Ian

An 13
Mileniul 3

Eseurizare
Lucrare de continuare

Ecco Ego
E co Ego toto
Totul nimic ne este pe lângă, sub sau peste.
Noi suntem miezul care...le este!
Comateria sau coaja-sâmbure unde noi suntem miezul,

Transdus
Jossus
Mietotului
Eximpus
Altcespus
Netotului
Tiransupus
Scostran

Statul mediu-minimal şi privaţii maximali

Cooperarea justă care nu înlătură concurenţa, dar o face secundară...subzistenţei.
Privaţii asigură progresul, luxul şi ineditul, dar în baza...marjei.
Targetul opulenţei se va reduce considerabil în următoarea perioadă.
Se va dezvolta un larg target al trăirii depline, unde lux şi modestie pot face casă!!!
Se poate mixa imperiul necesităţii cu cel al libertăţii, al bunăstării materiale cu al celei spiritual-
sufleteşti!!!
Programul soec, social-economic general, are în vedere un progres dublu, de armonizare la scară
planetară, şi de expansiune la scară stelară.
Visul omenirii întregi?
Este de a salva eul din condiţie, de aduce umanul la cotă...circumscrisă atotnimicului, dumnezeirii.
Avem un plan. Identic cu cel al divinităţii pentru noi.
Eul ca unitate de doi-dihotomie şi trei-dialectică.
Deci şi peste-sub-întru...nonentitate!!!

Rasismul şi celelalte bio-discriminri

Sunt injuste de fel.
Ele sunt daturi naturale.
Ca şi bolile.
De aceea statul, civilizaţia e datoare de a se îngriji de ele. Aici chiar foarte democratic, ha!
La aceste efecte universale intervenţia umană nu e aptă (încă) de reglementări.
Şi mai ales nu în context terrian!!!
Vor urma şi progrese bio-genetice, aparte bio-topului Terra.
Vom depăşi regnialul.
Vom fi duhuri în propriul vial, Aladin şi duhul din lampă laolaltă!

Păcatul şi salvarea
Păcatul adamic a fost de a dori-avea-ştii mai mult decât totul dăruit divin.
Şi a rezulta că a obţinut mai puţin, partea!
Prin crist se reface întregul, dar cu misie personală.
Greşit se înţelege a ni se da nemurirea prin simplă credinţă.
Trebuie să ne rescriem fiecare în real-virtualizare!!!
Tot vorbă din Carte. Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi pune în traistă.
Salvarea e tocmai rescrierea, reconfigurarea noastră atotdimensiune faţă cu orice-nicio altă stare, situare,
natură, fenomen.
Noi înşine nod deschis în marele anonim ghem!!!
Nimic nu poate fi mai clar, incluzând esoteric, cabalism, orice...dat obscur! Tur-retur!
Noi ca redefiniri să dăm indefinirii tur-retur!

Sinergia totală
Orgasmie-demonie
Atot-abisală melancolie
Audiţia unei piese ce ne poate nu doar răscoli, ci re-porni întru genune?
A trăi poate fi mai puţin deplin decât audiţia, vibrantă e puţin spus, unei piese ultra plăcute.
Muzica este ceea ce ne pune nu doar trupul în rezonanţă cu muzica stelelor, cu sinergia universurilor, ci
şi sufletul şi spiritul. Toate odată şi încă mai mult.
Muzica e de fapt mai mult decât...totul!
Suntem note scăpate din acordul atotnimicului!
Dumnezeirea ne e nici partitura, tot noi suntem singură şi măsura!
Povestea-cântec ne e fiinţa-rea şi noi buric pe-în al ei...pântec!
Isteria?
Historia!
Cursul e infinire, linia nesfârşită
Trăirea desăvârşită?

Cum să nu te dai?
Sinergiilor şi parţiale...
Meditaţia, muzica, muierea? Ha!
Trei, Doamne, chiar...doamne!

www
via veritas vita
christic tertium

bate-vom drumurile
bătuci-vom adevărul
binevoi-vom veşnicul
birui-vom vremelnicul
bine-răul covătui-vom

Nu demonstra!
Încă vei obscuriza!
Nu nega!
Şi cei ce te cred se vor grăbi a te contrazice!
Nu afirma!
Tot encomiastic sună.

Orice afirmi miroase a laudă şi exagerare.

Orice critici miroase a invidie şi prostie.
Dă-o cotită, şi vei avea interesare neostenită.
Dă-o la întors şi vei avea mereu ceva de stors.

Păcatul zilnic ne este necorelarea dat-indat.

Disjunctivul ne domină.
Conjunctivul ba.
Tocmai medierea lor ne poate aduce o purtare, o trăire de fel justă.
Fire şi nefire ne sunt în alcătuire.
A nu le potrivi continuu, fie pe ce parte, e deviere, fărâmiţare...
Generic dezechilibru.

Ia de cumpăneşte toate-nimic ţie!

Alt nimic prim-ultim să-ţi fie!

Măreţia (macro)cosmică?
Dar cea...micro-cosmică?
Cât despre mezo-cosm...
Natura, ecosistemul, planeta...
Unde sunt limite? Dar şi ne-!
Ce amăgire a ne raporta cumva absolutist la dimensiune, sau a-!
Noi suntem dimensiune ca şi a- mai mult decât Satana legiune!
Nu există decât două...universuri, infinituri.
Al nostru şi al dumnezeirii.
De fapt-drept acelaşi!!!

Absolutism persoanal
Tirania domestică
Haremul masculin
Atotvedetismul feminin
Femeia e moartă după imagine şi aspect.
Bărbatul e mort după proprietăţi şi acţiune.
Copilul e mort după joacă.
Vârstnicul e mort după trecutul zis plin, încă...mustos şi prezentul fie şi minimal, dar cât mai...total.

Ce ignoră moşul? Viitorul!

Ce ignoră copilul? Trecutul!
Ce ignoră adultul? Prezentul? Ar vrea el!

Nu te da mare!
Nu te crede mic!
Nici la mijloc de-ai fi, cine mai mult-puţin în vreun fel te-ar socoti?!

Dă un viciu pe altul, să vezi spirit de virtute!

Nu te antrena la virtuţi, că şi norocul ţi-l fu.. Tiii!
Între două tare, mă apucă o sete de bună purtare!...
Oare însetatul de absolut nu e un băutor neântrecut(în neant trecut)?!

Să te tot lepezi de vicii, nu-s mai bune de virtute indicii?...

Noi, adunarea la sine, sau risipa?

Noica scria despre omul ca difuzie de dorinţe şi fapte, etc.
Se spune despre materie că e mai mult energie-împrăştiere-fenomene decât substanţă-masă-entităţi.
De fapt-drept ambele sunt...una.
Materia, abstract-concretă e una, singura monadă.
Materia în absolut, implicând oricât relativ, sau dumnezeirea e tot una.
Nicio ştiinţă sau religie, filozofie, cabală nu pot spune altceva.
Noi suntem ceea ce ajungem şi pierdem.
Fie orice-oricâte limbaje-programe-funcţii-algoritme.
Fie orice-oricâte modele-module-forme-matrici.
Maxtio
Maxim axio automatism
Numai un ansamblu statico-dinamic, coadă la capete poate cursa dimensiunea şi non-!
Ca să te scoţi din condiţie trebuie să...incluzi necondiţia!!!

Toate definirile sunt egale indefinirii.

Omul nu e superior decât în măsura în care le poate folosi fără a le dăuna mai mult decât prin simplă a sa
natură. În ordine regnială.
Omul dăunează în prezent naturii sale inclusiv, nedreptăţind natura de genere.
Omul trebuie să se detaşeze de simpla natură, de regnialitate.
Nu distrugând-o, consumând-o, ci reconfigurându-se total...aparte, independent.
Dar nu scos din firescul natural.
Nu dedat firescului artificial. Imaginar. Virtual. Etc.
Ci mediindu-le pe toate.

Unele uitături decât bâtele sunt mai dure, ii?!

Aberaţii de colectivitate
Alteritatea...alterată
Socialitatea greşit înţeleasă
Grupările mafiote, masonice, yoghine, etc sunt expresii ale devierii de asociere.
Demonisme ale individualităţii.
Excese ale comunizării.

Răscrucea dintot-deauna
Ce s-a greşit mereu?
Neconcordanţa tot-nimic anume!
Ceva-cineva-cumva între-sub-peste orice-niciuna
În socialitate mereu a tras mai mult discordanţa decât concordanţa, extrema socială, fie ca ins fie ca
grupuri, clase, mase, dar greu legat-e.
Concurenţa, confruntarea decât cooperarea, concordia.
Şi de ce?
Din cauze obiectiv-bio-materiale desigur plenar. Dar şi din necunoaştere just-suficientă tot...esenţial!
Din racordarea deformată dintre divin-uman-universal.
Oamenii au pus mai presus fie natura lor, fie cea divină, fie cea universală...
Mereu nejust corelate.
Şi mereu ignorând-necunoscând(?!) esenţa para-umană!!!
Omul este entitatea care nu doar...este, ci pre- şi post-merge dimensiune şi condiţie.
El se pune centru-rază indefinirii cu a sa definire-configurare concret-abstractă spre a şi-o readuce sieşi
cu el laolaltă re-venit.
Mie redă-mă! Neândurătoare moarte! Eminescu.
Aceasta e...eterna întoarcere, devenirea divină, mântuirea.
Nimic altceva nu va rima cu orice ideologie. Ştiinţă sau filozofie, religie, cabală, metafizică, orice!!!

Normal că există riscul moleşirii demersului socio-individual, nu doar ca progres, dacă liberalismul şi
comunitarismul nu se conjugă.
Dar cauza principală rămâne ignorarea esenţelor.
Raportarea divin-uman-universal.
E timpul unei ideologii generice juste la nivel trinitar.
Omul râmâne centru, dar devine şi rază divin-universalului.
Cu lumina noastră...clar-obscură, progresist-metabolică vom reconjuga univesal-regnial-natural concret
şi abstract-artificial-digital cu divin-supranatură-metagenie!!! Clarul şi obscurul absolute acestea din
urmă!

Ceea ce este spune şi despre ceea ce poate fi.

Totul se cuprinde în orice câtuşi de puţin dar cognoscibil îndestul pentru a reface esenţa!
Prin corelări centrazice putem obţine imaginea suficient de clară a viitorului nesfârşit!!!
Centrazic, centrazant – adică de la centru la periferie şi retur, fără a ignora...miezul.
Toate sunt una.
Important e modul de a ne configura între-către-întru monada absolută, dumnezeirea şi a noastră prim-
ultimă monadizare, perfectare, desăvârşire!

Ştiinţa ca bigotism.
Tendinţele actuale ale ştiinţei ne ţin prea legaţi de carcasa bio-topică, antropogenă.
Omul e duh renăscut sieşi!!!
String pe coarda indefinirii!
Buclă a definirii, deschisă pe firul infinirii!
Punct circumscris pe linia, dreapta infinitului!
Bănuţul din oul lumii!
Credinţa ca ateism implicit.
Mit-religiile, credinţele dar şi ideologiile de orice fel, tocmai punând natura umană în acord dar şi în
răspăr cu supranatura îşi fac deserviciul de a crea dilema lesne de înfrânt de paradox.
Paradoxul zis e că orice disjuncţie...implică şi o conjuncţie!
Dacă una singură, orice ar fi absolut aparte faţă de totul-niciunele, ar atrage chiar absolutul şi s-ar anihila
reciproc!?
Toate sunt plus-minus infinit legate, intracte!
Intract – legat ca una.
Intract e scurtul pentru interactivat-interacţionat.
Credinţa şi ateismul sunt simple forme ale cunoaşterii. Punct. Valabile ca şi celelalte pe segmentul lor.
Cunoaşterea, puterea, voinţa sunt cele trei atribute ontologice esenţiale întru meta şi mate genie.

Omul e
Homo sapiens
Homo comgnos, potensis, volentis
Chomgnosis
Choemgo
Com-ego-homo
Plotensis – potensis-volensis
...

Filacter
Abracadabra
V triunghi magic

Abraham
Sepher
Creation

Korvuk
Fenix sălba-domes-tic

Basfmogenie
Basmagik
Basmaua magică
Vălul atotfigurator
Bibliofania
Identificare în virtual
Secretul prim-ultim al desăvârşirii
Când-cum-unde vom obţine eul suprem
Eul suprem drept cursor, giro-bi-ter-factor al concret-abstracteţei!
Adevărata şi prim-ultimă cabală e chiar cifrul personal.
A ne desăvârşi presupune un program bi-concav şi tri-convex acţionând la capetele materiei concret-
abstracte!!!
Aceasta devenindu-ne parteneră im-ex-plicită!
Vom fi unu-a cu dumnezeirea fără a-i altera indefinirea.
Şi nici ea a noastră nesecată re-definire!

Cifrul personal nu poate fi copiat fără a se altera, involua ipso facto.

Materia întinată, cuantificată introdusă spontan în materie pură, virtuală se şterge de la sine!?
Materia pură produce-reduce materie impură continuu?!
E greu, dacă nu chiar imposibil de imaginat cum.
Dar poate fi alt-cum?

Dumnezeul pur nu creează-distruge nimic, dar idem...totul.

Dumnezeul im-ex-pur suntem noi, cei care ne salvăm din condiţie.
Dumnezeu a făcut lumea? Da şi nu, pentru el(El) e totuna.
Care lume? Toate sau oricare-niciuna.
Îi e...perpendicular.

Comn
Conul, coconul complet
Codurile toate
Con cret abst act-e

Holografie totală, mental-bio, fenomeno-existenţială, trăirist-artistică!!!

Aceasta e virtualitatea personală.
Scrierea în tot-nimic, concret-abstractă, mental-afectiv-bio-tropică!!!
Meta-empirică, mate-mentală!!

Ştrasuri trasee
Strasse Tase scu dispută discută disc cută

Media care salvează minimal şi maximal

Ia de le îmbină.
Vrute şi nevrute.
Treceţi de la imperiul necesităţii, lumea cu accent-ascendent praxis, cantitativ la imperiul libertăţii,
lumea axio, calitativ. Sau, dar mai ales, mediaţi-le!
Toate se pot regla iute, dacă ne vom edifica personal asupra potenţialului strict existenţial.
Care nu e bazat pe obiectual, ci pe subiectual.
Obiectualul e secundaritate.
Iluzie sau realitate, ne bălăcim în virtualitate!
Curăţirea, catharsis e prin medierea logos-pathos, gândire-simţire!
Iar nu prin post, sihăstrire, ori inversul, lux, şi restul deşertăciunilor altfel palpabil-consistente!
A fi şi a nu fi e cheia ambelor!!! Stării şi nestării.
Viaţă şi moarte împreunate!
Decât înger sau zombi, mai bine un drac de fată, sau un gnom urieş!

Golem sau Gol-lemn?

Om gel-os
Googles sau Gogea-lăul

Compendium vitalis
Ego vita
Via toto ad sinem
Viaţa mea
Existenţiala-ne opera
Opus mentalis
Regizm
Regizorismul sau para-sistema luzziană ca atotsistem filozofic
Damnius Luzzis
Medifer – care produce meditaţie
Logogent – care naşte gândire (pură, novoatoare)

A ne trezi...
A muri iar...

Vis
Nox 31ian13
Pierdut pe câmpul periferic citadelei...
Forţez mental desigur deşteptarea.
Întru ieşirea din impasul întoarcerii acasă, tot pe la marginea urbei.
Tocmai depăşisem alte trasee. Pe străzi...plebee.
Dar mai central ce spectacol nu doar stradal?!...
Şiruri de copii echipaţi de defilare...
Ale lor zorzoane, a se înţelege hainele, uniforme sau nu, decoraţia propagandistică, steguleţe, panouri,
etc. Erau mai la nuanţa toamnei...galben-stacojii. Şi alte ale fundalului tonuri cenuşii...
Dar şi nişte cozi, coloane mai groase, pe la puncte de alimentare... Adulţi şi nu doar.
Mă despărţisem de nişte cunoştinţe... De ce, că unde am văzut?...
Unde fusesem? Ce făcusem?

Natura
Pacifică aventura
Spre deosebire de aventura duelului donquişotesc cu toate, anti-omni-natură, care e păgubos belicos.
Natura triplă însă.
Divin-uman-universală.
Echilibrul activ-compensativ.
Nu putem găsi echilibrul decât prin reglarea, realegerea, relegarea cu dezechilibrul!
Religo omnia, ergo redivivo ego!
Religia reală, prim-ultimă! Unica!
Religia justă leagă natură-fire de supra-natură-nefire!
Iar nu ne face habotnici, credincioşi doar, vasali, robi!
Robul lui Dumnezeu înseamnă cel care face lucrarea lui, adică exercitarea liberului arbitru!
Adică pro-neutru-contra şi supra-naturii, nu doar naturii!
Oricare-toate-niciuna!
Noi între-sub-peste!
Luzzian cabala

Numai unicul admite indefinirea.

Multiplu admite de fel infinirea. Inerent definirea, sistematicul, entropia.
Unul e orice-nimic.
Doi e numai oglindirea, despărţenia, contrarul, confruntarea, cooperarea, coabitarea
Trei e relegarea, stasis precaris? Media suficientă.
Patru e aşezarea, reglarea.
Cinci iniţiază sistematizarea, compartimentarea, legiunea! Vezi demonismul.
Şase e trierea pe case, serii, secunda ordonare, deja virtualizare, apropierea de şapte!
Şapte
Opt e semnul infinirii. Bucla dimensională. Linia infinitului sieşi răsucită.
Nouă...
Modulul perpetuu comregnial-virtual e bazat pe un construct 3-2-1-2-3
Cemns e treiul-coajă, doiul-miez, unul cap-coadă!
Viermele ieşind din măr!!

Căderea care vindecă.

Moartea care însănătoşeşte.
Truda care păgubeşte.
Eficienţa care prăpădeşte.
Consumismul ca infernal turism

Piramida ca ierarhie
Echilibrul activ cum ar fi să fie?
Vârful în jos?
Vârful uneia pe baza celeilalte?
Unire la vârfuri ori la baze?
Ex-ac-ceptarea jurului rămâne cheia!
Dacă bazele fac masă necritică cu restul indefinirii şi vârfurile rămân constante dialogului critic-necritic
între ele, balanţa rămâne...vie! Scânteia creaţiei-modulaţie ca jar!
Jarul ca scânteie!
Unul ca multiplu...sieşi!
Restul ca secundaritate, doi oricâţi!
Calitatea ca unică relegare de cantitate şi calitate.
Cantitatea cere cantitate până la anihilare. Din anti-axiologare. Scădere continuă de calitate pre-
înglobată.
Calitatea cere şi calitate (supravaloare) şi cantitate, dar întru avansare, re-calificare...
Cantitatea e infinit disjunctivă, abisală, căderea inexorabilă.
Calitatea e infinit conjunctivă, celestică, excelsior semper, nălţare inerentă.

Anafurisme
O revoltă este o femeie care nu vede oglinda
?
Fii fierbinte cu idealurile, fii călduţ cu relativele, fii rece cu neutrele, dar ai grijă să nu blochezi, înăbuşi
forja tutu-lor!
!
Cuvântul dat un indat a căscat.
Cuvântul ţinut, un nonsens a crescut.
Cuvântul nerostit cu logos e para-investit.

Egalitatea şi inegalitatea sunt relative.

Dar compensarea lor se cere absolut, fie şi tot la modul relativ.
Mediază orice cu nimic şi vei ieşi la-prin-întru buric!!??

Stăpânul e mai marele stăpânitorului, sau invers.

Orice naş îşi are naşul.
Fără vasal orice suveran e tot idem, dar poate nici sieşi!!!

Femeia e o vasală tiranică.

Bărbatul e un tiran supus vasalei.

Când contemporan primează prosperitatea suferă progresul ce-l va cere posteritatea.

Să plănuim în indefinire, dar legat de continua noastră de-finire.
Conservare, adică de prezent-viitor trecutul cu justă, interactivă re-legare.
Metabolism şi existenţial, dar bio-psiho-mental, deci trinitar.
Nu specia şi eco-sistemul sunt de păstrat, cât medierea divin-uman-universal, totul cu nimic prin noi!!!

Unicul liberalism-conservatorist just este:

Totul-orice-nimic prin noi!!!

Tăcerea nu oblojeşte durerea, dar temperează vrăjmăşia revoltei.

Tăcerea e de oportunitate, dacă şi durerea are ocazionalitate.
Revolta e just-trează dacă pasivitatea-aplanarea-complacerea adjustează.

Nu la ce te încântă să închizi ochii.

Nu la ce îţi displace beliţi ochii a-i face.

Calul de dar poate are călăreţ deja.

Darul e tot o cerere.

Cererea fără avans e amăgire de ofertă???

Creditorii sunt mai amăgitori decât datorii.

Creditul are nefast capătul, nu neapărat ca dobândă.
Datoria are nefastă nu atât scadenţa sau şi dobânda, cât şi virtuală osânda, povara asumării.

Mai bine lipsa, privarea, decât oricât de roză îndatorarea.

Rezist, deci mă creditez.
Mă îndatorez, deci mă sap.
Dacă nu ai cu ce compensa, încă şi peste destul, vei pierde fără doar şi poate.
Fii cu minimă plusare pentru orice îndatorare, încă şi având a compensa chiar cu mult peste valoare.
Datoria mică, se păzeşte cu rezerva particulară...nepitică!
Datoria mică răstoarnă rezerva, compensarea mare!
Orice îndatorare de la dobândă moare!

Cămătăria e furtul pe faţă, cu obrazul întors.

Pâinea şi umezită, la foame e cea mai păzită.

Cozonacul, şi cât de miezos, sătulului îi e ponos.

Sfatul dat...cu latul, cucuieşte dar nefălos, hi, deşelatul!

Pălitură de osândă poate fi sfatul, dat...cu latul!
Învăţătura nepotrivită, are chiar ea fruntea...strivită!

Nu-l lua de prost, de vrei să-i dai de rost.

Nu-l ţine de deştept, dacă vrei să nu vă luaţi în piept.
Nu cere egalitate unde nu-i rost de paritate.
Parteneriatul ca idealitate e între cei cu rost de rivalitate.

Damian Luz