Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
dumnezeiesti
Ce vrea Dumnezeu?! Tot si nimic! E insetat de
slava creaturilor sale, omul mai ales? Ba (da)!
S-ar presupune dependentza! El e tot si nimic!
Orice e ceva intre plus si infinit. Omul, cel
(de) salvat e tot asa, cu deosebirea ca preia
si fraiele (divine ale) nefirii odata cu toate
cele ale firii. E balanta intre entitati si
nonentitate.
Lacomia de bunuri si poftele pot fi mai puter-
nice in noi decat orice vicii. Dar tot vor sta
in democratica balanta cu virtutile! Toate ex-
prima dorul de absolut, fie orice relativ!
Ar fi stupid sa credem ca Dumnezeu si-a facut
jucarele! Etern el sa se joace, intre ele sa
se...toace? Ucenic siesi?
Cine e mesterul, cine ucenicul? Omul face jo-
curi, Dumnezeu jocurile? Creatia - suprema
lucrare, ludo et faber?! A rezolva utilul dar
si aleatorul! A nu da cu piciorul si nici din
mana, cam la/din toate cele imperioase ori
dintre cele ce lesne se amana.
Inc virtual de orice relativ dilematic sau
dual. Omul brodeaza atomul si pe fata, supra-
atomicul, lumea bio-materiala, si pe dos in
curand, microuniversul cuantic si abstract,
info(rmatico)-genetic!
Misiunea capitala, divina si umana e a harjoa-
nei scoala, discipol si magister noua, fieca-
re! Fie si oricata con- inter- solicitare.
Nevoia de rival? Bluf colosal! Decat sinele,
alt partener nu ne-ar fi prii precum nesinele!
Se-ascunde acolo orice alt, abisal si prea-
inalt. Trecerea Alisei prin oglinda, din tara
de poveste, raspunsul la problema este. Lumea
cealalta este restul eului (de) salvat care
ne asteapta, ne provoaca, etern-laborioasa
joaca!
Utopie totul ar fi, virtualitate programatica.
Mosorul poate fi insa desfasurat si reinstalat.
Tesatura ne apartine. Invalu(r)iri vor continua
sa perturbe dar si sa rezolutioneze jur-aria.
Sa nu idealizam trecutul sau/si viitorul mai ce-
va decat prezentul! Aici si acum e nodul, sa
nu-l taiem!
Daca utopicul va topi mitic si profan, tot n-am
facut nimic! Daca realizabilul se bazeaza pe ne-
cesitate, paguba tot fiintei noastre care trans-
cende (i)mund! si inefabil.
Evolutivul e mai degraba piedica imaginarii per-
fectiunii, tinandu-ne in dat continuu. Monadis-
mul deasemeni ne bareaza selectivismul, datul re-
lativ varsandu-ne indatului absolutist.
Sfarsitul utopiei, vezi Marcuse, e de fapt inchi-
derea directorului socio-evolutiv, cauza unui de-
terminism ingust. Revenirea miticului insa tre-
buie inteleasa corect. Nu misticism si poezie i-
deatica, ci latura a virtualitatii umane, vector
al salvarii. Ca si revolutiile informatico-gene-
tice ale viitorului apropiat.
Traim in miezul unui ev...etern. Carari de vir-
tual se-astern. Depinde de fiecare a nu le fi
solul tern!
Realizabilul e utopie consumata. Ieri de necre-
zut, azi banal, maine anarhic.
Istoricitatea liniar-consecutiva e un bluf, ori-
cum o partialitate. Dreapta la infinit e cerc
...rastignit?
Comunitatea rezerva indivizilor cel putin perso-
nalitea sa, dar si o marja de originalitate in-
trinseca. Globalitatea nemetabolica e lesne pe-
risabila. Metabolismul care nu include metafizi-
cul e doar entropic!
Eul nu este de gen, nici neutru. E prih(r)anit,
dar de re-metabolizat. Specificul feminin, zis
al pasiunii, dezlantuirii e tot spre reintegra-