Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bancul
Defularea prin verb-poantă
Idiosincrazii pe invers?
Temele:
Fata prostuță – Alinuța, etc
Femeia și bărbatul – ingenui – Ion și Maria, etc.
Cuplul evreiesc Ițic și Rașela, etc
Amicii evrei – Ițic și Ștrul
Eroul național, Păcală modern, conspiratorul la vedere – Bulă
Nebunul mai-prea deștept...
Bețivul prea orientat...
Adulterinii... triunghiul conjugal sau nu chiar
Categoriile profesionale mult prea vizate: doctori, polițiști, popi, avocați, judecători
Șefii de stat...
Categoria grup internațional – laude și fapte, comparații și relații
Rasele și neamurile predilecte, xenofobii, etc: țiganii, evreii, ungurii,... bulgarii, albanezii, negrii,
chinezii...
Regionalii între ei?!: oltenii, moldovenii, ardelenii...
Radio Erevan...
Obiecogenie: calculatoare, mașini...
Sir și John-valet – absurdul haios-dramatic, britanismul para-logic
Tipostil
Dialog succint
Întrebare și răspuns
Asemănare-deosebire ca poantă
Consecutiva absurdă – v. blonde, nebuni, polițiști, etc...
Avari și zgârciți: scoțieni, evrei,
Genuri și subspecii:
Perle
Proverbe
Logica și poanto-logia:
Deducția para-logică
Consecința absurdă
Silogismul spart
Decursiva oață
Decursiva exagerată – v horror, macabră, grețoasă...
Sop
Societatea de consum
Decăderea în deviere-alunecare
Sistemul para-virtual al soco
Scoo
Vezi și Scooby-Doo?
Soco
Societatea de consum – fantomatizarea socialului interactiv real-fictiv
Societatea de consum a adus hiperbolizarea utilului prin masca perfecției ergo-tehno
Pseudo-dulcele, plăcerea ca scop al utilului este eroare.
Plăcerea și utilul sunt generic completive, iar nu strict decursiv-consecutive.
Societatea de consum este o eroare eidetică.
Plus-valoarea este un apendice!!!
Societatea de consum este apendicita umanității.
În natură nimic nu e în plus sau în minus!
În societate nu mai puțin, dat fiind că aceasta, până una-alta nu iese din eco-sistemul terrian.
Virtego
Vartej-ergo-ego-virtu-al
Bioenergie? Suficient?
Ideea cu sferele puterilor materiei?
Dar care materie?
Concretă, atomo-cosmică sau abstractă, eido-afectivă?
Când vom ănțelege că nu există alt a-tom decât eul-domn!
Eul total e dumnezeirea, cercul celor salvați?!
Dumnezeul și el, Doamne, nu ca unul o să se întoarne!??
Nu a doua venire!
Ci propria-ne descindere, înălțarea în abis, descinderea în paradis!!!
Agoră și tribune, spune eule, spune!
Arena agoră, doină și horă!
Dumnezeu trebuie scris cu literă mică dacă ne referim la atot-cuprinderea, atotputernicia, atotvoința care
este. Adică entitatea de orice fel.
Și cu literă mare când ne referim la entitatea sa absolută, adică non-entitatea, nesinele.
Oricum nu trebuie să vizăm o entitate, o persoană, o epifanie...
Dumnezeu este cel care este. Adică acoperă însăși existența. Este și nonexistența.
Este viața și moartea, desăvârșirea.
Marele Anonim, etc...
Orice i se potrivește, dacă nu pune o margine.
Nemarginea poate fi o mărginire măcar virtuală?
Da, dacă pui două margini minim de părți? Hi!
Sau și una doar? He!
Iisus – om infinitizat?!
Iisus – natură sau para-, supranatură?
Monifizism – o singură natură.
Aiureala apare prin dihotomizarea natură-supranatură.
Supra-, sub-, intra-natură exprimă tot natura, dar prin holism.
Iisus este natură ca parte umană, din femeia Maria și supranatură din Duhul Sfânt.
Dar cum de e atunci veșnic, parte egală și astfel, adică para-temporal, a treimii?
Partea de natură, adică dimensională a retractat prin moarte. Partea de supranatură și-a reluat întinderea,
chiar dacă, între timp Iisus a mai și înviat?!
Vezi versul lui Eminescu:
Timpul mort și-ntinde trupul și devine infinit.
...........
Mijlokarea
Mișcarea de Mijloc
Noua justă organizare
Ordonare de jur-împrejur
Tur-retur
Sus-jos armonios
Pe orizontală ca și pe verticală firesc.
Iar nu piramidal-inegal.
Nici egalitarist lăturalnic, pe orizontală.
Cele trei pături cu repartizare just-diferențiată.
Nu cei mari-tari prea mult, cei de mijloc destul și restul cam pe degeaba.
Se poate!
Să nu mai mințim omenirea!
Că pământul a sărăcit.
Că ar fi criză.
Speculațiile să și le rezolve....speculatorii.
Economia să se curețe de excrescențele abstracte, speculativ-financiare.
Să se regrupeze tehnic, ecologic, productiv specific...
Comerțul să nu mai pedaleze pe lux și diferențe mari mercuriale.
Politica să ne mai slăbească cu doctrinele ei ipocrite.
Ideologia justă e cea a speciei și societății, a realismului eficient, nu a idealismului de fel, dacă nu
oricum utopizant. Politica e a cetății, satului global. Nu a doctrinelor, teoriilor.
E nevoie a se ridica nu doar cei mulți de jos. Care exagerează împinși de exagerările celor de sus. Ci mai
ales cei destui de mijloc.
Trebuie să ne repunem toți într-o nouă armonie.
Avem ce, de ce, cu ce!
Voință-inițiativă și abnegație-susținere trebuie.
Dacă nu azi, mâine și mereu va fi și mai greu.
Dacă nu acum, poimâine va fi scrum?
Dacă nu aici, în timp nu vom mai avea unde.
Dacă nu astfel, apoi ne vom rătăci în veșnic-indefinit Babel.
Atributele divine:
Aseitatea – ?
Omnișciență – atoateștiință
Omnipotență – atotputernicie
Omniprezență – ubicuitate, aspațialitate
Eternitate - atemporalitate
Imanență – concretețe fizică, naturală
Transcendență – abstractețe, meta-genie, supranaturalitate
Sc
Spălarea creierelor
De-ideologicizare și auto-de-ilogicizare
Cum admitem-preluăm și ne conturăm-perfectăm cunoașterea, generic-globală, concepția despre lume-
viață, all inclusive
Există trei metode.
1. ne raliem la o ide-o-minimală.
2. mediem o ideologie suficientă, între personala și mondiala.
3. perfectăm o gândire de fel personală, altfel mediată procentual cu cea universală.
Între toate și peste se vor antrena tipurile de ideologie posibile.
Acestea sunt:
1. General dihotomicul, gândirea majoritar despărțitoare, minimal maniheistă, fără dus-întors, sau doar
parțial.
2. General dialecticul, gândirea majoritar liantă, dus-întors, minimal holistică, de fel împăciutoare.
În ambele logicul și ilogicul, concretul și abstractul, imanentul și transcendentul, haosul și cosmicul,
ființa-ea și ne-ființa-rea, șamd suferă de injustă corelare!!
Dialectica și dihotomia separat o zbârcesc neapărat!
E nevoie de o gândire de jur-împrejur, legând și dezlegând apele ca Moise.
Totul ca nimic, prin orice-oricine anume!!!
Altfel vom aluneca mereu, fie spre entropie, genune, fie spre mărginire, dimensiune!
Gâlceava înțeleptului cu lumea este dialogul entității cu nonentitatea!
Noi între orice-nimic.
Ideologia ca spălătură(!)
Coercitiv-forțată au ba, fie personal sau și colateral, mai contează?
Desigur cea dinafara eului, mai ales cea care recurge și la fizic, e cea mai de evitat.
Propaganda și adunările, comuniunile, taberele – acestea sunt focare de infecție eidetică pentru creiere.
Vai când e și pentru restul trupului, ființei!
Dar ideologiile lumii globale?
Doctrinele politice principale? Științificul evoluționist de fel? Religiile, separate, ecumenic vorbind sau
însumat? Logica și....logistica gândirii de fel? Realitatea ca ideologie generică, școala vieții?
Important e trandafirul, fie și cu spini, dar noi cu mănușă...și detașabilă, ha!!
Nu doar că se obișnuiește cu răul și pervertirea gândirii sale. Cel eronat îndoctrinat sectar generic. Dar
ignoră propria capacitate de a se redresa eidetic, de a gândi liber general-personal apoi.
Cel mai slab-leneș-neapt de fel, la minte și la fizic, va prefera un rău actual cunoscut-obișnuit unui bine
ulterior necunoscut-neobișnuit. Nu chiar conștient, dar cam auto-indolent!
Ideologia
Generală
Dar și la purtător –
Sistem de oglinzi deformante, re- și mai ales deperformante!!
Confuzia de valori virtuală mai degrabă, iar nu propriu-zisă.
Binomul-mască.
Auto-umilirea, altfel nedorită, din falsă evaluare.
Inferiorizare inconștientă în baza unei ex-conștientizări ipocrite.
Atotholism?
Bazaconie?
Baza-icon-i!-e
Poate fi logicul prevalent ilogicului ori invers?
Fisiune sau fuziune?
Nu doar în materia concretă, cosmogenă!
Ci și în cea abstractă, eidetico-etic-emotivă, meta-genă!!
Să nu ne tot dăm pe după...ultima cărămidă!
Ne-ar putea cădea în cap?!
Și nu benefic, precum lui Newton mărul!
Holisticări
Stări holistice
neglija
religia
grija
grila
espadrile
încurcături de limbă
frământări de limbă
unde cuvintele toate în frază încep cu aceeași literă
Francis Thompson
Nu poți să umbli cu o floare fără să tulburi o stea.
Stoha-holistica spune:
Orice se și modelează, definește cumva și infim restul la infinit-indefinitatotmateriei influențează.
Totul e la întâmplare
După o atotcuprinzătoare ordonare
!!!
Unul pentru toți și toți pentru unul!
Principiul dartagnian.
Democrația holistică!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Nietzsche
Nu aș putea crede într-un Dumnezeu care nu știe să danseze.
Dm
Nu e de crezut fizicianul care uită-ignoră (și) a-științificul.
Aștept?
Tot nu-s deștept.
Dorm?
În veșnic tot nu mă întorn.
Picotind
Pe lângă somn treaz mă întind
Alcroomatica
Dm și ex
Alcoolul
Face
Nasul roșu
Ochii vineți
Ficatul cenușiu
Nopțile albe
Zilele negre,
Inima albastră
și viitorul întunecat
dm
...viitorul mov??
Adică virtual
Vezi deplasarea spre roșu – materie
Deplasarea spre albastru – energie
Deplasarea spre-întru mov - dmrm – stholism – dmvc
Eminescu
Dacă vremea ar sta în loc un pic am vedea ce este etern.
Dm
Vreme încetinind, vremelnic de peren clătind...
Sferoid să mă fac
Tentacule să-mi desfac
Înterne gheare
Să scurme nouă închegare
........
Singura mișcare
E între mine și a mea negare
Orice în urcare
Întru toate o realocare
La nimic o...derogare
A supra-viețui
E și a sub-ne-muri
Buric
Cursor
Buclă-are
Bucă bucălate buclă fac la toate
Cursez firesc și nefiresc
Lumină și tină
Cu și fără odihnă
Sunt răscrucea
Sunt dusă crucea
Îmi sunt și mă dezmint
Oricât de complex ori de succint
Să mă scriu
Să mă descriu
Să mă desenez
Să mă desemnez
Să mă instalez
Să mă instaurez
Samă în stare de taur să inițiez
Un spațiu în haos să decupez
O vreme în vecie să inițiez
Un mod-al meu sine-co-ne-sine să desăvârșesc
Alt nu aș avea
Misie pe –în oricare lume-a! aaaaaaaaa
Estruc
Logicitate au ba în morfo-sintaxa, statico-dinamica lucrurilor-lumii
Dimensiuni și sensuri
Cercul, sfera, - atotcuprinderea, spațiul ca nedefinire
Pătratul – spațiul și sieși egal
Rombul –
Piramida – ierarhia inegalitatea supra și sub-ordonarea, verticalitatea necompensată
Cercul la sol – egalitate, frățietate, comuniune
Linia – continuitate, lianță...
Punctul – concretizarea
Zarea -
Bucla –
Cursorul -
Spinul -
Titirezul -
Nu putem vorbi despre formă fără fond, despre substanță fără esență și...chintesență.
Până la misterul prim-ultim ne cam toacă sub-misterele, codările în număr-dimensiune-cantitate-formă și
nume-calitate-funcție.
Totul e un ghem de n noduri, de slăbit-reîntărit...
Nodul care suntem, punctul pe linia infinit-indefinită a continuumului spațio-tempo-modal, dar nu
cosmo-atomic doar. Ci și abstract, figurativ, virtual.
Materia comportă logos-determinare și haos-indeterminare.
Interacția lor naște-creează ontos și entos, ființe și lucruri-ființări.
Cine-ce poate reverbera firul anomiei va vibra-stăpâni orice-anume!
Va avea desăvârșirea!
Veșnicia
O nedorință?
Un studiu din media arăta că doar două din zece persoane și-ar dori veșnicia.
Vremelnia și veșnicia sunt două noțiuni care se bat cap în cap. Deci nonsensuri.
Nu există decât interacția lor. Per total absolut.
Logos fără haos, binomul anomiei-armoniei, sau invers nu dezvoltă, adică nasc sau distrug, zise nimic-
uri, adică ontos și entos.
Nu există decât virtualitate. Respectiv real-virtualitate.
Omul e apt, fie din ce parte, evolutivă ori-și creaționistă întru accesarea real-virtualității.
Obținerea stării de parteneriat divin.
Prin re-buclarea divin-uman-universalului.
Cartea sfântă
Universul virtual
Povestea care suntem
Vriemelțniciile – vieți-vremelnicii-veșnicii
Creație și ideație
A creea sau a face-produce
Mimesis vulgara est
Ideagenia – creația ca genie
Eidogenie – misia dintot
A evolua creativ
plus-minus retro-activ-reflexiv-pasiv
Omul
Para-com-presia reflexivă!
Aici nu e vorba de a hiperboliza entitatea umanoidă.
Nu contează bio-forma de până una-alta.
Prin om înțelegem o simplă entitate virtual-omnipotențială.
De (auto)salvat au ba.
Stvarfinis
Start-tv-finis
Media pentru eu-noi fiecare-toți
Așa vă place televiziunea?
E vorba a vedea și a ne vedea vorbind
Televiziunea devine aici un cenaclu video, un video-chat ales-adevărat
Începem mereu
Dar anume-astfel, aici-acum-așa, cumva-cândva-undeva
Forța-energia-esența și formele-amorful-materia-masa-substanța
Duhul sfânt – unealta sens, deviz, algoritm, determinare
Chaos – materia atotdefinit-bilă, lutul, țărâna atotmodelabilă
Meșterii olari – Chintesențioșii!!!:
Dumnezeu tatăl – răul și armonia absolută
Dumnezeu fiul – binele și armonia absolută
Maria fecioara – matrice, interfață
Paternitate-maternitate-filialitate – transgenie
În mitologie – sunt mai mulți zei-dumnezei, ce mai contează...
Și mai sunt și foarte legați, identificați cu celelalte regnuri. Cu acestea însă noi, regnul cuaternar ne vom
re-unifica.
În ateism probabilitatea e forța supremă, aleatorul factorul decisiv-concesiv, etc. Nu suntem tot pe acolo?
Doi dumnezei. Ca și în islamism, sau trei principali în religiile asiatice...
Transgenia – calitate a ființei salvate de a se putea creea-elimina în totalitate.
Printr-o piruetă-cursă pe spinul-logos!
Logosul a produs big-bangul în cadrul materiei anomice.
Logosul e frâul. În mâna forțelor care pot controla dimensionalul, spațio-tempo-modalul.
Aceasta nu era hiper-ultra-maxi condensată cum cred fizicienii.
Ci doar în impas. Adică foarte pe cale. Vezi jocul de sensuri.
Cine a inventat atunci timpul de moment și spațiul ulterior?
Numai prostii debitează științificioșii!
Big-bangul e doar un aspect al atotnimicului pe care îl vedem noi.
Este pentru că nu este.
Când vom fi salvați vom vedea ce e de fapt-drept.
Adică un capăt din povestea care suntem fiecare.
Un fel de a fost odată...
Taofizica
O nou-veche teozofie
A împăca varza cu capra, credința cu știința e tot un bluf. Și lupul?
Mereu trei repune la punct pe unu și doi, pe unic-unit și îndoit-dihotomic.
Dialecticul remediat cu dihotomicul – iată soluția.
Nu putem contopi domeniile ca unul. Dar le putem ralia îndeajuns spre a nu mai se fricționa fatal.
Numai filozofia poate rezuma cunoașterea la esențe și chintesențe.
Celelalte sunt doar alte aspecte, interpretări, concretizări...
Știutele stabilite din filozofie sunt chiar piatra filozofală, poate nu toată!
Toate știutele sunt secundare cunoașterii sintetice care este filozofia.
Neștiutele pot avea teren mai multuț în celelalte domenii. Dar tot teoretic, de lucru.
Marea cacialma
Binele și răul, realul și irealul...
Dreptate și nedreptate...
Toate ale noastre sunt nearmonioase
Nu de fel, ci din slabă putere a le media chiar între ele pur și simplu
Ne atrage ața...
Ne atrage hăul...
Nu există însă o disjuncție strictă între lucruri.
Dualismul e firesc până spre re-echilibrare cu dialecticul. Și invers.
Armonia stagnantă patinează, capătă rugină mai degrabă decât...patină!
Credințele
Nu au apărut spre a conduce societatea. Întru bine nici atât? Nici mai degrabă pentru interesul lor, ori al
unor entități abstracte...
Credințele sunt de fapt pre-științele!!!!
Tot ce nu concretiza cunoașterea până una-alta a abstractizat credința!
Conștientul a marșat însă majoritar pe științific-logic-filozofic. Pe concretul cunoașterii.
Abstractul cunoașterii l-au acaparat credințele, artele, alte domenii ale fanteziei-reflectării-meditării.
Astfel subconștientul și celelalte logo-regii au continuat să dețină monopolul secretelor cunoașterii.
Logo-regiile, forțele cunoașterii:
Conștient, subconștient, inconștient, nonconștient, reștient sau comștient...
Cu cine ne confruntăm?
Cu cine ne aliem?
Dacă eu-tot-nimic nu sunt egal real-virtual cu nimeni-totul-nimic, ce mai contează?
Altfel decât divergent, combativ?!
Sunt ceva, ca orice-oricare, până la prim-ultima strigare.
Ce urmează?
Dialogul, medierea!
Plus-minus re-a-li(ni)erea.
Astfel. Eu și orice dumnezeu nu putem fi decât parteneri. Dușmani sau și aliați.
Dacă există unul, niciunul, sau mai mulți, nici mai contează!
Important e cum mă mediez cu celelalte entități, respectiv și cu nonentitatea, supremitatea.
Iată!
Eu sunt chiar lumea, desigur re-mediată.
Fiecare e mijlocirea a orice-nimic.
Cap-coadă sieși și atotului buric!
Dați-mi altă variantă, și mă neg neutrino-string-quarc-cuantă!!!
Prim-ultima cărămidă a oricărui univers nu putem fi decât noi-fiecare, cu și chiar fără salvare!
Nu e făloșire, e pura atot-știre!
Damian Luz