18.12.

2022, 12:55 14-Apr-03

Litereseu
 
Terpantium
Pantry
Trei pantalonei şi magicul din ei
Băsmuierea şi duhtrezidirea
Muierea de basm şi zidirea de duh vie, trează
 
Fost-au, n-or fi fost, cândva trei pantalonei de rost ponos-it. Tot pe nişte stâlpişori vii neântrerupt
poposiţi.
Adică erau ei în stăpânire luaţi de o nimfă urbană, o zgâtie cam orfană. Îi zicem Gelura. Geleea.
Gelureea.
Gerula robotea zi-noapte la castelul Chezarei Brumaştere.
La o vreme, pe când umbla după gazdă, întâlni pe Bărbioi Blegovoi, un suflet înduhnit, un înţelept
îndrăcgit, un mult-adult omenos tare.
Căci nimfa-târgoveaţă avea cam un pol de viaţă. Iar moş-cocoş la trei ori, nu chiar groşi?
Şi cum, câinele şi pisica au fost tovarăşi din vremea aia, antica, aşa şi cu ei se întâmplă.
Cum se văzură cu drag-drang-trosc-pleosc îşi căzură.
Multicică vreme trecu pe tipar de scene jar-scântei ea şi răbdări cărbunei el.
Nu doar tangenţe altfel reci însă bifau cei doi. Mai se lăsa şi cu ungere şi zoi. Pătrunderi joase,
adâncoase, nu prea de soi.
Bărbio Blegovoi era mulţumit că avea cine să îi înmiresmeze patul şi să-i coloreze traiul.
Geleea era oricum nepăsătoare de fel. Avea un sponsor ce nu insista des la al ei...extensor. Cu bazinul
ei micuţ pe pernuţe ridicat, se muncea a-l lua la penetrat, nu şi intern uns-udat.
În rest, fiecare nici cu... aia a lui-ei?
Bărbioi de lucru mereu avea cu preafuncţională unealta sa. La care opereţea.
Gelureea robotea zi-noapte la garderoba chezarei maştere foarte.     
Al lui hobby şi al ei job îi menţinea pe acelaşi al vieţii şchiop scrânciob! Adică un trai liniştit-scrâşnit.
Bine-bine, vorbă-i text, narativ leşiesc-funest, dar cu pantaloneii ce-i??
Aici e ineditul.
Gereea avea o armură magică. A jumătăţii inferioare. Trei pantalonei purtaţi permanent ziua. Noaptea
numai trecea la o pijama. Cine ar fi ştiut taina?
 
Omul!
Ce minunat sună acest cuvânt!
Gorki
 
Pământul! Leagăn dar şi catapultă a umanului intra-divin-universal!!!
Ca parte macrocosmică! Cuantică!
Neuronul şi adenomul!
Ce total, împreună luaţi şi reconfiguraţi, sună acest binom!
Ca parte nu doar mezo- şi microcosmică!
Omul salvat!
Înzeit, adică lecuit de limitarea regnială, bio-topică şi entropică, şi apoi îndumnezeit, adică vindecat şi de
condiţia imanenţei, dar şi a transcendenţei, atenţie, tocmai prin reforjarea lor!
Ce minunat sună!
Fuziunea la rece a...neuro-genomului!!!
Aceasta e singura ecuaţie divin-uman-universală justă!
Lucrul-lucrare, entitatea supremă!
Perpetuum-vivus.
 
Arta
Unealtă măiastră a devenirii

file:///C:/Users/dan/Desktop/litereseu 2.htm 1/8

18.12.2022, 12:55 14-Apr-03

 
Misia artei este de a căli, clădi eul îndumnezeirii.
Ca toate domeniile ne-real-pragmatice.
Ştiinţele şi tehno-economiile ne edifică bio-topic, regnial, dimensional.
Umanisticile o fac mental-afectiv, raţio-psihic, para-dimensional.
Doar împreună lucrate-ne nouă, le vom salva şi pe ele de condiţie şi anomie.
 
Pr-axio-s
Praxis-axio
Civilizaţie şi cultură
Eseurizare ca justă sublimare
Devenirea real-pragmatică ţine de civilizaţie, economie-tehnică-et-co. Praxis.
Devenirea ireal-imaginar-ideală ţine de cultură, arte-etno-eido-ethos-etic-et-co. Axio.
Devenirea umană real-virtuală, adică în re-conjugare cu divinul-supranatura şi universalul-natura, ţine de
binomul re-sudat al valorii şi aplicării, axio şi praxis, deci praxios.
Per axis ad praxis!
Prin valoare spre materializare, justa virtualizare.
Axis mundi?
Dar acesta e omul, iar lumea e de fapt a sa poveste în care...se este, se re-înfiinţează!!!!
 
Simbolismul ca meta-mito-genie
Realismul ca imanento-genie, praxio-empirism.
Romantismul ca alesă naturalizare, nobil-naiv art-trăirea.
Suprarealismul ca trans-tangentizare de...imanent!
Ermetism, letrism, postmodernism, ca şi curente-buclă, dacă nu meandre.
Raportul subiect-obiect în curentele artistice:
Realismul supune subiect şi obiect unui obiectivism zis pragmatic, sau chiar praxiologic.
Clasicismul forţează idealismul prin mediere, armonie subiect-obiect, dar o face subiectiv.
Arta nu e doar ideală, atenţie!
Suprarealismul forţează subiectivul prin obiect, ca raţiune liberă, dar şi ca trăire artificială.
Curentele de buclă, meandrice precum letrism, simbolism, ermetism, etc. se pierd în raportări aleatorii
între subiect şi obiect, mixând până la incongruenţă. Metaforizare combinatoristă, artificializare
virtualistă.
Clasicismul e religia artisticului. Pericol de bigotizare emotiv-estetică!!!
Clasicismul nu e răscrucea curentelor, precum pare.
E doar perdeaua clar-obscurului, etern artistic, care chiar sublimarea, esenţa artei umbreşte!
Baroc, clasic, romantic sau triada sinteză a curentelor artistice.
Barocul e mixarea subiec-obiect, imanenţă-transcendenţă.
Romanticul e apartenizarea şi a obiectului ca subiect, dar generic, nu aparte precum la semi-curente.
Clasicul e conjugarea obiect-subiect, dar cu miza pe uman, secundar divin-universalul.
Simbolismul e cromorfogenizarea subiectului, un haiku generic. Trecerea subiect-obiectului la starea
difuză, metafora vie, dar şi imediatul ca virtualitate netă, deşi tot incongruentă?
Ermetismul e cabala lirică, numerogenia metaforei, contabilizarea binomului subiect-obiect.
Letrismul e cibernetizarea verbului însuşi, identificarea obiect-subiect ca...semn iarăşi.
 
Principiul als ob, caşicum în artă.
Arta e ceea ce ar fi.
Realitatea este ceea ce se este.
Basmul are româneşte o formulă măiastră ce bate orice teorie para-relativistă.
A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar povesti.
Deci povestea este adevărata realitate.
Totul e maya, iluzie.
 
Blaga

file:///C:/Users/dan/Desktop/litereseu 2.htm 2/8

18.12.2022, 12:55 14-Apr-03

Tot ce se-ntâmplă e ca şi cum

S-ar întâmpla cu o fată.
 
Ce e mai minunat-virtual, dar şi când e real, decât ceea ce ni se întâmplă...în cuplu?
 
Moară orice iluzie, părere
Nu şi amorul, suprema plăcere
Nu mai puţin şi durere!
Dar ce sublimă...mediere!
 
Puo morire anche l’ultima ilusione
L’amore no!
Berti Orietta
L’altalena
 
Alt alean?     
Înălţare?
 
 
Haiku
 
Câmpia de maci
Virgina
Tremur te faci
Cade lumina
...
Macii sunt dezvirginarea
Câmpul e femeia
Fulgerul e...unealta demersului susnumit
 
Volens, gnosis, potens
Triada demersului egotic
Plenităţi goale:
Sintetic:
Junii vor dar nu ştiu şi nu pot.
Adulţii ştiu şi pot, dar vor?
Moşii ştiu şi vor, dar nu pot.
Analitic:
Junii vor şi nu vor, dar nu ştiu clar şi nu pot bine.
Adulţii pot şi vor, dar tot nu ştiu destul să le combine eficient.
Bătrânii ştiu şi vor destul şi mai mult, dar nu prea mai pot.
 
Cunoaşterea este putere dacă are şi destulă voinţă.
Dar mai ales...priinţă, oportunitate.
Voinţa fără cunoaştere nu este-are putere reală.
Puterea e vasalizează şi cunoaşterea şi voinţa.
Puterea nu e just suverană dacă nu alege parteneriat chiar secundariat cu Cunoaşterea şi Voinţa.
Voinţa de armonie, justeţe, coexistenţă...
Între cunoaşterea de fel abstract-idealistă şi voinţa de fel afectiv-pragmatistă, puterea trebuie să ţină
cârma, să fie cumpăna, iar nu biciul, zbirul.
Politica nu trebuie să fie materializarea unei socio-ideologii, nici a unei eco-servituţi, nici robie a
divinului.
Ci o conlucrare în faptă şi idee a umanului întru divin-uman-universal.
Medierea omului cu natura şi supranatura.

file:///C:/Users/dan/Desktop/litereseu 2.htm 3/8

18.12.2022, 12:55 14-Apr-03

Între şi peste toate se poate...scoate!

 
Pensionarilor în ton
Cu euro-integrarea
La s-a asigurat beton
De vreun cavou?
Auzi...strigarea?
Nu, ci baston 
Fu rea greva, nea...!
 
 
Holistare
Listare holistică
 
Tobele spaţiului
Andrelele timpului
Toboşarul abisului
Coşarul cosmosului
Zidarul hazardului
Flautul melancoliei
Harfa monotoniei
Orga orgasmului
Pana eului
Pălăria bideului
Mustăcioara
Mustră cioraniana
Debusolare
.........
 
 
aprind stele de nea copacii
Pădurea sau bolta
 
 
Estruc
Teoria limbajelor virtuale
Totul este liniaritate în fractalitate
Continuitate întru discontinuitate
Funcţionalitate întru formalitate
Funcţionare întru formare
Funcţia crează organul.
Organul e masa, fondarea, oprirea, căderea în dimensiune şi fisiune întoarsă.
Funcţia e energia, trecerea, curgerea, ieşirea din dimensiune şi fuziune întoarsă.
Fondul e suportul larg, câmpia eternă...
Limba virtuală e muzica stelelor şi ritmul inelelor neuro-genomice, ex-intra-cuantice.
Vorbirea în limbi e logos din pathos, cristic logos.
Chaos-ul e mut-orb la modul holo-genic.
 
 
Statul
Contraponderea artificial-abstractă la partea sistem a regnial-entropiei
Umana pondere la balanţa regnial-universală.
Dar şi la cea divin-umană.
Biserica drept para-statalitate. Papalitatea şi ceilalţi capi religioşi.

file:///C:/Users/dan/Desktop/litereseu 2.htm 4/8

18.12.2022, 12:55 14-Apr-03

Eroarea ierarhică de fel.

Justeţea cercurilor trei ca unul.
Păturile generic sociale sunt de fel trei.
Lucrătorii, producătorii modeşti. Subzistenţialii.
Lucrătorii (meşteşugarii, profesioniştii) harnici. Bunăstăroşii.
Creatorii, managerii, conducătorii. Elitele.
Statul ierarhic şi cel cerc-arcum
Statul uman de fel e eronat.
Sistemul social e contra-regnial şi pseudo-divinal.
Nefiind suficient mulat pe divin-universal şi iar uman!
Dar nici raportat just individual-comunitar.
Individul poate opta între:
Aportul minimal-compensator. Subzistenţial. Insul va presta activităţi modeste cu beneficii idem.
Aportul mediu-conservator. Bunăstare şi afectiv-spirituală compensare.
Aportul maxim-progresist. Bogăţie şi împlinire ego-generică.
O categorie aparte, dar aleasă din toate cele trei clase generice, vor fi incoruptibilii.
Cei care au o fire just compensatorie între gând şi faptă.
Ei vor veghea la respectatea ordinii, legilor, principiilor.
Ei se vor cenzura între ei. La nevoie.
Dar vor putea să fie demişi de masele regiunii electoare.
Aleşii nu sunt pe termen.
Oricine poate sesiza şi cere schimbarea oricui, dar voturile sunt încrucişate, şi posibilităţile de fraudare
minime.
Ei vor fi specialişti cerţi pe domeniile lor.
Nu trebuie să existe nici o discriminare între păturile generice.
Aportul e compensare justă cu beneficiul.
Nu sunt permise însă bogăţia şi sărăcia indecente, supra- şi inumane.
Sărăcia generează animalitate, infracţionalitate.
Bogăţia nesimţită generează abuz, corupţie, imoralitate.
 
 
Pictura
Simplitate şi complexitate
Reducţionism-derivaţionism, adică pictura murală, hieratic-medievală şi modernă, pre- şi non-figurativă.
Completudine-comfinire, adică pictura de-plină, clasic-romantic-barocă, realist-modernistă, figurativă.
Pictura propriu-zisă e a figurativilor renascentist-clasici-moderni.
De la simbolism şi suprarealism se iese iar din plenarul pictural propriu-zis, intrarea fiind de la
renascentism.
Forma şi culoarea definesc pictura.
Restul e sub-, peri-.
Adică desen, grafică, murale, scheme, schiţe, etc.
Numai sub raport plenar de formă şi culoare pe-cu fond-mesaj, exprimarea de penel are valoare de
pictură.
Picasso nu e chiar sau total pictor.
Jocul excentric cu formele, mai puţin frondist cu cromatica, este de înţeles în baza fondului-mesaj, dar
cam atât.
Desenul este cheia secretă a picturii depline, cabala pe care unii o eludează, şi de-figurează!
Riscul e de a nu se mai încadra pictorilor sadea.
Formele abstracte, artificiale desigur nu sunt nonfigurative. Dar jocul lor cade de fel în latura simplistă a
artei, deoarece omul nu este încă plenar şi neconcretului macro-atomic!
Noi suntem încă robii lucrurilor mari, figuri. Obiecte ale bio-fizicului. Asta ne e lumea curentă.
Mai spre viitor, vor trăi plenar structuri şi dinamici cuantice, şi sub-cuantice, ori fenomene şi stări
mental-afective. Care se vor cere exprimate plenar şi neplenar pictural.
Jocul formelor între real-figurativ şi imaginar-para-real şi de-figurativ.

file:///C:/Users/dan/Desktop/litereseu 2.htm 5/8

18.12.2022, 12:55 14-Apr-03

Cromatica între realism-tonal şi imaginar-nuanţă.

 
Florian Mircea
Recesivitatea ca structură a lumii
 
Dm expr pe ton
Jocul de-concurenţial, co-supleant al pozitivelor de contrast
Adică bune-rele dar relative, depinde um o dai, tot un hai, important e a nu exagera nimic decât totul şi
invers, dar între-întru noi căutând tocul-şocul-locul!
Meritele sistemei floriene:
Deconcurenţializează marile două orientări în filozofie, cea realistică, obiectivistă şi cea metafizicistă,
subiectivistă.
Cum se spunea în secolul anterior, partea materialistă şi cea idealistă.
Repune cooperarea, intracţiunea în cadrul fie şi binomic al filozofiei mai presus de confruntare, contra-
dicţie.
Mizează pe obiectivismul şi al subiectivităţii, iar nu pe speculaţii absolutiste, extra-cogniţiale.
Este subiectivismul subiectivităţii un obiectivism intrinsec, inerent?
Dată fiind schema cu negarea negaţiei care este o afirmaţie...
În linie, în meandre, în fractal...
În plan şi în spaţiu...
În aceste cognitive situări e de presupus că logicul şi adevărul greu vor face parteneiat-dialog cu ilogicul
şi relativul, d-apoi cu absolutul şi anomia, adimensionalul?!
Cunoaşterea este parte din logos.
Nu există, atenţie, noncunoaştere! Ea poate fi însă alipită holiei, genunii, ca şi...moartea, inerţia, vidul.
Ar fi una ca niciuna.
Puterea şi voinţa sunt parte din cosmos, pe parte ontică mai ales, dar şi mecanic-fizic-biologic pe parte
entică.
Ontos sfidează, dar nu neagă, exclude ordos, entropia şi releagă-se şi pe sine de entos şi haos iar, dar net
personal. De nefiinţă şi nefiinţare, întru completă com-figurare.
 
cronicar
Nu e mai plăcută zăbavă ca cetitul cărţilor
 
Dm
Nu e mai superior farniente decât metazistenţa
Existenţa meditativ-hedonistă, lirico-histrionică, apollinic-dionisiacă...
Existenţa în trinitate mental-afectiv-bio-genă.
A trăi este a te împlini spiritual-afectiv-corporal.
 
 
Il problema piu importante per nuoi
E di avere una ragazza di sera
Ribelli
Grup muzical anii 60
 
Blaga
Tot ce se-ntâmplă e ca şi cum
S-ar întâmpla cu o fată
 
Trecem peste chestia cu genul.
Şi peste apetenţa zis mai redusă la partea feminină pentru amor.
Rămânem la esenţă.
Iubire
Interacţie şi tangenţă.

file:///C:/Users/dan/Desktop/litereseu 2.htm 6/8

18.12.2022, 12:55 14-Apr-03

Armonie
Emisferele două şi genuine ca una şi iubirea care le împlineşte, trinitatea!!!
Aste e!
Qed
Ce ar mai fi de spus?
Acesta e limbajul genuin.
A iubi, şi e deplin!
Pathos-iubire-împlinire întrupat din haos-maternitate-germinativ şi logos-patriarhat-creativ
 
 
Arhitectura
Jocul pe loc al formelor, volumelor, spaţiilor
Axa pare staticul, monumental sau şi domestic, habitat sau şi supra-naturalitate, nobil artificial.
Raportul e între dimensionalul bio-uman şi para-dimensionalul divin-uman-universal.
Adică.
Prin arhitectură omul deasupra-dedesupt-intra spaţio-formal se edifică!
E ca o eliberare, armonizare şi re-integrare în dimensiune, între habitat şi areal generic.
Dar e vorba de o strictă dimensionalitate în mezocosm, terriană. Şi cam atât?
În spaţiu şi apoi în sub-cuantic vom...arhitecturiza altfel!?
Un semi-detaliu.
În corporalitatea clădirilor contraponderea volumelor mari e asigurată ex-in nu doar de alte volume,
medii şi mici, dar şi de înseşi celelalte corporalităţi, cum ar fi mobilierul, obiectele de fel, incidenţe ne-
constante.
De exemplu un elefant în biserică, hi!
Ideea e aceeaşi mereu! Spaţiul..sunt eu!
Arhitectura e supremaţia spaţio-formală din genuistica cuantic-umană!
Adică, omul se ştie expresie a com-materiei, şi tot astfel se scrie şi în arhitectură.
În arte de fel avem sublimarea.
În dragoste patosul.
Şi tot aşa...
Tot-nimic dar anume sunt eu!
Omul este etalonul unic.
 
Monada demon demodata de modă gata  
Daimon
 
Pictură
Tuşa ca unitate cuantică
Baleiajul tuşei.
Funcţie şi cromie
Formă şi semn
Sens şi nuanţă-tuşă
Tuşa poate fi tonul din muzică?
 
Dâra ce-o lasă
Penelul pe mătasă
E chiar simţirea
E dusă trăirea
 
Cărpuşor Ovidiu
Pictor
Vezi stilul fragmental-integrat
Tuşa groasă şi tonală
Difracţia formală în baza opresivităţii cromatice.

file:///C:/Users/dan/Desktop/litereseu 2.htm 7/8

18.12.2022, 12:56 14-Apr-03

Vezi corelaţia cu stilul lui Gh. Petraşcu.

Acolo însă cromia e foarte aspru-agrestă.
La Cărpuşor e foarte viu-paletistă.
Muralitatea şi intrinsecă este aici o constantă, manie, obsesie. Dar benefică, just personală.
Muralitate, sau zgruntarea formei, micro-zdreluirea texturii.
Difracţia formei în pictură.
Simpla, schiţata muralitate a primitivilor.
Muralitatea texturală din medievalitate.
Fractalizarea-disiparea fotonică impresionistă.
Muralitatea grosier-agrestă morfo-cromă a modernilor. Vezi Petraşcu, Grigorescu, Andreescu, Tonitza...
Muralitatea postmodernistă, pointuralitatea şi fractalitatea virtualistă.
Plataritatea cromorfică academică, clasică, renascentistă. Texturalitate de câmp, areal.
Muralitatea şi texturile ei.
Textura pori de canava
Textura fagurală.
Textura bulle-d*air
 
Damian Luz
 
  

file:///C:/Users/dan/Desktop/litereseu 2.htm 8/8