Luciri lucide

Eseistică zis minoră

Licuriciul e vierme obscur de lumină și în plein air faur!

Duelul diplomaților ar fi de de preferat și turnirului bufonilor. Dacă și
acesta n-ar fi precum al cavalerilor dar majoritar pare-se viciat?!
Bufoni în turnir? Mai justă confruntare sorții nu-mi inspir”?

Vorbirea ne învață doar să tot vorbim. Tăcerea ne mai învață să și gândim!

Tace, deci, fie și primar, gândește! Vorbește, deci gândul oricât
pervertește!
Vorbirea s-a inventat pentru a ne ascunde gândurile, vezi cine zis-a. Iar di-
plomația pentru a masca-drapa intențiile.

Ipocrizia e aceeași dublă față a...crizei.

Ipocrizie adică supra-crizare?

Civilizația ca barbară, artificială (sic) societate

Barbarii ca civilizații, societăți naturale
Este specia umană de fel mai echilibrată, metabolist-evolutiv, decât supra-
paralela ei...societate?
Specia și societatea sau maxima contradicție umană
Devenirea și capcanele ei
Marile devieri ale evoluției umane
Evoluția liniară regno-universală
Evoluția paralelă, divin-umană, calat-universală, exagerat-plusată
Evoluția intrinsecă, obscurizat-opresată, uman-divină
Evolutiv fără tiv?!
Avem cel mai mare handicap nu doar pe ideea evoluției, finității umane!
Suntem și nu!
Devenim, sau și!
Numai după înțelegerea și acceptarea drein-condiției, comdricției, atotdi-
recției, condiția spiră-string-cursor a umanului fir ariadnic în cadrul neant-
ghem-labirintului vom putea a ne echilibra. De sine, de jur, de jur-
împrejur!
A fi și a nu fi!
Acesta e și răspunsul!
Din această dilemă nici vrem a ieși, spre a nu ne deșira!
Dar tocmai asta vrem, ghem-labirintul aparte a-l urma!
La răscrucea dintre ce mișcă și stă...chișcă!
A fi cu un picior în groapă!
Adică pe ghizdul holistic.
Sunt și nu sunt, deci de jur tot cu mine mă confrunt!

A comgenii!
A fi și a nu fi!
A trăi și a avea-fi!
A exista drept convenționalitate, liniaritate sau și cu discontinuitate?
Sau a media între, până la vibrarea supremă, sau cu supremul?

Ștafeta cristică e în prelungire de cursă cu partenerul egal satan-neantul!

Definitiv
Infinitiv
Infinit fără tiv!!!
Definit cu tiv?
Dacă infinitul nu are tiv, de ce ar avea ființa salvată?
Unul restric-tiv?!!!
Tivul deschis, nodul desfăcut, bucla, zipul!
Iată răspunsul care perfect-etern leagă capetele întrebării fără sfârșit!
Dincolo-dincoace de cuantă e adâncimea-înaltă care n-codul ne poartă!
N-cod, adică un cursor, un tiv deschis, un contor-motor, proe-metron!

Regia ca trădare?
A regiza este iminent-inerent-inevitabil o interpretate, modificare,
reconfigurare.
Dacă și textul poate fi adaptat, dacă mesajul poate fi de-plasat...
Ce ar mai rămâne?
Trădare să fie, dar să nu deturnăm cauza cu mijloacele!?
Mijloacele să servească scopului, dar nici consecințele să nu fie lăsate de
izbeliște, la coadă?!

Scopul scuză mijloacele...dacă nu e trădată consecința!!!

Secretul celebrei maxime e aici!!!
Triada cauză (determinare, sens)-efect(mijloace!)-urmare(rezultat!, conse-
cință) e...indestructibilă, deci zisa etică, sau negarea ei sunt...cel mult se-
cundare.
Scopul e cauza, motorul, mijloacele sunt conbustibilul, efectul e tot scopul
ca împlinire-ratare.
Bucla scop adică ideal-cauză, start și finiș și mijloacele-efect(iv)e adică
demers.
Efecte în sensul militar, determinări, adiacențe lucrative! Nu doar in-
formale!

Patima ca patos, pasiune nestăvilită și pătimirea ca...repaos, plafonare spă-

șită.
Între disperarea idealică și resemnarea anomică
Idealul la capete doar real și virtual tot iluzorii (poate să) s-capete!

Oameni și șoareci
1937
John Steinbeck
Urieșescul nerihănit-alienarea virtuală Lennie
Lucidul idealist-pragmatist Georgie
Mâinile ca unealtă satangelică?
Mâinile lui Lennie ucid nevinovat, ale lui Georgie ucid...motivat?!
Georgie sacrifică reazimul de pur-beteag Lennie spre a-l feri de o altă,
reală-absurdă moarte.
Lennie sugrumă involundar pe prea posesiva doamnă Curley, autocondam-
nânu-se inerent-iminent unui ulterior linșaj.
Scuza hărțuitoarei provinciale ar fi lipsa unui orizont, fie și spre erotic de-
turnat?

John Steinbeck
sau
Realismul de criză, umanismul idealistic pragmatist
Șobo-Motanul perfid care e societatea de orientare tehno-mamonică și
omul care rămâne șoricel-iepurașul-chiriașul coliviei, (so)c(i)etății fort-
prison...

Să fii deosebit e tot mai banal.

Să fii chiar ție special e mereu job maximal.
Nu când sunt peste-sub-pe lângă alții mă deosebesc.
Ci când chiar cu mine de jur mă potrivesc.

Cerul e un orizont virtual, ia dimensiunea (linia de orizont a) păturii la

care te cupr-înt-inzi!

Cerul înstelat în cugetul meu curat și legea atot-logală oriunde-nicăieri!

Digital și analog, în buclă personală, nu-i permanenței chiar...spart zălog!

Ultima cabală
Sau personal bal, ăă!
Spitalul ce sunt
Laborator crunt
Al platei geneze
Cu ego și sine în piuneze
Suntem într-o cură-girare și într-un dans-giruetare ca epi-fanare!
Fanariotizare...
Fanionizare...
Făinare...

Pe netezitul drum sigur aluneci...în scrum.

Pe drumul cu probe, și eșecul poate să te absolve.

Minciunile nevinovate
Sunt relativități curate
Adevărurile nevinovate
Sunt obrăzniceli, ale sorții, zis curate

Adevărul e relativitatea condamnată!!

Relativitatea e adevărul eliberat!!

Virtualitatea l-a luat, îl are pe șidașinu în brațe, dar îl cam trage de lațe!
Realul se ține după sluj după dimensiune.
Real-virtualul fuzionează spitalul-cura-re-modelarea-fixare cu balul-spira-
aleator-alternare!

Publicul
țintele sale
ce vrea spectatorul tânăr
receptarea juvenilă și arta atot-non-armistițiu!
Arta este atot-de-configurativul, dinspre divin-uman cu precădere
Cultura, ca artistic general, inclusă aparte în largul numit civilizație,
reîntregește paleta divin-uman-universal.
Tehno-praxisul este civilizatoriul, de parte cultural (tradiția praxis) din
contextul udu, divin-uman-universal.
Publicul june e de fel contestatar, parte-novator, aventuros-farnientos(sic)
și
în orientarea cultural-artistică, loisir-hobby. Deși e la vârsta întrebărilor, se
pare că aceasta a devenit un...deja vu?
Publicul matur așteaptă nu atât întrebări-răspunsuri, parte deja deținută,
dezbateri cumpănit-adâncite, cât o continuitate în pulsarea existențială, o
tovărășie praxis-axio, un dialog între plenuri pe specific. Actul artistic cu
datul său sublimat. Receptorul viu cu datul său com-personalizat.
Publicul vârstnic devine cam una cu sublimarea parșivă care ar fi arta. Cu
hedonist-histrionismul ei.
De fel și de drept ce e arta, artisticul?
Este homo...(ca) item stasis!
Idolul, icoana celui de salvat, umanul de sublimat divin-universal, și din
tot-nimic iar uman!
Persona...ex, non, super strapontinas?!
Deus ex machina în artă e de fapt persona (masca) super strapontina.
Podium ut persona, sed vice versum!?
Adică un viu areal, univers, personalizat divers, sublimat refractat!

Arta
Între meditație-dezbatere-implicare-asumare-catarsis și distracție-mimesis-
eliberare-divagare
Între catarsis și mimesis o samsara vizând nu musai o nirvana
Arta între liric-tragic și satiric-critic

Triada
Interesului
Pentru o operă
Arta ca triplă țintă:
Subiectul-trăirea-in-sine-cașidirectă-drama-aventura
Interpretarea-trăirea-indirectă (prin actor-operă-et-co) tratare-viziune
Tema-mesaj-stil-cadrare-viziune-concepție-tratare-lume-viață
Desigur, vai, prima țintă de regulă are cam 50%!
A doua cam restul. Și foarte puțin ultima!

Tinerii preferă arta animată-fabulată-deranjată.

Maturii preferă arta așezată-întemeiată, meticulos deranjantă.
Vârstncii preferă arta degajată-saturată-re-animată!
Gira-spira la vârstnici e de jur, sus-jos încă și cu folos, chit că nefocos, la
tineri tot înainte spre nicăieri, vânjos-dar-încă-găunos, la maturi pas rodnic
pe loc!
Precum în artă și în viață, sau invers.

De la experimentalul periferic-secundar, dar nu superficial, la improvizația

generalizată, circum-principializată.
Postmodernismul ca s(e)chelă de...instalație?
De la axiologic ca piatră de încercare, la pseudo-valoarea ca oiște-n gard.
Să arunce piatra...de încercare cine valoare va dovedi că are!

Damian Luz