Eseu

20oct13

Mioritic
Mio-mirific
Mortific
Miortific
Mioritico-mirifico-rectifico-recific

Prea bun adică nicidecum neutru-egal și cu răul total?

Stohk
Shtolk
Sto-holistic
Stohastico-holistic

Simțituirea
Dinamo-constituirea în simțuire
Simțuirea ca trinitară existență
De fizic-simțire-inconștient entropică
De suflet-simțire-subconștient antropică
De spirit-rațiune-conștient para-entropic-antropică
De terțialitate adică simțuire gentropică
Anifacta
Animatic factor
Acționarea-trăirea simțuită

Dezlegarea la dat
Prin recuplare-rejoncție cu indatul
Calea Sucită
Tors-fusuită
Calea cristică, adică religo logos-ontos
Adevărul cristic, adică religo logos-chaos
Viața cristică, adică religo pathos-logos, trăirea ca ființialitate însăși!
Ființialul pur este dumnezeirea, pasivul-activul, absolutul, ca și
nonființial-itatea.
Omul poate obține ființialul activ, real-virtual-itatea!
Noi suntem zombii morți de dincolo!
Aici nici ca zombi nu putem ființa, decât tot limitat ergo-ontic, ciberi,
roboți cvasi-raționali, semi-zei pigmei...
Trebuie să devenim zombii vii, legând dimensiune de nondimensiune,
dincolo de un aici-acum-anume!!!
Real-virtualitatea conferă Moartea Vie, adică viața vremelnic-veșnică,
Perpetuum vitalis!!!
Vezi Cartea...
Cu moartea pre moarte călcând!!!!!----------------------
Moartea abia la pătrat, viața va fi redat!
Moartea doar fizică e prima treaptă, adamic căzut.
Moartea psihică, suflet de salvat e treapta secundă, cristic răstignit.
Ambele recuplate, religo!, ne aduc-induc-produc-deduc
viața(vremelnicia!!) veșnică (perpetuă)
Adică entropic-determinare-sistem-ic plus-minus antropic-indeterminare-
a-sistemic dau gentropic-comgenie, perpetuum vitalis!

Urma ce-o lasă

Nu-i flamă lașă
Energie stoarsă
Ci dâră de tină
Neagră lumină
O umbră deasă
Cale întoarsă
Tot-nimicului
Coperta dricului
Calul troian
Alaiului vital!

Taumaturgica tramă
Vindecarea prin boală

Replicatoria putere
Pe care artefactul o cere
Mobzii de manipulat
Mobdianicul
Starea trangenică a celor divin-amprentate
Artefactul ca entitate aparte, para-divină...
Carnalis-catharsis
kanterminare
kantemirizare
pi-bi-di-cant-erinii

artisticul
sau curățirea poleizantă
polemizarea clătitoare
trăirismul hedo-histrionic
trăirismul meta-lo-la-nciozic, metilo-ancolia
vezi lanciola și scutul-bulb
metilo-melancolia-alcoolia

sfere fenogen(ic)e
arealuri dinamice, trangene, tranzitorii, rezumative, co-ducente
bordel, holuri oficale, gări
arealuri statice, organice, concluzive
familia, casa,
relații dinamice
cunoștința accidentală
relații stabile
cuplul, rudenia, filialitate

Novalis
scopul suprem al culturii:
să ia în posesie sinele ei transcedental
adică să fie simultan eul eului său.

Cam aiuristic?!
Care ar fi eul la pătrat al culturii?
Poate cu civilizația?
Cultura e radical (din) civilizația!
Cultura e catharsis umanului întru devenirea peste-sub-întru divin-
universal, uman iar!
Sinele transcedental al culturii ar fi ceva contopit-omogenizat-fuzionat cu
Nesinele absolut. A-l lua în posesie poate tot parțial, eventual mult peste o
cotă de majoritate?! Asta ar merge, adică să se capodoperizeze?!
De fapt cultura este vârful spiritual, săgeata, eidos-etic-etos-et-co al
civilizației-sferă-scut-arc umanului re-sine investit dintre divin-universal.
Adică nesinele absolut.
Civilizația are două componente, cultura (arte...axio) și restul (tehnică,
economie...praxis).

Teo-aporia
Theoria
Contemplarea lui Dz
Deo-ontos-genia
degontogie

brâncuși
arta...
intrare în singura realitate valabilă

Oricum o dai, arta e sublimare. Ei îi reușește a-des.

Cum și trăirea, precât încearcă mai mult. Dar îi reușește mai greu.
Omul este o sublimare încă nerealizată. Virtuală.
Între divin și universal.
Arta sublimează natură-real și supranatură-imaginar-ireal întru ideal.

Brâncuși o tot da cotită, că realitatea, ca intrare, vai, tot în ea, nu o ar

durea?
Ha, de fapt tot la sublim se referea, adică realitatea și irealitatea sudate
exemplar!

Nu cerca minciuna sau adevărul!

Nu vei descâlci nodului gordian părul!
Ia-te pe firul Ariadnei, și vei da cu spor ocol labirint-matrixului-
dumnezeirii!

Ești mereu la răscruce!

Deci în zadar îți mai faci cruce!
Te ține însă la pas
Chiar pe locul de popas!
Creatorul de fel e un Pygmalion ante-îndrăgostit de opera sa.
Nu erotic, ci platonic. Dar cumva tot sublim, para-orgasmic?
Nu ar vrea să învie ca statuia Galatheei. I-ar da peste cap ideea de creație
însăși?!
Mit-istoria de mai sus e qed.

Este op-art de fel încheiat, întregit, gata?

Creatorii de fel își cam reneagă și parțial, sau câtdecât creația.
E un sentiment cvasi-onest-firesc.
Dualism necesar. Nu fără sincretism.

Materialele pentru sculptură par a avea de fel un aer serios.

Nu doar cele mai compacte pe specific. Marmura, roci diverse...
Nu și celelalte precum gipsul, lutul, plastelina...
Bronzul, aurul, argintul par la intersecție. Nu doar ca pretabile la aliaj.
Compoziția vizează...distracția?
Diversitatea de fel duce spre divagație, chiar divert-establishment?!
Elita ține de scorțoșenie?
Sunt masele chiar (mai) vulgare de fel?
Sunt specifice la capete!
Extremele fac bună-rău casă.
E știut că masele de fel sunt oneste-muncitoare-convențional-sociale.
Numai extremele, de sus și de jos pe galactica spirală a societății bat spre
anti-etică et co.
Oligarhii, mafioții, masoneriile (societăți secrete) de orice fel, politicienii,
bugetarii...
Interlopii, vagabonții, delicvenții, drogații, deviații, obsedații...pleava.
Anti-sociali sunt mai toți cei de la capete, e dintotdeauna!!!
Mai toți cei de mijloc et co sunt de fel onești, sociali, drepți...
Șmecherimea de la extreme și cumsecădenia-prostimea de mijloc-grosul!
Cam aste e dintotdeauna lumea!!!

Această nefastă dihotomie

Poate fi eficient erodată-diminuată
Prin trei mari căi.
Spirit, suflet, trup.
Trupul de fel, sau corpul individual și cel social-omenirea sunt
deocamdată prea îndatorate naturii fizico-economice et co.
Dar marea soluție este reorientarea economiei spre tehno-natură, energii
neconvenționale, nu spre tehno-artificial, energii convenționale, anti-
naturale de fel, culmea!!
Dar și pe o distribuție just național-regional-globală!!!
Atenție, nu globalism mondial, ci radiantă plus-minus organizare stat-regi-
une-continent-terra!!!
Sufletește rolul trebuie reîntărit și redistribuit de la grup la individ și
invers.
Conform schemelor știute, dar remăsurate plus-minus, nu maniheist, nu
exclusivist, nu eclectic! Comportamentalul ține nu doar de etică, etos,
credințe, pecific etnic, etc. Toate la timpul prezent. De obicei instabil mai
mult decât unitar-convențional. Ci de un dat încrucișat just și peste trecut-
tradiție și peste viitor-previziuni.
Spiritul. Conștientul trebuie remodelat cu subconștientul. Spontan și
automatic de corelat cu rațional. Ilogic și ireal, ideal de realtoit pe logic și
real. Credințele exacte (tot relative, dar la modul restrâns, ha) și cele
relative
( spirituale, artistice, mit-religioase, ideatice, filozofice, etc, mai
absolutiste de felul lor) trebuie să partenerizeze just.
Între individ și societate!
Între societate și bio-top, celelalte regnuri, mezzocosm, Terra, universul!
Între om-umanitate și divin-universal, natură și supranatură!
Întrestrele-s căile cele!!!
Per aspera ad astres!

Brâncuși
Cu referire la Pasărea Măiastră
Aș voi să reprezint imponderabilul într-o formă concretă.

Scris cu caractere înclinate e cam nonsens sau pleonastic, deoarece

imponderabilul însuși e ceva abstract, ha!
Ideea e de fapt nonsens.
Metaforic totuși se poate adeveri.
Simplu. Vrea să sublimeze ideea de ne-concretețe, imaginarul...viu!
Oricum asta e misia artisticului de fel.
Indiferent de orice căi, specii, genuri, orientări stilistice...
Figurativ sau non-, realism sau abstractism, etc.
Chiar marile supra-genuri. Romantic, clasic, baroc...
Romantismul și sub-giga-genuri naturalism, semănătorism, simbolism,
pășunism
Clasicismul și ale sale academism, manierism, poporanism,
Barocul și ale sale cubism, suprematism, dadaism, futurism,
experimantalism, instalaționalism...

Postmodernism sau tot eclectism?

Barocul ia peste picior Romantic și Clasic?
Sau ce?
Putem vorbi de o fuziune a marilor tendințe artistice?
Romanticul, ca relație ins-natură-universalul biotopic-armonios, sublimare
de superioritate, stânga!
Clasicul ca relație ins-divin, armonie și sublimare generică, de centru!
Barocul ca relație ins-entitate-universalul compozit-conglomerant,
sublimare de inferioritate, de dreapta!

Realism și irealism-imaginar
Tot un drac de înger la final, ca sublimare, fuziune întru ideal?!
Dar cu fisionarea cum stăm?
Față de ce, între cine-ce?
Dar cu a lor...joncțiune???
Cine-ce ne va spune?

Plutind mereu
Ca pasărea în zbor
Ca peștele pe apă
Trăirea se adapă
La oricare al clipei nor
Fie și nepigmeu
Ușor sau și mai greu
Fenix
Flamă a vieții
Petrecând boarea, văluirea ceții
Luciul de slalom al gheții

Zbaterea
Pe orizontală
Poate fi mai mult o târâială
O fâțâială
Pe verticală
Se cere nu escală
Cât salt și arcuire
Depășire de fire

Zborul ca esență de sau chiar fericire

Extrasă idee din brâncușiană exprimare
Iar scris esența aplecat...
Poate în ideea de chintesență, ha!
Sigur că plutirea, deplasarea, cineticul ca...stare e o sublimare!
Dar nu aparte!
Dar și o curgere fără repere e tot durere!
Și păsările călătoare nu sunt pentru că nu ar avea-vrea unde să ajungă!
Zborul nedefinit e doar deviere în neant-abis!
Am zis.

Brâncuși
Eu nu am căutat, în toată viața mea, decât esența zborului.
Zborul, ce fericire!...

Bolta de aur ca pasăre

Omul ca emblemă, nu doar emblematic naturii
Interesantă hiperbolă, cumva pe invers?
Nano-configurând solaritatea-divinitate ca natură-individualitate
Viziune umanizantă, prin co-regnialitate, întru sublimare și divină.

Brâncuși
Eu văd acestă Pasăre de aur foarte departe, la o sută de kilometri depărtare
și de o asemenea măreție, încât să umple întreaga boltă cerească.

Taina
Brâncuși
Face fuziunea-fisiunea
Pasărea măiastră
E și starea-materia-staticul-perfecțiunea ca trup-ovoid!!
E și cinetica-energia-dinamicul-devenirea ca cioc-picioare-coadă!
Întregul-trup și părțile ce irump!!!
În zbor, adică sinele nenumit ca motor-reactor-rotor-navă și eul ca demers-
navigator.
Sculptura de fel statică și ca mesaj, mde. Acum ridicând la valoare
dinamicul, detașarea nu doar figurată, simbolică.

Fie cât o dai de cotită

Orgoliul ți-aduce...otită
Geaba te sucești
Tot întortochiat ești!

Ex
Pleșu în prefața la jurnal. Că nu aia, că nu alta...
Dar tot jurnal e baltă?

Dat și indat
Devianța unu-n cestălalt.
Clariștii sunt mult-blatiștii.
Medialiștii au barem scuza scopului, culmea, același.
Numai lucrul la capete, chintesență va să scape, scăpăteze, capete (s-cape-
te). Acapareze, pareze...
Fii, nu clar de ambiguu, ori invers, ci just între-întru echilibru!
Bazaconiile maniheiste, ori suprematist-absolutist-monadiste...
Holistica dezmățată...
Cabalistica aiurea la număr și semn raportată...
Credințele nu doar para-logice, dar și ciuntite de...ilogicitate.
Când vom înțelege???

Nu unu e stăpânu`!
Nu doi fac rigă și slugoi!
Nu trei rezolvă casnic cu vreun holtei!

Hi, ar fi vorba de triunghiul...cuplului, unde amantul e, ar fi holteiul.

Numai întru-între
Avem aerisire la...vintre!

Invidia e bună doar tot din spirit de secundar, alteritate, colateralitate.

Altul sunt tot eu. Fie să nu fiu ca el, ci tot ca mine.
Chiar dacă altul are ce nu am eu, nu invidia îmi va reflecta situația.
Mai degrabă o aș folosi, patimi ascunse a-mi tempera, limpezi?...
Nici pe astea a le irosi?...

Dumnezeirea
Pojghița coajă a nedeterminării
Haos inert
Miezul fierbinte-rece pe care n constante tot au a-l în,im- trece...
Cosm concret-cuantic și psiho-rațional, abstract-artificial
Matrix ca relaționare-lucrare, noduri ca formare-lucru
Inform-al și fond (fundal redus)

Ordinea inițială este haosul-dezordinea-anomia.

Ordinea finală – idem.
Vorbim de entropie. Ordine și dezordine conex-egale.
Ordinea local-aparte e alegerea-adaptarea, metabolismul generic, neuro-
genetic și nu doar, ci și social-afectiv-rațional!!!
Vorbim de antropie, de liber arbitru.
Ordinea ideală, real-virtuală, este cea divin-umană și uman-universală la
capete!
Vorbim de gentropie.

Ce se ignoră?
Materie-natură-cuantic...
Dumnezeire, supranatură, artificial-abstract...
Afect-sensibilitate...
Rațiune, conștient, subconștient, inconștient...
Toate ne sunt parte!
A le trata cam separat, ori amalgamat e chiar trădare și de nonsens!
Noi peste-între-sub toate-niciunele dar anume!
Numai așa putem rezolva raportul număr-nume, cantitate-calitate, real-
virtualitate, eu-sine! Viață-moarte...

Ce-l ține chiar pe dumnezeu?

Tot gândul meu!
Pe mine cine mă pre-vine (pre-închipuie)?
Făptuirea tot prin gândire (închipuirea ca materializare)
Tot dumnezeu care devin, e?! (mă peri-personalizez, reidentific cu
divinitate-naturalitate)

Nu simetria și asimetria
Fac-țin comateriei, câmpului, matrixului cumetria!
Între se anulează.
Ci constantele, particulele!
Ignorate de Heisenberg, tot de parte?!
Materia ar fi cosmos, nu haos.
Tocmai că e comateria haos per total și orice cosmos per capita, adică
ontos și entos!

Heisenberg
Simetria este mai importantă decât particula.

Important e trandafirul.
Dacă are funcțional, nu doar combatant, dar și pacificator...spinul!!

Roza cruce și răscruce

Golgota toată a-, pro-, re-, con- duce

În arenă pistilul
Petalele jertbă de jur
Tăunul ce corridă
Floarei stadion

Prejudecata
Haosul ca malign.
Cosmosul ca benign.
Simetria ca intrinsecă lucrurilor.
Logicul, determinarea, raționalul ca sine qua non.

Tot din maniheism, mereu hăis-cea judecând, tot la pre-, nici post- judecăți
ajungem.
Nici disjungem. Nici joncționăm. Just-eficient.

Mereu problema
Care de-ține dilema
Fuziune și fisiune
Misie și e-misiune
Scop și mijloace

Curat murdar!
Din acest binom nu putem ieși!
Sintagma care sfidează orice – sin! – tagmă!

Damian Luz