Es
Mai
Post
Zece
 
Dansul ca univers
Trapă, rampă, trambulină, pantă, parapantă întru cinezie
Cinezie – dinamica formelor, acția masică
Rockul – sau dislocare amplă?
Tangoul – tangaj-marș arier...
Charleston – jocul podobturator? Podes...
 
Efigie vibrării
și fibrei arcuire
deplenitudine
pasivă nevlăguire
 
fizicul din dansanimație și emotiv-esteticul decursiv
dansul ca mântuire vremelnică de încastrare morfică.
Dansul ca un desen, o grafie în spațiu și nu doar.
Dansul ca degajare bio-fizică dar și cu, sau mai ales, extensie afectiv-spirituală
Conectare la vibrația universală, la muzica nu doar a stelelor...
Analiză dinamică a anchilozei generice care e forma, aici antropică.
Dansul – complex mască dar și scut unei percutări ample bio-psiho-mentale.
O rescriere în armonia larg-flască a indefinirii.
Mult limitată configurativ, dar dens implicată firii și nefirii noastre, prin sugestiv.
Bobârnac entropiei!!!
O mântuire sui generis
Dar și o capcanare într-un schematism dinamico-static. Un ansamblu de pași-figuri-poziții cam limitat.
Atitudini-expresii ca adaus, altfel intrinsec, în compoziție mai lărgesc din ampla adiție...
 
Arta
Sincretism de sinergism!!!
Generic trăirist-estetist-eidetist...
Filozofia – modelul din urmă ca cel dintâi al gândtrăirii!!
Arta – modelul simplodat...sieși
Eul – modelul ca eșantion...are
Inapropiatul – jurul infim?
Etnocentrism
Haos supra logos – compromisul ca ideal?
Creația – reface și ideația
Implicarea creatorului – tautologie sau și pleonasm-gie?
Dificiluos?
Arta – prof de sine
Arta – convergența eului cu orice?
Câtă viață, atâta artă! E de pus!!!
Creația – beatitudine activă-lucrativă
Elaborare – ce tandră torturare?
Muza – entitatea inspirației
Speranța – un perpetuum mobile afectiv-spiritual, patho-eidetic
Noroc – o șansă în calea entuziasmului??
Artistul montează virtualul
Criticul îl demonteazaă, sub motivația refacerii contextului?
Realitatea – neșansa visării
Irealitatea – neșansa, tirania materiei
Simbol – te-se ia drept altul...ideal
Caracter – însușire globală
Caracter – modus vivendi operandi?
 
Artele post-senzorialitate
Văz – filmul, teatrul...
Auz – muzica
Miros – arte culinare, odorifice...
Gust – arte culinare...
Pipăit – amoreală, etc...
 
Calitatea chiar anihilează valorile
Valoare la valoare iese cu...paloare?
 
Naturalia sunt umania
Supernaturalia sunt divinaria
Inter? ecce idem homo!
 
Valery vedea limitele limbajului între muzică și algebră...
În fapt limbaj este orice scriere, des-refacere inter-entică.
Limbajul total nu poate fi decât...codul prim-final.
 
Limbajul oarece exprimă?
Sine cu nesine ne imprimă?
Toate mereu tot ne deprimă
și ne revin drept dulce crimă
revigorat de-o bleagă scrimă
 
liberal-brownismul liric
poezia ca libertate virtuală, nu doar de exprimare?
 
Metafora – cornului abundenței maximă amfora?
Teatrul – ilustrare a trăirii, patosul dialogal-caracterial
Astorism, non-narație – în film, dar mai ales în teatru.
 
Nu putem descoperi nimic fără a reacoperi totul.
Între toate suntem noi, avem a ne scoate tot nouă!
 
Nuanța ginește esența
și face esențelor pasiența
 
torța masculină
în cădelnița feminină
 
regizorul
un fel de autor-actor-subiect final, centralizator-încheietor
 
ia din viață ce-i frumos, crezi în vise...
vers din muzica ușoară românească
super-deviză
vezi și
carpe diem
arta – masaj de virtual ca și total!!!
Temă și mesaj
Ăsta da masaj
Nu pe ci în creier
Dilematicul să-l cutreier
Sens de nesens să treier
Să culeg nefirea din lanul firii
Să despic ghemul indefinirii
 
Să umplem pomul vieții cu roadele cunoașterii, simțirii, trăirii
 
Arta
Pasibilă borcanele a încurca?
Alte domenii ca și ale sale a le aborda.
Dar numai ea?
Esența artei ar fi mesajul, stilul, axio-cadrarea.
Substanța artei ar fi tema-caractere-evenimente-subiect...
Arta e de-re-atașarea umană la divin-uman-universal. De fel. Chiar drept ideal model.
 
Religie, mit, credință
Cum tratăm supranatura, supranaturalul, divinul?
Și mai ales relația cu natura, uman-universalul?
Dar spinul? Uman-divinul???
 
Tot ce mișcăm e valul
Fie că umple canalul
Fie că decupează malul
Ori centrul decuplează
Se ține cu marea brează
Într-o înfrângere vitează
 
Perifrazăm
Centrazăm
 
Poeticul te tot înalță
Prozaicul te tot așează
Proza vrea totul și îți oferă destul.
Poezia pare să nu vrea nimic, dar le pune pe toate la-ca buric?
Poezia sublimează suflet și spirit în al materiei alt...spirt.
 
Suflat sulfat suflet suflecat înfulecat
 
Arta? Bruderschaft Omul-Infinirea!
Poezia e mai mult în spatele cuvântului, chiar a emoțiilor. Leagă fără...haină, un fel de...țoalele
împăratului?
Rima și ritmul, cezura – în poezie nu fragmentează cât leagă.
Coarda ține de vibrare spre a fi stais, stare, nu doar ipostasis. Și vie și fixă.
Limbajul e ordonare în mișcare, transformare, schimbare. Tot o vie relativizare.
 
Paul Valery – limbajul n-a văzut niciodată gândirea.
Limbajul verbal nu e chiar traducerea gândirii. E doar o unealtă.
Limbajul emotiv să fie mai competitiv? În ce?
În reflecție?
Conceptele să fie strict dependente de icoane grafo-semantice?
Meditația nu poate fi doar verbală. Nu doar icono-grafic vorbind.
Meditația cromatică, notațională... 
Amintirea ca re-scriere existențială. Ca să nu mai pomenim de reverie, imaginație...
Alte scrieri ale ființei noastre în sublim-itate.
Singurul limbaj total-absolut nu poate fi decât o existență meditativ-emotivă, real-virtuală.
Un complex liber-sudat de trăire-simțire-gândire perfect mulat eului personal.
 
Arta – oglindă suflet-spirit la spirit-suflet.
Între creator-i și receptor-i.
Numai că receptarea de fel e destul de inferioară, oglinda publicului și a istoriei chiar e mai ștearsă.
Opera e de fel superioară receptării, vai!
Desigur operele propriu-zise, reprezentative, de referință, de talent, de geniu, capodoperele.
Trăirea ca limbaj ingenuu. Omul ca scriere spontană. Nu doar ca trăire. Ca simțire și gândire laolaltă.
Noțiunile nu pot fi musai reale, ca numerele. Precise strict. Ar tinde spre zero de-a dreptul.
Cum nici în matematici nu se întâmplă?
Totul e și rămâne relativ. Fără a nega absolutul!!!
Ce e real nu poate fi decât un întreg relativ, altfel, de jur musai parțial.
Întreg nu poate fi decât virtualul. Fractal, digital, cuantic, șamd.
Rential...  – vezi regizorismul.
Sensurile – animăluțele infinirii și ele.
Entitățile de fel sunt firimiturile aneantității!!!
Neant egal entitate fără hat ----------
Matematicile – altă artă!
Limbajul – nu doar verbal-noțional e și piedică meditației. Nu doar prin mania fixației. În sens,
structuri...
Și gândirea trebuie mereu...creată, chiar inventată. Sau invers?!
Nu doar limbajele, uneltele mereu perfecționate.
Creație absolută? Fără invenție e ca și...mută?
Să adaugăm haosului logosul. Spre a crea cosmos, ontos.
Paradoxia – doxa absolut-virtuală – e că haosul nu are exterior. Numai interior. De pre-lucrat cu unealta
i-deală și totală numită logos, ordonare, scriere. Creând-inventând-modelând mereu cosmos, ontos.
Peridoxie, paradoxie - Știința-artă virtuală.
 
Arta
Nonserialitate
Intrinsecă unicitate
Repetabilitate poate doar fractală? Nici măcar exponențială, spiralată...
Dar cuantică, bozonică, quarcică? Hi!
Dar emotiv-estetic în ce termeni de-ar fi?
Arta nu e topie, areal, local, sit-uare. Ci u-topie, a-dimensiune.
A-sistem-icitate.
 
Nervul creativ – autorii-interpreții-regiile
Calmul receptiv – public, critică, istorie-cultură
Rupe-o!   - Ro-unv exp
Zburd-o și te du!  -  Dm expr
 
Metaforă și vizualism
Ingenuu virtualism
 
Dulce fetiță
Să-ți pun fundiță
Atât am dorință
După silință
Și biruință
Nici altă priință
Dulcic băiete
Cu ori fără plete
Dorinți cucuiete
Tot ai pentru fete
Nu asta le-mbete
Mai lasă din bete
Vreri nu cochete
 
Confluență defluire
Orice cu și fără menire
 
Totul e gradualitate
Prevalența dublei armonii poate salva real-necesar cu virtual-aleator
 
Căci sori și stele nu ajung
Neantul a-l cuprinde
Precât nesinele disjung
Sine a-mi recuprinde
Nu cât m-avânt câștig în spațiu
Nu cât cuprind dizolv nesațiu
Tot cu negarea în cuplare
Parte fiind cu-orice valoare
Îmi voi afla desăvârșirea
Prim-ultima înfățișare
Eu definind indefinirea
 
Contraplonjând ce abisal
Excelsior pe invers – ce ideal
 
Eu tot-nimic dorind sparg neantul
Și-mi aflu clar oglinda în bazaltul
Unui nesine ce-mi dorește moartea
Nici viață dându-mi. Îmi sunt cartea!
 
Defrișez-desțelenesc deci mă recreez-reînsămânțez
 
Nu a rodi e greu în lume
Nu doar un sine trecem în renume
 
Arta
Doza supraviețuirii în absintul abisal
 
De ce nu eul să fie fusul corecției plus-minus dimensional?
Eul e absolutul oricărui sine-cosine-nesine
Opțio-condițional – nimic mai ideal?
 
Entitățile vii totuși abstracte din noi:
Trăiri, gândiri, simțiri...
 
A iubi și a alege
Eficienta poezie este
A vieții cu sau fără de poveste
Sublim astfel vei culege
Totul are să se lege
Între ele tu doar rege
Chit că și vasal la toate
Dar numai cât vrei și poate
 
Ceasul
Detronat de mobil
Devenind mai mult de lux obiect futil
 
Moda
Amalgam de para-stilistic vestimentar cam în van
La ce afaceri mai mult paravan
Modă? Poate pomodă!
Pa, modă!
Rămâne pomada?
 
Fotografia
Dinamogenia
Alba-neagra ca artă
 
Filtru flirt flit litru
 
Econometrializarea
Dm
Ecocumetria
 
Eternu-i clipa-n plin gustată
E viața cât gândită, cât jucată
Frumosu-i totul luat ca unul
Noi într-oricine-unul neunul
 
Muncești și strângi averi
Te scalzi și în dureri
Te-mpiedici doar la plăceri
Din ce în ce mai mult disperi
 
Nu visa la alte vieți
știi răscruci de dimineți
și de nopți din plin trăite
 
nu genunea e minunea
clipa ține-n veac aripa
 
ev mediu
întunecat
sau luminator
cusanus Nicolaus
copernic
valori sub acoperire
contransdesfigurare
 
a presto – pe curând
epifanie – botez
 
prize pizde
verbeo no verro
plismat-pliat
paradoxis
para-doză
cretinoză
să ne îndoim spre a fi drepți
să stăm strâmb și să judecăm drept
 
americanism
europenism
și celelalte xenofobii continentale
orientul terorist?
Occidentul deturnist!!
Să nu sucim etica de continent până la al Terrei conturbent!
Conturbent – situare torsion
Adversitatea e forțată, intenționată.
De amble părți.
 
Modul specific de cunoaștere filozofic – oricare-toate-niciunul, dar anume
Eidetic acția – înaltă meditația
Rensgie
Regenziere
Actul suprem e să faci informația ghem
Descâlcirea e tot reîmbârligare
De pe axă mică pe axa mare
Logonix
Loxgen
Născut din logos
 
Societatea e matriarhală, socialistă, socializantă de fel.
Liberal-capitalismul e patriarhal? Individualist-competițional?
Protecție și competiție
Să nu defalcăm aiurea cele două atribute de bază.
Societatea e protecție pentru individ, nu doar pe partea comună, dar cu-în bază existențială.
Dar și competiție pentru indivizi, pe partea creativ-inventiv-managerială.
Individul nu trebuie îngăduit în a câștiga nefiresc-ilegal-liber-speculativ.
Dar trebuie admis a nu avea limite tot nefirești.
În câștig doar.
Puterea averii, banului, poziției trebuie erodată permanent și prin toate mijloacele.
Nu trebuie admisă decât puterea valorii creativ-productive.
Politica este pentru toți, nu doar pentru o mână cam largă de net-hoți!!!
Controlul trebuie să fie egal și de jos în sus, și din părți! Și de la margine la centru!
Numai așa putem atenua la maxim corupția, birocrația, risipa,.
 
Trăirea
Ca re-aprindere în real.
Dar mai ales ca liant real-ireal-imaginar.
 
Jung
Weltanschaung
A lumii vedere
Concepția general-personală despre lume-viață-eu-dumnezeu, despre toate-nimic dar raportate la noi
iară.
Holigenie
Cum vezi-simți-trăiești
 
Liderii – ca extreme
Troțki, Bakunin, Hitler, Stalin, Nero...
Ne-sub-pus-ul
Diavolul uman-oid
Ne-aj-unsul
Unsul pe invers
 
Un saggio mi ha detto -  ditto
 
mi-a zis un înțelept
nicicând drumul drept
nu te duce la țintă
doar ți-o face succintă
lăsând în ceață
urmele-i de infinită viață
 
dragavei
nea grivei
șteviei
reveriei
 
serendipitate
 
dinescu mircea – v tv
ardeii iuți ustură
și când intră și când îi scoți?
??/
 
Neagră ori bej
Vâră-se tot în vârtej
 
Stare-ai zid de stâncă
Creneolitic – conglo
Neolitic – cremene
Deschiderebelă
 
Cumver
M mal sol țărm materie masă
V val apă energie
 
Maniile
Monden-politic-elitiste:
Grandoarea - ...
Opulența – viloaie, merțane, etc
Logoreea – talk-swouri, etc
Meseria de serie – scrisul pe net
 
Scrisul de pomană
Domenii predilecte:
Psihologie
Sociologie
Religie-credință-mitologie-ufologie-etc – misticism și nu numai....
 Gusturi nu doar artistic-sportive... Loisir și mai ce...media
 
Retroflecția
Introecție
Dm
Introspecții
și alte inspecții
deflecție
 
dușmanul
ți-e oricum, indirect, partener nițel
anicul – poate mai degrabă sub sută la sută?
 
Trăim experiențe
Oricum expedimente
 
Paharul:
Pe juma plin – e deja supra-normativ?
Pe juma gol – e și repetitiv?
Doar plin – tot nu e deplin, lipsește barba?
Doar gol – e rebut dar poate fi luat ca viitor debut?
 
Suntem trei
Noi-eu-și restul
Dumneze-u-irea ca tot-nimic
Cei trei apostoli sunt doi – eu de jurul meu
 
Hartța
Harta
Harța
Carta
Arta
Marta
Sparta
Halta
 
Luxărie de sărăcie
Sharia – coran islam
Is la mâna
 
Acesta-i lux de sărac
Unde doar șobolanii trag
 
Nus quam nicăieri
Nicăieri
Nu-s tăceri
Mai adânci să ceri
Ca în ceri?
 
Salubritate
Ebrietate
șalul brit
să lubrefieze
șa lubrică
șalupă lupă
să rupă
 
fă-mă zor Zorba Zorro
fa major
fatma zor făt maior
 
e deviată?
Dă-o cotită!
Mere oblu?
Ia-o în dungă!
 
Labo-rator
Rucsac de explozii-experiențe utile-inutile
 
Amicala palmă pe umăr de-l îndoaie
și promo-stimulatorul șut în cur
mai și pălitura la inghinală
de te taie la diafragmă
 
stimul dorsal
și facial-spinal...
 
nu putem depăși imposibilul fără a încăleca posibilele
 
prost contra prost nu e chiar fapt anost
deștept la deștept nu e de exploziv efect
isteț la isteț abia iese de-un șperț la vreun terț
 
lenea toate inventează
chiar dacă nu-i rentează
 
progresul e satisfacerea lenei
regresul e uitarea lenei
conservatorismul e pauza lenei
 
mă fute o lene...
vorbă din populalor?
 
Cine are
Pula cea mai mare
Nu e lenea oare
Te ia din picioare
Nici pe pat te lasă
Pe stradă, în casă,
La muncă, oriunde
Cum te prinde te fute
De ce însă nu
Ne grăbim să fugim
De-acasă, de pe Terra
Oriunde-i universul
Hi, răspundă...Hera?
 
Să rezolvi pricina
E să ai pe cine să dai vina
 
A rezolva e a acuza
 
Acuz deci soluționez, barem pe hârtie?
 
Accesoriile sunt baza. Aplicațiile sunt moft.
 
Curăță! Nu vei clarifica.
Maculează! O breșă în posibil tot se crează.
 
Nu merge? Firește: accesoriul lipsește
 
Nodul prieteniei produce încâlceli amoroase-individuloase...
 
Dumnezeire
Neființă
Nu putem discuta separat despre neant-neființă-neființare-dumnezeu-dumnezeire...
Despre absolut putem discuta eficient-logic numai în corelare cu relativul.
Despre relativ-e putem discuta la infinit, deci absolut-ist!
E de deosebit însă între relativ și absolut dpv virtual.
Virtualitatea leagă, chiar fuzionează cumva, la rece?, tot de nimic, absolut de relativ, indat de dat.
Sine și nesine pe unde s-ar intreține? Nu cumva pe după re-sine, com-sine?
Raliind sine de co-sine și mediind și ne-sine!!
Absolutul nu comportă dihotomie, dar nici nu e vulnerabil la dialectică. Nici imun?
 
Idiocrație
La modul general e jale.
Proști dar și mulți.
Paradoxul e că evoluăm?
Poate cu pauze.
Cu re-, sau decreații din ce în ce mai mari. Și decât orele evoluției?!
Gradul de intelingență nu poate fi însă detașat de cel al subzistenței.
Împreună lucrând la și cu cel inter-intra, al firii, caracter și temperament.
Și tustrele în eul nostru. Dar și acesta între celelalte, intern-externe directe în număr limitat, și indirect la
infinit. Pierdut. Infim.
Foamea, frigul, sănătatea – privațiunile bio-fizice cauzează cel mai mult și majoritar-fatal.
Condițiile bio-sociale sunt sarcina societății mai mult decât a speciei.
Specia umană nici nu pare încadrată în eco-sistem. Nu doar cel terrian!!!
Și mit-religiile, credințele și sf-futurismul văr omul ca ființă peste ființe-ființare, un partener divin.
O creatură para-bio-tehno-nano-genezică, real-virtuală.
O creație de sine în echilibru infinit cu...indefinirea!!!???
Și de nu ar fi așa, tot avem un pariu. A încerca?!!
Dacă Iisus e fiul omului, mai e nevoie de înțeles cine e omul?
Că doar nu dumnezeu? Nici Iosif, chit că aceasta e trimiterea. Dar numai de fentare.
Acela e unitatea noastră, a celor salvați.
 
Ego revolutus
Modelul mod-ego
 
Selena
C est Lena
 
Melatonina
Anti-convulsionant
 
Faur lust praf
Faust
Flaușat
  
Omniatura
Omul miniatural
Micile vitale și tornadele gravitaționale
Egostik – stohastica eului
Eul, nu neapărat uman primar, e un ce-întru-orice!!!
Condiția devenirii-desăvârșirii e complinirea total-virtuală, omnidimensională.
Perfecțiunea va include mereu transgenia. Genia nu va exclude nici inadaptanța.
Inadaptanță – funcția, calitatea, atribuția, ne-forța de...in-adaptare!
 
Psihologia rentității,
Coemsgenia – construcția ființei îndejurul neființei inclusiv
Victimologeala?
Victimologie – ce manie, ce psiho-imfulie?
Imfulie – imfulare, vezi defulare, afectare impresivă.
Comfulare – echilibrare afectivă prin cumpănire, im- și defulare.
Victimizare – ce exagerare?
Holocaust și memorial al durerii?
Vezi și serialul flămânzelii epocii de aur...
Nuanțare, detașare – afirmare – tot o deviere, hăis-cea vizare?
Depresia ca reglare pe invers a tensiunii afective.
Afectogenia sau trăirismul devirtualizat
Boala generico-afectivă a omului este implicarea sa eronat reaal-virtuală.
Între plus-minus infinit având tot-nimic de com-re-de-finit cu sine nod, eul se zbate între ape și țărm.
Ignorând că el rămâne buricul a tot-nimic.
Suntem dez-implicați, aruncați-adunați. De re-compens(ion)at mie-n sută.
Unitatea ne aparține. Dar între orice-anume părți și marele non-întreg, dumnezeirea.
Putem rezona cu El, dar nu ca model de fel, ci doar absolut, adică indiferent ce definire i-am acorda,
adică niciuna!
Toate sunt bune, de folos cu o nuanțare dus-întors. A ignora relația răsad-hat e calea pierderii nu doar de
părți.
Distributivitate. Totul curge. Toate se reglează între ele. Fiecare partea lui are. Spre de sine integrare.
Dar și cooperare. Directă, limitată, concretă cu cele vecine, intern-externe, concret-abstracte. Și indirectă
la infinit cu restul nelimitat.
Numai în funcție de raportul ceva-nimic-toate anume putem avea eficiență real-virtuală.
Restul e alunecare!!!
 
Perfectabilitate afectivă
Dependența principală e de la cap.
Cum gândim e baza a ceea ce vrem să fim.
Urmează natura firii. Vezi axa...cumpănirii.
Apoi felul bio-fizic material-social.
Mai la mijloc ne stă temperamentul și caracterul.
Temperamentul e cam bio-somatic. Greu de prelucrat.
Caracterul ar fi mai lesne de strunjit dacă avem un mod rațional-ideal de gândit.
O concepție just realist-virtualistă e însă cam lipsă din gândirea oamenilor?
Există însă stiluri destule de gândire suficient de cumpănită.
Acordul fin în gândirea umană – ar fi prioritatea esențială?
N-ar fi rău?!!!
Toată polologhia ideo-eidetică a lumii umane de la începuturile reflectării mentale ar fi de sintetizat într-
un compendiu ideal de succint.
Esența lumii e puțină, dar ea e logosul și poate haos și orice cosmos să susțină!!!
 
Esența lumii nu e doar divină
Ea poate cosmos, haos să susțină
Logos de-i împlinim
De sine ne redefinim
E armonia firii cu nefirea
Ca nod la ghemul ce-i nemărginirea
Ne strângem și lărgim strict definirea
Persoana mască
Univers icnit și gaură flască?!
 
Dumnezeu
Adică noi.
Adică cel-cei re-salvați.
Dumnezeu nu poate fi alt-cineva, ceva aparte lumii concret-abstracte.
Ar mai trebui să aibă ceva în...spate.
Dumnezeu e totul și nimic, dar anume...noi.
Entitatea care salvează și non-entitatea.
Ființa care re-include și neființa.
Ființarea care converge cu neființarea.
Altfel rămâne de...redefinit.
Dumnezeu.
Adică salvarea tot-nimicului prin ceva-cineva care îi poate deveni partener.
Fă-te frate cu dracul ca să treci puntea.
Acceptă condiția cristică, a sacrificiului spre mântuire.
Îmbină absolut cu relativ spre a face indefinirii tiv!
Fă-te cursor între fețele real și virtual, spre a fi eficient total!
Orice altă cale sau ne-cale e deviere, alunecare.
O altă de-limitare. Sau destrămare-înghemare.
Înghemare – încâlcire.
 
 
Damian Luz