31.01.

2023, 14:35 Dan

Eseu Tezeu
 
         
Haide, viaţa n-o lăsa!
Clipa-n veci a relansa
Nu e greu cât crezi aşa
 
Îl creditez cu încrederea...
Comentariu sportiv la otv oct fin 2010
i-dr pleo
 
ca să te am lângă mine
soarta las să mă dărâme
las necazul să mă-nhaţe
barem dorul mă încalţe
 
cultură
şi dizidenţă
multe bâjbâieli
arta-cultura nu e propagandistă sau liber-pansistă.
arta face politica ei, umanismul larg, realocând divin-universal.
Rezistenţa prin cultură în anii dictaturii comuniste a fost şi n-a fost
un bastion. Nu tocmai de carton. Nici de chirpici. Dar nici beton,
brici.
Nu putem alinia însă mai toată creaţia acelor ani ideii de rezistenţă.
Arta e artă. Cu mai multă sau mai puţină tendinţă. Cu mult-puţin
liberalism emotiv-estetic.
Tot ILC avea maxima dreptate. Tendinţă cu artă.
Şi de fapt. Artă şi tendinţă pe specific pur şi simplu.
Încontrările unor autori vechi şi noi, de aici şi plecaţi, sunt vane.
Unii au ales să se arate viteji prin alte părţi. Aici să sfideze.
Căcăreze.
Alţii vestejesc aiurea acum valori perene şi de atunci.
Sacra simplicitas.
Hai să lăsăm apele valorii să se decanteze ele, nu noi să le întinăm.
De ce nu facem paradă de obiectivitate? Subiectivitatea nu se
discu-tă.
 
Tribunul şi ne-bunii
Ce să alegi?
Cine insistă justiţiar într-o cloacă de infracţionalitate pare cel mai
pe dinafară?
Fie şi ce i s-ar în coadă pune?
 
Arta plastică
Art-deco et co – constructivism, suprematism, surrealism, ...
Arta după 1RM

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 1/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Mini-renaştere
Umanismul obiectual-contextual
Revoluţionarismul domestic din art-deco, nervia (belgian) curent...
Faţă cu frondismul para-anarhic al dadaismului, ermetismului, ...
 
Cota lui bâş bâţă ---
Şi nu pot le ia anu ---
Dăm în escu ---
Arşi aş inel ---
Geam bă şuşu... ---
etcîcî
Jalnicia din muzica prea uşoară
Calicia jalnicăcă
Pamflet ţul unui gen
Neaveniţii de pe rampă
Fosilă de gen altfel artistic
 
Jurnalul
Condiţia obiectual-umanistă
Jurnalul – camera-stilou
Privirea stereo-existenţială
Liiceanu G. – jurnalul ar trebui să fie precum un ordin de
percheziţie emis de autor pe numele lui însuşi.
Poate fi just obiectiv un jurnal scris pe ideea lol? Că va fi citit?
Dacă ne-am uita noi de peste umăr, da, poate-probabil.
Problema e cine îl scrie.
Cineva oarecare, nescriitor poate fi mai realist-obiectiv.
Important rămâne dozajul obiectiv-subiectiv, ajustarea
evocativului evenimenţial-retrospectiv cu reflexivul-para-temporal.
Registrul registrelor existenţiale. Fapte, gânduri, sentimente, stări,
trăiri, reverii, meditaţii... O împletire, un ciorap-fular. Bandă
Moebius ba chiar!
Alteritatea punct cu punct, ceas de ceas, gând de gând, simţire de
simţire...
Co-existenţa de la distanţă, nu tocmai indirectă.
Cititorul avid cum e de reflexie. Jurnal-oglindă. Tot el în tindă.
Este blogul jurnalul modern?
Media încalecă tocmai cultura?
Viteza comunicării distruge intimitatea personalităţii, fie şi ca
deschi-dere întru dialog?
Conferinţa de presă ca cenaclu restrâns?
Adică numai participanţi, nu şi public - pasiv.
Poate nu e rău. Cartea va redeveni bibelou de duh. Ce ar fi strict de
parcurs, nu etern duh de insuflat, va fi e-book. Non-buchiseală.
Util-frecangeală? Nu de lux cât artichitate – artă-antichitate.
 
Holograf, Iris, ...
Sau medi-simfonismul din muzica uşoară

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 2/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Queen ca exemplu? Parţial.

Amplificare, complexitate... Rock stil şi nu numai.
Bătaie adâncă, largă, extaziant-agonică...
 
Condiţia feminină
Femeia se vrea cauza, începutul – ca vecie primordială, nu musai
pasivă.
Bărbatul se vrea efect, finalizare-finalitate – ca perenitate activ-
reflexivă.
Urmarea să fie doar...urmaşul, creaţia, progenitura?
 
Gipsi-înghe-suiala în turnul de fildeş
Artizanali şi muzicali. Mai şi – nu puţin – ilegali.
Dar mai nou şi aparte...
Se apucă de meditaţie.
Filozof cu carte.
Liiceanu, Pleşu, ...
Şi de media.
Turcescu, Diaconescu, Mădălin Voicu...  
Despre Dinescu cel de peste tot nici mai vorbim...            
 
Aurelian Andreescu sau Adrian Romcescu
Ce asemănare de timbru!
 
Gâdi-gâdi no soridi
 
Marele
Algoritm-matrice
Codul prim-ultim
Cum s-ar zice
Numele fiarei şi
Numele celui (mai) de sus
Şi omul mereu inter şi peri-pus
Care să fie
Prim-ultima alcătuire
Forma desăvârşită
Funcţia atoteficientă
Entitatea perfectă
Oricum am lua-o, da-o, modela-o...
Funcţio-forma esenţă
Cu minim-maxima frecvenţă
În vibrare deplină
Cu indefinirea sublimă
Nu are cum să fie
Decât cu autonomie
Iscălitură
Fără desferecătură
 

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 3/31

31.01.2023, 14:35 Dan

După băiţă bătăiţă

Dămu-i la fetiţă
 
Netezimu-i din aripioare
De pe la talie spre picioare
 
Sfidare ca adorare
Circum-lucrare
Adorare ca umilire
Peri-stare
 
Tot ce nu-i cu dus-întors
Nici mai e stors
Nici de bine. Că de rău
E rost mereu căcălău
 
Cel mai tare
Din parcare
Dar nu uita
Sunt oricâte
 
Nu şi la drumul mare?
Aici e aici
Plus-minus te mişti
În orice definire
Nesărind din indefinire
 
Ce am face noi mereu
Ne-am juca de-a dumnezeu
Ce tot facem noi tot des
De zeire un mimesis
 
Asumarea e histrionism şi ea.
Orice seriozitate bate la fatalitate
Recte tot anomie.
Regula e pălărie.
Nici mai întreba ce e sub ea.
Dar joaca e necesitate
Implicită seriozitate.
Seriozitatea fie ca zare, fundal şi total, absolutizare, idealizare.
Neseriozitatea, ludismul, histrionismul fie ca acţiune, ca relati-
v(iz)are.
Dar tot împreună.
Hedonism conjuruind fatalism-orgiastic şi histrionism-extatic.
Nu poţi evita nici binele, d-apoi răul! În zadar pleda Socrate pentru
suferirea răului, dacă nu evitarea lui! Importantă e corelarea
pozitiv-neutru-negativ!!! Oricum există tustrele mereu!

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 4/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Echilibrul suprem nu poate fi decât de zero. Cel real-virtual mai are

o şansă!
Între fiinţă-fiinţare şi nefiinţă-nefiinţare nu-i altă cale.
Decât re-non-entizare!
Com-re-generare.
Singură cale. Personală.
Oricum greşeşti. Dacă între tot-nimic nu te înnimereşti.
Oricum e bine. Dacă tot-nimicul aparte te ţine.
Ce scrii citeşte rostind.
Ce eşti trăieşte re-generând.
Ce faci cu orice-nimic să împaci.
Alt orice maya e!!!
 
Cunoaşterea, recte filozofia ca expresie maximă, nu e întru adevăr,
pozitiv, şi alte dihotomii în gen. Nici invers, sau între-peste-sub! Ci
întru compensarea cu noncunoaşterea!!!
Ori ştiinţele... Ori orice...
Tot ce e, întru ce-nece este!
Noncunoaşterea este inlizibil, incognoscibil chiar propriu-zis. Nimic
de plâns? Ceva învins! Dar prin cunoaştere de co-învins.
Nu poţi învinge Taina anihilând-o. Ci corelând-o.
Tainele da! Oricâte.
Cunoaştere, simţire, trăire...
Existenţa leagă trei în eul nostru.
Minte, inimă, trup...
Raţional, afectiv, material...
Abstract şi concret.
Real şi imaginar. Lucrând întru ideal.
Iar eul între sine, co-sine şi ne-sine.
Dinamicul e transformare, progresare, regresare. Staticul e
formare, conservare. Nevoie mereu de corelare, metabolizare.
 
Adio-phoria – indiferenţa la cinicii greci.
Cumpănirea le întrece şi le recuperează pe toate.
Activ şi neutralitate. Inclusiv reflexivitate.
Indiferenţa ţine de anomie. Parte fie.
Activ-reflexiv-pasiv fiece, fiecare fie.
 
Tertium non datur?
Recte anomia predatur? ptt
Tertium datur syntheis? Ex
Sinergetica nu sfidează partinicul.
Terţiul inclus – trialectică
Plurimatica – ptt
Bootstrap – ex v.
Autoconsistenţa lumii?...
Nu e vorba de o intra-compl(et)itudine a materiei de orice nivel-re-
gistru.

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 5/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Ci de o ex-in-tensie axio-gen(ez)ică. De o cursare morfosintactică,

ener-go-entică.    
Echivalarea de zero între orice valori asigură indefinirea însăşi.
Atotconsistenţa şi atotvalenţa unei plasme-plastelină îndumnezeită
ipso-facto şi sui generis. Comateria e dumnezeul real-virtual. Fără
egal şi cu sine.
Numai noi să reuşim a fi-redeveni fii ei-lui. Şi deci părinţii noştri!!!
Holonomie
Sinergetica – reevaluarea cosmo-haoticului – ptt exp
Sinergetica – metaştiinţă
Creaţie a germanului Herman Haken în 71 prof Stutgart.
Sinergi(ci)zare – întregul mai mult ca sumă de părţi...
Niels Bohr – în 27 – teoria complementarităţii
Contraria non contradictoria sed complementa sunt.
 
Şcienţa ----------
Conştientul
Subconştientul
Preconştientul
Inconştientul
Nonconştientul
Paraştientul
 
ptt
Proto- şi pre- şi para-cogniţie
Pangnotongens – gnoton gensis ...
Com- sau re-ştientul  - ptt
 
Omul
Sistem sau asistem
Para
Lucrul-lucrare
Cod-decodare
Nod şi cursor
Ghemului perisabil-peren-etern
 
Sistem adică interacţiune, finalitate, sinergie, mişcare
Sistem – lucrul entropic şi atât.
Parasistemul e lucrul-lucrare, modul morfosintactic materiei.
Sistemicitatea temporizează metabolicul?
Parasistemica e atropică?
Între ordine şi dezordine ce dă justa medie?
Nu e clar din cap-coada ne-locului că orice nu e decât între a fi şi a
nu fi?
 
Faţa ca realitate
Faţada ca aparenţă
Faţeta ca virtualitate?

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 6/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Faţeta-fâşie-bandă Moebius însă!

 
Realul ca areal-partinitate
Virtualul ca dinamo-complitudine
Probabilul e ca şi probă, probat, probare?
 
Invarianţa
Meta-sistema activ-pasivă, de fel nonreflexivă?
Nu poate uza informaţie nouă?
Ens entropica – lucru determinat. Modul ca şi invariant. Dar
modelant într-o arie stm anume?
Invarianţă – simetrie, conservare...
Simetrie dinamică – ritm, frecvenţă...
Sinergie – raport structură-funcţii, meta-acţia? Ptt
Ilia Prigogin vedea omul ca integru-at biotopului...
Da şi nu. Omul ca regn e paralel celorlalte trei. Drept comregnitate
le rescrie pe toate.
Ca să nu mai vorbim de com-acţia cu toate-nimic, specifică omului
ca entitate salvatoare generică, nu doar personală, divin-
universală.
Heimat – arealul re- com-uman, adică divin-uman-universal.
Senghor Leopold Sedar în 86 – convergenţa panumană
 
Şi dacă...
Şi dacă totul ştim?...
Şi dacă totul vom putea?...
Şi dacă totul vom trăi?...
Din ce şi cum vom ne-muri?
Când totul nu - ! - se va mai sfârşi!???
Când nici oglinda nu ne va zări
De cât de infiniţi vom fi?
 
Ce evoluează?
Vreun ce sistem suprem?
Nod într-un ghem?
Capăt nu! Căci de unde apăru?
Organizarea să fie localul sau zarea?
Protopia – ptt - arealul incipient. Mâlul, lutul genezic.
Protongen-ţă – fiinţa ca incipienţă, prototip ontic.
Proengs
Ordine disfuncţională – dezordine utilă...
Haos creativ  - cosmos entropic... pleo
Haosul e creator la infinit prin chiar includerea lucrândului definit.
Haosul întreţine actualizarea organizării... pttexp
Dialectica disipativă - Prigogine
Ordinea e inclusă anomiei. Dar o sortează jocul ordine-dezordine,
asemănări-deosebiri inter-ens.
Setează, rescrie...

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 7/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Whitehead – 69 – everything connected to everything else

v. ptt – orice e legat de alt orice...
 
Primăvara mea
Domnişoara rea
Iarnă leac mie firea
 
Bufnată fată
Toamnă mult însorită
Lumea-i plătită
 
Nu toamna e dar
Cât păpuşa-abecedar
La doru-mi solar
 
Draga fetică
De când mă vizitase
Iarna retrase
 
Botic creaţa
Boticreţ
Botkity
Drill mandrilă
Curley curling
 
Continua despachetare
De neplăceri
Împachetarea cu plăceri
Cauţionare – acţionare – caucţio
 
Băşire buli- prăbuşire
Tropot robot strobo scopită
Skopein
 
Nina Cassian
Vină-acas’ Ian!
Ninja ca şi an Caşin
Soft lirics terror
C-assassin
 
Nu întreba!
Vei fi interogat!
Nu mărturisi!
(Nu) ţi se va (răs)tălmăci!
calos frumos
cacos urât
ro căcat
 

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 8/31

31.01.2023, 14:35 Dan

rlg tri piram raport nens supra ens

mitic c-ens
ateism nens egal ens?
 
Stand by moaşti-e
Ex of gen 1rm
Scoşi la înaint-cântare
 
Vitalist să mă menţin
Rău n-ar fi să beau puţin
Iar nu vremelnic şi spontan. I
Cum fac de atâţia ani
 
Kakademicienii
 
Patampiedici
Liingheanu
Pleşcheşu
Pişjmătăreanu
.........
 
Alina calina felina botina galina
Andreaţa – Andreea creaţa
 
Identitate
Identificare şi re-atot-locare
Devenire
Dez-învăluire, de-re-com-cursare
Epoci şi orânduiri... Pentru om tot searbede unduiri.
Aţe de ghem. Doar el perisabil dar şi etern.
Şi dacă doar singularitatea ne-ar marca?...
Nu tot bluf ar bifa?
E ca şi cum ai dori strictă entropie. Desăvârşire pe năsălie?
Aici e aici? Nu – aici e şi acolo-nicăieri.
Modernitate? Tot partinitate!
Postmodernitate? Măcar just baroc?
Identitatea ne e conţinută?
Sau de cucerit?
Între finit şi indefinit avem de re-şlefuit.
Identitatea prim-ultimă ar fi prin re-afiliere nonidentităţii.
Existenţialitatea atot-modernă pe panta consumismului nu doar
ma-terial-pragmatic...
Vedetismul re-anonimizant!!!
Saturaţia de exponenţă duce la o anonimare tot generică?
Pe sticlă! Marinarii pe covertă.
Hainele împăratului.
Un carpe diem de operetă, serai carpetă.
 

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 9/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Tristat
Statul trinitar
Stările generale
Clasa de sus, de mijloc, de jos.
Clasa de jos e societate, socialitate, comunitate de fel. Ţine de
stân-ga.
Clasa de mijloc de individual-colectivitate. Ţine de progresism, libe-
ralitate.
Clasa de sus e individualitate. Ţine de conservatorism.
Maxima bogăţie sau şi sărăcie sunt individ-societăţii fatalitate.
Demoraţia justă nu e pentru cei mulţi. Ci echilibrată între ins şi
mul-ţime.
Oul sau găina. Dar să păzim...coteţul-ograda.
Dreapta-centru-stânga.
 
Invocaţie
Indirecta legaţie
Se poate comunica cu dumnezeirea? Cumva direct?
Prin rugă, adorare de icoane, etc.?
Este practica mit-religioasă o cale?
Vag!!!
Suntem oricum mijlocirea de tot-nimic.
Dar semnătura să nu ne fie...pe dric.
Pe orice parte nu vom afla decât moarte.
 
Se mai ducă, nu s-ar duce
Unde nu e drum, nici cruce!
Ci mai vină, ci-ar mai sta
Unde nu s-ar de-pista
 
Acţionarea întru divin nu poate a ne fi un plin.
Ne-ar fi tot spre dezgolire.
Direct e prin chiar indefinire.
La dreapta lui e şi în calea nimănui.
Divinul nu e forţă mai mare, decât sublimare.
Universalul nu e forţă gigantă, poate corelantă.
Umanul nici el nu e chiar al nostru model.
Modelul ne e şi nemodelarea însăşi.
Lucrul-lucrare, eul sineşi-jur corelare.
Adresarea întru divin ne e mai degrabă o dez-adresare în gol-plin.
O com-adresare.
Chemu-ne muza!
Perfuzia de sublim – arta ca bazic vin?
Ruga e cerere ca şi ofertă dinspre uman spre divin.
Comunicarea cu divinul e de fel supunere-dăruire.
Dialogul cu divinul ne fie  cearta constructivă. Regenerare şi în
verb.
Nu doar în suflu şi jertfă.

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 10/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Iconarea – apofaza iconică?

Oglinda goală – icoana
Ogltinda – oglinda-tinda – poarta-fereastră
Deictic – dintru divin...      ex exp ptt df
 
Iaca bună-i ameţeala
Că mai iese socoteala
Inspirată avem limbă
Licoare pe ea de plimbă
Şi tutunul este bun
Reflexiv e al său fum
Sexul e tot productiv
Nu doar în sens generativ
Prin orice e împlinire
De e bună socotire
 
Naisme
Nais
Naiv lirisme
 
Catafatic
Numele domnului
Tetragrammaton – numele divin secret
Taumaturgic
Dramaturgic
Tragic – retragedie ptt
 
Retragodia – ptt vc
Tragcomedia - ptt vc
Trama
Dtrlik+odie – drama-tragedie-lirică-comedie
 
Înţelepciunea întruchipată
Bodhisattva
Buddha – înţelept
Sanscrită
Logos cosmic-izat – fiul d-om n ului
Cristic şi buddic
Umanul dumnezeesc
 
Centura manelo
Ritmica de doi bani
Şi vibraţia pur-vulgară?
Balcano-arabo-hindi
Mediana ritmanelistă
Brâul melodic
Legănarea din coapse
Planetei pe veci semnase

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 11/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Aparte sudul latino-american-merindian

Aparte nordul solemn-glacial-celtic-diafan...
 
Păunescul liric univers
Melodramatic socio-individualist
Manifestism populist-naţionalist...
Vulgarizare vag-intelectualistă
 
Condiţia mai mult contradictorie a creatorului cu valenţe de lider.
Mai ales cel tăvălit prin dârmonul vremii. Lider de conştiinţă sau
oportunist.
Mai pur cel păstrat în turnul de fildeş? Nelider.
 
Păunescu Adrian
Liderul cam de cult-maidan?
Fenomenul Flacăra – tri(m)bunul şi aezii
Porcul-paznic-măgar şi restul cirezii.
Porcul lider şi ferma animalelor...
 
Care e singurul animal cu nume de pasăre?
Păun-escu.
Ex folk
 
Un escu pentru literatura ro
Singur ales, totuşi şi de talent chemat.
Păunescu are scuza talentului poetic.
Declamator-manifest. Frondistul melo-paradic.
Fronda la comandă. Bine-rău te scaldă!
Posterioritate – exvc
Posterior-posteritate
Prosternitate – ptt vc
  
Mese rotunde contra mesei de scris
Creaţia drept chermeză
Cenaclul ca sindrofie
 
Nu poţi inova de nu zgâdări  îndestul vechiul.
Vechiul bine găbuit iz de nou va fi oferit.
Nou şi vechi fresh conserve fără perechi.
 
Quot capita tot sensus – v. Ex
Ce tot adună şi de nonsens răsună? Ptt tdc
 
Lucrul lucrare - lucruare
Licoare lucoare
 
Ah tu viaţă manelită
Ce te tot dai duşmănită

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 12/31

31.01.2023, 14:35 Dan

La rele-bune tot menită

De fel tot eşti cumpănită
De cine se preocupă
De mâl cada de-ţi destupă
 
s-a sinucis în viu
s-a zombat în mort
 
pronto-zaurii
v. moculozaurul
fun e tul
fumegos
funeriu
 
pupă să poţi scuipa
v ap bardul
ex anec
care e singurul animal cu nume de pasăre
 
ce nu şi ciocan
numai unealtă nu se cheamă
 
trusa de scule
fără ciocan n-are destule
 
a construi începe de la topor
 
ştiu de ce şi mă fălesc
pot la cum şi mă mâhnesc
v invers
 
adevărul n-are haz
minciuna n-are obraz
hai le potriveşte az’
 
liftul
murfisme ptt
dacă opreşte la etajul tău
e deja ocupat sus-jos
 
femeia e  anonimatul ce te scoate la celebritate
femeia e stindardul cârpei ce eşti oricum?
 
Să trăieşti nu-i tocmai rău
Dar mai e şi semenul tău
 
Cine visează
Tot realului se adresează

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 13/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Vizează...
 
Fără dezamăgire şi îndoială
Nu e deşteaptă nici o socoteală
 
Luaţi plasă cu fmi-ul
V cu fsn ul
 
Doroftei
Dosoftei
De soft o iei
De orice te iei
 
Orice se rezolvă
Şi de nu te dizolvă
Orice are un sfârşit
Mai ades nefericit
 
Dacă începe
I s-a tras – mutat piedica
Continuă?
Cineva e cu piedica  în mână
s-a terminat?
Dar şi piedica s-a blocat
 
Disputa
Entitate para nonentitate
Sau
Entităţile între ele şi faţă cu noentitatea
Sau fiecare pentru sine şi jur şi retur
Ce se întâmplă?
Cine ţine pistolul la tâmplă?
Nu cumva ne suntem pistolul şi glonţul?
Şi asasinul şi victima?
Ba da!
Orice e între totul-nimic.
Nu sunt posibile decât trei raporturi esenţă.
De sine, de jur, de plus-minus in-de-finit.
Toate sunt una ca niciuna.
Fiecare e ceva-cineva între ne-ce-oricare.
Există numai virtual, indatul. Format din orice dat.
Două sau mai multe daturi dau realul propriu-zis, strict.
Toate daturile grămadă formează indatul.
Daturile între le ţin creatul, determinarea, cosmicul, lucrul-
lucrarea.
Nu există inexistentul, decât ca tot, indefinire.
Dar şi orice există e relativ la aria de daturi, entităţi corelate.
Mai departe sau mai aproape de finit e indefinitul.

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 14/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Două sau mai multe entităţi pot fi reale între ele, dar din ce în ce
mai ireale faţă de restul la infinit.
Peste zare doar se năzare. Deşi nu musai pare.
Şi totuşi. Zarea e la rândul ei hat, adică determinare. Deci tot
relativi-tate, relativizare.
Disjuncţia real-virtual transferă sensul în nici anomie!!!
Rejuncţia real-virtual bifează sens-nonsens drept just consens.
Dreapta divin cerută e calea de poteci...multă.
Slalom şi giră. În tangaj-rulaj viră.
Ne preocupă cine-ce a creat universul?
Cât de neştiutori copii încă suntem!
Şi să-l fi creat orice-oricine...
Important e cum avem...a ni-l sus-ţine!!!
Cum vedem deja Pământul nu prea îl mai stăpânim.. Trupul abia ni-
l îngrijim... Restul nu e durere?
Dacă nu ne putem echilibra între noi şi orice-restul – altceva ce ar
conta mai mult?
De aici să începem.
Cunoaşte-te pe tine însuţi. Şi vei ajunge a te recrea şi real şi
virtual.
Dumnezeirii egal!!
Fie evoluţie sau creaţie. Misia e salvarea între-dintre!
Metabolism total.
Gravitaţia să fie totul? Masa decide? Energia e secundară? Lumina
neagră nu dă măsura întreagă? Lumina albă nu e faţa întoarsă?
Puterile patru ale materiei nu se pot modela la modulul numit om?
Pardon!
Determinismul entitaţional şi indeterminismul nonentitaţional sunt
acelaşi suport fatal. Al unei dihotomii care nu se rezolvă decât
inter-entitaţional. Nicidecum între entitate şi nonentitate. Între
acestea există calea prin alteritate.
Entitate para entitate accede la just real-virtualitate! Deci cu
nonen-titatea la paritate!
Dialogul omului cu dumnezeirea e de fapt corul disjunct cu semenii
vii şi nevii!!!
Omul ca regn e neregnităţii oricum subaltern. Dar peste-întru
regni-tate rezolvă şi cea nonregnitate!!!
Vasal şi suveran sineşi-jur.
Universul se crează din nimic pentru că există gravitaţia?
Şi cade în sine, în gaura-lumina neagră toată partea albă?
Ce nerozie!
Nimicul e creator numai socotit ca şi tot, amalgam amortizor.
Nici totul neexistând ca atare. Ci ca de orice para-unificare.
Sămânţa-impuls primar-final sau duhul sfânt, logosul crează
cosmos adică definire din haosul indefinire.
Fără delimitări absolute. Cum ar fi ideea naşterii universului.
Acesta şi just definit e tot un detaliu.
Parte din lumea veşnică. Unde ne vom întâlni.

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 15/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Nu putem cunoaşte mintea dumnezeirii. Nu există. E de fapt

logosul. Paraţiunile celor salvaţi ca...cerc. Aura din tot.
Sfatul înţelepţilor.
Putem cunoaşte însă la infinit din raţiunile şi tainele a toate. 
Depăşind limita determinării excedente putem accesa coarda para-
determinării eficiente!!!
Salvarea de aici va veni. A încăleca ordinea-dezordinea.
Determinarea excedentă e...detentă. Ne trimite înapoi în ordine, în
subordonare.
Paradeterminarea eficientă, cumva peste indeterminarea minimă,
ne asigură com-baleiajul cosmos-haos ca instrument-logos.
Com-baleiaj – vira rulaj-tangaj în concret-abstract ghidaj.
O teorie completă? Nonsens.
Dacă dumnezeu e un fractal, nu mai putem să-l numim. Întregul
poa-te avea un nume. Nonîntregul nu.
Dacă dumnezeu e un fractal, noi fiecare-fiece îi e semen.
Cartea e povestea comună? Existenţa veşnică e vieţile noastre de
dincolo? Basmele reale? Virtualităţile în fapt?
Fantezia e reală-erezia, justă extazia...
Ne trezim într-un larg dat. Cu rost de re-modelat. Cât la sută? Nu şi
peste? În răspăr cu orice lat dat. Şi cu marele indat.
Libertate şi necesitate. Mai larg şi aiurea cerc nici că se poate?
Problema e mereu aceeaşi. Medierea tot-nimic prin noi.
Dar noi care-ce-cum-dece-etc.?
Personalitate, alteritate, jur-retur indefinitate.
E-movens – emoţia ca energie pură?
Energia emotivă drept călăuză şi masei trup şi masei raţiune?
E egal m plus c la pătrat?
Unde e este emoţia, m este materia oricare ca masă, c este acel
nuştiuce, logos ascuns.
Avem nevoie de detalii odată ce ne e dată esenţa?
Para-întregul ce ne dorim a fi – unică misie?
Esenţa nu doar în idee, teorie ne ţine, detaliile întru real ne
întrupă...
Orice întreg am fi tot ca parte cu celelalte întreguri ne-am defini.
Educaţia prin-de sine-jur ar fi cea fără de cusur.
Geaba eşti învăţat, geaba model ţi se oferă...
Din noi porneşte totul. Şi la noi se întoarce.
Să oferim insului ideologia ce poate calibra sine cu co-sine şi
nesine.
 
Politică
Şi economie – veşnica antinomie?
Comerţul ca mediere?
Expansiune şi raţiune.
Nomadism-pastoral şi areal-agricultură.
Statele mari şi cele mici...
Inter-economicul planetar.

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 16/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Specificul etno-economic. Resurse şi productiv-surse.

Clasele generico-sociale sunt mereu trei.
Guvernarea triumviră are şanse acum.
Partajul cât mai just între cei mari, mijlocii, mici.
Nici o societate nu e cât de cât ideală dacă nu corelează just-
eficient
deosebirile productiv-materiale dintre indivizi. Mizând mai mult
idea-list pe asemănări socio-politico-umane.  
Trebuie să înţelegem firesc daturile a două sisteme ce dialoghează.
Individul şi societatea. Dar şi celelalte sisteme din şi de peste.
Individul social e unul, rotiţă în angrenaj. Cel divin-uman-universal
e unic, clonă de dumnezeire.
Apoi natura nu doar a Terrei. Şi comateria.
 
Sastisirea planetară
Şi frenezia consum(er)istă
Lenea şi pofta – surori vitrege?
Între a munci-produce-creea şi a folosi-consuma-utiliza de ce e
cam mereu mare prăpastia?
Ah, una e soluţia!
Trebuie a ne re-calibra!
Omul e măsura a toate – filozoful grec spunea.
Ce avem a aştepta?
Adam a pus nume animalelor.
Omul trebuie să îşi reevalueze nevoile şi poftele, sârgul şi spleenul.
Toate în acord suficient-eficient cu toate.
Suntem la răscrucea existenţei între real-material-pragmatic şi vir-
tual-abstract-ideatic.
Firea şi orânduirea nu mai fac faţă şi dos. Să ne dăm la întors?
 
Noi şi alţii
Oamenii şi atât?
Se poate. Orice şi toate.
Atunci ce contează?
Mai ales ce-cum-unde-cât-de ce lucrează.
Mai aproape şi mai departe în indefinire totul se des-parte.
Omogen şi spart e.
 
Alienii pot fi şi buni şi răi. Există oricum. Chiar dacă nu în universul
acesta.
Civilizaţii mult avansate pot fi mai rezonabile de fel. Dar şi simpla
re-laţionare cu ei poate fi un pericol virtual.
Depinde de...depandă.
Legile fac totul? Da! Dar există şi legi ale ordinii şi ale dezordinii.
Aşa că făcutul şi desfăcutul nu pot fi decât una!!!
Realul şi imaginarul sunt una – virtualul.
Idealul stă între-peste-sub!!!
 

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 17/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Ce e cu universul nostru?
A cui creaţie?
Suntem păpuşile unei entităţi superioare?
Posibil.
Soluţia? Să ne recreăm şi să ne re-câştigăm libertatea.
Supunerea nu e caracteristică majoră de fel. Doar partenerierea.
Să fie un Dumnezeu al nostru creatorul?
Doar dacă îi suntem co-parte!
Altfel ne e potrivnic, e diavolul. Cristul din noi trebuie a-l învinge pe
vecie!
Alteritatea e justă partea.
Personalitatea e întregul-parte cam fără moarte.
Dacă se reglează şi cu alteritatea şi ne-partea, indefinirea.
Dar până la urma-urmelor nu putem fi în cartea vieţii şi veciei decât
mândra poveste-ne.
Ne suntem creatorii ideali dindetotnimic între plus-minus indefinit.
Marii-mijlocii-micii unici.
Dumnezeii patru-trei. Ontogenie şi filogenie laolaltă!!!
Când vom înţelege unica lege?
Până nu ne vom deveni cap-coadă, şarpele moebiusian, nu vom
izbândi...în veac, secundă, an!
 
Extratereştrii pot fi cu atât mai amabili cu noi, cu cât interesele lor
şi libere şi nevoite ar fi mai puţin afectate de ale noastre. Truism?
 
Omnipotenţa divină
Poate crea Dumnezeu ceva atât de greu să nu îl poată ridica?
Dacă da, nu e omnipotent. Dacă nu – tot aşa.
Desfiinţarea paradoxului:
În  plan terestru intervine gravitaţia. Dumnezeu poate când s-o
acceseze, când s-o stopeze.
În plan celest nici o problemă. Voinţa reglează.
Potenţa nu depinde de masă mai mult decât de energie ori invers.
Va jongla cu ele.
Noi înţelegem greu deoarece judecăm mai mult determinist decât
şi-şi.
 
Epimenide şi cretanii mincinoşi
Cretanii, scrie acest cretan, mint mereu.
Ce putem crede?
Există şi excepţii, nu?
Mereu nu înseamnă întotdeauna...
De fiecare dată echivalează cu niciodată în plan virtual.
 
Forţa şi obiectul de neoprit-neclintit
Dacă se întâlnesc...
Dacă forţa mişcă obiectul, acesta nu e de neclintit.
Dacă obiectul blochează forţa, aceasta nu e de neoprit.

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 18/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Eroarea – am judecat separat...de cadru.

Contextul face şi masa şi energia dialogabile. Sau şi ele se trag în
cadru.
Într-un cadru de fel entropic nu pot exista două egale.
 
Bunicul lichidat în timp
Nepotul se întoarce în timp şi îşi lichidează bunicul.
Se mai putea naşte?
Răspunsul clasic e că da. Un univers paralel care se sparge, suportă
re-datul?
Aiurea! Chiar şi faţă-n faţă în timp, două creaturi decursive nu pot
sparge...contextul! Sunt şi rămân în sfere stm (spaţio-tempo-
moda-le) diferite!!
Călătoriile în timp şi spaţiu depind şi de modal!!! E ceea ce se
ignoră. De unde toate erorile!
 
Condiţia umană
Între eroism-maximalism şi anonimat-farniente-minimalism
musai şi medialism, ba chiar corelarea lor!!
 
Istoria este tribunalul lumii – F. Shiller
Militat omnis amans – orice amorezat luptă
Nil admirari
Philosophia, ancilla theologiae – filozofia, servitoarea teologiei
Qualitas occulta
Scientia inflat - ...umflă
O mare speranţă denotă o mare dragoste – Balzac
Orice vrei sau nu tot de speranţă ca de aţă va ţine. – ptt
Orice ideologie e doar o unealtă ca orice pentru filozofie – ptt
Filozofia e ştiinţa şi neştiinţa ca sferă absolută. – ptt
Proştii mor, prostia rămâne – I.L.C.
Glumind putem spune orice chiar şi adevărul – Freud.
 
Murfisme
Cei care stau aproape de mult ce nu trebuie a se grăbi de fel
întârzie.
Cine nu se grăbeşte mai sigur că la timp startul măcar părăseşte.
Probleme de zbor? Stewardesa serveşte cafeaua, ceaiul...
Întotdeauna există un ultim minut care rezolvă totul, poate şi
veşnicia.
Neînsufleţitele îţi însufleţesc negativ sufletul cu hachiţele lui para-
normale de fel.
Neagă cu vorba ca scuză pentru ce bifează cu fapta?
Ce vrei să prinzi drept cădere nefatală face ravagii şi mai cu rea
fală.
 
Caritate – v. obsesia mns. V. Ghica – ca maximă alteritate. Latură
de altruitate.

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 19/31

31.01.2023, 14:35 Dan

 
I’m ever hot – said the she-wolf.
V. temp constantă de 40,7 C ptt vb-exp
 
Tarkovski Andrei
Film şi spiritualitate
Meditaţia ca cinematografism
Arta de fel pare a înclina mai mult spre imaginar decât spre real.
Dar împlinirea ambelor o salvează şi întru sublim-are.
Arta se face oglinda eului emotiv-estetic şi nu doar.
Ea e trăire înaltă prin derogare de eu, nimeni şi fiecare.
Şi unealtă esenţială întru devenirea noastră divin-uman-universală.
Misia omului e dez-regnizarea din triada divin-uman-universal, sau
natural-supranatural. Şi – deci - rescrierea sa sublimă în real-
virtual.
Sublimarea propriu-zisă, ideal-realistă e repunerea în echilibru
sine-co-sine-nesine!!!
Nimic altce nu poate depăşi ideea de mai sus.
Dixit et generat divinitas.
Am spus şi viaţă-moarte în balanţă am pus.
Putem înţelege că divinitatea în sine poate rămâne de nepătruns
to-tal. Că omul primar e dezlegabil, decomponibil total.
Dar nu poate fi altă calea devenirii decât corelarea finire-infinire,
definire-indefinire.
Omul salvat e un cineva clar-obscur sineşi-jur-sătul.
Între definire şi indefinire există secreta numire, codul unic la
purtă-tor. 
Cum spune şi Iehova. Cine îmi poate afla numele, va fi asemeni
mie.
Pilda ca altă definire a virtualului drept imaginar anume.
Virtualul conţine definire ţi indefinire.
Omul e tributar deocamdată definirii mai mult decât indefinirii.
Povestea ce o scrie e deja în Carte.
Toate poveştile fac lumea ca virtualitate şi abstractă şi concretă.
Universul e una din poveştile noastre.
Cartea e orice carte, nu doar religioase, literare, etc.
Dacă doar crezi te cufunzi în ceaţă încet-încet net.
Dacă te şi îndoieşti, căi...altoieşti.
A crede şi a nu crede abia devine firesc şi peste nefire!!!
Bigotism sau ateism tot un drac-înger!
Picto-ideologia artistic-străvezistă la Tarkovski poate fi şi tezistă.
Dar pe ansamblu universul său este exemplar. Oglinda, Călăuza,
Rubliov, Solaris, Nostalghia...
Credinţa ca exclusivitate ne poate fataliza. Necredinţa abia ne men-
ţine în simplitate, regnitate...
Ambele bine dozate ne pot scoate şi din nondificultate!
Contrazică cine poate!

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 20/31

31.01.2023, 14:35 Dan

A te rosti e deja desfacere, îndoială. A cerceta e deja cumpănire,

re-clădire.
Să fi trecut Tarkovski de la credinţă la credinţa în artă? Cum s-a
spus.  
Ar fi un maxim, o sublimare?
Arta nu e doar spiritualitate, ideologie. Ci şi trăire, emotivitate.
Binomul care sudează artisticul. Filonul emotiv-estetic.
Mit-religia vizează supranatura-lul.
Ştiinţele - de fel naturalul.
Artele – corelarea natură-supranatură prin uman.
Umanistica vizează umanul între divin-universal.
Credinţa pare a ne da maxima speranţă. Exclus! Ea ne ţine subordo-
naţi supranaturii, supranaturalului, indeterminării, nondimensiunii.
Miticul corelează fiinţa şi suprafi-inţa. Ştiinţificul, realism-pragma-
tismul ne ţine subordonaţi determinării, naturii, dimensiunii.
Tot nu-i destul!! Just e a înţelege că numai calea dintre ne va ţine
peste-sub, de jur plus-minus infinit!!!
Să fie de neînţeles?
Nădejde şi nepăsare – iată soluţia cea mare. A lor reglare.
Activ şi pasiv. Între-peste-sub şi reflexiv.
E. Cioran – speranţa e posibilă doar după infern.
E călit şi emotiv cel care a suferit? Cu atât mai bine.
Dar de ce nu ar fi dintotdeauna adoptând din start o ideologie care
reglementează speranţa cu indiferenţa?
Sperăm doar ca să nu disperăm? Tot ar fi bine.
Ideal e însă a le putea cumpăni – voinţă şi apatie.
Este de fel tragică meditaţia tarkovskiană? Pesimism şi artistic?  
Cam pare. Dar ca flamură, avertizare?!
 
Există viaţă după moarte?
Să fi obsesia aceasta unică bază a mit-religiozităţii?
Sau negării ei?
Cu ce ne confruntăm?
A fi sau a nu fi – egal trebuie a socoti!
Abia altfel avem a ne nerozi!
Să le ţinem corelate!
Spre a avea soluţie ambelor şi la toate!!
Purgatoriul ca mediere e maxima des-, re-încheiere şi de rai şi de
iad?  
Ateii salvaţi de purgatoriu...
Credincioşii oscilând oricum între rai şi iad....
Şi dacă nu există supranatural, divinitate simplii atei tot nu s-ar
scoate?
Nu atât teama de moarte ne înspăimântă. Cât marea prăpastie
dintre determinismul nostru atotcopleşitor şi indeterminismul
aparent sau real absolut!!!
Oare cât la sută suntem faţă de cât nu suntem?
Când pasul ar fi cam pe nivel, nu ne-am mai teme de fel?!

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 21/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Să fim concurenţi întru creaţie cu divinitatea?

Aş!
Dumnezeirea volens-nolens e tot-nimic, logos, cosmos, haos...,
toate ca una şi niciuna.
Omul nu poate dori decât ceva, fie medierea!!!
Mediind între dimensiune şi nondimensiune, omul în acord-răzvrătit
cu divin-universalitatea se pune, menţine, reţine!!!
Contrazică de poate cineva!
Omul (îl) poate dez-bate pe dumnezeu sau şi negarea lui.
Dumnezeirea ca tot-nimic e perfecţiunea nulă.
Atotdefinirea cu majusculă.
 
Arta salvează sufletul?
Tot de parte. Ca şi cele exacte.
Umanistica de fel vizează sufletul şi spiritul.
Dar şi domeniile exacte nu doar trupul, natura.
Arta stabileşte o legătură adâncită între personalitate şi
colectivitate, alteritate ca dialog de bogate monoloage.
Interactivitate emotiv-estetică. De fel profundă.
Să te ştii citi e deja un oral fel de a te scrie!
Lucrarea celor ale firii şi nefirii. Căutarea cu împliniri. Creaţia conti-
nuă dar şi cu rezultate. Nu doar succese şi eşecuri ghem. Ci
medierea sistem-nonsistem.
 
Jertfa cristică
Model-funcţie sine qua non?
Dar lupta crist-anticrist?
Dar toate şi nimic?...
Să nu deviem.
Decât tot între plus-minus infinit la sine redefinit.
 
Comodicitate sau totuşi comodizare
În interrelaţionare.
Prin net de exemplu.
Socializarea la distanţă să fie doar găunoasă, nici măcar...fibroasă?
 
Creaţia nu doar artistică – cale a mântuirii?
A împlinirii nu doar spirituale.
Altruism ca alt truism?
Altruism – o alteritate deviată?
Purificare prin suferinţă?
Intoxicare cu plăceri?
De ce aşa devieri?
De nu le putem împleti, doar ne vor căzni!
 
Voioşia ca tembelism?
A înţelege e deja a surâde.
A nu desluşi e crispare şi din suflet.

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 22/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Înţeleptul surâde şi râde mai degrabă în sineşi. Totuşi nu doar.

Superficialul şi de e mereu optimist, sufletist neghiob, tot e
scuzabil pentru un echilibru oarecare.
Neliniştitul fără des-tâlcuiri, desluşiri şi putinţe, e un tot nevolnic?
 
Filozofia
Reîntemeiere
Domeniul domeniilor
Cunoaşterea de jur
Nu doar tentând-fentând necunoaşterea
Filozofia nu poate fi nimic destul
De nu atacă-îmbrăţişează şi necunoaşterea.
Ori e peste toate domeniile, umanistice şi exacte, ori nu mai e.
Decât un domeniu acolo.
Regina atotcunoaşterii, ideologia princeps-finalis e Filozofia.
Ocultele nu sunt deasupra. Doar zboară peste cunoaştere.
Nu au baza-punct. Cerută de Arhimede pentru a mişca Pământul.
Haosul-anomia nu poate fi mişcat decât din interior. Din
cunoaştere. Logos. Desfacere.
Anomia e ghemul de tors de firul care nu se rupe dar toate-anume
poate să des-trupe!!
Acel fir e nemuritor. Fiind atotmodelator. Cursor.
 
E de compendizat cunoaşterea filozofică.
Contributorii importanţi prin chiar ideile-teoriile lor. Pe scurt.
Cu şi fără alte orientări. Altele decât cele registe.
Istorice, şcoli, mari orientări, sisteme, ramificaţii...
Cunoaşterea filozofică se împarte astfel:
Mari-mijlocii-mici filozofi.
Sisteme importante, mari-mijlocii.
Mari curente, ideologii.
Opere importante şi altele de impact.
Marile părţi ale filozofiei sunt – gnoseologia, epistemologia, axiolo-
gia, ontologia...
Regizorismul împarte filozofia astfel:
Esenţele paralogice
Ontogenie et co
Comgenie – haos-logos-cosmos
Regnologie şi ecosistem
Entropie şi anomie
Sistem şi asistem
Estruc – dinamica şi statica entică
Contribuţia oricui indirectă de fel până acum şi eventual directă de
acum încolo la parasistema registă a oricui.
Oricare este filozof fie şi cât de puţin.
Ideea contează.
Ideea sistemul sau lipsa lui salvează.
Unul e doi şi trei şi oricâţi vrei.

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 23/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Principiul suprem-etern-peren e 123.

Unu ca întreg absolut, pasiv, anomie şi logos incipit.
Doi ca acţiune, desfacere, lucrare,act şi reacţie, cosmos.
Trei ca interacţie, lucru, sistem, entropie, armonizare.
Triunghiul etern, dumnezeire.
Nu contează originalitatea cât penetrarea absolutului prin relativ,
nefacerii prin facere, necunoaşterii prin cunoaştere, nepăsării prin
voinţă...
Obsesiile filozofiei.
Etica, estetica, valoarea, cantitate-calitate, parte-întreg, relativ-
absolut, fiinţă-nefiinţă, divin-uman-universal...
Materie şi spirit, dar şi suflet cam luat laolată cu spiritul.
Regnitatea cam ignorată. Vezi şi sexualitatea ca parte de ontos.
Fiinţa umană nu e cea salvată. Care şi regnitate rezolvă.
A fi peste orice formă-ens stric entropic-bio-materială.
Aceea e valoarea salvată.
Comtitate. Omul peste fiinţă-fiinţare.
Comgenie. Viaţa de peste viaţă şi moarte.
Mersul pe sârmă. Prăpastia? În urmă!!
Nu contează ce şi nu contează. Contează ce ne an-trenează!!
A ne ţine pe scurtătură. Cu directivitate de regină-nebun-tură.
 
Nebunul rezolvă oblica.
Pionul bifează păşirea, etapizarea. Numai înainte.
Regele tot aşa dar omnidirecţional.
Calul bifează slalomizarea, semi-fractalul, buclarea...
Ar fi damele care sar...calul, nu chiar, hi!
Filozofia mişcărilor de şah şi alte jocuri în plan, spaţiu?...
Mişcarea ca rezolvare. Cu formele fixe din dotare. Dihotomie.
Calitatea poate depăşi calitatea? Ce asigură absolutul?
Dacă e infinită cantitatea, unde, de unde mai răz-bate calitatea?
Nu există infinit propriu-zis. Există indefinire.
Există redefinire. Nu există finit propriu-zis.
Nu putem găsi o cărămidă a materiei concrete, atomice.
Ori a materiei abstracte, mentale sau sentimentale.
Dar putem obţine un raport de aur între dimensional şi nondimen-
sional, între anomie şi orice, care să ne asigure rulaj-tangajul pe
apa, cursul indefinirii.
Şi dacă nu, nu! Care ar fi problema!!!???
 
Muzica
Inefabilul in-, com- , para-simţitor?
 
Genesis
Teogonie
Comgenie – ptt
Nefiinţa nu crează nimic ci toate. Ar trebui să se creeze pe sine. Dar
ea e nesinele. Dumnezeirea e inerţia atotcreatoare ca pasivitate. Ea

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 24/31

31.01.2023, 14:35 Dan

e rezistenţa – firul continuu, haosul. Curentul e logos. Ce se

produce, crează e mereu ontogenie, cosmos.
Fiinţele şi fiinţările crează (de) toate ca părţi de tot-nimic.
Bucla ce poate comtinuu a străbate cea rezistenţă zis pasivă e omul
salvat, re-fiinţa întrupată din chiar logos-haos re-dedus drept cos-
mos abia astfel unic-personal şi netransmisibil, hi!
Nu putem considera naşterea lumii drept creaţie sau evoluţie.
E aceeaşi eroare.
Dinspre tot, geneză, nu putem merge divin-absolut decât înapoi la
tot.
Dinspre ceva, evoluţie, nu putem merge decât spre altceva, mereu
înainte spre nicăieri.
Materia e infinită şi indestructibilă. Dumnezeirea e absolută şi atot-
puternică. Acelaşi lucru. Omul şi alt orice, oricine e undeva în, între.
Dar omul poate ajunge-deveni chintesenţa definirii-indefinirii dacă
va prelua toate frâiele dimensional-nondimensionalului, concret-
ab-stractului.
 
Idei de bază
Diogene – vieţile filozofilor
Musaios
Toate se nasc din unitate şi dispar tot acolo.
Anaxagora
Toate lucrurile au fost laolaltă şi apoi raţiunea le-a pus în
rânduială.
Egiptene idei
Materia este începutul lucrurilor. Apoi s-au despărţit patru
elemente. S-au format vieţuitoare. Soarele e zeu – Osiris. Luna-
zeiţă, Isis.
 
Zoroastru – închinător la stele
Pitagora
A inventat termenul filozofie. Şi-a spus sieşi filozof – primul.
Socrate
Introduce etica în domeniul filozofiei.
 
Filozofia la greci
După Diogene
Fizica, etica, dialectica
 
Orfism
Orfeu – trac fulgerat-ucis de Zeus
Participant la odiseea lui Ulise.
Orfismul consideră duală fiinţa umană. Uman-divină.
Corect registic spus – orice e parte relativă a întregului absolut.
Dacă se pune în balans activ masă-energie, vezi şi fuziunea la rece,
poate depăşi-împlini media, se poate nemuri.
Omul e divin-uman-universal de recuperat!

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 25/31

31.01.2023, 14:35 Dan

 
Perşi
Ahura Mazda – Zeus, binele, sau Ohrmazd.
Angra Mainyu – zeul răului sau Ahriman.
Zoroastrism, mazdeism
 
Eudaimonia – fericire – greek
Hegemonia – raţiunea conducătoare – v. stoicii
Nous – raţiune
 
Tales din Milet, oraş ionic – părintele materialismului grec
Dintre toate câte există, divinitatea este cea mai străveche, căci ea
este nenăscută.
Ce e greu? A se cunoaşte pe sine.
Timpul e cel mai înţelept căci le descoperă pe toate.
Cel mai iute e spiritul, căci el aleargă pretutindeni.
Cea mai tare e necesitatea căci ea domneşte peste toate.
Nosce te ipsum – Thales ot Milet.
Dar e de la Femonoia ? însă? Preluată de Chilon!
Mai sunt vreo cinci de Tales mai cunoscuţi în vreme.
Chilon – nicioadată prea mult, toate la vremea lor.
Principiul măsurii ca pârghie de fel între mărimi ---- ptt v.
 
Orientarea filozofică
Idealism şi materialism
Abstract şi concret
Transcendent şi imanent.
La mijloc şi peste însă e de pus armonizatorul afect!!!
Împreună făcând trinomul ego, entitate.
Minte-trup-inimă! Monstru? Hi!
Spiritual-raţional, bio-material şi afectiv-sentimental-
temperamental.
 
Bâtlan Atlantis – batlant
 
Plus cu minus
Numai câştig
Răcoros şi cu ce mă frig
Numic nu ne iartă
De adaus la soartă
 
Sunt prostelile chiar negative şi futile?
Sunt utilele doar pozitive?
Aiurea!
Totul e între!
Nebuneala nărăvelii nu dă pozitiv?
Interactiv nu asigură integrativ?
Putem scrie şi de la dreapta la stânga.

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 26/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Ce e întreg tot e la ceva parte.

Asistemicitate nu se poate?
Toate ar fi cărămidă. O casă să le cuprindă.
Numai întregul absolut de bazalt ori de lut?
Sau de-din ce? Poate din nece!?
 
Extratereştrii
Există sau nu
Cum arată
Dar mai ales cum se poartă, cum s-ar purta cu noi?
Sau cum deja ne tratează...
Până la urmă nici nu va conta. Sau prea puţin.
Când vom depăşi stringenţele dimensionale concret-abstracte.
Când vom fi...duhuri înalte. Fiinţe salvate.
Mai e mult până departe?
Ca de aici şi până acolo – spus-a nemuritorul Păcală.
O civilizaţie nepământeană chiar mult mai avansată ne-ar putea fi
fatală.
Cum au fost europenii pentru amerindieni. Cum suntem noi pentru
sistemul ecologic.
Cum suntem tot noi pentru chiar specia  noastră.
Cum ar arăta?
Nu musai umanoid. Carbonul nu e singura bază pentru fiinţe.
Fiinţele foarte evoluate îşi pot restrânge partea strict bio-atomică
la mai puţin decât chiar o moleculă de atom propriu-zis.
Şi mai ales o pot ascunde în cute-nişe spaţio-tempo-modale spre a
o feri de distorsiuni ale continuumului, de găuri negre. Sau de altă
culoare? Sau de alte culoare ale materiei albe-negre?
Despre partea informaţională... Mai vedem, mai aşteptăm... Idei. Că
practic ne cam lipsesc nişte secole?... Numai?
 
Cărămida ultimă
De ce nu poate exista o diviziune ultimă a materiei.
E un nonsens.
Materia ca dumnezeire şi viceversa nu are început şi sfârşit.
Deci nici partiţie cu restul în contradicţie.
Materia nu e nici partinică nici omogenă. De asta este eternă.
Orice altceva se supune entropiei.
Materia ca tot absolut nu poate fi entropică.
Ar fi parte de altceva.
Dumnezeu nu există. Pentru că nu poate fi...aparte. oricârei creaţii
a sa.
Propriu-zis dumnezeu nu crează nimic. El ţine creaţia-cosmicul şi
increaţia-haosul ca logos. Fiind deci toate trei. El există pentru că
nu există. Logic!
Credinţa şi ateismul sunt perfect valabile numai împreună.
Dacă dumnezeu nu exista ar fi trebuit inventat – Voltaire.
Ori tocmai asta e misia ce ne-o dă...indirect.

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 27/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Să venim la dreapta lui.

Să ne salvăm. Şi de condiţie şi de in-, noncondiţie. Prin fuziunea
lor. La...rece.
Dumnezeu e mort. – Nietzsche.
Dumnezeu cu majusculă sau nu? Ambele sunt corecte. Dar şi mai
corect este termenul de dumnezeire. Dumnezeu cu majusculă e cel
religios, concept tot virtual, pentru că el este peste-sub orice
entita-te. Divin-itate, supranatură.
Numai omul poate deveni para-natură. Înglobând creaţie proprie cu
cea extern asimilată. Un fel de a spune.
Pentru că materia e una indiferent de natura sa, concret-afectiv-
abstractă.
Totul este în cuprinsul materiei-dumnezeirii. Nu există exterior.
Dar nici un ultim, ori primar interior.
Ideea cu începutul şi sfârşitul lucrurilor?
Un simplu fapt divers.
O dimensiune acolo în indefinire.
Dincolo de toate suntem noi, cei salvaţi. Inima dumnezeirii.
Isus după învingerea anticristului.
Iar dumnezeu sau Dumnezeu sunt eul noi.
De unde şi rostul majusculei egal cu cel al lipsei ei.
Dixit et fiat – eternitas recreat.
 
Deci ce suntem?
Cei salvaţi.
Suntem povestea care scrie realităţi – eroi şi fapte.
Mitologia e abia una din variante.
Realitatea numită univers – o tâlcuire. Poate un apendice, un
codicil la cartea legilor şi anomiei.
Să băgăm ștecherul realității în priza virtualului!
Până nu i se termină bateria numită entropie!
Suntem dumnezeu înviat-generat.
Noi îl salvăm-naştem pe dumnezeu.
Dumnezeu trebuia să moară... Adică să ieşim din ideea că e o
entita-te. Să putem înţelege că ne revine sarcina şi cinstea de a-l
genera, salva, creea.
Că el e mereu răstignit, nu doar o dată, spre a ne salva o prim-
ultimă dată.
Că toate ne sunt date dacă le ne-voim nouă create.
Şi nici restul nu ne e străin. Doar mai aproape-departe...puţin.
Suntem fraţi întru Hristos, cumva deja egali dumnezeirii.
Suntem parteneri nefiinţei în perspectiva recuperării noastre
laolaltă.
Cu ea şi cu orice fiinţă altă.
E stupid a spune dumnezeu a făcut... El fiind şi haos-materie pură,
şi cosmos, materie definită şi logos-legitate şi anomie. Nu poate fi
par-tajat între idee-lucrare. Fiat lux nu este o funcţie, un proces. Ci
numire în virtualitate.

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 28/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Geneza nu este un de-curs. Ci altă numire în virtualitate.

Para-definire.
Acel dumnezeu poate fi un simplu zeu.
Dumnezeu nu e anume ceva-cineva. Nu i se poate atribui nimic
anu-me, decât toate-orice.
A vorbi despre dumnezeu e superfluu. Şi cel mai adesea
găunoşenie, logoree.
Dacă dumnezeu a creat universul ce e mai departe?
Altul paralel?
Există orice şi totul.
Ceea ce nu poate, nu are de ce să fie condiţionat. Nici spontan.
Punct şi de la capăt – înseamnă o buclă tip Moebius.
Un string absolut şi oricâte mai mici.
Pe o linie dreaptă se pot duce oricâte puncte.
Dacă legile determinării pot fi obturate de cele ale indeterminării,
de ce ar fi trebuit să le inventeze-creeze cineva-ceva?
Nu e clar că ele se nasc ca teorie din chiar practică?
Oul sau găina?
Aici răspunsul s-a dat de mult. Aripatele au apărut din reptile.
Nu putem despărţi strict concretul de abstract. Punct.
 
Ce minimalist e universul cosmic!!
Ce complex e deja universul uman!
Ce vedem în zisa imensitate cosmică? Planete, stele et co?
Poate şi viaţă pe acolo. Atât.
Ce banal?!
Oricât de gigantic şi colosal.
O jucărie de Gargantua.
Omul a generat arta. Un multi-univers mult mai...indefinit.
Omul se va reinventa ca unitate divin-uman-universală.
Integrând regnurile, cosmosul, anomia.
Ca joc de sine. Jucător-minge-teren-arbitru.
Într-un campionat fără cupe.
El fiind Sfântul Graal.
Lumea lui fiind chivotul-biserica toată.
Trei înseamnă biserică, trialectică. Doi înseamnă dialog, dialectică,
alteritate, angelitate, sau şi contradicţie, dihotomie, diavol.
 
Nu dezamăgi – jigneşte-te singur!
Nu spera - îţi faci alte iluzii!
Fii indiferent, la orice aferent!
Orice defect e de efect. Orice normalitate e maximă banalitate.
Dacă tot mori, măcar cu clipa, şi să divorţezi, nu doar să te însori!
Soarbe fiece clipă – vei prinde vecia măcar de aripă!
Nu ce ai uşor guşti cu spor.
Ce faci lesne e trăire abia până la glezne.
Celibatul ereditar – iată culmea geneticii.
Filiaţia ontogenică – iaă cheia spiralei genetice.

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 29/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Endo-gamia – cuiul nemuririi în peretele bio-indefinirii!!!!!!!!!!!!!!!

Diapozitivele potrivite sunt cele chiar nimerite.
Oricât de absolut respecţi regula, excepţia se cere bifată, chit că e
o chestie relativă.
Absolutul e absolut şi pentru că nu neagă relativul.
Relativul este şi absolut.
Şi absolutul e relativ – la relativ!!
Soluţia absolută nu e indisolubilă sieşi decât drept alte soluţii.
Absolutul nu se poate topi în sine fiind şi nesinele şi orice sine.
Sinele care se poate cupla pe nesine devine com-sine.               
 
Nu e de reparat ceva nestricat.
Dacă ştim cum funcţionează nu mai sunt şanse de a-l repara.
Un lucru de nereparat e dres cu succes de cineva amator.
Nu repara (da)că poţi defecta!
Putem învăţa din greşeli – să facem altele!
 
Nu tot ce cade se strică.
Nu tot ce se strică se desface-sparge.
Nu tot ce se desface-sparge e bucăţi-cioburi.
Nu tot ce e bucăţi-cioburi e de ne-recuperat măcar ca piese de
muzeu , ca ghirlande?
 
Puse cap la cap lucrurile nu mai au nici cap nici coadă!!
Coada nu la cap trage, capul coada-şi contrage!
 
Şuşoteala vinde baloane sparte.
Zvonul gogoşi răcite împarte.
 
Tainele vii sunt floare la ureche pentru copii.
Tainele deconspirate sunt prost piratate.
 
Amorul e floare la ureche pentru fete.
Şi la butonieră pentru fante.  
 
Ideea ca sâmbure coace un sistem, fruct oferit.
Fructul comunizat ca ţuică e terminat.
Aburii târzii din nori varsă...alte erezii!!
 
Dacă frizerul te întreabă de lucrat la sprâncene nu înseamnă că eşti
metrosexual. Poate sugerează un bacşiş.  
 
Dacă trage concluzia se anunţă profunzimii diluţia.
Atenţia obosită la concluzii aleargă.
Cine gândeşte nu are nevoie de concluzii.
Cine intuieşte mai mult truisme nimereşte.
Gândirea spontană e cam găunoasă, are blocată nu doar o vană?
Gândirea prea analitică, de atâta sistem devine paralitică?

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 30/31

31.01.2023, 14:35 Dan

Orice e valabil dacă nu e urgent.

Numai ce trebuie deîndată nu se găseşte vreodată.
Dacă nu trebuie se poate.
Ce nu miroase e de la masca noastră de gaze cauză.
Ochelarii de cal nu te împiedică să mai şi ridici privirea.
 
Leneşul e constanta veciei.
Harnicul e frâna smulsă entropiei
 
 
 
Damian Luz   
 
 
Mixtum
Reflexiv
Umoristic
Retro-13
Deci 31
Ne-fatalistic
Ci...cristic
 
Fie și
Anto-logistic
Bombă
?!
 
 
Tezeu și Anteu
Se eseizând mereu
?
 
 

file:///C:/Users/dan/Desktop/eseu-tezeu 31.htm 31/31