23.11.

2022, 18:53 Jurnal

miscellanea
      mi-s cela,
nea...
 
 
      Progresul ca
drum? Catre orice si totul poate! Si atunci
      despre ce
vorbim? Limitata la stinta si economie, dezvol-
      tarea e o
adancire in mlastina servitutii specio-materia-
      le! Omul nu e
masina, nici divina, vezi Geneza!
      Dumnezeu, ca
forta a fortelor, deci inclusiv ne-forta,
      are un aport
global, virtual. Ne revine sarcina de a ne
      ...insarcina
cu eul refacut, renascand din propria-ne lu-
      crare, reala
de divin concurare!!
      Diferite
etape, conjuncturi, inventii si metodici pot fi
      strict
necesare fazelor respective accentuand parte de u-
      man. Sinele
insa nu e de fragmentat ori chiar doar de al-
      toit. El
urmeaza drumul jur-imprejur materie-psihic-ratiu-
      ne,
spatio-tempo-modal.
      Turgheniev
acredita ideea ca taina fundamentala a vietii
      sta in
credinta ca poti infaptui orice. Tot o auto-ilu-
      zie. Corect
este ca poti face totul si nimic, important
      e cat-cum iti
foloseste! Daca de sine-jur te reconstru-
      ieste! Liberul
arbitru, nemasurat ori la litru, hm, e u-
      nica taina, pe
nv, goliciune si haina.
      Nelinistile
umane cine sa le infoaie ori inmoaie? Stiin-
      ta, arta,
religia, magia, filozofia? Domenii ale cunoas-
      terii ori
practicii, raman secundare toate. Ne suntem
      propriul
buric, intre univers si...nimic!!
       
 
      Numar,
cantitate, determinare...tot o de nimic-ceva
      marginalizare,
finalmente chiar exterminare!
      Dar nu e totul
iluzie? Calitatea, abia un mortar, o
      infuzie,
vremelnica rigidizare a orice se duce sub za-
      re. Sucomba in
gen sau numar paritatea? Numarul randu-
      ieste, natura
rindeluieste, spiritul...uluieste, sufle-
      tul trairi
varuieste si siluieste.
      Imponderabillele
re-labirintizeaza firul Ariadnei. Ine-
      fabilul in
siraguri, nu sare musai ale afabilului pra-
      guri, chit ca
mai pune si neranduite rasaduri. 
     
     
      Lipita
dragostea de suflet, fie si ca o marca de scri-
      soare fiind,
musai un press-papier a o desface? Ne ma-
      cina dar ne si
dospeste nu atat o iubire anume, cat o
      relatie cel
putin bivalenta cu orice si nimic de pe lu-
      me.
      Daca paradisul
ar fi primordial, neaparat ca infernul
      sa fie final.
Si purgatoriul medial, existential?!   
      Bat insa
acestea spre pleonasm. De fapt ele ne sunt
      alocate nu
doar ca areal, trairea insasi ne este vir-
      tuala, mediind
dat si indat, intr-o devenire altfel
      perpetua!
Nonsens, sau cel mai just consens?
      Cat poti
desteleni din concret si din abstract fara
      sa pierzi al
virtualului con-tact? Spre a sadi si a
      rodi al operei
puiet/fruct?
      Adoptand anume
subiect si stil, vei obtine produsul
      sublim? Poate
ori desigur, ramane-va ceva subtil!

file:///F:/000-a-dm-txt-an22--din-aug-r-iul/0-dm-txt-nov-22-/miscellanea.htm 1/9
23.11.2022, 18:53 Jurnal

      Abordare -
risc implicit de...scufundare, ori de pa-
      sire pe
taramuri lunare?!
     
      Este
imaginarul o manu-rulare, chiar masturbare a vie-
      tii, si nu
doar dinspre real? Acopera actiunea sa ar-
      tistica mai
ales necesarul de virtual nici strict u-
      man? Nu sunt
"cautarile" bio-materiale ingenue, inte-
      ligente cumva?
La ce inefabil mecanicitatii am refuza?
     
      Jurnalul
epistolar e mai mult de nocturn...pistolar.
      De selenarul
din noi, vazut insa doar ca umbrela la
      jocul
stelar-planetar alb-negru-color al tuturor!
      Dezvoltand un
univers aparent monadic, eul literar
      suplineste,
dar poate mai ales intregeste eul vir-   
      tual de
genere. Aici bipolar. Un jurnal simplu tot
      face partener
non-monologal restul lumii/vietii.
     
      Este adevarul
ceva gol-golut, recte abstract? Nu e tot
      o poveste?
Realitatea sau idealitatea primeaza la el?
      Daca ceva ar
fi doar adevarat, orice indoiala ar fi un
      nonsens! Omul
e entitatea ce a facut din is-codire a
      doua natura.
Sa fie si el o iluzie, cumva o  non-ec-
      tie? Adevarul
poate fi po-vestit in fel si chip, re-
      in-vestit cu
toate relativitatile, deci minciuni! Rod
      al
atotmodelatoarei de virtual imaginatii umane, ade-
      varul e totusi
si de fel o...inventie! Cea mai pura?
      Cea mai
ingenua, mai degraba! Tot ce misca, nu de ade-
      var ci de
relativ se...pisca!
      Este imaginea
o redare sau o interpretare? Un tablou
      e neaparat si
un fals (plagiere fie si partiala, in
      orice caz
substantiala dupa real si/sau imaginar), iar
      poza
(ipo-stasis) nu doar concedat.
     
      Inteligenta
este strict umana doar in masura in care,
      sfidand orice
scheme, chiar fatalmente necesar-opera-
      toare, poate
plia sens pe nonsens, compara semn cu ori-
      ce alt semn.
Un limbaj special ii va asigura canva-cu-
      rand aceasta,
desigur nu doar verbal. Deocamdata e aju-
      tat de
multitudinea de exprimari vegal-gestual-afectiv-
      comportamentale
et co.
      Altfel,
inteligenta e un mod narcisist al entitatii in
      cauza, de a-si
diferentia regia proprie a lucrurilor.
      Noi nu suntem
superiori celorlalte lucruri cu mult.
      Inca. Net
diferiti, da. Aceasta mai ales pentru ca le-
      gaturile
noatre cu orice si nimic nu fac media perso-
      nalizanta
intre real/imaginar si virtual.
      Indiferent ce
metode si cunostinte am folosi/combina,
      ele trebuie sa
vizeze corelatiile dintre materie si
      spirit, inima
si trup, atomi si gene, sens si nonsens.
      Utopie? Odata
pomenit, dracul e ca si ivit!
     
      Titanii
subjugati ideii de tiranie. Olimpicii vrajiti
      de caldura
seninatatii. Muritorii tot asa?
      Da Vinci
campion al ezitarilor sau cautarilor? Ah, ma-
      sivitatea
expresiilor si constructiilor sale ce flexi-
      bilitate ar
impieta-o?
      Nu raman cei
mai puternici artistii marilor indoieli,

file:///F:/000-a-dm-txt-an22--din-aug-r-iul/0-dm-txt-nov-22-/miscellanea.htm 2/9
23.11.2022, 18:53 Jurnal

      stalpi de foc

divin, operele lor? Nici fixistii, ma-
      nieristii
pozitivi, nu-s rigizi prin constanta, ci,
      unde e cazul,
prin neimbunatatirea, neslefuirea ei
      in timp, deci
tot re-formari.
      Artisticul e
inversunarea real/imaginarului asupra
      virtualului,
zis intangibil, in fapt continuu pene-
      trabil. Acul e
artistul, ata e stilul-genul-tema-etc,
      broderia e
opera.
      Tradarea e
fidelitate fata de relativ. Sacrificiul e
      tra(ns)ducere
de/peste absolut.
      Millocirea
aduce consensul de fel just intre margine
      si centru.
     
      Cuvantul e un
alt semn, sens transferand. Ca si emo-
      tia, trairea,
actiunea... Prin el valorificam mode
      ale exprimarii
generale, comunicare dept alt metabo-
      lism. Schimbam
limbaje ca pe haine. Nu ne putem in-
      sa transfera
in vorbe decat o parte concret-abstrac-
      ta din prisma
de semne-sensuri care este identitatea
      noastre
virtuala. Dinamul astfel creeat, se consti-
      tuie tot ca o
gaura neagra ce impiedica restul pris-
      mei de a
lumina/umbri jur-sinele! Energia lui ramane
      dependenta de
vizibilul/existentul vecin. Verbul tre-
      zeste
somnolenta! Temporizeaza trairea dezmortind
      gandul!
      Vorbesc, deci
gandul deservesc. Rationez, dau un
      sens, deci
nonsen(sual) sfidez.
      Gandul
intunecat de idee e (insa) luminat?! Vorba
      punti intinde
intre de gand tinde! Gandul se des-
      tinde numai
intre ce si nu cuprinde!
      Umanul
certifica indoielnicul nu ca secundar condi-
      tiei, precum
la lucruri in general, ci corelar, fie
      doar
colateral. Just si injust - drumul devine au-
      gust.
     
      Semnul e
mormant de sens lepadat. Dar si sensul in-
      groapa ideea,
aceasta cand se dezice de forma. Nu a-
      bisalul
potoleste valul, nu culmea desavarseste lu-
      mea. Toiagul
divin-uman e acul reunind cosmos si ha-
      os. Curatirea
e si maculare de nefire. Semnul cons-
      truieste cand
caramida de sens isi daruieste, ori-
      ce alta jertfa
mai degraba naruirea priveste.  
     
      Arta nu e
pentru receptor mai mult decat ca pentru
      autor, cel
mult si oricum intre! Altfel vorbim fie
      de
egocentrism/narcisism, fie de populism/comercia-
      lism,
manierism/pedantism si/sau kitch. Istoria e
      tot un
receptor, in timp si...calitate/specificita-  
      te. Opera de
arta este o proiectie a virtualului.
      Contra-plonjon.
Uzul...Delfinului! Arta nu e produs,
      lucrare de
intermediat. Ci de corelat inefabil luat
      impreuna,
emitator-receptor, cat si separat. Ea se
      daruieste
cui...ofera, sfera in sfera se transfera.
      Lucrarea
artistica nu e mai interactiva decat dici-
      bilul cu
indicibilul, stiutul cu nestiutul, sensul
      cu nonsensul.
Modelarea de catre receptor il cam
      priveste,
mesajul si alura nu-i sunt neaparat vi-

file:///F:/000-a-dm-txt-an22--din-aug-r-iul/0-dm-txt-nov-22-/miscellanea.htm 3/9
23.11.2022, 18:53 Jurnal

      ciate ori

augumentate.
     
      Cultura
stabilizeaza prin revolutionare, repozitio-
      nare
larg-masurata, fundamentand...proiectiv! Are
      acel nu stim
ce, devasand concret si abstract, u-
      man si
universal. Cultura eului poate fi adiacenta
      produsului in
cauza, altfel cu o autonomie nonco-
      rectiva.   
     
      Este poezia
civica, nu strict patriotica supusa
      conventionalului
mai mult decat celelalte, de dra-
      goste,
meditatie samd? Aparent da. E vorba insa
      tot de o
prejudecata. Schimband denumirile vechi,
      acolo unde
calitatea era, nici arta nu disparea.
      Este umorul,
critica sociala mai ales in drept a
      denigra cam
toate, aici mai ales civice? Asa pare.
      Macar de-ar fi
o taiere a raului de la radacina!
      E un obicei
prost, de facilitate, de a pune...boii
      inaintea?
indaratul carului!!
     
      Alienare din
comunizanta fortare!?
      Pana la
modernitate, umanul avea mai ales prin divin
      identitate,
co-lateritate. Apoi socio-universalul il
      cam face sa
sara calul, depasit de obstacole!?
      Personalismul
tinea totusi fraiele eului, altfel vag
      sine-constituit.
Impersonificanta actuala nici macar
      nu ne baga in
aceeasi oala. Speciile naturale si sis-
      temele
artificiale, mecanice raspund unor areale.
      Societatea
dezumanizeaza din chiar comanda eronata de
      la
produs-creatorul om! In goana dupa independenta fa-
      ta de natura,
materie samd, ne-am alocat dependentei
      de un alt ce,
menit a ne fi unealta mai mult directa!
      Imperfectia ei
poarta numai in parte vina. Mai rau:
      asa zis
interesele ei particulare nu vizeaza strict
      umanitatea ca
perisabilitate, ci drept perenitate.
      Fata de orice
alta categorie, societatea are unica
      aparte datorie
de a proteja esenta umana, virtualita-
      tea. Pana cand
eul uman isi va putea conserva liberul
      arbitru via
orice forma bio-socio-materiala, implicit
      pana la
perimarea societatii, lepadandu-se si de a-
      ceasta
alveola.
     
      Exista o
realizare finala? N-am mai vorbi de infinit!
      Virtualitatea
cere oricate dezlegari de mistere nu
      doar pentru a
ne lamuri, a vedea albu-n capistere!
      Ci, vorba
poetului, spre a spori a luminii taina, a
      ne imbogati a
eului haina. Gand si fapta, viata ne e
      de miez mereu
(co)apta!
      Putem vorbi de
o inchidere, fortata au ba, in pragul
      unor
evenimente capitale, chiar ultimul, moartea, a-
      parte?
Desigur. Perfectie adhoc, fara dubiu.
      Adaptarea
peste sine personal, vezi Ghepardul, ori de
      neam, vezi
Forsysite saga, tine si de ereditar, nepa-
      radoxal, si de
social, tot un accident?
     
      Orizontul de
cultura. Vastitate si profunzime? Sigur,
      dar cat mai
personala! Nu putem avea alt univers de-

file:///F:/000-a-dm-txt-an22--din-aug-r-iul/0-dm-txt-nov-22-/miscellanea.htm 4/9
23.11.2022, 18:53 Jurnal

      cat sine-jurul

plusminus infinit. Zare si afund ne e
      a firii cale.
     
      Filozofia -
cunoasterea in tot-nimic trebuie sa fie,
      peste si sub
orice stiinta si mitologie/magie, logos
      si
metafizica!!
      Filozofia este
traducerea conceptului de divinitate.
      Salvare inca
si de umanitate! E vorba de falsa iden-
      titate
umanoida ca perfectiune, o simpla adaptare in
      fapt. Omul
devenit e divinul si satanicul nu doar
      reunite,
abstractul si concretul nu doar de sine re-
      investite !
      Filozofia
repune si actiunea si simtirea in matca vir-
      tualitatii,
toate celelalte domenii baleind real si
      imaginar/ipotetic.
      Confruntata nu
rar cu viziuni si sisteme fatal nece-
      sare oricaror
alte practici si cunoasteri, domeniul
      a orice
domeniu, filozofia poate sfida insasi natura
      ei.
Principiul? Daca n-am filozofa, intinsa lenesa pe
      sofa, nici
Venus lumina n-ar difuza!? Poate fortata,
      imaginea se
vrea ilustrare a  flebetei pentru virtual
      de care numai
omul e capabil, via orice real si ima-
      ginar/mitic.
      Destinul
dragostei-de-cunoastere e laolalta sisific,
      pro(me)teic,
odiseic si desigur si fariseic, malefic,
      mefistofelic
si neaparat phoenixian! Chiar cand nu
      pier pe limba
lor, celelalte domenii cad unele alto-
      ra in cuib.
Filozofia e virtutea, vitalitatea, vir-
      tualitatea.
Totul si nimic, si nu doar omului, sin-
      gurul a orice
buric!
      Omul devenit e
cosmos-logos-haos mai ales de la filo-
      zofie otelit,
altoit.
      Filozoful si
cu probleme existentiale e tot o proba a
      comprobitatii
firii, paralaxa-areal. Dilematicul se
      infrateste cu
dialecticul, turnul de...fosfor are u-
      sita-portal de
jad?!
      Natura de fel,
inclusiv cea a abstractului si cea
      psihica, nu e
evolutiva, indiferent de raportul de-
      terminare-intamplare.
Natura umana nici ea propriu-
      zis inca. A-ti
lua soarta in propriile maini presupu-
      ne sa mai si
scapi haturile!
     
      Cultura
politica intre retro-activ si continuum ver-
      bativ?
Implicarea in socio-comunitar vizeaza nu doar
      indirect jur
si axon personal. Manevrarea maselor si
      manipularea
constiintelor, vai cat de firesti par!
      Sa oferim insa
eului nu doar un punct de sprijin
      spre a
rasturna Pamantul, ci si un acva-sol, inturna-
      rea
real-idealului!
     
      Gustul
estetic? Simtirea ca perla in oaza-mocirla(!)
      atotdefinirilor!!
      Inspiratia e
benigna, imitatia benigna. Creatia e de
      fel aport de
originalitate personala. Devierea e de
      fapt sfidare,
ignorare de sine.
      Idealuri orice
varsta are. Rodnice si tinute la pas-
      trare, cu
minima insa utilizare.

file:///F:/000-a-dm-txt-an22--din-aug-r-iul/0-dm-txt-nov-22-/miscellanea.htm 5/9
23.11.2022, 18:53 Jurnal

      Cui viciul

pare ideal, gresit se vrea Sisif la deal.
      Fie si ideal
si valoare relative, numai armoniile nu
      doar fictive!
      Idealisme?
Poate nu doar clisme! Realitati? Poate nu
      doar
banalitati! Undeva in tinutul (magic al) eului
      nostru salvat,
unde timp, spatiu, modal ne-au resus-
      citat, se
intalnesc toate, noi lor, ele noua reda-
      te!
      Daca
idealitatea nu e terestra, realitatea sigur nu
      e nici
celesta!
     
      Arta ne e
superioara de fapt, nu de fel. Creatiile
      se intrec cu
eul nostru, mai rar si mai greu adus la
      cote inalte.
Si totusi, nu arta poate depasi radical
      firea umana,
cat ea pe sine. Fiinta e melodia care
      va recompune
muzica universului. Doar la scara...
      plusminus
infinit, eul e re- de- finit!
      Specificitatea
in arta e tot o angajare, prin identi-
      ficare, o
comunicare, o intrare in hora virtualului.
      Alaturi de
universal. Orice intre toate...anume!
      Valoarea
oscileaza intre estetic si emotiv, intre ra-
      tional si
irational, putand fi definita ca balanta,
      fara a preciza
insa care e acul, talerele care!
      Orice, luat in
sine, ar fi tot un nesine! Mediat cu
      alte cele, isi
pune de etern inele!
      Fantana de
inefabil, omul se tine insa cel mai mult
      retras in
subterane de afabil, fals deci egalabil!
      Extaz sau
orgasm? Agonie sau preludiu? Ah, postlu-
      diul macar
de-ar fi readunarea la sine!!
      Arta e vortex
de tensiune, aparent sterila prin re-
      petitiune, si
de contemplatiune, fertila cand nu a-
      buzeaza
de...variatiune!
      Arta nu-si
aroga prerogative in domeniul concretului
      cat in cel al
abstractului, ci le mediaza. Ea urma-
      reste
ridicarea eului mai mult la puterea de resi-
      ne!! Suflet si
spirit, dar si trup. Toate din fiinta
      de salvat
irump! Alte domenii umaniste vizeaza mai
      degraba
sufletul (etica, religia) ori spiritul
      (logica,
filozofia, ideologia).
      Emotiv-esteticul,
binomul de capatai al artei tine
      insa de toate:
etic, eidetic, proteic, malefic...!
      Finalitatea
artei ar fi la baza mesajul. Ce vrea sa
      spuna produsul
artistic? Un nu stim ce in dialog cu
      stim noi cate
si mai cate, a ne scoate si din a iden-
      titatii bute
si din cornul...nefiintarii, vuindu-si
      cam sterp
nisipul!
       
      Nu e
schimbarea un vartej, cum nici traditia vre-un
      pres. In calea
drumurilor nu-i popasul cel care-adu-
      ce-ades
pripasul. Culmilor adanciti, ne lasam si de
      abisal
reinveliti, mustind cvasi-egal potir si vir-
      tual, venin
regal!
     
      In ce sa te
implici? Sunt toate in vizorul nostru?
      Alegem sau
culegem? Iluzii egale?! Nu putem accep-
      ta drumuri
anume, ci calea. Natura care ne-ar defini
      e si
supranatural. Umanizarea naturii, nu doar in

file:///F:/000-a-dm-txt-an22--din-aug-r-iul/0-dm-txt-nov-22-/miscellanea.htm 6/9
23.11.2022, 18:53 Jurnal

      arta, nu este

spre imbogatirea ei, ori inspre intoar-
      cerea noastra
la sanu-i, ci cale ocolita altfel de
      a ne largi
noua hotarele, a ne integra nesinele!
      Natura nu
suporta convulsii. Ordinea domneste si in
      dezastrele
propriu zise, limitand haoticul la o mi-
      nima schema.
Omul angreneaza registre concret-ab-
      stracte si in
cele mai mici probleme. Nu ne speriem
      nici de
functii, calitati, d-apoi de forme, canti-
      tati. Cifrele
si notiunile nu ne impiedica, ci ne a-
      sigura cu
indatul jonctiunile!
      Omul isi cauta
natura inclusiv ca supranaturalitate.
      A se si
demarca de ele serveste tot natura devenita,
      re-generarea
virtualitatii.
      Natura -
totem? Orice ii e omului spre si contra na-
      turalitatii!
Toate sunt in legea lor, omenescul ex-
      cede si
nefirescul! Incede(!) doar propriu-zisa en-
      tropie. Si va
accede mate-meta(sim)bolismul!! Va de-
      veni totem
siesi. Omul nu este numai masura tuturor
      lucrurilor(          ) ci inclusiv acestea, deocam-
      data partial,
altfel oricum virtual! Natura nu ii e
      nici macar
secunda, fara a-i fi minimal de resine
      fecunda!
      A  eticheta frumosul in natura, e tot de uman o
sem-
      natura. A
naturaliza omenescul, fara a-i corela si   
      nefirescul,
vizeaza primitivism, grotescul.
     
      Masoneria sau
clubul cvasi-exclusivist al destepti-
      lor discreti,
nu prea secret(os)i, care vor sa con-
      duca
individual-colectiv lumea, evolutia umana?!
      Ciudatenie
socio-ego? Dar mafia, dar gruparile te-
      ro ori
sexuale, secte, samd? Cercuri, cenacluri,
      cluburi, orice
asociere umana e un ce negativ ori
      pozitiv.
 
      Adevarul ca
revelatie salveaza idealitatea realului.
      Misterul
protege si ca matitate a preciziei. Legatu-
      ra
fragmenteaza fluenta. Abordarea de jur-imprejur
      e de haloul
directetei abajur.
     
      Nu fictionam,
real-prezent sa compensam. Mai degraba
      e invers.
Totusi doar virtualitatea ne ofera...andro-
      ginitatea,
justa refirii (eului-de-salvat) autoritate.
      Oricat ar viza
realismul documentarismul&co, ramane
      tributar si
idealismului chiar astfel! Indirect deci
      si
vizionarismului. Un slalom poate fi tot inadecvat.
      Secretul artei
tine de mijlocirea lor, discreta imbra-
      tisare.    
     
      Jurnalul,
oricat de intim, nu-i adresabil propriu-zis
      nici sinelui.
Exprimarea artistica de fel e comunicare
      si, repet si
in pustiu. Oaza, salvare.  
     
      Opera de arta
nu mizeaza pe conformism ori originali-
      tate, dacat
secundar. Traditia pluseaza la concurenta
      cu inovatia, chiar
abunda. Dar primeaza ingemanarea
      definirii cu
indefinirea, sinele cu nesinele. Emotiv-
      esteticul.
Inger si demon. Frati de cruce.

file:///F:/000-a-dm-txt-an22--din-aug-r-iul/0-dm-txt-nov-22-/miscellanea.htm 7/9
23.11.2022, 18:53 Jurnal

      Absolut fara

rezolut, tot rebut, fie si etern debut!
      Fantezia
predomina in arta, tinand carma mijloacelor,
      asigurand
karma.
      Retorica tinde
spre ideatizarea rostirii in chiar pre-
      caritatea
actiala. E o pedalare pe concret cu frana ne-
      libera
abstractului. Sensul giratoriu decursiv e insa
      barat de
negratuitatea mesajului, curent. Insa nici re-
      torica pura,
de-amorul artei nu-i un nonsens. In Hide
      Park sau in
carti, ori pentru secolul 21 pe chat, de
      doi bani nu
neaparat.
     
      Imaginatia
providentei? Nonsens ori pleonasm! Inspira-
      tia, cat e de
umana, tot concureaza si slava. Nepreva-
      zutul vietii?
Poate parodie la mercurialul pietii!
     
      Fie cat am
reduce din trebi pe masura inaintarii in
      varsta,
noutatile vor avea ponderea lor. Folosul cat
      mai bogat, pe
eu ramificat precumpaneste insa. Hora
      nu atat de
pasi incinsa, cat de simtaminte, intrecand
      acum si alese
invataminte!
     
      Neajunsul de a
te vrea intreg. Neantului sa fii stra-
      teg? Ce-i mai
just, mai usor, in de toate cu spor?
      Sensibili pana
la nesimtire. Atenti pana la dispersa-
      re, nu musai
in visare. Orice - o mare compensare.
      De-a lungul
epopeilor cresc si civilizatiile pigmei-
      lor. Ritual de
fapte, existente regasite in noapte.
      Fara teatral
chiar e totul fatal. Artificialul nu
      doar mangaie
realul. Galgaie virtualul cand bem cli-
      pei pocalul.
      Sa fim sinceri
cu prefacatoria motor a toate. Din in-
      dat spre a ne
scoate. In re-dat a ne da frateste coa-
      te! Totul e
modelare, pe infinit calare!
      Sa descifram
spre a putea misteriza la loc! Plusminus
      infinit, totul
e de redefinit. Noi intre toate, pe si-
      ne la re-sine
a ne scoate!
     
      Suporti oricat
pui la fund, prin/pentru compensare?!
      Trebuie sa te
revolti ca sa te dezvolti. Dar stand in-
      tre corzi sa
nu te scurtcircuitezi.
      Sa ne creem
istoria, sa ne scriem cartea sfant-dra-
      ceasca. Rostul
ne e datu-n dos cu rostul (cioc)!
      Decat sa ne
tinem dupa coada la orice himera, sa ne e-
      dificam
propria coleoptera, eu mitic de real.
     
      Un regim poate
accentua criza valorilor, creuzet revo-
      lutiilor, tot
indirect mai mult. Contra-dialogul se da
      intre
relatiile de creatie-productie si fortele in cau-
      za. Valul
istoric e mai mult viitura a prezentului si
      chiar dig
dinspre viitor!! Neexistand o continuitate
      propriuzisa,
nerelativa, devenirea ramane un bluf, o
      perspectiva in
oglinda! Spargeti geamul oricat de trans-
      parent! Nici
cerul nu e sincer ca firmament, detinator
      de esenta,
specific!
      Optiunea e op,
creatie ipso facto. Modelare prin re-
      delegare.
      Deruta e o
calauza indirecta. Itinerariul nu are totusi

file:///F:/000-a-dm-txt-an22--din-aug-r-iul/0-dm-txt-nov-22-/miscellanea.htm 8/9
23.11.2022, 18:53 Jurnal

      o harta
predilecta, ar insemna sa ignore terra incogni-
      ta!
      Sa ne zeificam
demiurgic! Destul am diavolizat si sfintit
      anarhic,
anapoda, zis etic, social, istoric... ortogenic?
      Dreapta geneza
a toate pe cine priveste? Sa ne jalonam
      just-rotunda
poveste! Eul eroic, eretic, intre noesis si
      ...poesis!
 
      Caracteristici
actoricesti.
      Gh. Dinica -
Fiara. Duritate calda. Tragism para-fatalist.
      George
Constantin. Impasivitate. Distantare placida.
      George
Mihaita. Bonomie ulterior parsiv-sarcastica.
      George Vraca,
Emil Botta, Geo Barton - culmile dramatis-
      mului, intre
teatralism si inexoranta ultra-umana!
 
      Actoria
neumana. Fiinte, obiecte, idei, senzatii, senti-
      mente,
concepte...
      Emotiv-esteticul,
oricat de strict uman de fel, poate fi
      creat si pe
alte cai, desi receptarea ramane apanajul en-
      titatii
virtuale, numita om, deocamdata?!
      Sugestivitatea
a orice, modulat artistic, e fara dubiu.
      Eidopatia! #
Sufl(et)ul verbal degajat de texte maiestre,
      precum cel
shakespearean. De o rezonanta parca doar late-
      ral sporita
prin aportul celorlalti factori: regie, acto-
      rie, tehnica,
etc.
      Tehnicismul si
abstractismul sunt parca mereu ajunse din
      urma de natura
uman-divina, intrecute. In fapt secundare
      primele?!
      Daca tehnica
poate fi arta in sine, atunci emotiv-esteti-
      cul sigur e
mai mult decat tendinta, mesaj.
      Mai simplul
poate fi mai dificil, nu neaparat mai natural.
      Complexitatea
poate viza vulgaritatea, comunul anarhic.
      Modestia e
echilibru.
      Imbinarea
intre decor, costume, recuzita si ceilalte ele-
      mente:
subiect, joc dramatic, regie, etc este esentiala
      la orice
scara. Sarea in bucate, sau sosul, ori lichidul
      felului unu.
Constructia spatiului scenic asigura inefa-
      bilul
bio-material. Cel spiritual-afectiv - restul sfe-
      rei spatio-tempo-modale.
             
     
 
 
 

file:///F:/000-a-dm-txt-an22--din-aug-r-iul/0-dm-txt-nov-22-/miscellanea.htm 9/9