Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alteța Eu
Alte eseuri
Ce este şi nu este
Ce-cine suntem
De ce orice şi toate şi nimic
A fi şi a nu fi
Unde e coada unde e botul
Rostuire şi fără noimie
De ce suntem mereu puşi pe îndoială?
Nu e cel mai corect să luăm lucrurile egal oblu şi erect?
Ce e fiinţa-rea şi ce nefiinţa-rea?
Totul şi nimic doar una pot fi. Nici de ce ne-am îndoi.
Totul-nimic orice cuprinde.
În tot-nimic dimensionalul e lege. Para-dimensiunea excepţie.
Cu tot-nimic referitor la orice al lui-lor nondimensionalul îţi zic!!
Undeva este sau trebuie să fie sau va fi de-o fi şi acel ceva-cineva,
un ştim-noi-ce peste şi sub orice.
Omul salvat.
Şi cu divinul recuperat. Cu sine-umanul şi universalul reintegrat.
De ce altfel ar fi?
Şi dacă ar de ce ar rămâne aşa, de ce aşa ar trebui?
Totul este îngăduit dacă între util şi futil poate fi...rostuit.
Între libertate-gratuitate şi nevoie-determinare e permis orice. Dar
numai între.
Peste şi sub e dumnezeirea şi omul salvat.
Ar putea fi altfel?
Şi dacă da, e cert că putem schimba!
Şi dacă nu, asta e!
La mijloc de codru des toate paserile ies.
A te întreba asupra lucrurilor e deja o înglobare în ele. O
remodelare.
Suntem logos-minte în cosmos-trup. Nu se despart.
Meditaţia e din trăire parte. Ca şi simţirea din corp. Ca şi simţuirea,
sentimentalul-inima-afectul.
Un temei al lucrurilor altul decât noima locală-sistemică-entropică
şi egal nonsensul atotnimicului nu poate exista.
Necunoscute sunt căile domnului – ca total absolut doar.
Oricât de cognoscibile sunt toate după cât le putem noi duce şi la
reîntrupare. Căci gândirea e abia parte din logos. Ea trebuie
recupe-rată. Ca şi simţirea bio-fizică şi cea afectivă. Ridicate la
puterea para-nonentitaţională. Unde rost şi anomie un nod activ să
fie.
Pedeapsa cu moartea sau închisoare pe viaţă
Moartea nu e o pedeapsă!
Nici lege a talionului?
Naturală şi divină – poate, fie!
Ideea e de suferinţă şi de corectare.
Pedeapsa trebuie să fie o restricţionare spre îndreptare. O
modelare.
Închisoarea pe viaţă e tot o eroare.
Deşi există reconsiderarea ei. Comutarea.
Ceea ce e just.
Societatea se vrea apărată, ferită de recidivă. Just. Dar...
Vinovat în libertate contra nevinovat închis – invers de preferat
Just – din capul locului.
Dar orice suspect trebuie sever monitorizat măcar.
Morga naţionalist-filozofardă şi baba ofuscată atunci şi acum
mitraliind public şi amfitrion
Linge-ligheanu şi Zmiotzăita-Cornoasa
Pseudo dizidento-românca şi bulibaşa reflexivu’
Premierea ca jăratec la zâzanie.
Unde dai şi unde se scuipă.
Cine linge şi cine se şterge şi unde
Sadismul ca masochism mai câş
A hiperboliza suferinţa e sadism derivat din masochism.
A tragediza drama e orgoliu schizo.
Partea pur literară se scuză. Valoarea medie ar fi ce-ar fi. Nu mai
mult. Şi nu de premiul cel mare care mai mult valoare de faţadă
politică are.
Tot lipsa măsurii dă ghes erorilor de tot felul.
Unde nu sunt vicii nici virtuţile nu au vreo consistenţă?
Recontrucţia umană
Suntem în faţa marii treceri
Joncţiunea oricine-nimic-totul.
Nu mai putem ignora.
Nu e o dilemă. Nu e nici dialectică.
Aspectul e unul.
Suntem între plus-minus infinit.
Entitatea de re-orânduit. Reclădit.
Poate ceva ca oricare.
Poate cartea cea mare.
Jucăm la capete.
Nu altfel se poate.
Orice eliminare e şi cu auto-anihilare.
Com-dimensional.
Arta visatului?
Vezi Castaneda.
Arta de a trăi. De a privi, gândi, simţii...
Visul o poartă spre dincolo ar fi.
Dar mai ales un teren de antrenament pentru dincolo de aici încă.
Iar antreul? Visarea voită, cu ochii deschişi, conştientă.
Subconştientul e greu de modelat deocamdată. E majoritar afectat
de inconştient şi nonconştient.
Abia comştientul ne poate oferi soluţia. Dar atunci biologicul nostru
va fi aparţinut unui trup-fantomă, unui spirit viu! Adneuronal
global.
O entitate cursor pe axa infinirii.
Comştient – regia real-virtuală a fiinţei salvate. Raţiunea conectată,
remodelată din logos direct.
Visul e o mixare de real cu variante cvasi-ideale. Un imaginar
puzzle din piese reale şi inventate.
Nu putem ştii dacă intervine comştientul aici. Deocamdată.
Pentru că nu ştim a ne cunoaşte dincolo de dimensiune.
Nonconştienţa nu intervine aparte în inconştient, sau da, prin-în
toate punctele-eurile. Ea este faţa logos, a-determinarea ca sumă a
determinărilor. Serveşte anomia. E lacul de baraj al oricărei ape.
Inconştientul e o regie de regn. Şi de areal. El va fi depăşit prin re-
scrierea noastră faţă de regnitate şi bio-sistem.
Comştienţa ne va coordona fiinţa-fantomă, stringul viu care vom fi.
Fluxul comvergent – entitatea de jur.
Fluxul şi refluxul. Dihotomia şi dialectica de lucru.
A fi pe val între flux şi reflux. În larg e...pierdut catarg.
Pe val sau la-pe mal.
Expansiune sau rexiune?
Rexiunea e starea activă pe loc. Ca la joc. Centrazare.
Prin rexiune masa lasă spinul titirez. Se produce fuziunea la rece.
Dar cu blocarea entropiei.
Aceasta e vecia activă. Reflexiv-pasivul ideal.
Visul e o mecanicitate de fel. Nu ne este prea folositor raţional vor-
bind. Dar analizat şi folosite schemele lui, ne poate călăuzi întru
visarea de lucru, reverie şi proiectare în trăire.
Ba şi pentru a ne transcede. Ar fi o complexă unealtă chiar.
Între trezie-veghe şi somn-visare mai sunt stări. Chiar raţional-ma-
teriale!
Răul este absolut. Binele e relativ.
Corectiv:
Bine-răul raportat la fiinţa salvată este ideal, este chiar idealul.
Bine şi rău, frumos şi urât, drept şi nedrept, sens şi nonsens, etc
laolaltă fac virtualitatea înaltă.
Exprimarea
Materială şi abstractă – limbaje şi stări afective
Exprimarea ca logos – act-ţiune şi reflex-ivitate
Suntem energie reflexivă. Poveştile cărţii-eu.
Trăirile – existenţa e însă rezumatul lor!!
Vieţile de catarsis – poveştile ca variante-ciorne.
Vezi Borges cu scrierea ca fiinţare în virtual.
Babeloteca. Babel biblioteca.
Democraţia modeştilor
Tirania bogaţilor
Sau liberalismul moderaţilor
Clasa de mijloc trebuie să fie majoritară de fel.
E de preferat un fel de struţocămilă, o demo-tiranie a ei, decât
demo-craţia amărâţilor şi sau tirania oligarhilor.
Dar cel mai just este raportatea celor trei cât mai justă la clasa bio-
materialităţii lumii, universului, firii şi nefirii.
Evoluţia umanităţii nu va scăpa de trinomul cei de sus cei de jos cei
de la mijloc.
Dar el trebuie corelat just între social şi economic, între producţie-
consum şi creaţie-conducere.
Şi mai ales între natura divină, umană şi universală!!!!
Solomon – Omul este ceea ce gândeşte.
Faţa abstractă a omului o ţin cele materializate de gândire şi
simţire
Aleasă.
Faţa concretă – cele...teoretizate de simţirea bio-socială şi
gândirea primară.
Omul este ceea ce gândeşte-simţeşte şi - împreună - trăieşte!!!
Ba încă şi ceea-cele ce nu.... – vezi mai sus, sau doar în parte!
Omul este spinul din mijlocul casei.
Cu tot cu casă.
Viziunea este pecetea destinului tău – Glen Bland
în Puterea minţii cap.1
Viziunea anume, un ţel – poate.
Viziunea globală despre tine-lume-viaţă – neapărat?!
Pecetea să nu fie însă obturare. Nu de cifru-cifrare o asigurare.
Dar este destinul o scrisoare pe care doar la final putem s-o deschi-
dem?
Sau un sms spontan lizibil ca simplu binom totul-nimic.
Orice se poate în funcţie de ce chiar poţi.
Supra puteri şi şefii-conduceri
Autorităţile din umbră
Masonerii, secte, ordine, mafii, interlopi...
Rezistenaţa trinomului omenire
La dezechilibre interne – de părţi
Puterea trebuie să fie egală între bogaţi-moderaţi-modeşti.
Controlul egal încrucişat.
Etaloanele şi axiologia nu trebuie să privilegieze vreo parte.
Luxul şi sărăcia sunt extreme. Ele trebuiesc atent ajustate.
O societate care permite extreme radicale nu e bună de fel, e o
eroare.
Societatea e un bun comun indivizilor ei, iar nu unora anume.
Altfel e chiar asocială.
Orânduirile sunt etape sociale. De lucru. Răul moderat în timp
contra rezistenţă-conservare. De ajustat cu noul-progresul la timp.
Noua istorie planetară cere o nouă orânduire.
Mileniul trei este treapta spre orânduirea planetară. Cu deschidere
extraterriană.
Este sfârşitul politicilor de stânga-centru-dreapta. Şi începutul unei
politici a speciei între specii, a umanului între divin-universal şi iar
uman.
Ecologic şi tehnologic laolaltă. Informatic şi cultural împreună.
Economic-ştiinţific şi evolutiv-para-genetic totodată.
Maslow Abraham
1908-1970
Psiholog american
Motivaţie şi personalitate
Piramida nevoilor
Sus-jos
Realizare
Respect
Afecţiune
Siguranţă
Nevoi primare
What a man can be he must be.
Să trebuiască a ne limita la cadrul entropic ca garanţie a împlinirii?
De regulă cam da. Excepţiile, tot ele însă, întăresc regula.
Ne putem transforma din cap...la picioare dacă vânăm o reală –
altă? – valoare!
Biocentrism
Antropie – ptt expr
Principiul antropic şi entropia
Omul sau ce-cine?
Suntem proprii-ul noştri zei-dumnezeu
Nu există nimic înafara noastră pentru că există totul.
Numai că nu putem contracara tot pozitiv-pasiv alteritatea şi non-
entropia până nu ne salvă. Până nu ajungem la acordul perfect, in-
fin-it cu sine-jurul.