
Prezumția de ne- vinovăție?!
Nonsens!
Dubiul nu e nici giruetic, s-ar auto-dezice.
D-apoi direcțional, ori...cu sens, hi!
Dubiul implică demarcația tot etapică, între relativ și relativ, axat pe
absolutul-adevărul...local, fixat-iv!!!
Asta logică imbatabilă, ne-paradoxal-istă!
Determinist-de-cuantistă!
 
Socialismele ca pirați ai largului populist.
Capitalismele ca briganzi ai restrângerii sociale spre vârf.
 
Eroarea mare a societății
A concentra sus nemerite nici individuale, dară-mite și sociale.
Elita nu e de fel la vârf, ci slugă oligarhiei și interlopiei!!! Vai!
Sigur că nu vom pune filozofii la conducere.
Dar nici cabotinii de actori politici care de regulă ne conduc!!!
Culmea, ar fi de preferat un bufon autentic în capul omenirii chiar!
Ar conduce mai puțin catastrofal!!!
Decât acești conducători marionete ai oligarhiei de sus-jos!
 
Omenirea e la răscruce!
Orânduirea burgheză fractalizată maniheist capitalism-socialism
trebuie...stinsă.
Ne-am ars destul!!!
E cazul să ne reconfigurăm între uman și universal, om și natură.
Și între uman și divin, om și dumnezeire.
Virtualitatea naturală, cuantic-artificială și cea pură divin-umană.
Globalizare pe orizontală!
Nu piramidei!  Nici răsturnate!
Atenție însă și la prismă!
Piramide două puse, ciocnindu-se la cap sau la noadă, hi!
 
A trăi este ideea. Conservare prin rulare. Funcționez deci in-formalizez.
A supra-viețui este condiția. Reproducere, perpetuare.
A progresa este impulsul, premiza. Plus valoare tot întru conservare.
 
Existența ca atare. Entitate para-entitate.
Existențialitatea. Entitate para-non-entitate.
Existențialismul. Ego-sine între imanent-transcendent, pe panta fatalității
însă. Nirvana de neatins?
Comzistență adică modelajul real-virtual, a-sistemic personal-final!
 
Nietzsche Friedrich
 
Niță neamțul
Când nu ești sigur pe simțurile tale, urmează-ți nasul.
 
Fie să și pută,
Dar între nas și poftă să nu am-păstrez dispută!!
Oricum și miroase
Dar ce dulce e de lins până la oase!
Cam toate ajung scârnă
Dar la orice grosul plăcerii atârnă!
 
Atenție
La demarcația
Omul ca sistem-icitate, ins bio-specios și social
Omul ca a-sistem-icitate, ins divin
Societatea e colivia de argint, specia-biotopul e colivia de aur, iar trupul-
umanoiditatea e colivia din aliajul aur-social și titan-divin!
 
De ce nu s-a creat o orânduire just trivalentă divin-uman-universal până
acum?
Pentru că taman cunoașterea nu a fost suficient de clară, temeinică în a
pune problema.
Pentru că imperiul necesității încă presează mai dihai decât cel al libertății.
Pentru că ierarhia a pedalat de fel pe verticalitatea...strâmbă.
În loc de a media just cu orizontalitatea corelativ-dreaptă.
Oligarhia conduce, nu elitele. Masele și mai de sus, vai, de fel s-au supus!
Elitele ca mase superioare! Dar...pe toate nivelurile!
Interlopii, șmecherașii...
Asta mereu e!
 
Hic Rodos, hic salta!
Acum e momentul.
Aici e răscrucea.
 
Mileniul trei va fi comfixogen sau nu va urma altul?
Comfixogen adică reconfigurând evoluția just între ideal divin-uman para
divin-universal.
Între supranatură-virtualitate și natură-realitate.
Între transcendent și imanent.
 
Emascula și a macula
Tot nu s-ar scula?
Tot de blegeală, sculament ar da?
Escatologiciza
 
Indeniabil
Cert
De ne-negat
 
Denigrabil
Deplorabil
debordabil
 
marotă
vezi personajul
obsesie conceptual-mentală...
comportamentală
marota învelea ciocolata
marmota
cazanul mare re-termo-tard...
mascota
miss cocota
mă scot a 
 
absolutul, adevărul
le putem atinge numai dincolo
și tot la modul relativ, dar cu absolutul totuși...nedisjunct!!!
rezolvarea cristică pe Terra e parțială!!!
Nici cea finală nu e mai puțin...dubitală?
Cine e de fapt anticristul?
Nu cumva Forța negativă, dumnezeirea malignă???
Iar cristicul nu e cel dinaintea Cuvântului?
Iar Verbul nu este deus incipiens???
Omfalos, caduceul – ce folos?!
Cabanos
Cabala-baal-abanos-albion-blănos(lupul!)
Cifrul-sceptru-chivot pivot devot-iune
 
Totul e îmbârligare de cifruri întru sudare
Cambalarea
Ambalarea îmbăloșirea-îmbălarea scâmboșeala
Scârboșeala
Broșăreala
 
Scârboșia Ta
Mefistofel
Mă fâss pe el
Slavoșia Ta
 
 
 
Fabula fast-food
 
Fastfood atque lente, mortis incede
Masa iute, cu moarte te fu... te!
Și consumat decent,
fast-foodul aduce, ucide, și nu lent
 
Slavotik și Scârbotik
Stăteau ei la un picnic
Slavotik tot tămâia
Scârbotik  le tot stuchea...
Până când trecând
Un hulub ce le zicând?
Ian de vă puneți invers!
Și-au bifat subit cel demers.
Dar la spital tot au purces.
Morala:
Bucatele erau fast-food date.
Fâs din fund
 
Fast food
Traducere liberă:
Fâs din fund
Iute futeală
 
Pascu păscu pe scut pescuit pascal
 
Piața liberă
Ca tiranică din start cu arealul!
Arealul, biotopul e ciclic.
Piața liberă e doar consumeristă!
Nu e producție cât consum.
E balaur, nu omfalos măcar!!!
Înghite pe sf Gheorghe!
Natura își este omfalică. Suficientă sieși.
Omfalos fenicsian!
Partea care înghite întregul. Devenind unul dual. Nu îl remite.
Monadic auto-creațional.
Acesta ar fi nonsens.
E nevoie de trei întru...consens.
Este deci absolut inclus întregul virtual, nu cel real.
Omfalos cu deschidere.
Moebius ca intersecție, intersecțional.
Banda continuă. Balaurul și Gheorghe la capete.
Duelul etern crist-anticrist.
Ceea ce se ignoră.
Bisericii de crist soră, iar nu mireasă, tot Bestia o are...noră!!
Omul și Bestia sunt ambi-reciproc..gay! Nu vreunul fetiță... 
Nu pereche, sau da, ca streche!
 
In-venirea
Inventarea și invierea
Inventarierea
Inventarea în ere
Comvengie
Com-venirea-vital-virtualistă
Auctongonia
 
Minciuna e răsfățul Preciziei.
Iluzia e pupila Conciziei.
Adevărul e bastardul Relativității.
Ianus bifrons, adică relativ-absolutul ca tiv matrixicității.
Pânza Penelopei poate fi destrămat-reîntremată de firul Ariadnei.
Cuiul lui Pepelea nu rănește-nimerește călcâiul lui Ahile...
Spinul din mijlocul odăii îi este și ușă și fereastră.
Paris a fost calul și Elena Troia. ///???
 
Ora oglinzilor
Spargerea grinzilor
Surparea aulelor
Topirea bulelor
Minutul destăinuirii
Eternul nerostuirii
Caleidoscop
Fiecare ca dop orice ciob
 
Logos și haos nascit adamic.
Dumnezeirea se crează din sine-logos-întregime1 și chaos-întregime2
Ca pre-sine, adamic. Ens primat. Ex-prim-are. Viață duală, perfecțiunea în
dimensiune, liberul arbitru. Potens-putere-putință.
Dumnezeirea se re-crează din sine-logos-întregime1 și ontos-Maria, ca
post-sine, cristic. Ens virtual-is, non-ins. Viață la pătrat. Perfecțiune.
Volens. Pathos.
Omul salvat se crează din eu(ego, on-to-s), cristic fractat și ne-sine (sine
întors, demon fractat, nefârtatele). Ontos în aliaj cu entos, real cu virtual.
Cu moartea (fizică, cuantică) pre moarte ( spirituală, probatoric-aleatorie,
opțională) călcând. Viață virtuală, la cub.
Potens et volens prin (per) logos (determinare, impuls, informație)
mixează
Coems, comgenie
Entropicul adamic plus-minus antropic cristic se și rezolvă gentropic,
omul salvat.
 
Ce văl mă șterge
Nostalgia ce trece
Fericirea ca scut
Nu mai puțin a durut
Ce val mă poartă
Viața fereastră și artă
Trăire înaltă
Descinderi fecunde
Mixări de altunde
 
Că(ci) vis al morții-eterne e viața lumii-ntregi
Eminescul
Împărat și proletar
Feudalitate-ierarhie sus-jos vs burghezie-ordos-dr-stg-hăis-cea
Moarte eternă adică absolutul p-lat
Viața lumii întregi adică dimensionalul-cuanticul
Starxis
Starea dinamică, lumea
Vis adică virtualitate, extincția indefinirii sieși
Visul treaz adică reversia, reveria întoarsă e chiar real-vitualitatea, starea
salvată, lucru și lucrare...curată.
Revers-vis-vers-revis-revistă-revedere-viziune-vizionare
Revizie-revocare-re-voluntare
 
Eminescul
Satira I
Timpul mort și-ntinde trupul și devine infinit  
 
Extincția
Big bang
Eternul gang...
 
Punctu-acela de mișcare...
Colonii de lumi pierdute
Sure văi de haos
 
Vezi și câmpia eternă
Planul absolut
 
Căci e vis al neființei universul cel chimeric
 
Anomia (indefinirea) inițiază-degurgitează(!) reveria (definirea stoho)
(genomia) ca hrană din sineși
 
Genomie
Aliajul definire-indefinire, existență-nonexistență
Față de anomie (indefinire) și nomie (definire)
 
Hiperbola ca para-aliaj
Dihotomia ca sugestie implicită a sudării, semi-sfericitate de...lucru
A sferei-perfecției
Disjuncția crasă ca procedeu artistic romantic
Paralela...egală ca ternitate?
 
Economia
Economia perenă, a prezentului – piața simplă
Economia eternă, a continuumului-viitorului – piața corelată
 
Utilă generic, rectigenă
Futilă emergetic, spirogenă
 
Ambivalența economică
Economia curentă, cooperatistă, armonizatoare între util-futil, axată pe
real
Economia continuă, competițională, concurențională axată pe ideal, ireal-
imaginar.
Piața liber-democrată
Economia socialistă și cea capitalistă pot...fuziona!
Cea socialistă va fi de fel statal-regional-terrană, regim an-entropic
Cea capitalistă va fi de fel privat, corporatist-societară, regim antropic
Imediatul de jur pentru statiști, conservatorism restrâns-mediat
Viitorul ideal, progresism întins-extins, întru indat pentri privatiști.
 
Statiștii și privatiști între ei pot coopera doar.
Privatiștii între ei se pot concura și coopera liber.
Statiștii între ei pot doar coopera.
Riscă stagnarea-înnămolirea statiștii?
Riscată e nivelarea sau aproprierea prea mare între ei?
Cum se face predarea-preluarea noului tehno-economic, schimbul de
ștafetă?
Plus-valoarea se reglementează la marile nivele.
Statale, regional-continentale și terrane.
Schimbul de valori.
Cele două mari caste.
Privatiștii ca elitiști și moderați
Statiștii ca modești și moderați
Clasa de mijloc rămâne la ambele caste!!!
Ei vor asigura comunicarea.
Vese comunicante mereu păturile mediane.
 
Actualmente
Capitalist-democrația e de toată fățărnicia-nerozia.
Privatiștii excedează statiștii, care și ei bat tot acolo dinspre conducere și
ariviști.
Ariviștii ar fi partea din moderați mai subțire, din modești mai din gros.
 
Futuralmente
?
Liber-comunitarismul
Ar evita de fel compromisul.
Ar demarca gradele trei ale stărilor
Modeștii-săracii, moderații, majorii-bogații
Dar spre a pune armonii nete corelării juste.
 
Bogăția etică
Iată secretul unei orânduiri juste
Unde interesele socio-umane să se îmbine firesc cu cele divin-
universale!!!
Social în parteneriat, cooperare-comunicare, nu concurență-confruntare cu
natural-cuantic și divin-ideal-virtual.
Valoarea ca etalon concret.
 
Valoarea virtuală
Poate ține în frâu valoarea reală (financiară, posesională, relațională)
Jos puterea-averea-confruntarea! Care ațâță fierea-durerea-nedreptatea,
nefirea!
Sus știința-firea-armonia-cooperarea!
 
Acum sau niciodată?
Nu! Acum precum mereu-nicicând!!!
Verbul Fenixian
Cuvântul de-smântuit
Verbum christicum
Prin cristic logos fenicsează și haosul, revitalizând nu doar cosmos, adică
ființe și lucruri.
Reînfrățit cu duhul sfânt, după înfrângerea lui anti-crist, cristicul va fi real-
virtual expresia noastră, a omului îndumnezeit.
Lucrarea atunci-dintotdeauna...începe.
Lucrul viu fiecare fiind între-întru fiind-nefiind.
 
Relativele-aproximativele pot viețui fără adevăr-precizie.
Adevărul nu se poate ține de sine, fără a tenta, și de fapt fenta și absolutul.
Adevărul e bastardul absolutului.
Relativizez dat-indat, sunt perfect com-sudat!!
Adică incisiv și concesiv la un deschis tiv!
Adevărul șchioapătă când se apropie de a corelației poartă.
Adevărurile sunt pete-le din-în soare.
Nu mi-e de ajuns adevărul-precizia. Vreau aliaj cu relativul-aproximarea.
Relativul bifează suficiența, entropia.
Adevărul, absolutul, precizia sfidează și antropia și fentează gentropia!
Adevărul se îneacă în entropie.
Precizia în entropie e doar locală. Deci amăgeală.
Aproximarea-probabilitatea în antropie e tot parțială.
Gentropia împacă posibil cu probabil la modul...absolut.
Ocolind desigur nonsensul exprimat de oricare...
Orice semn-lucru-lucrare poate avea un sens-semnificație sau mai multe,
dar rămâne virtualmente un non-sens.
Consens e tot o eroare, ca și sensul luat aparte. Ar fi sens însumat, dar
fentând pro-ductul.
Compromisul e un fel de delăsare.
...
 
 
 
Sonetul comfirii
Firea împlinită (real-virtual)
 
Vasal neumilit mă țin Gândirii
Fiind și viața-mi autodidactă
Precum mi-e firea necompactă
Magister suveran al Neoglindirii
 
Concizia ar fi o cataractă
De n-ar fi ghidul candela Nefirii
Ca lăncii iau chiar trandafirii
Și scuturi spinii dindărăt mă tractă  
 
Stafia Haos Tată mi se-arată
Serial killer-pancrator veciei
Zombii ridică sabia urgiei
 
Icoana purității inserată
Catapeteasmei iar e lăcrimată  
Dar luminând roz tragicomediei
 
 
Pancrator sau demiurg vezi
Pan-creator
Pan-reactor
Re-actor
Rapta
Fapta rapt
 
 
Limba, maternă sau nu, e valoare de fel.
Ea conferă și oricât de puțin la orice.
Orice relație e cu plus-minus valoric, adăugare-scădere.
Și prin extincție și cu îmnulțire-împărțire.
Dar nu doar cardinalul operațional susnumit!
Mai sunt radicale, raporturi, fracții, rădăcini...
Funcționalul concură cu formalul întru fondare...tot activă.
E un du-te-vino al materiei-masei-haosului sub boarea spiritului-energiei-
logosului întru nașterea-moartea (trecerea, metabolia) cosmicelor, adică
ontos și entos, vii și nevii, naturale și artificiale.
 
Orice ne atinge e cu umbrire și luminare. Directă.
Reciprocă implicit.
Dar și cu intersectare a celor din jur, plus-minus ex-, implicit.
Indirectă.
 
Genialitatea poate fi și ancestral-antropică.
Neamul și limba sunt argumente supreme.
Oricine e un geniu virtual și numai pentru faptul că ține și mai direct de
uman-oiditate prin specie-rasă-neam-limbă!!!
De la adamic la cristic, omul însumează dimensiunile divin-universale
toate!
Numai că are a le personaliza anume de jur, disjunge totului, rezuma din
orice, defini nimicului!
 
Vieru se mira de câte esențiale cuvinte românești sunt cu cinci litere. Intuia
vreo taină...
Cinci e numărul pentagramei, mandalei, caleidoscopian...
Adică după patru-așezare-perfecție...
Portal...rabatant?
Re-coborâre. Cum corect spunea Poetul:
Cobori în jos...
Descinderea dincolo nu poate fi în jos, nici urcarea în sus! Dincolo nu e
dimensiune! Ci im-dimensi-e!
Excelsior ad abyssum!
Descendens in coelis!
...
 
 
Grai
Plai
Creare
Grăire grăbire
Îngrădire îngrămădire
În grădini
Agreere agregare gregare
Graseiere
Igrasie
 
Gruie
Gurguie
Gugu e
Cucuie
Resurse
Izvoare
Ce fel de...rezervoare?
Hi, vezi EBA!
 
Definite:
Universale
Naturale regional-naționale, continentale, terrane. În bio-top.
Apoi restul...cosmic.
Entropice
 
Definit-indefinite
Umane
Fizice, biologice, profesional-educaționale-mentale, social-
comportamentale
Antropice
 
Divine
Atot-in-definite
Indefinite, holistice, stohastice...
 
Ce ne facem cu rezervoarele indefinite?
Resursele divinității?
 
Eba:
...sunt un rezervor de resurse....
Pleonasm și nonsens!
 
Izvorul de resurse
Adică decepuirea primarei surse
La infinit se scurse
Extincția fu diluviu
Născând al continuum-ului...fluviu
Ce ne duse îndărăt
La big bang hăt!
 
Vieru Grigore
Stă în puterea Limbii Române să-l găsească odată și odată pe Dumnezeu.
 
Dacă baba...îl punea la pat și pe Necuratul!
Limba este o funcție, o cale, o mediere pe parte de lucrare.
Ca mijloc de gândire și exprimare.
Nu e întregire nici de parte.
Limbajul uman este parte din Logos, deci nu are nevoie să-l afle pe
Dumnezeu, căci îi e parte în trinitate.
Ideea lui Vieru ar fi că puterea limbii, fie și a măiastrei noastre exprimări
de neam, e capabilă de minuni până...acolo.
 
 
Limba bifurcată
Nu curul cuvântului cată
Ci vulva sensului
Lindicul impresului
Acorduiala
Pre-ludo-post-duiala??
Prepuțul Cuvânt
Prelungind sintagmatic avânt
...
Ultra---???

 
Stilul este dansul-trans-de-con-re-port sensurilor cu semnele, fiece ce
scenă-domeniu-teren-registru-artă-portativ-stativ-suport
 
 
Desmântuit
Des smântânit
Ades smintit
Adela amintit
 
 
 
 
 
 
 
Damian Luz