02.01.

2023, 10:08 Macro martie an 9

Teo melo
Teorie melo-eseistică
Muzica sau meta-limbajul nu doar uman
 
Muzica de consum curent, scurtă, de mic litraj, ocoleşte sau
ocultează inefabilul, transcendentul, peste firea?
Muzica de simţire-gândire, amplă mai vizează transcendenţa
la cote maxime?
Elevaţia armonică la dimensiuni largi-adânci ţine de genurile
culte doar?
Sunt posibile orgasme melo-estetice scurte?
Brazde-nguste şi adânci? Hi! Vezi o expresie a la Zaharia
Stan-cu. Fără legătură desigur. Cine ştie...cunoaşte.
Orgasmul ca fenomen de răscruce între agonie şi extaz,
indife-rent registrul?! Erotic, afectiv, spiritual...
Simţirea umană ține de trei registre. Mental, afectiv, biologic.
Orgasmul nu e doar erotic.
Spiritul are revelaţii, inspiraţii, evrika.
Sufletul are accente pasionale, afecţiuni profunde, trăiri
inten-se...
Trupul are pofte cu maxim de re-simţire. Obiectuale, gastro,
erotice…
Inefabilul dur-destins e conţinut melodic de fel. Muzica e am-
plitudine intro-narativă. Excurs de imersie levitaţională?! 
Celestic-acvaticul…
Sonorităţile moderne, dodecafonice sau nu, sau combi…
Aduc un plus sau o continuare în dezvoltare?
Muzica e o filozofie a imanent2ranscendentului, o idealitate
aplicată. Prin afectiv ea contopeşte cognitiv şi organic.
Arta nu e doar emotiv-estetică. Ea complineşte şi…trupeşte.
Nu doar spirit şi suflet. Dansul ca transă organică, orgasmare
fizio- generică?! Lucrată, standardizat-mecanizată altfel.
Distribuţia inefabilului în cotidian-simţire-trăire. Ca produs şi
receptare artistică.
E de relevat valoarea doar la cote de inedit, inefabil, frumosul
idealist-absolutist?
Fragmentarismul existenţial transferat din ultimul secol al
mi-leniului trecut să nu aibă maxim, interferare cu holismul?
Exagerarăm cu holismul mito-medieval?
Eroare! Just holismul existenţial nu ne-a ajuns încă.
Devenirea o cere. Dar până la o întregire în fiinţă mai e.
Inefabilul, fie orice registru de concret şi abstract, plus
interpu-nerea lor, adică afectul, emotivul, ţine nu doar de
ancestral, de chiar virtualitatea pură.

file:///C:/Users/dan/Desktop/teo melo.htm 1/3

02.01.2023, 10:08 Macro martie an 9

Omul e creatorul, generatorul de inefabil. Toate lucrurile şi

nici- unul nu pot genera inefabil nici între ele, stins curând de
frâul entropic, vezi mai jos, sau de anomia care le face sfera
de inde-finit.
Frâul entropic – triada dimensională a comateriei, adică
spaţiu-timp-modal.
Natura-lul şi supranatura-lul nu pot fi inefabile de fel, decât
în interfaţarea cu umanul. 
Universalitate şi divinitate nu au chip uman fără de raport Ia-
nus cu acesta!
Tot ce există sau nu e o probabilitate în câmpul indevenirii,
in-definirii.
Virtualitatea nu afirmă sau neagă, ci doar leagă. Interpune.
Entropia leagă dar şi dezleagă. În orice cuprins, sau sfere in-
terpuse.
Imposibil nu există. Entropie în orice consistă, dar egal
deveni-rii şi pieirii.
 
Muzica – sondare de areal subconştiental?
Cădere, extaz agonic, agonie extatică?
Deplasarea spre roşu ca fatală entropizare, devirtualizare
întru contur cu tur-retur!
Deplasarea spre albastru ca de-virtualizare, dintru pur în
contur al salvării. De-breeze-are? Defreşizare?
Replasarea în mov! Ca justă re-virtualizare, conretur, de-
contur întru comtur!
Comturul ar fi exprimarea comateriei drept formă absolută,
faţă de care eul uman ar fi aici virtualitatea in-lucrată.   
De drept...nu se poate nici metaforic exprima comateria în ra-
portare cu orice al ei, fără cădere în anomie, ilogic, paradox...
Comateria este şi meta ( imaginar, abstract) definibilă şi
mate- (entropic, determinist). Raportarea cu orice al ei e
agnostie!
Agnogen – datul de fel indat-abil al ne-firii Comateriei!
Comateria e fiinţa-rea vie-moartă!
Valoarea decurge din scăderea de re-valoric din nonvaloric.
Prin însumare sub-valorică, sau re-creştere intra-valorică.
Valoarea ca şi nonvaloarea în sine nu există. Nonvaloarea şi
există...ca anomie pură. Nenumitul raportat pe nv la orice nu-
mit.
Crearea de câmpuri emotiv-estetice (stiluri, şcoli, curente,
ge-nuri), cu structuri cvasi-modelabile prin creaţie şi
receptare (operele artistice) este un sistem, mecanism uman.
Combustibilul e şi viaţa şi imaginaţia. Idealul le coase mai

file:///C:/Users/dan/Desktop/teo melo.htm 2/3

02.01.2023, 10:08 Macro martie an 9

mult sau mai puţin împreună. Dat şi indat concură la a

stăpâni şi u (tili)za această...sinecură.
 
Muzica – marea eliberare cinematică?
Penetrare şi regrupare a inefabilului nu doar tonal-armonic?
Dansul eliberează mecanicul socio-antropic nu doar cotidian.
Şi îl racolează altuia! Stilul respectiv. Dar generând un câmp
in-clusiv psiho-raţional! Organic şi abstract fac un meta-corp
co-mun, o intra-pereche!?
 
Craiul Film a cam sedus toate celelalte prinţese Arte.
Netul a preluat ştafeta.
Ce-cine urmează?
Muzica – amplă vibraţie de care în ce amplitudine?
Vibraţie tonal-armonică, concret-abstractă, atenţie!
În amplitudine emotiv-estetică şi nu doar. Deci remodelând
uman cu universal-divin drept ex-curs şi matcă laolaltă.
Antropo-feeling cu inefabil-ancestral nondefinibil. Şi
definibil,  dar numai astfel.
Muzica – esenţă a pasiunii? Nu musai pozitivă. Vezi referirea
la cea demonică, nu doar rock-metalistă.
Muzica nu e majoritar melancolie. Nici strict emotiv.
Muzica e repunerea în dinamic a axei static-dinamic,
asistemică a vibraţiei materiei anume, vocal-instrumentale et
co. De unde
inefabilul şi valoricul pur dar reconvertit, entropizat.
Axele materiei fiind nominaţii in spe, generaluri? Vezi alte
filozofii. Nu! Sunt fire ale frâului comateria. Care se topesc la
soarele acesteia!
Altfel spus. Comateria ca şi câmp generic se vălureşte, se
intra-determină. Axele rămân entropice. Dar cu...faţă
nontropică!
Muzica e minune strict umană!
Iată definirea suplă a consistenţei sale, substanţializare.
Poate chiar supa comateriei reîncălzită, dar în sens pozitiv!?
 
  
Damian Luz
 
       

file:///C:/Users/dan/Desktop/teo melo.htm 3/3