Oesgou
 
 
 
Ego eseu
 
Totul despre nimic
Adică orice despre toate cele
 
Filozofie
Pentru orice raţiune, raţional, raţionalitate
şi iraţiune, iraţional, iraţionalitate
 
filozofia cunoaşterii şi a necunoaşterii deopotrivă
dar loruşi ajustate
 
miza pe orice
prima-ultima eroare e
fiind între orice-toate
singura măsură justă e
cea a noastră ca ceva-cineva între plus-minus infinit-indefinit anume!
 
Plenitudine
Atitudine
act
prealctitudine
 
a fi şi a avea?
Nu-i clar-obscur destul!
A trăi şi neviaţa
Asta e creaţa
Ideea
Eidos
 
 
Lumx
Lumile lui Maex
Fragment de roman
Intract
Sau com-antract
Tractul suprem
Tratat şi pact
Comtranţa sau lucrarea eurilor salvate
Nonienii ţin spatele comateriei
Ei sunt nelucrarea ca lucrare supremă
Imposibila confruntare
Zisa a lui Maex trădare
Nu a fost decât o reglare tot între nonieni
Zeii de dincolo
Ar fi cercat imixtiunea în lucrarea Zeilor materiei?
Ipoteză istorică
Vom fi ca zeii şi mai presus decât ei. Zarathustra. Nietzsche.
Istoricii presupun Universul cunoscut, sau şi cele paralele a fi coordonate
de un cerc al zeilor materiei, un matrix divin, sau dumnezeul plurivalent.
Peste aceştia însă ar exista Centura. Zeii de Dincolo, din Indimensiune.
Zeii Materiei nu salvează echilibrul de zero al materiei. Ei atacă sfpinul,
axis comversium, care este chiar podiumul Multiplei Monade, adică
Centura.
Zeii Comateriei s-au văzut confruntaţi în imparţialitatea lor, care e chiar
lucrarea lor, scut divin toal.
Maex ca exponent-lider al Cercom, Sfatul Multi-monadic, a trădat virtual-
legal. Şi-a făcut datoria faţă de materie. Periclitând chiar Comateria!
Riscul prevăzut în nuvela-roman Planeta maimuţelor.
Ca o specie neraţională să preia ştefeta evoluţiei.
Numai că aceasta ar fi abia o treaptă în acapararea puterii supreme în uni-
vers.
Zeii materiei din basfmul Lumx au imixat frâiele intranţei, puterea divină
la pătrat, riscându-se ajungerea la cub, adică la puterea divină pură!
Ei au pătruns Sflava, adică Comateria, materia virtuală!
Comtranţa desigur a reacţionat. Respectiv Maex şi echipa-acoliţii.
 
Limburile
Cercurile
Straturile
Inelele
Stringurile
 
Confruntarea dintre cercul-sfatul nonienilor, zeii comateriei şi lanţul-gaşca
zeiilor materiei a constituit imposibila confruntare.
În care au fost implicate universurile toate. Universul cunoscut, ivit din
zisul big bang. Universurile paralele, sau multiversul. Cumviens, sau
universul entităţilor salvate din două inele, zeii materiei şi cei ai
comateriei.
 
Subiectul basfm-romanului Lumx, Lumile lui Maex.
 
Ideea
Ca puritate absolută este aberaţie.
Ideea pură, eidos este lucru-lucrare haos-logos, impuls şi des-com-pu(l)s!
Adevăratul catalizator-complector este pathos-armonie-cristic, compulsul!
Eidos just, devenit este ethos-etnos-estesis...
Compusu-şi
 
A gândi
Capcana dintâi
Este raţiunea superioară vreunei alte logici, legităţi?
Firescul să fie simpla-imperioasa primitivă nevoie de armonie?
 
Fie dat un sistem oarecare. Într-un mediu inert-steril-rarefiat-indat.
Să se demonstreze şi inexistenţa sa.
Se presupune din start acest sitem ca dat, determinare oarecare, deschis-în-
chisă vreunui contact cu jurul.
Intracţia va depinde de orice influenţă, contact, etc cu cele dat-e din jur.
Aceasta va avea invariabil trei aspecte. Da-nu-întrepeste.
De cooperare, de adversitate, de contopire-neutralitate.
Ar fi suficient acest trinom al şanselor cvasi-egale şi de negare? Cam da.
Dat şi pre-post-dat sunt inerente, colaterale şi...relative la modul absolut.
Absolut perfect este numai indatul!
Şi totuşi!
Un dat perfect-just mulat-torsionat cu...indatul poate deveni astfel mai egal
decât acesta!
 
Supremul paradox, logos-pathos-chaos
Este Omul ca tors al Comateriei
Galateea de sine, Pygmalion pre nume!
 
Gândirea
Fac-totum
Despărţenia virtuală
Nu doar artificială
Unirea în gânduri
Materializarea gândului este dumnezeinţă
Gândul ca atare să fie supremul impuls, suprema impulsionare.
Gândul nu e logos doar?
Gândul ca raţiune
Avem gândirea instinctuală, subconşientală.
Avem gândirea conştientă, raţională.
Insuficientă şi pentru actuala noastră stare, de...simpli umanoizi.
Avem nevoie de o gândire superioară, capabilă a stâpâni a mult mai liberă
şi largă deschidere în spaţio-temporal, de un modal cognitiv la superlativ.
Maşinăria gândirii actuale e mai mult un primat-robot!
O natură dublă, nativ-artificială proiectată abia pentru mezocosm!
Pentru a face faţă macro şi microcosmosului, adică unor spaţii şi timpi cu
mult peste datul terrian, avem nevoie de o nano-machina...ex deii!!!
Principiul deus ex machina, divinul pogorând materiei se cere inversat.
Să coborâm-înălţăm maşinăria om în slavă!
 
Iaca fus
Cu josu-n sus
Nu neceva-ului pus
Nu la ceva impus
Iaca tors
Cu dus-întors
Nu de atoate stors
 
Reverie
Trăiristă sincrezie
Simgenie
Să ne fie
Trăire şi simţire
Unite în gândire
 
Ciulei sau Şerban
Liviu comversus Andrei
Teatralism drept item-vers-al-ism
Altfel-ul ca propriu-al-ism
Concepţia regizorală şi îndumnezeirea creaţională.
Aici artistic-re sau com-integraţioanlă
Nemulţumirea aşezată
Neliniştea just dinamo-statizată
Vitalul ca artistic.
Avangardismul perpetuu
Integralismul partinic
Imformatismul
 
Clasicismul în regia dramatică se bazează pe structuri simple şi pe poten-
ţialul actoricesc plus decontul auctorial. Soldul nu prea mai e propriu-zis
regizoral. Ci conservator.
Romantism-barocul experimental-novator se bazează pe structuri
compacte, pe potenţialul regizoral-conceptual plus decontul actoral. Soldul
ar fi net creaţional. Liberal-progresist.
Rămâne deschisă ecuaţia. Întrucât aportul receptorial tot neimplicat de fel
este.
Dar regizorul-actorii-echipa pot orienta productul spre un clasic nodural.
Miezul clasic-receptorial în coajă-regizoral şi sâmbure-actorial ar fi fructul
artistic ideal!
 
Păunescianism
Victima-de-călău
Sau pervertitul vremii ticăloase
Boemul ipocrit-smerit
Artiştii au şi scuze...
Ca cetăţean Păunescu a fost dualist.
Ca artist, destule scuze, era şi nevoit, de chiar jocul vremii-societăţii-
orânduirii.
Convenţia creatorului cu puterea e de înţeles.
Numai că Păunescu a profitat la maxim.
Merită ca cetăţean oprobiul public şi istoric.
Ca şi atot-de-incriminatul dictator...
Care ca cetăţean a servit patria. Din păcate, mai puţin poporul ei, mai ales
în ultima decadă a domniei sale. Asta e.
Geniul Carpaţilor chiar era o personalitate. Că mai mult negativă dpdv u-
man, e o chestie. Că injust în mare parte dpdv social-managerial, iar e o
chestie.
Vina cea mare sistemul mondial însă o purta.
Cârdăşia orânduirii dualiste capitalist-socialiste care a condus lumea în sec
20.
Şi din păcate tot aceasta mai...agonizează.
Liderii sunt mici copii, paiaţe, în mâna oligarhiei mondiale. Se ştie.
A da vina pe ei, chiar pe cei mai mari, e eronat. Oricum exagerat.
 
Ebraică
Milehama război
Lehem pâine
 
 
 
Damian Luz
 
Note sapiențial și referențiale diverse     
Cu fragmente/observații din/despre romanul distopie
Lumile lui Maex
Marele Explorator
Solul Atot-nimicului