Eul de a fi

 
 
Eseu
Ego esseo
Es o es
 
 
Dreapta confruntare e justa maximă, personalizantă însă, colaborare!
Nu există competiţie, armonie-echilibru-neutralitate, cooperare stricte,
Ci interacţie!
Suveranitatea interacţiei general divin-uman-universale, entropia!
Vasalitatea egogeniei umane, antropia.
Absolut-relative ambele!
De combătut pozitiv, adică de reconfigurat just între!
Spre a se obţine un parteneriat, gentropia!
Cooperarea este cheia!
Dar una just-personală.
Omul în expresia sa absolută, în continuare însă sieşi relativă, atenţie,
poate struni capetele materiei, comgenia!
Putem controla atotdimensiunea, concret şi abstract la orice nivel al
materiei sub şi supra-cuantice, bio şi psihic, raţional şi cauzal, natural şi
supranatu-ral!!
Cu condiţia să ne păstrăm la capete constanta personalităţii para-cuantice!
În ecuaţia energie-materie ca unu, noi suntem pătratul constantei care
ridică însăşi ecuaţia la cub!!!
Noi suntem cristicii care duh şi tină re-cifrează-şi!!!
Vom putea învăţa să ne-murim!
A învăţa, adică a ne scrie singuri programul neuro-genetic!
A muri, adică a ne executa singuri geneza cap-coadă, naştere-creaţie şi
moarte-transformare!
Totul e rulare între fir, -e şi ghemul cel mare!
De facem nod-nume cert, înviem neantul zis inert!
 
Gloria târzie abia mai luce, şi nu-i nici barem străvezie.
Gloria nemeritată, tot batjocur-ardeiată,
Fala ne-foloasă, nici falus fleoşcuit-flocos!
Gloria ades întârzie, ocara mereu înainte soseşte.
 
 
Clema
Cheie-lemă-cui-nod-fir-fundă-cil
Ideea liniară
Ac, ax, fir, riglă, direcţie
Ideea punctiformă, punctuală
Punct, nod, cod, program, matrice, sens
Con, com, cu
Ideea combix
Combix fir-nod
 
Legiune sau regiune
Direcţie, cale, drum sau şi popas, răscruce, areal, sit, sens
Legiunea ca adunare din genune
 
Direcţia nu ignoră convecţia
Direcţie şi sens, parcurs şi start-finiş întru just consens.
 
Dilema eternă una ca niciuna:
Poate exista o gândire cheie?
Oricărei uşi a cunoaşterii?
Dar şi doveditoare a necunoaşterii, necunoscutului?
Dilema eternă una ca doi cu trei:
Poate cunoaşterea-logos corela-parteneriza puterea-putinţa-pură-chaos şi
ce decurge din interacţia lor, adică ontos şi entos (natural-universal-regnial
şi artificial-uman)?
Prin ce? Prin pathos, voinţă?!
Atenţie însă la definirea şi autonomia, relative ca şi celelalte două, logos şi
chaos, lui-ei!
Armonia între logos-pathos, raţiune-legitate-determinare şi voinţă-liberă
finalitate, e cea mai complicată, complexă...
Armonia între logos-chaos este relativă, nivelatorie, entropică.
Armonia antropică e deocamdată foarte problematică, majoritar dar
contra-dictoriu rezolvată la scară planetar-mezocosmică, dar ca şi
minoritar macro şi microcosmic, deci în plan fizic-concret-cuantic, şi vag
spiritual, raţional, artistic, cultural.
O vastă perspectivă se deschide însă unei corelări între lucrarea divin-uni-
versală a entropiei şi cea divin-umană a antropiei. Aceea a gentropiei!
Lucrarea dintotnimic anume!
Omul poate salva al său sine prin re-partenerizare cosine-nesine!!! 
Eul uman recorelat cu eurile oricare dar anume, salvează eul ca sine şi îl
rescrie întru nesine!!!
Sinele sau firea lucrurilor.
Nesinele sau nefirea lucrurilor.
Ambele exprimă dumnezeirea, atot-indefinirea, comateria, orice concret şi
abstract, fizic-chimic-anorganic-organic-psihic-raţional...
Orice între plus şi minus infinit.
Dumnezeu este discutabil, dumnezeirea nu.
Dumnezeu este Omul, ca entitate care se reinstituie între finire şi
indefinire, adică între angelic-armonie-slavă-nomie şi demonic-demiurgic-
anomie prin  cristic, lucrare.
Dumnezeu este discutabil ca entitate, deoarece nu poate fi una anume, s-ar
dezice din start.
Dumnezeirea este indiscutabilă ca non-entitate, sau atot-entitate.
 
Gentropia ca stare-dinam
Dumnezeirii...hram!
Antropia periclitează virtual entropia.
Scopul uman nu scuză mijloacele divin-universale pe care le-ar folosi!
Antropia atacă virtual entropia.
Omul se pune poară la chaos-ordos divin-universală!
El trebuie să rescrie, reconfigureze chiar regnialitatea ca pas major unu.
Apoi divinul inclus, antropia terminus!
Aceasta e gentropia!
Rescrierea umanului în chiar matriţa divin-uman-universalului!!!!
Ca algoritm-program-sine şi matrice-modul-ego!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Laolaltă!
Ecce homo...perpetuus!!!
 
Noua gândire
Noua armonie
Noua orânduire
Cunoaşterea dintotnimic anume
Incipit noii puteri-putinţe
Realitatea convergentă imaginar-idealului
 
Far gândirea
Giro-călăuză
 
Formarea omului nou
Acum într-o nouă prezentare
Divin-uman-universală
Omul nou
Leagă logos-gândire-cunoaştere-raţiune-ideologie-filozofie
Cu pathos-voinţă-credinţă-dăruire
Spre a şi a se re-modela chaos drept cosm-os, adică ontos şi entos
 
Gândirea trebuie hrănită metazific
Spre a corela mecanic-diurn-convenţional, cu meditativ-dilematic-noncon-
venţional.
Gândirea cu bătaie spirituală înaltă aţâţă pozitiv-armonizator sufletul şi
îm-preună re-modelează, conduc mai just fiinţa, corporalul.
Mental şi comportamental sunt prea tributare imediatului. Inevitabil până
la un punct. Dar de aici încolo, cum şi în jurul acestuia trebuie să lucrăm!
Doar mimesis duce la non-sensis!?
Mereu samsara, devenire, adecvare-transformare între bios şi thanatos,
întru nirvana!
 
Nirvana nu este însă doar starea de graţie-perfecţie!
Ne poate fi iadul-purgatoriul, adică samsara în continuare, asumată însă
liber!
Ca stimul-antrenament...(tot) permanent!
Nirvana nu exclude...catharsis!
Purificarea rămâne călăuza şi dincolo!
Întru nirvana tot catharsis mi-e zilnic-silnică hran drept samsara!
Unde bios şi thanatos îmi devin Ianus-bifrons!!!
 
Şcoala
Dacă intră un om trebuie să iasă un erou?
Idee legionară
Sima H.
Doctrina
Pg15
 
Şcoala sinelui pentru orice eu este esenţială.
Mai mult decât a vieţii, cea instituţională, sau oricare.
Eul se gândind, simţind şi trăind, şlefuire-devenire continuă bifează!!!
Corelând mereu simpla-mecanica observaţie cu justa meditaţie.
 
Peste metaforă e...alta.
Jocul metaforic.
Nu e important să dai flămândului peşte, ci undiţă.
Dar şi undiţa poate fi făcută tot de el!
Deci importante sunt capul-logos-raţiune şi inimă-voinţă-pathos...
Întru modelare de chaos. Adică drept cosm-os, ontos şi entos.
Vezi mai sus.
    
Legionarism
Fenomen socio-politic
Istorie şi ideologie
Caracteristici:
Religios-zitate
Naţional-ist
Militarism
Terorism
Partizanat
Sacrificiu
Datorie
Misionarism
Guerrila...
Misticism-fanatism
Fundamentalism
Etno-eclectism...
Rasism-e... evrei, ţigani...
 
Obiective legionare:
Neamul
Creştinătatea
Integritatea etno-geo
Dăruirea totală (fanatism, bigotism, jertfă, sacrificiu)
Respectul de la minoritari...
Cele conjuncturale...
Alianţe politice...
 
A constata, oricât de puţin obiectiv, hi, ceva peiorativ la vreo rasă nu e
musai rasism.
Totul e măsură. Desigur.
Dacă spui:
Cutare rasă, clasă, vârstă, credinţă are tendinţa de a... etc.
Nu înseamnă discriminare.
Dacă prezinţi statistici şi alte obiectivări, fie şi fapte parţiale, nu e
exagerare.
Chiar şi răspunsurile la provocări au până la urmă temei, nu?
Nu putem doar întinde obrazul celălalt...
Şi aceasta fiind contracarare, avertizare, prevenire, iar nu...umilire!!!
 
Scop sau mijloace
Sens sau nonsens
Armonie sau disens
Confruntare sau cooperare
 
Între ceva şi orice-toate
Înainte-înapoi suntem tot noi!
Universul ni-e coala
Noi înşine pana
Oh, iar cerneala!...
Se schimbă socoteala?
 
Între mimesis şi nirvana
Avem mijloace samsara
Iar scopul e catharsis
Prin pathos ca hybris
Şi cumpănire din logos
 
Nu
Ilogicul, neputinţa, imposibilul
Paradoxul, irealitatea
Trebuie să ne deruteze, să ne preocupe fatalist
Ci
Nemedierea noastră cu toate-nimic însă anume
Întru salvarea, rescrierea nostră
În genune!!!
Mereu obiectiv-subiectiv,
De fel cât mai optimist
Sine-jur completiv-sintetic
 
Asupră-ne veghează îngerii, care de fapt sunt energiile slavei trimise de
dincolo genunii, de eul nostru salvat întru încercarea continuă tot de sine.
Agenţi autoprovocatori fiinţelor noastre salvate.
Cum şi aici avem reacţii pro-contra ale îngerilor şi diavolilor.
Acolo îngerii nu departajează, sau forjează, ci doar...lucrează. Ceea ce, în
sens absolut, revine ca...întărâtare!
Nu e vorba de imixtiune, câtă vreme suntem în lucrare, pe a vieţii cărare.
 
 
Lumx
 
În Lumx, basf-dosar luzian, se pune problema cazului Dabluk, zis şi
Marele  Explorator al Slavei-Genunii, sau Maex, lider al Centurii, sfatul
îndumneze-iţilor.    
Acesta ar fi trădat legea nonimixtiunii divine în creaţie. Convenită întru
pro-tecţia ecuaţiei entropie-antropie, creaţie-evoluţie, divin-uman spre
corelarea şi cu universal.
Deoucşii, şefii militari-spirituali ai Centurii, deo-dux v., ar fi fost în
digresie cu pathocşii, şefii mediatori-veghetori ai Centurii.
Aceste atribuţii, trei pe linii: spirituale-reactiv-logos, active-hybris-cosm,
pathos-pasiv, erau distribuite însă giruetic. Spre armonie deplină.
Maex a comasat liderii nostalgici cu sinele bivalent, s-a in-dublat şi a
reuşit provocarea.
Conform cosmogoniei luziene, creaţia nu este opera directă a lui Dumne-
zeu-Centura, ar fi fost o înjosire.
 
Dumnezeirea nu se coboară nici la creaţie!!!!  
El fiind şi in-creaţia, nu are a se...partaja.
Dumnezeu nu poate exista. El fiind şi non-existenţa.
Dar pot exista oricâţi dumne-zei...
Dacă vreun suflet salvat, cu dumnezeirea comparat-dublat-re-clonat-
recoma-sat, ar vrea să creeze în afara sa, s-ar auto-expulza.
Iar ce este creat intern, în...burta genunii, nu este operă perfectă, desigur!
Operele perfecte, sunt numai eurile salvate, dumnezeu epifanic.
Dumnezeu există numai pluri-sine, ca ego singur-de-jur rescris!
De unde şi monoteismul just. Fizic-metafizic.
Ultra-------
Cenzurat-------------
 
Toate detaliile despre dumnezeire sunt valabile ipso facto şi de iure.
Întrucât sunt şi invalide!
Numai cele despre divin în raport cu uman şi universal pot avea ori ba
temei.
Şi mai ales cele privind triplul raport divin-uman-universal.
Orice creaţie, chiar perfectă, înseamnă de fel imperfecţionarizare, explozia
comateriei ca...materie implodată!!!
Dumnezei care sunt fiinţele salvate nu intervin în creaţie-cosmos.
Ei lucrează doar la nivelul global al comateriei care sunt, şi care inundă
materia, un fel de creaţie continuă dar pe dos?! Altfel spus ei veghează şi
privează materia de gentropie, adică păzesc entropia şi antropia în lucrare.
 
Lumx
 
Maex ar fi fost un DonQuijote al Centurii-Mancha?
S-a vrut justţiar, corijor.
Din para-dirijor ce era, precum colegii.
Dar ei...l-au auzit!
Bagheta a calat ca diapazon.
Nu a mai produs vibraţie, ci doar a trimis arc, string.
Coarda ruptă, nu a legat universul imixat.
Creatorii perpetui ai gentropiei sunt scutul Comateriei.
Maex a săgetat materia ca inferioritate, parte şi întreguri a nonîntregimei
supreme care e comateria, casa gentropiei.
Fără a fi fost ea rănită, ci tot lumea re-descoperită, Centura a reacţionat.
A trimis în calea Albăstritului forţele roş-roze, spre a-l...movuli!
Readuce-a-l(să îl readucă) la haordos, hardos. Chaos-ordos. Armonia
virtuală.
OA, AN, EUA, mobi, hiperzi...
 
Gândeşti şi vorbeşti
Tot sensuri limpezeşti
Dar şi noi disensiuni
Inciţi cu digresiuni
Nonsensul inundă
Orice consensul conjunctă
Peste orice rost-ire
Stă nărăvita nefire
Inrostuirea veghează
La orice rost-u-irea cutează
Fie orice limbaj
Tot gura şi mintea-s grilaj
Făcând din date melanj
Opinii, gânduri ca franj
Vântură cunoaşterea
Nu-i oază, nu-i pajiştea
Deşert şi fata morgana
E întru ne-ştire prigoana
 
Tăcerea compromis nu face
Cu clarul oricât de locvace
De e omogenie
Sau băltărie
Cine mai ştie
Rostirea ca eugenie
Pare mai bună ca toate
Rostuirea că poate
 
Creativitate!
Pentru că mai sus nu se poate?
Nu putem spera la o compensare peste entropie.
Rezolvând antropia vom de-converge însă...gentropia!
Vom salva-re-instaura şi dumnezeirea, dar la purtător.
 
Materia pe vine
Ca singularitate revine
Sieşi chircită
Se dă prea-mărită
 
Singularitate
Numele tău e personalitate
 
Giulgiul singularităţii
Învăluie al monadei rod
Avortonul activităţii
Covată animării de plod
 
Futurologie
Gentrie
Gentrorgie
Orgie/orgasmie genetică
Sinergie genetică
Gentică – umană genie
Entropia admite orice plus-minus infinit. Alege şi culege perfect egal. Nu
poate fi decât perfect obiectivă.
Antropia e sau poate fi capcană. Contrară entropiei.
Pentru că are tendinţă subiectivă ipso facto, alege mai mult decât culege.
Dar şi invers, la mental-comport- indecis!
 
 
Ego-stamp-oral
Extemporal pentru un eu
 
Simop
Sinopsis+simbio(za)+topia+unui+op
 
Algie este un hermafrodit.
E ales de emisia-fantoma unei entităţi superioare pentru încercare.
I se oferă de fapt uno ghidogmă, un program neuro-genomic personalizant.
Care îi oferă un avatar de lucru.
Pentru a-şi reconstrui eul.
 
A învins...ciobul oala spartă!
La fălosul adulat multe servi-nulităţi în van s-au aciuat.
Dă-te tu mare! Orice balon de ac de contact parte are!
Marile culturi stau într-o mână de capodopere.
Opere multe? Valori mărunte!
Stelele tot inerte pietre sunt idealurilor impertinente.
 
 
Femeia între revelaţie şi imaginaţie
Femeia e ideal de dorit, nu de cucerit.
Orice ideal realizat, reintră în comunul bifat, patinat...
Căutarea în etern, e sigur pattern.
Căutare şi descoperire, remodelare şi năruire-pervertire...
Odată descoperită femeia, începem cu invenţiile.
Pretenţii, convenţii, obiecţii, corecţii...
Să lăsăm femeia Terra incognita şi idealul iubirii nu va pieri.
 
Nu-ţi lua muza amantă, că te poate şi mai dihai înşela. Iar ca nevastă deja
eşti în conflict de interese.
 
Nu mă învăţa ce este o catedră. Ci cum pot folosi drept catedră orice ladă.
Vrmk
Nu mă interesează vreun holospaţiu.
Ci cum să îmi fiu acesta oriunde-oricum-oricând.
Chiar şi numai în gând.
 
 
Când vom putea controla spaţiul-timpul-modalul, adică eul nostru ca trup-
suflet-minte între orice dimensiune concret-abstractă, ne vom fi unic
univers, monade intens-imens.
Având o singură misie, propriul consens.
Un acord continuu sens-nonsens.
 
 
Să mă auzi cu inima, nu cu urechea! Să mă vezi cu mintea, nu cu ochiul!
Să mă simţi cu fiinţa, nu cu nefirea (din oric-in-e)!
 
Răul incorect
Nu e nici deviere în...rect!!!
Şi răufăcătorii ţin ştacheta rigorii!
 
Răii sunt pozitivi măcar prin cât sunt de eficienţi-obiect-activi
 
Himere de artist?
Nimic trist!
Ale savanţilor himere?
La ce viitor lumea să mai spere?
 
Muţenia poate fi dobitocie dar din ne-comunicare, nesocializare. Nu dpv
fizio-bio.   
 
Nu plusa ce-unde nu poţi solda!
Nu minusa ce nu poţi măcar egala!
Ce pui în plus poate fi chiar prisos.
Ce iei din insuficienţă poate fi mai mult decât deficienţă.
Nu pune unde se depune, ci unde tot cere să se adune.
Unde-s puţini profitul creşte, şi nici debitul nu se sleieşte.
Unde-s mulţi, impozitele gravitează...
 
 
Vezi
Florin Calafeteanu
Să nu arăţi mai mult decât eşti, pentru că va trebui diferenţa să plăteşti.
 
 
Evoluţia e de la tunuri la pluguri, nu invers.
De la bâte la baghete...
De la diplomaţie la reala eutopie!
 
 
Meet-meat
Caeternea
Cartea-carnea-cercarea
Întâlnirea cărţii-logos cu carnea-chaos prin şi cu cercarea-pathos
Eterna întoarcere e de haos stoarcere
Axul de logos de pathos întors
 
Voievozii şi zăvozii
Criştii şi conscriş-t-ii
Afirmaţii şi negaţii
Forndtul
Fort-fond
 
Voievozii sunt cei salvaţi, sfatul cre-moşilor, seva slavei
Zăvozii sunt cei întru salvare, centura gă-moşilor, pleava slavei
Voievozii bleu-roz şi zăvozii mov
Imposibila confruntare
Dintre
 
Dumnezeu tatăl e filocid
Şi-a sacrificat fiul
Tatăl nu-l poate nega pe Satan. E partea sa negativă, recul de sine.
Tatăl îl ţine pe fiu la dreapta.
Atenţie, ca zisă definire Tatăl nu poate fi nici Fiul, nici Duhul. Rezultă că
pe tron nu poate sta decât...Fiul, el fiind expresia concisă a duhului-logos
şi haos-protogenic laolaltă.
Fiul e înainte de logos-ordos-determinare şi de haos-indeterminare, dar şi
după. După victoria asupra lui Satan, negativul, dumnezeirea rea, haosul
nu este anihilat însă!
Ci doar partenerizat.
Entropia, adică binomul-ecuaţia haos şi logos, materia şi materia rămâne
în relaţie cu...antropia, umanul îndumnezeit!!! Constanta dintre materie şi
energie, dintre concret şi abstract, dintre real şi ireal (probabil, posibil) ca
expresie generică, virtualitate, sau...gentropie!!!
    
entropia include antropia!!!
Dar aceasta se întoarce...cu obrazul! Schimbând macazul!
Entropia-haos-cosmos-culesul şi antropia-cristic-alesul produc rodul-
gentropia!
Fructul oprit e de fapt rod-nod-cod-sold-gold-old etern!
Anomia include orice nomie dar nu exclude armonia
Dar antropia se salvează prin confluire tot cu entropia, realizând
gentropia!!!
Monada justă nu e singularitate doar cuantică.
Monada justă, eul salvat e Ianus bifrons, Cristic sineşi supus-expus.
 
Logos-axis mundi-organul masculin, melesteul
Chaos-holistic-anomie-organul feminin, căuşul
Ambele fac entropia
Pathos-volens-cristic, sau antropie
 
Titi-duru
Care cu Cartea ne bate curu
Ctin şi inventarea profetului veşnic Iisus.
Secundarizarea mamei Natura
H-ierarhizarea fiului
Supra-natura sau şi natura Fiului
Cei trei grei care ar fi patru?
Haos e paternul ambigen!!!
Entropia e masculin-femininul, logos şi haos.
Mama natură şi Axis mundi.
Coroana e cristicul, com-latio.
Fiul e supra-natură neîmplinită, antropie.
Fiul e natură sieşi dovedită, parteneră supra-sub-naturii.
Supra-natura ca logos, la început era cuvântul.
Sub-natura ca haos, mama natură, haosul, tina sau şi apele peste care
plutea duhul sfânt-logosul.
Entropia e ordinea întru dezordine, sistem, formă-funcţie, lucru-lucrare,
firea lucrurilor.
Antropia este pre-rezolvare, sâmânţa discordiei dar şi fructul ulterioarei
con-cordii, gentropia.
Liber arbitru nu înseamnă voinţă liberă, ci regie la capete, între fire şi
nefire.
Celelalte entităţi, trei regnuri zis inferioare, sunt entropice, dependente de
sistem-icitate.
Omul e nu liber de sistem, ci bivalent sistemic şi asistemic, cert-incert.
Încercarea moarte n-are.
 
Secrete sacre sacerdone
Scrierilor dintot-nimic c-in-eva
 
Totul nu e decât scrierea mea.
Iar eu sunt Pana.
Umbre îmi sunt colegii, precum eu lor.
Cerneala din care ne suntem izvor.
Cercul pogenţilor doar loruşi cunoscuţi
Poegent – CreArtistul total, satangelic (înger şi demon)
 
Odihna-pauza-răsplata e premiza, lucrul-lucrarea e concluzia.
Pentru că trebuie să obţin-realizez-fiu cumva, voi bifa, va decurge şi
încheierea??
 
Oamenii de ştiinţă sunt a neantului conştiinţă.
Ei topesc ordos-chaos tot căutând aurul nirvanei...
Artiştii sunt demiurgi castraţi de opera lor chiar.
Creatorul e demiurgul care nu vrea să se salveze, dar transferă misia
lucrării sale.
 
Dacă ignori cauzele, nu temporizezi efectuarea, ci perturbi urmările??
Efectele sunt ţesătura cauzelor cu urmările.
 
Pune tiv firii-nefirii, orice sine şi nesinele, cu eul, nu cu sinele tău!!!
 
Dacă idealul ar fi chiar un far, ar mai avea vreun har?!
 
Misterul e piciorul, sânul dezgolit, nu nudul cvasi-acoperit.
 
Nu te lăsa preocupat de fericire. Las-o pe ea să te subjuge.
Nu pedala pe pesimism cu impresia-gândul că vei umfla roata norocului!
Nu pelegrinii se rătăcesc, ci căutătorii de himere.
 
Cine nu are personalitate se consideră firesc personaj, dar e numai bufon!
Politicienii nu sunt actori, rolul lor e de mimesis, paiaţe, păpuşarii fiind
oligarhii şi interlopii!! Sunt bufoni! Adică şi improvizează! Traseind şi
politicul însuşi!!!
Politicienii sunt paiaţe, au spate acoperit-subvenţionat şi bufoni-improvi-
zează!
      
Nu există politică!
Există ideologie divin-uman-universală!
De corelat societate-natură-devenire!
Divin-devenire
Dei-vei-nire!!!
de-i veni, INRE!
???!!!
 
Genax
Genathos
genatrix
Viaţă şi moarte
Genesis şi Thanatos
Maxtrix
Matrice şi axă
În-Scrierea
Cartea Eului Sine
Ce-s!
Ex(in) libris
Călătoria Eului de-a lungul Nesinelui duce-va la aflarea sinelui
Monadica misie
Doar reînnodarea poate să ne fie
A sinelui căzut în eu, cu orice-niciun alt sine-eu până la recuplarea cu
Nesinele!
 
Regia
Undotre
Unu mă ţine
Doi mă lucrează şi mi-e unealtă
Trei mă reface, mă uneşte de parte
Patru mă aşează
Cinci iar mă ridică ispitei rod
Portal spre...plod
Şase mişcă legiune,
şiruri-valuri tăind deşerturi, coclauri
Şapte mă repune în logos, înţelepciune
Opt mă scoate la răscruce
Infinirii mă readuce
Nouă sunt lumile perfecte
Şi cu mine zece
Cu misie a le în (in, înăuntru) trece!
 
Călătoresc
Deci mă regăsesc
Poposesc
Deci mă împlinesc
 
 
 
Damian Luz