Noteseu

Oct
2011

Bancul
Defularea prin verb-poantă
Idiosincrazii pe invers?
Temele:
Fata prostuță – Alinuța, etc
Femeia și bărbatul – ingenui – Ion și Maria, etc.
Cuplul evreiesc Ițic și Rașela, etc
Amicii evrei – Ițic și Ștrul
Eroul național, Păcală modern, conspiratorul la vedere – Bulă
Nebunul mai-prea deștept...
Bețivul prea orientat...
Adulterinii... triunghiul conjugal sau nu chiar
Categoriile profesionale mult prea vizate: doctori, polițiști, popi, avocați, judecători
Șefii de stat...
Categoria grup internațional – laude și fapte, comparații și relații
Rasele și neamurile predilecte, xenofobii, etc: țiganii, evreii, ungurii,... bulgarii, albanezii, negrii, chinezii...
Regionalii între ei?!: oltenii, moldovenii, ardelenii...
Radio Erevan...
Obiecto-genie: calculatoare, mașini...
Sir și John-valet – absurdul haios-dramatic, britanismul para-logic
Tipostil
Dialog succint
Întrebare și răspuns
Asemănare-deosebire ca poantă
Consecutiva absurdă – v. blonde, nebuni, polițiști, etc...
Avari și zgârciți: scoțieni, evrei,

Genuri și subspecii:
Perle
Proverbe

Logica și poanto-logia:
Deducția para-logică
Consecința absurdă
Silogismul spart
Decursiva oață
Decursiva exagerată – v horror, macabră, grețoasă...

Sop
Societatea de consum
Decăderea în deviere-alunecare
Sistemul para-virtual al soco
Scoo
Vezi și Scooby-Doo?
Soco
Societatea de consum – fantomatizarea socialului orin interactiv real-fictiv
Societatea de consum a adus hiperbolizarea utilului prin masca perfecției ergo-tehno
Pseudo-dulcele, plăcerea ca scop al utilului este eroare.
Plăcerea și utilul sunt generic completive, iar nu strict decursiv-consecutive.
Societatea de consum este o eroare eidetică.
Plus-valoarea este un apendice!!!
Societatea de consum este apendicita umanității.
În natură nimic nu e în plus sau în minus!
În societate nu mai puțin, dat fiind că aceasta, până una-alta nu iese din eco-sistemul terrian.

Virtego
Vartej-ergo-ego-virtu-al
Bioenergie? Suficient?
Ideea cu sferele puterilor materiei?
Dar care materie?
Concretă, atomo-cosmică sau abstractă, eido-afectivă?
Când vom ănțelege că nu există alt a-tom decât eul-domn!
Eul total e dumnezeirea, cercul celor salvați?!
Dumnezeul și el, Doamne, nu ca unul o să se întoarne!??
Nu a doua venire!
Ci propria-ne descindere, înălțarea în abis, descinderea în paradis!!!
Agoră și tribune, spune eule, spune!
Arena agoră, doină și horă!

Criza ca pretext de exploatare continuu-alternativă

Se minte cu bună-rea intenție!
Terra nu e în criză!
Sistemul capitalist doar e pe ducă!
Cei mari ne mint ca întotdeauna!
E cazul să le luăm frâiele din mână!

Anarhia justă și socialitatea ca management corolar.

Păturile sunt conjuctabile!
Conjunctabil – convergent-divergent just
Bogătașii sistemului consumist sunt de factură ilegală!
Nu doar socio-etic!
Ci chiar economic!
Economia de consum e o hoție!
Sistemul economic piramidal e din capul locului incorect, inegal, injust!
Economia corectă e ca în natură, circum-activă.
Economia cu reziduri e auto-sinucidere!
Lațul e pus!

Nu defini peste măsură!

Vei pune mască lucrurilor.
Partea e devierea din esență.
Definirea e abatere de la întregime.
Întregimea prin orice parte se susține, dar le și ignoră de totul.
A defini dumnezeirea e deja blasfemie.
A o nega sau afirma excesiv nu e nici ignorare, ci tot contra-lucrare și de sine.
Noi suntem sămânța divină susținută (în buclare cu) de coaja divină între care se întinde carnea fructului
numit materie concret-psihic-abstractă.

Ultima cărămidă a oricărui univers-entitate este omul-entitatea salvată.

Prima este dumnezeu, nonentitatea, orice-nicio entitate.

Degeaba vom descoperi quarci, stringi, neutrini...

Între orice și nimic-toate nu stăm decât noi și dumnezeu.
Dumnezeu trebuie scris cu literă mică dacă ne referim la atot-cuprinderea, atotputernicia, atotvoința care
este. Adică entitatea de orice fel.
Și cu literă mare când ne referim la entitatea sa absolută, adică non-entitatea, nesinele.
Oricum nu trebuie să vizăm o entitate, o persoană, o epifanie...
Dumnezeu este cel care este. Adică acoperă însăși existența. Este și nonexistența.
Este viața și moartea, desăvârșirea.
Marele Anonim, etc...
Orice i se potrivește, dacă nu pune o margine.
Nemarginea poate fi o mărginire măcar virtuală?
Da, dacă pui două margini minim de părți? Hi!
Sau și una doar? He!

Iisus – om infinitizat?!
Iisus – natură sau para-, supranatură?
Monifizism – o singură natură.
Aiureala apare prin dihotomizarea natură-supranatură.
Supra-, sub-, intra-natură exprimă tot natura, dar prin holism.
Iisus este natură ca parte umană, din femeia Maria și supranatură din Duhul Sfânt.
Dar cum de e atunci veșnic, parte egală și astfel, adică para-temporal, a treimii?
Partea de natură, adică dimensională a retractat prin moarte. Partea de supranatură și-a reluat întinderea,
chiar dacă, între timp Iisus a mai și înviat?!
Vezi versul lui Eminescu.
Timpul mort și-ntinde trupul și devine infinit.
...........

Mijlokarea
Mișcarea de Mijloc
Noua justă organizare
Ordonare de jur-împrejur
Tur-retur
Sus-jos armonios
Pe orizontală ca și pe verticală firesc.
Iar nu piramidal-inegal.
Nici egalitarist lăturalnic, pe orizontală.
Cele trei pături cu repartizare just-diferențiată.
Nu cei mari-tari prea mult, cei de mijloc destul și restul cam pe degeaba.
Se poate!
Aă nu mai mințim omenirea!
Că pământul a sărăcit.
Că ar fi criză.
Speculațiile să și le rezolve....speculatorii.
Economia să se curețe de excrescențele abstracte, speculativ-financiare.
Să se regrupeze tehnic, ecologic, productiv specific...
Comerțul să nu mai pedaleze pe lux și diferențe mari mercuriale.
Politica să ne mai slăbească cu doctrinele ei ipocrite.
Ideologia justă e cea a speciei și societății, a realismului eficient, nu a idealismului de fel, dacă nu oricum
utopizant. Politica e a cetății, satului global. Nu a doctrinelor, teoriilor.
E nevoie a se ridica nu doar cei mulți de jos. Care exagerează împinși de exagerările celor de sus. Ci mai
ales cei destui de mijloc.
Trebuie să ne repunem toți într-o nouă armonie.
Avem ce, de ce, cu ce!
Voință-inițiativă și abnegație-susținere trebuie.

Dacă nu azi, mâine și mereu va fi și mai greu.

Dacă nu acum, poimâine va fi scrum?
Dacă nu aici, în timp nu vom mai avea unde.
Dacă nu astfel, apoi ne vom rătăci în veșnic-indefinit Babel.

Atributele divine:
Aseitatea – ?
Omnișciență – atoateștiință
Omnipotență – atotputernicie
Omniprezență – ubicuitate, aspațialitate
Eternitate - atemporalitate
Imanență – concretețe fizică, naturală
Transcendență – abstractețe, meta-genie, supranaturalitate

Sc
Spălarea creierelor
De-ideologicizare și auto-de-ilogicizare
Cum admitem-preluăm și ne conturăm-perfectăm cunoașterea, generic-globală, concepția despre lume-
viață, all inclusive
Există trei metode.
1. ne raliem la o ideiologie minimală.
2. mediem o ideologie suficientă, între personala și mondiala.
3. perfectăm o gândire de fel personală, altfel mediată procentual cu cea universală.
Între toate și peste se vor antrena tipurile de ideologie posibile.
Acestea sunt:
1. General dihotomicul, gândirea majoritar despărțitoare, minimal maniheistă, fără dus-întors, sau doar
parțial.
2. General dialecticul, gândirea majoritar liantă, dus-întors, minimal holistică, de fel împăciutoare.
În ambele logicul și ilogicul, concretul și abstractul, imanentul și transcendentul, haosul și cosmicul, ființa-
ea și ne-ființa-rea, șamd suferă de injustă corelare!!
Dialectica și dihotomia separat o zbârcesc neapărat!
E nevoie de o gândire de jur-împrejur, legând și dezlegând apele ca Moise.
Totul ca nimic, prin orice-oricine anume!!!
Altfel vom aluneca mereu, fie spre entropie, genune, fie spre mărginire, dimensiune!
Gâlceava înțeleptului cu lumea este dialogul entității cu nonentitatea!
Noi între orice-nimic.

Revenind la spălarea creierelor...

Fiecare om este teoretic-fiziologic capabil de a se îndoctrina pozitiv-negativ...cât cuprinde!
Și de a se dez-doctrina!
Practic oricum-oricând...
Practica însă...
Influența externă poate fi de la minim la maxim.
Mde...
De aceea cel mai important este să ne raliem unei gândiri par-logice minimale.
Care să ne poată orienta succint între logic și ilogic, real și virtual, etc.!
Aceasta ne va asigura un echilibru între concepțiile personale și cele generale, comune sau și particulare ale
lumii, ale celorlalți, etc.
Clvd – concepția despre lume-viață-divinitate,
Idgs – ideologia generală de sine

Ideologia ca spălătură(!)
Coercitiv-forțată au ba, fie personal sau și colateral, mai contează?
Desigur cea dinafara eului, mai ales cea care recurge și la fizic, e cea mai de evitat.
Propaganda și adunările, comuniunile, taberele – acestea sunt focare de infecție eidetică pentru creiere.
Vai când e și pentru restul trupului, ființei!
Dar ideologiile lumii globale?
Doctrinele politice principale? Științificul evoluționist de fel? Religiile, separate, ecumenic vorbind sau
însumat? Logica și....logistica gândirii de fel? Realitatea ca ideologie generică, școala vieții?
Important e trandafirul, fie și cu spini, dar noi cu mănușă...și detașabilă, ha!!
Nu doar că se obișnuiește cu răul și pervertirea gândirii sale. Cel eronat îndoctrinat sectar generic. Dar
ignoră propria capacitate de a se redresa eidetic, de a gândi liber general-personal apoi.
Cel mai slab-leneș-neapt de fel, la minte și la fizic, va prefera un rău actual cunoscut-obișnuit unui bine
ulterior necunoscut-neobișnuit. Nu chiar conștient, dar cam auto-indolent!

Ideologia
Generală
Dar și la purtător –
Sistem de oglinzi deformante, re- și mai ales deperformante!!
Confuzia de valori virtuală mai degrabă, iar nu propriu-zisă.
Binomul-mască.
Auto-umilirea, altfel nedorită, din falsă evaluare.
Inferiorizare inconștientă în baza unei ex-conștientizări ipocrite.

Atotholism?
Bazaconie?
Baza-icon-i!-e
Poate fi logicul prevalent ilogicului ori invers?
Fisiune sau fuziune?
Nu doar în materia concretă, cosmogenă!
Ci și în cea abstractă, eidetico-etic-emotivă, meta-genă!!
Să nu ne tot dăm pe după...ultima cărămidă!
Ne-ar putea cădea în cap?!
Și nu benefic, precum lui Newton mărul!

Holisticări
Stări holistice

șed cu vântul la pământ

blând cu el să mă încânt
iarba fustele-și ridică
mă simt lirică furnică
greier vântul îmi dedică
odiseic madrigale
eu i-arunc bezele-agale

neglija
religia
grija
grila
espadrile
încurcături de limbă

frământări de limbă
unde cuvintele toate în frază încep cu aceeași literă

holistica materie, lucru suprem,

e atât de mare, indefinit-indefinibilă
încât orice lucru, parte a ei
oricât de mare și ea
nu se mai vede
de câtre un observator anume
oricât de mare-definit-definibil și el
parte idem
dar eventual parte-re-raliată-reraliantă!!!
Rens, ființa-rea mântuită, va vedea-zări-invedea(!!!)
Marele Orb, noi, cel salvat, clar-obscur văzându-va orice!
Întrevederea ca vizualizare virtuală.
Hipo-hiper-hiproer-phania!

Francis Thompson
Nu poți să umbli cu o floare fără să tulburi o stea.

Stoha-holistica spune:
Orice se și modelează, definește cumva și infim restul la infinit-indefinitatotmateriei influențează.

Să fie realitatea balast virtualității, dumnezeirii?

Ne putem nu atât lipsi de ea, cât pus și simplu a o ignora în demersurile noastre ulterioare, post-salvare?
Ce fel de autonomie ar putea avea entități de o anume materie, care să nu fie perfect remodelabilă de alte
forțe, până peste însăși întregimea lor?
Ha, e un nonsens!
Orice lucru nu este decât un sine compus. Din părți și de alte...

Totul e la întâmplare
După o atotcuprinzătoare ordonare
!!!
Unul pentru toți și toți pentru unul!
Principiul dartagnian.
Democrația holistică!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Începutul e de fel romantic, sfârșitul oricum-barem melancolic.

Purced, deci finiș deja dezmierd?

Nietzsche
Nu aș putea crede într-un Dumnezeu care nu știe să danseze.

Dm
Nu e de crezut fizicianul care uită-ignoră (și) a-științificul.

Aștept?
Tot nu-s deștept.
Dorm?
În veșnic tot nu mă întorn.

Picotind
Pe lângă somn treaz mă întind

Alcroomatica
Dm și ex
Alcoolul
Face
Nasul roșu
Ochii vineți
Ficatul cenușiu
Nopțile albe
Zilele negre,
Inima albastră
și viitorul întunecat
dm
...viitorul mov??
Adică virtual
Vezi deplasarea spre roșu – materie
Deplasarea spre albastru – energie
Deplasarea spre-întru mov - dmrm – stholism – dmvc

Eminescu
Dacă vremea ar sta în loc un pic am vedea ce este etern.

Dm
Vreme încetinind, vremelnic de peren clătind...

Nu sta, dar mai și încetinește

Și real-virtualul se întrezărește

Halal inamic. Invidios pe la spate??

Halal amic. Lingușitor din dos??

Sferoid să mă fac
Tentacule să-mi desfac
Înterne gheare
Să scurme nouă închegare
........

Singura mișcare
E între mine și a mea negare
Orice în urcare
Întru toate o realocare
La nimic o...derogare

A supra-viețui
E și a sub-ne-muri

Buric
Cursor
Buclă-are
Bucă bucălate buclă fac la toate
Cursez firesc și nefiresc
Lumină și tină
Cu și fără odihnă
Sunt răscrucea
Sunt dusă crucea
Îmi sunt și mă dezmint
Oricât de complex ori de succint
Să mă scriu
Să mă descriu
Să mă desenez
Să mă desemnez
Să mă instalez
Să mă instaurez
Samă în stare de taur să inițiez
Un spațiu în haos să decupez
O vreme în vecie să inițiez
Un mod-al meu sine-co-ne-sine să desăvârșesc
Alt nu aș avea
Misie pe –în oricare lume-a! aaaaaaaaa

Altarul ca treaptă intradimensiune

Scuarul-agora-piața ca areal întru nonspațial
Aula-sala-foaierul drept careul mare de re-alocare în virtual, în mare identificare
Odaia-iatacul-chilia drept careul mic de re-sine, de com-personalizare, în mic identificare

Estruc
Logicitate au ba în morfo-sintaxa, statico-dinamica lucrurilor-lumii
Dimensiuni și sensuri
Cercul, sfera, - atotcuprinderea, spațiul ca nedefinire
Pătratul – spațiul și sieși egal
Rombul –
Piramida – ierarhia inegalitatea supra și sub-ordonarea, verticalitatea necompensată
Cercul la sol – egalitate, frățietate, comuniune
Linia – continuitate, lianță...
Punctul – concretizarea
Zarea -
Bucla –
Cursorul -
Spinul -
Titirezul -

Nu putem vorbi despre formă fără fond, despre substanță fără esență și...chintesență.
Până la misterul prim-ultim ne cam toacă sub-misterele, codările în număr-dimensiune-cantitate-formă și
nume-calitate-funcție.
Totul e un ghem de n noduri, de slăbit-reîntărit...
Nodul care suntem, punctul pe linia infinit-indefinită a continuumului spațio-tempo-modal, dar nu cosmo-
atomic doar. Ci și abstract, figurativ, virtual.
Materia comportă logos-determinare și haos-indeterminare.
Interacția lor naște-creează ontos și entos, ființe și lucruri-ființări.
Cine-ce poate reverbera firul anomiei va vibra-stăpâni orice-anume!
Va avea desăvârșirea!

Veșnicia
O nedorință?
Un studiu din media arăta că doar două din zece persoane și-ar dori veșnicia.
Vremelnia și veșnicia sunt două noțiuni care se bat cap în cap. Deci nonsensuri.
Nu există decât interacția lor. Per total absolut.
Logos fără haos, binomul anomiei-armoniei, sau invers nu dezvoltă, adică nasc sau distrug, zise nimic-uri,
adică ontos și entos.
Nu există decât virtualitate. Respectiv real-virtualitate.
Omul e apt, fie din ce parte, evolutivă ori-și creaționistă întru accesarea real-virtualității.
Obținerea stării de parteneriat divin.
Prin re-buclarea divin-uman-universalului.

Marile dileme ale futurologiei

Apocalipsa
Ultimul război mondial
Următoarea orânduire
Nașterea universului
Viața după moarte
Eradicarea bolilor
Ingineria genetică
Extratereștrii-OZN-urile
Conspirațiile
Masoneria
Oligarhia mondială
Ordine, organizații, secte – secrete
Sexualitate – homo- etc.
Media (mass-) ca impact general, ca putere, etc.
Cybertizarea?...
Virtualizarea nu doar prin mass media

Cartea sfântă
Universul virtual
Povestea care suntem
Vriemelțniciile – vieți-vremelnicii-veșnicii

Mari-unicele probleme ale Omului

Una toată – Desăvârșirea-mântuirea
Progresul-evoluția-re-creația sine-co-ne-sine
Etape:
Reîntregirea bio-morfă, cu materia organică
Reîntregirea sintactică, cu materia anorganică
În gen-sex, în număr-cantitate-clonă-filiație, în nume-calitate-ego-persoană
Omul ca supra-regn
Omul ca supra-areal
Omul ca supra-entropie!!!!!!!!!!!!
Omul ca intra-anomie!!!!!!!!!!!!
Omul ca sferă-bi-intrinsecă, bi-genă cu (ne)sine, tri-genă cu orice sine!!!!!!!!!!!!!!
Atenție la sensuri!

Nici o sfidare a științei și credinței de orice fel!

Creație și ideație
A creea sau a face-produce
Mimesis vulgara est
Ideagenia – creația ca genie
Eidogenie – misia dintot
A evolua creativ
plus-minus retro-activ-reflexiv-pasiv

dacă suntem doar un punct aruncat pe dreapta infinirii-indefinirii

dacă suntem bucla punct-dreapta
dacă și cu parcă

indiferent care dintre ipoteze ar avea valoarea absolută

misia este mereu una
dez-re-întregirea!!!!!!!!!!!!!!
Ceva-cineva, entitate-ontos
Între plus-minus infinit de re-de-finit!!!
Cum ar putea exista altceva?
Armonia între formă și funcție, între esență și substanță, între concret și abstract
Adusă la ultima ex-presie, care ar fi și maxima re-presie!

Omul
Para-com-presia reflexivă!
Aici nu e vorba de a hiperboliza entitatea umanoidă.
Nu contează bio-forma de până una-alta.
Prin om înțelegem o simplă entitate virtual-omnipotențială.
De (auto)salvat au ba.

Des-închiderea cercului-cosmicitate, unde ego este intra-cosmicitate!

Buric și coadă-bot la orice-nimic-toate-tot!!!!!!!!!!!!!!!!
Nu mai mult și nici mai puțin!
Singura logică și para-logică!

Stvarfinis
Start-tv-finis
Media pentru eu-noi fiecare-toți
Așa vă place televiziunea?
E vorba a vedea și a ne vedea vorbind
Televiziunea devine aici un cenaclu video, un video-chat ales-adevărat

Începem mereu
Dar anume-astfel, aici-acum-așa, cumva-cândva-undeva

Taxis peron morphis

Valoare-fond pe lângă corp-formă
Ego sancta simplex
Alter-ego – celălalt
Non-ego – anomia, non-cosmicitate, anomie, haos
Supra-sine
super-ego
supra eul – uber Ich
anima via corpore?
Anima sana in mens et corpore sanae.

Forța-energia-esența și formele-amorful-materia-masa-substanța
Duhul sfânt – unealta sens, deviz, algoritm, determinare
Chaos – materia atotdefinit-bilă, lutul, țărâna atotmodelabilă
Meșterii olari – Chintesențioșii!!!:
Dumnezeu tatăl – răul și armonia absolută
Dumnezeu fiul – binele și armonia absolută
Maria fecioara – matrice, interfață
Paternitate-maternitate-filialitate – transgenie
În mitologie – sunt mai mulți zei-dumnezei, ce mai contează...
Și mai sunt și foarte legați, identificați cu celelalte regnuri. Cu acestea însă noi, regnul cuaternar ne vom re-
unifica.
În ateism probabilitatea e forța supremă, aleatorul factorul decisiv-concesiv, etc. Nu suntem tot pe acolo?
Doi dumnezei. Ca și în islamism, sau trei principali în religiile asiatice...
Transgenia – calitate a ființei salvate de a se putea creea-elimina în totalitate.
Printr-o piruetă-cursă pe spinul-logos!
Logosul a produs big-bangul în cadrul materiei anomice.
Logosul e frâul. În mâna forțelor care pot controla dimensionalul, spațio-tempo-modalul.
Aceasta nu era hiper-ultra-maxi condensată cum cred fizicienii.
Ci doar în impas. Adică foarte pe cale. Vezi jocul de sensuri.
Cine a inventat atunci timpul de moment și spațiul ulterior?
Numai prostii debitează științificioșii!
Big-bangul e doar un aspect al atotnimicului pe care îl vedem noi.
Este pentru că nu este.
Când vom fi salvați vom vedea ce e de fapt-drept.
Adică un capăt din povestea care suntem fiecare.
Un fel de a fost odată...

Taofizica
O nou-veche teozofie
A împăca varza cu capra, credința cu știința e tot un bluf. Și lupul?
Mereu trei repune la punct pe unu și doi, pe unic-unit și îndoit-dihotomic.
Dialecticul remediat cu dihotomicul – iată soluția.
Nu putem contopi domeniile ca unul. Dar le putem ralia îndeajuns spre a nu mai se fricționa fatal.
Numai filozofia poate rezuma cunoașterea la esențe și chintesențe.
Celelalte sunt doar alte aspecte, interpretări, concretizări...
Știutele stabilite din filozofie sunt chiar piatra filozofală, poate nu toată!
Toate știutele sunt secundare cunoașterii sintetice care este filozofia.
Neștiutele pot avea teren mai multuț în celelalte domenii. Dar tot teoretic, de lucru.

Marea cacialma
Binele și răul, realul și irealul...
Dreptate și nedreptate...
Toate ale noastre sunt nearmonioase
Nu de fel, ci din slabă putere a le media chiar între ele pur și simplu
Ne atrage ața...
Ne atrage hăul...
Nu există însă o disjuncție strictă între lucruri.
Dualismul e firesc până spre re-echilibrare cu dialecticul. Și invers.
Armonia stagnantă patinează, capătă rugină mai degrabă decât...patină!

Credințele
Nu au apărut spre a conduce societatea. Întru bine nici atât? Nici mai degrabă pentru interesul lor, ori al
unor entități abstracte...
Credințele sunt de fapt pre-științele!!!!
Tot ce nu concretiza cunoașterea până una-alta a abstractizat credința!
Conștientul a marșat însă majoritar pe științific-logic-filozofic. Pe concretul cunoașterii.
Abstractul cunoașterii l-au acaparat credințele, artele, alte domenii ale fanteziei-reflectării-meditării.
Astfel subconștientul și celelalte logo-regii au continuat să dețină monopolul secretelor cunoașterii.
Logo-regiile, forțele cunoașterii:
Conștient, subconștient, inconștient, nonconștient, reștient sau comștient...

Cu cine ne confruntăm?
Cu cine ne aliem?
Dacă eu-tot-nimic nu sunt egal real-virtual cu nimeni-totul-nimic, ce mai contează?
Altfel decât divergent, combativ?!
Sunt ceva, ca orice-oricare, până la prim-ultima strigare.
Ce urmează?
Dialogul, medierea!
Plus-minus re-a-li(ni)erea.
Astfel. Eu și orice dumnezeu nu putem fi decât parteneri. Dușmani sau și aliați.
Dacă există unul, niciunul, sau mai mulți, nici mai contează!
Important e cum mă mediez cu celelalte entități, respectiv și cu nonentitatea, supremitatea.
Iată!
Eu sunt chiar lumea, desigur re-mediată.
Fiecare e mijlocirea a orice-nimic.
Cap-coadă sieși și atotului buric!
Dați-mi altă variantă, și mă neg neutrino-string-quarc-cuantă!!!
Prim-ultima cărămidă a oricărui univers nu putem fi decât noi-fiecare, cu și chiar fără salvare!
Nu e făloșire, e pura atot-știre!
Aberația despre pluritate sau și unicitate divină
Perorația asta...
De ce să discutăm despre eurile divine?
Nu e un nonsens?
Dacă Dumnezeu nu e unul sau oricâți, ce sens mai are? Deci e logoree a comenta așa idee.
Mai cu rost e cum se ipostaziază dumnezeirea. Infim parțial în entitațional și majoritar în uman.

Voință ori precizie divină sau maximă probabilitate?

Cum stăm cu adevărul mistic ori științific?
Să nu fie cumva egale?
Ba da!!!!!!
E tot una să spui. Dar numai direcțional. Nu și de-pe sens.
E divin. E științific.
Dacă divinitatea nu poate, nu are în ne-rost o potență și-sau perfect științifică, atunci nu este atotputernică.
Deci științificul este doar clonare per strictu de divin, absolut-amorfie-nonsens...
Divinul nu exclude științificul.
Științificul nu neagă divinul, ci doar îl dă mai de o parte.
Îl încurcă, până una-alta.
Științificul cere minim un capăt. O determinare para orice altă determinare sau și indeterminarea.
Divinul îi ia pe ambii, sau oricâți în calcul, dar nu oferă niciunuia preponderență.

Dumnezeu nu este apanajul a orice, deși este evantaiul a toate.

Dumnezeu oferă relativa atotputernicie doar entității care poate re-calibra nesinea sa(El) cu sinea lui(cel în
cauză, ales)!
Acesta ar fi sau nu doar Omul.
Dacă Dumnezeu a fi egalitarist ar oferi, fie și tot virtual șansa desăvârșirii oricărei entități.
Dar atunci și regnurile celelalte trei și categoriile oricâte ar fi potențial egale, accesibile desăvârșirii.
Și nu prea sunt din start.
Dumnezeu nu este nimic pentru că este totul și invers.
Deci dumnezeu sau Dumnezeu există pentru că nu există și invers, e absolut.
Altfel nici nu ar fi domnul-zeu unic. Cel mult un șef al zeilor.
Credincioșii și ateii au egal absolută dreptate. Nu poate fi niciun dubiu.
Credința și necredința sunt fețele oglinzii. Am putea sparge oglinda. La ce folos?

Oct
An unșce

Eseuri
Note

Mișcare Populară, Nouă Republică ori partidul Poporului?

Câte (mâini) drepte să ai?
Dar...populiste? Rușine cui...i se rupe firul?
De ce atâta risipă de ideologie sterilă?
De ce nu acțiune concret util civică, iar nu abstract futil politică?

Circ-Um
Hi?!
Umanistic Circular
Mișcarea Circum-Ego
MEC
Mișcarea la orizontală. Toți-euri-persoane, printr-o ierarhie democratică, ca una-practica!
Pe verticală, superior ierarhic fiind doar rezultatul.
După atâtea ideologii socio-politice...
Iată că se poate rezuma-sintetiza.
Stânga-centru-dreapta? Să facem media!
Liberalism-comunitarism? Să mixăm just!
Ecologism-cosmic colonialism? E viitorul!
Evoluție non-consumistă? Bio-socio-personalistă? Să mai defrișăm, refreșizăm și în sine!!
Suntem la răscruce! E de dus noua cruce!
A echilibrelor toate! Desigur tot mediate!
De data aceasta însă just proporționate!
Au tot fost exagerări și minimalizări. Cu carul și ignorări.
Trinitara misie e bi-valentă – una și bună!
Eul de jur-împrejur!

Cunoaște-te pe tine!
Și tot universul, orice re-de-vine!

Era de la început previzibil.

Miticul ideea prevala.
Oricare gânditor intuia.
Religiile și științele au avut mereu pe undeva taina-ipoteza!!!
Toate cu toate, fiecare în parte!!!
Fiecare între orice-nimic are a se media la infinitul mare-mediu-mic!!!
De ce ne-ar mărgini-dezmărgini, riscând ipso facto a ne auto-paradi?

Mici
Notificări

Hic Rhodos, hic salta.

Vorba fără acoperire

E cam de rahat o...dăruire

m-aș băga în toate cele

c-oi ieși au ba din ele

la băgat
n-a măsurat
iar la scos
fie și tos?

Pofta mare-i la băgat!

Cea mică nici la retrocedat?

Cine-ce suntem?
Ens para nens
Entitate între n entități
Ceva între orice la infinit-indefinit.
Ontos para entos via haos-logos
Avem misia perfectării întru real-virtual.
Redefinirea inclusiv prin indefinire.
Până una-alta suntem unitate regnială.
Avem a prelua autonomia atot-regnială și eco-sistemică.
Avem a prelua frâiele dimensiunii. Spațiu-timp-modal.
Adică entitate egală anume entitaționalului și non-entitaționalului!
Se poate?
De ce nu?
De ce altfel, altceva, altcum?
De ce nu am avea firesc dreptul la îmbinarea personală de orice-nimic?
Orice strictă definire ori indefinire e de armonia supremă o deviere!
Îndumnezeirea ne e singură menirea.

Trupa
Ei erau trupa
Zeii absoluți
Ei modelau celelalte.
Pe ei inclusiv.
Ce rezulta?
Însăși piesa.
Basmul, narația...
Epopeea.
Cartea sfântă.
Ei erau dumnezeirea.
Ei nu creau și nu distrugeau nimic întrucât toate ei erau.
Armonia supremă.
Ei parau orice și nimic.
Prin asta erau atotputernici, atotdefinirea.
Astfel dumnezeu era unul.
Toți și niciunul.
Dacă l-ar fi modelat pe Dumnezeu, s-ar fi însuflețit instantaneu?
Dar ar fi fost o sinucidere în masă?
Dumnezeu e chiar din ei dedus.
Altfel ar fi un...intrus?

A-l socoti pe Dumnezeu cumva înafara lucrurilor-lumii-definirii e deja a-l nega.

Toate sunt la Domnul și de la Domnul.
Dacă ar fi aparte, ar trebui să vorbim de indirectețe.
Panteismul nu e aberație. Dar e de adevăr...rație.
Mitologia e justă. Ca și religia. Dar luate separat sunt incomplete.
Ateismul tot așa.
Naturalul are orice aspecte. Non-naturalul luat separat ar fi negarea naturalului.

Personanță
Vezi la Blaga

Heidegger
Poezia este măsura cu care ne putem apropia de Dumnezeu.

Ce se vede minte veramente!!

Ce se ascunde nu musai de revelații se pătrunde.

Orice reclamă iluzia, aparența mai ales aclamă.

Reclama dezinformează.
Nici prospectarea nu e neapărat mai brează.

Nu câștigi nici din an în paști

Dacă paștele cailor ignori, parol, aș!

Își scria memoriile.

Adică nu cumva se clona?
Barem psihic?
Timpul abia vag ne desparte
De clipa eternă, cea moarte.

Alexandre Dumas
Numai ura poate să facă tot atâtea prostii ca și iubirea.

Un bluf altfel nostim, ironic.

Ura și iubirea mai fac și remiză, dar pun și neutrul garanție?

V q std
Blaga
Extravertit
Anabasic
Saturnus Rex
Echilibrul
Aferentă melancolie
Externă

Bacovia
introvertit
catabasic
marele malefic Saturn
întuneric
paralizie
negru
plumb
eferentă melancolie
internă

și dacă
nu-l iei în barcă
fundul ca parte
tot te desparte
de marea apă
orice te-adapă
și parcă
sarit din barcă
pieptul excelă
nu ca nacelă
ca mântuit balast
în neantul vast
naltă descindere
nălțare profundă
totu-i o fundă
cu bretele-n desprindere
te legi de ele
să te salvezi, lele,
și tu bade, bădișor
să ai spor
ia-te înconjor

entheos – entuziasm
euforia divină
enthego – dm ego-theos-en
ciclama mea stare
între lirism și deșirare
între stârnire și adunare
.......

Tehnicitatea naturii
Natura nu e haotică de fel. Dar tehnică?
Presupune tehnicitatea artificialitate?
Natura ca artificialitate pură ar fi chiar virtualitatea?
Sau e dihotomie?
Natura e oricare. Organizare, consecventizare.
Sistem. Entropie.
Orice se măsoară e...și tras pe sfoară.
Ce fuge de măsură, nici anomia-nonsensul-haosul îndură?
Dacă putem deschide cercul, nu bățul încercu-l?!!
Dumnezeirea e copilul care umblă cu cercul, bățul-bagheta fiind logosul, iar cercul para-materia.

Eternitate
Adică sârma pe care
Echilibristul nu are
Cap de venire
Capăt de plecare
Ci doar o răscruce
Cu el drept cruce
Adică e chiar prăjina
Care și trage cortina
Acta est finita
Rolul e infinit redefinit
Rejucat
Reinventat
Rescris
Regizat
Receptat

Eternitate
Eter-neantitate
Ete Niță terminate
Teren minat e
.....

Ciumapotol
Tolea și Ciumag
DDDetc ca media-mag
Vedetismul de doi lei

Vede-te-aș pe sticlă!!!
Vedete aș pești clar?

Când femeile se împacă

Motivul bărbatului nu doar că îi scapă.
Îl lasă și rece, de vor să se-mpece.
Când două femei la antipod sunt să se-mpace
Bărbatul nu plin de draci e?
Pcp pop
Întărâtă-i, drace,
Că și mie-mi place!

Indiferența poate coborî până la dispreț.

Disprețul mai poate coborî niște trepte până la ură.
Simpatia se poate înălța la prietenie.
Prietenia poate degenera în dragoste.
Dragostea nu mai are în ce degenera.

Gelozia e decentă până la adulter.

Adulterul din gelozie neîntemeiată nu e chiar apă de ploaie.
Dar e răzbunarea cea mai ieftină, zisă și egală.
Adulterul e un fel de gelozie aplicată?

Gelozia neîntemeiată de-ar ține de o imaginație prea bogată...

Dragostea e pasiunea la general-issim fatal-funeral!!

Nepăsarea e Marea Moartă?
Gelozia e dragostea net restrictivă
Adulterul e bifarea alterității de gen, cuplu sau solo??

Poppilisme

Greșesc, deci ceva tot realizez.

Dacă nu fac nimic, înseamnă că tot bifez.
Să stai, tot o greutate e.
Viitorul e visul trecutului ca prezent?
Prezentul poate să nu aibe viitor, dacă trecutul ar putea fi șters!!!!
Viitorul e fătul, prezentul placenta, trecutul progenitatea....

Anonim
Nu există scurtături către locuri în care merită să ajungi.

Ținta ideală nu e scutită de cărări. Dar te va pune la și mai mari încercări.

Drumul drept nu e scutit de ajutătoare dar și derutătoare poteci. Vezi dară pe care pe-treci!!

E drept, pentru că prezintă și cotituri!

E strâmb, când te izbește a sa perfecție!

Damian Luz