Sunteți pe pagina 1din 100

Serie nouă

Anul XXIX
Nr. 1 – 2 (323 – 324)
ianuarie – februarie 2018
DIRECTOR:
Carmen-Veronica STEICIUC

REDACTOR-ŞEF:
Alexandru Ovidiu VINTILĂ Acest număr al revistei
este publicat cu sprijinul financiar
REDACTORI: al Consiliului Judeţean Suceava,
Sabina FÎNARU prin Programul de finanţare
Isabel VINTILĂ nerambursabilă în anul 2018.

COLEGIUL REDACŢIONAL:
Acad. Dimitrie VATAMANIUC
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU
Prof. univ. dr. Elena Brânduşa STEICIUC
Ion BELDEANU (Preşedinte de onoare al S.S.B.)
Nicolae CÂRLAN

COLABORATORI PERMANENŢI:
Revista este membră a Asociaţiei
Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ) Revistelor şi Imprimeriilor Literare
Liviu ANTONESEI (Iaşi) din România (A.R.I.E.L.).
Leo BUTNARU (Chişinău)
Al. CISTELECAN (Târgu Mureş) Număr ilustrat
Gheorghe GRIGURCU (Târgu Jiu) cu reproduceri după lucrări
Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti) ale artistului Răzvan Voiculescu.
Matei VIŞNIEC (Paris)
Paul EMOND (Bruxelles)

Redacţia şi administraţia:
Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - Suceava
E-mail: bucovina.literara@yahoo.com;
ovidius_vintila@yahoo.com.

Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:


Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4,
720035 Suceava.

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.


Manuscrisele trimise redacţiei nu se înapoiază.
Autograf Mihai Eminescu

Privesc oraºul-furnicar

Privesc oraºul-furnicar ­ Voinic el calcã din picior


Cu oameni mulþi ºi muri bizari, ªi tobe tare-n tact ei bat
Pe strade largi cu multe bolþi, ªi paºii sunã apãsat;
Cu câte-un chip l-a stradei colþ. Lucesc ºi armele în ºir,
ªi trec foind, râzând, vorbind, Frumos stindarde se deºir;
Mulþime de-oameni paºi grãbind Ei trec mereu,­tarra bumbum,­
Dar numai p-ici ºi pe colea ªi dup-un colþ dispar acum...
Merge unul de-a-nletelea, O fatã trece c-un profil
Cu ochii-n cer, pe ºuierate, Rotund ºi dulce de copil,
Þiindu-ºi mânile la spate. Un câne fuge spãriet.
S-aude clopot rãsunând, ªuier-un lotru de bãiet
Cu prapuri, cruci, icoani viind Într-o rãspântie uzatã
Preoþii lin ºi în veºtminte ªi-ntinde-un orb mâna uscatã,
Cântând a cãrþilor cuvinte. Hamalul trece încãrcat,
În urmã vin ca-ntr-un prohod ªi orologiile bat ­
Tineri, femei, copii, norod; Dar nimeni mai nu le ascultã
Dar nu-i prohod, sfinþire de-apã, De vorbã multã, lume multã.
Pe uliþi lumea sã nu-ncapã;
Se scurg încet,­tarra bumbum ­
Ostaºii vin în marº acum,
Naintea lor tambur-major:

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 1


Aforisme

„Dacă nu te poți feri


de banalitate”

Gheorghe GRIGURCU
Puterea sa rezidă în totala sa lipsă de pu- *
tere. Slăbiciunea absolută poate fascina ca și puterea Artiștii: negustori de răsfrîngeri, umbre și
absolută. ecouri, de materii care au pactizat cu neființa.
* *
Orice putere autentică e, în același timp, o Destinul poate fi socotit nu doar „forma ac-
cucerire și un sacrificiu (ultimul prin responsabili- celerată a timpului” (Jean Giraudoux), ci și, la fel de
tățile și, implicit, prin riscurile ce și le asumă). Cu cît bine, forma lui încetinită, pînă la sfîrșit imobilă, pe
e mai mare o putere, cu atît aspectul său sacrificial e care o putem contempla ca pe un obiect.
mai însemnat. Puterea lui Dumnezeu ar putea fi in- *
terpretată ca un sacrificiu maxim. Înfrîngerea e în sine o șansă de mîntuire.
* Măcar o circumstanță atenuantă a păcatului.
Morala nu are dreptul de-a închide ochii, *
de-a întoarce spatele, indiferent de pretexte. Se cu- Inchizitorii de ieri deveniți profesori de
vine ca ea să vadă totul spre a putea judeca totul. O morală, blînzi, catifelați, plini de mansuetudine și în-
morală cu obiect selectiv e deja un compromis. țelepciune, pedagogi amabili, fac parte în continuare
* din apocalipsă, precum una din supremele înșelă-
Orice pitoresc implică o doză de impuritate. ciuni.
* *
Glorioasa ignoranță sfidătoare, de la analfa- Mila nu poate fi decît absolută și urgentă. O
betismul lui Carol cel Mare la agramatismul lui Sal- milă amînată, negociată, relativizată e o anulare a sa.
vador Dali, care folosea, zice-se, în cele patru limbi *
în care scria, o „ortografie fonetică”. Cît de sfioasă e, Un caz grațios de mitologie fiziologică: ve-
în comparație, ignoranța, din rațiuni de cucernicie, chii chinezi explicau plînsul prin faptul că în craniul
recomandată de Sfîntul Francisc d’ Assisi! omului se află, precum într-un vas, apa care se varsă
* prin aplecarea capului.
Onestitatea funciară a durerii. *
* Dacă nu te poți feri de banalitate, prefă-te
Oportuniștii abili speculează mai puțin cel puțin că ți-e indiferentă. Avînd complexe în fața
minciuna ca atare, cît complexitatea adevărului, care ei, intimidîndu-te, riști să-i faci jocul.
fiind, după spusele lui Goethe, „un diamant ce nu *
strălucește doar pe o parte, ci pe un mare număr de Psihanalizate, calambururile ar reprezenta
laturi”, poate intra astfel în jocul minciunii. proiectele tale eșuate, pe care întîmplarea le-a îm-
* brîncit în grotesc și în deriziune. Din punct de ve-
Oricîte alibiuri justițiare și-ar aroga, cruzi- dere moral, sunt un pandant vesel al melancoliei
mea nu poate fi decît arbitrară. cotidiene.

2 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Jurnal comentat

Cărțile aruncate
la gunoi

Liviu Ioan STOICIU


Nu ducem lipsă de cărți — nu neapărat de cartea originală de literatură română de azi de proză
literatură originală (românești sau străine, traduse). și de eseu și critică e rar achiziționată, după criterii
Deși aud că avem una din cele mai slabe piețe de subiective și „pile” ale unor autori preferați pe plan
carte din Europa. Cele două târguri internaționale local) și aglomerează rafturile cu cărți didactice (și e
de carte de la București (Bookfest, din primăvară normal să fie așa, elevii și studenții sunt cititorii cei
și Gaudeamus, din toamnă) stau mărturie că apar mai numeroși, care nu ies din limitele manualului
cărți în prostie… Și te întrebi pentru cine, fiindcă școlar sau cursului studențesc). Bibliotecile școlare
nu prea mai sunt cumpărători de carte, nu prea mai de la țară au fost închise (un post de bibliotecar nu
sunt cititori. La numărul de cititori, la fel, suntem se justifică; în comunele mari un profesor are supli-
pe ultimele locuri cică în Europa. Deși școala e obli- mentar și postul de bibliotecar), bibliotecile din sate
gatorie și în România. Până la Revoluție tirajele căr- nu mai funcționează… Până la Revoluție, autorii
ților de versuri (repet, de versuri) depășeau zecile români se iluzionau că le rămâne cartea pe un raft
de mii (la poeții de succes depășeau sute de mii), de bibliotecă, azi nici Biblioteca Națională a Româ-
asta înseamnă că ele aveau cumpărători și cititori, niei nu mai preia titlurile tuturor aparițiilor (degea-
nu mai vorbesc de cărțile de proză, la care trebuia ba e o lege a depozitului legal, tipografiile și edituri-
să stai la cozi interminabile să le cumperi sau să dai le trimit cărțile apărute selectiv, dacă le trimit, nu-i
ciubuc mare vânzătoarei să faci rost de ele. Sigur, controlează nimeni). Din păcate, cărțile originale
explozia televiziunilor alternative și apoi a interne- românești nu mai stau nici în bibliotecile personale
tului de azi a îndepărtat și românul de carte (fie ea — care nu mai sunt la modă (sunt și scriitori care
de hârtie sau în format pdf), are cu ce altceva să au renunțat la ele, „fiindcă sunt un depozit de praf ”,
piardă timpul. Au mai rămas cititorii profesioniști având alergie la praf; le-au donat în cel mai bun caz
(critici, scriitori în general sau profesori de română bibliotecilor județene sau municipale), rar mai vezi
care se respectă) sau elevii și studenții… Aud, de la în casa unui tânăr o bibliotecă. Încet-încet scriitorii
Revoluție încoace, că se aruncă la gunoi biblioteci români s-au resemnat cu această situație, cu tiraje
întregi (unele, cu cărți de mare valoare bibliofilă) minuscule, cărți pe care autorii înșiși le cumpără și
ale celor decedați sau că sunt recuperate de vânză- le dăruiesc. A mai rămas o mână de nostalgici care
tori ambulanți (care expun cărțile pe trotuar, în aer cumpără cărți și… citesc. Scriitorul român a ajuns
liber; rar sunt cumpărători), puține din ele ajung la să-i mulțumească unui cititor (avizat sau nu, critic
anticariate (care le vând pe nimic; dar și așa nu le profesionist sau necunoscut) că-l citește. Nu mai e
cumpără nimeni, anticarii nu mai au unde să le de- nici o speranță să se întoarcă românul la lectura de
poziteze). Pe de altă parte, bibliotecile publice mari cărți, îi ajung televiziunea și internetul. Cu excepția
se bazează pe fondul de carte rămas până la Revolu- de rigoare, a scriitorului de succes — el mai e cum-
ție, achizițiile de carte nouă exclud cartea originală părat și citit, cât de cât. Personal, sunt dezolat, limba
de versuri, de regulă (să dau doar exemplu ei; dar și română va muri și pe mâna acestor cărți necitite,

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 3


Jurnal comentat

aruncate la gunoi. gleză și franceză sunt disponibile pentru vizitatorii


Și totuși. A fost reconfortant să citesc o bilingvi. Biblioteca se află într-un spațiu dezafectat
știre, în 18 ianuarie 2018, sosită din Turcia, țară cu care aparținea firmei de Salubritate. Cu o fațadă de
premiat Nobel pentru literatură în 2006 (Orhan Pa- cărămidă și coridoare lungi, spațiul era ideal pentru
muk): „Gunoierii turci au deschis o bibliotecă cu bibliotecă. Cărțile pot fi împrumutate timp de două
cărțile aruncate de alții”… O redau ca pe o curio- săptămâni, perioadă care poate fi prelungită, dacă
zitate, cu amănunte neimportante, dar care merită este nevoie. „Pe de o parte, erau cei care lăsau aces-
semnalate. Potrivit unui reportaj CNN, gunoierii te cărți pe străzi. Pe de altă parte, alții aveau nevoie
din capitala Turciei au deschis o bibliotecă publică de ele, le căutau“, spune Tasdelen. Colecția s-a mărit
alcătuită numai din cărți salvate din gunoaie, după atât de mult astfel încât acum cărțile salvate se îm-
ce au fost aruncate de foștii posesori. Biblioteca se prumută școlilor, programelor educaționale și chiar
află în cartierul Çankaya din Ankara și a fost înfiin- închisorilor. „Profesorii din satele de pe întreg teri-
țată după ce gunoierii au început să colecteze cărțile toriul Turciei ne cer cărți“, spune Tasdelen. De ase-
aruncate. Timp de luni de zile au adunat gunoierii menea, primăria a angajat un bibliotecar cu normă
cărțile aruncate, iar pe măsură ce colecția se mărea, întreagă pentru a avea grijă de bibliotecă. Deseori,
locuitorii din Ankara au început să doneze din căr- biblioteca este plină cu copiii angajaților Municipa-
țile lor. Inițial, cărțile puteau fi împrumutate doar de lității și cu elevi de la școlile din apropiere. Există de
angajații de la Salubritate și familiile acestora. Dar, asemenea o sală, unde se poate citi, dar se poate juca
odată ce colecția s-a mărit, iar interesul pentru bi- și șah. Biblioteca este foarte populară în rândul cicliș-
bliotecă a crescut în rândul comunității, biblioteca a tilor care trec prin zona din apropiere și fac o pauză
fost deschisă publicului în luna septembrie a anului pentru câteva pagini citite dintr-o carte și o ceașcă de
trecut. „Am început să vorbim despre ideea de a crea ceai. „Înainte îmi doream să am o bibliotecă la mine
o bibliotecă pornind de la aceste cărți. Și când toată acasă. Acum am o bibliotecă aici“, spune Serhat Bay-
lumea ne-a sprijinit, proiectul a luat naștere“, spune temur, gunoier în vârstă de 32 de ani (Cotidianul).
primarul din Çankaya, Alper Tasdelen. În prezent, Ce-ar mai fi de adăugat? Mă mir că și în Orientul
biblioteca are peste 6.000 de cărți, de la beletristică secular conservator se aruncă azi la gunoi cărțile
la literatură non-fiction. Există și un departament (islamul făcând din ele un capăt de țară).
de cărți și benzi desenate pentru copii, dar și un de-
partament cu lucrări științifice. Cărțile în limbile en- 30 ianuarie 2018. BV

4 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Cadran

Cel de-al optulea

Paul EMOND
Autor dramatic, romancier, eseist, Paul întrebare excelentă, a spus al doilea.
Emond este una dintre cele mai emblematice figuri O întrebare cu adevărat excelentă, a spus al treilea.
ale literaturii belgiene contemporane. Autor al unor O întrebare perfect excelentă, a spus al patrulea.
romane care i-au atras aprecierea unanimă (La dan- Mai mult decât perfect, a spus al cincilea.
se du fumiste, 1979), a peste douăzeci de piese de Pentru că termenul „excelent” este slab, a spus al șa-
teatru, jucate în diverse tări ale lumii (în România selea.
i-au fost traduse și reprezentate cinci piese), Paul Chiar un cuvânt prea slab, a spus al șaptelea.
Emond este marcat în creația sa de autori precum Numai eu n-am zis nimic și toți șapte s-au uitat la
Kafka sau Kundera, pe care i-a descoperit în urma mine.
unui stagiu în Cehoslovacia anilor ’70. Tu n-ai spus nimic, a rostit primul.
Intens ludic, pasionat de forța limbajului, N-ai spus chiar nimic, a rostit al doilea.
autorul belgian transmite prin creația sa un interes Chiar nimic nimic, a rostit al treilea.
aparte pentru condiția umană, pentru raportul din- Nici măcar un cuvințel, a rostit al patrulea.
tre artă și existență. Prezentăm în traducere textul Le Nici măcar un amărât de cuvințel, a rostit al cincilea.
Huitième/Cel de-al optulea, destinat de Paul Emond Tăcerea ta este elocventă, a rostit al șaselea.
revistei Bucovina literară, căreia autorul i-a promis Tăcerea ta ne arată că tu vei fi folosit ca figurant, a
o colaborare constantă. (prezentare și traducere de rostit al șaptelea.
Elena-Brândușa Steiciuc) Era așezat la stânga mea și, dintr-o dată, mi-a dat
drumul la mână.
Iar primul, care era la dreapta, și-a luat mâna de pe
Erau șapte, trebuiau să fie opt. mâna mea.
Hei, tu, cel ce vii de departe, hai cu noi să fii al Apoi toți șapte m-au privit fix.
optulea ! mi-a strigat primul, când am ajuns acolo. Fiindcă ești figurantul, a spus al doilea, așează-te în
Ce trebuie să fac ? am întrebat. centru.
N-ai absolut nimic de făcut, doar să fii al optulea, În centrul cercului, a zis al treilea.
mi-a răspuns numărul doi. Exact în centru, a zis al patrulea.
Toți șapte se uitau la mine cu atâta dorință în ochi Ce mai aștepți ? a zis al cincilea.
încât am zis : fie, dacă insistați și pentru că tot n-am Hai, mai repede !a zis al șaselea.
nimic de făcut, batem palma ! Fă ce ți se spune  ! a zis al șaptelea și m-a împins,
Ura, trăiască al optulea ! au strigat și săreau în sus de răutăcios.
bucurie, ba m-ar fi pupat, numai că mie nu-mi prea Și-atunci m-am ridicat și m-am așezat în centru.
place să fiu pupat. Și-atunci, toți s-au sculat în picioare și mi-au strigat :
Așadar, eram acolo toți opt, așezați în cerc și ne ți- figurant nenorocit ! figurant nenorocit ce ești ! figu-
neam de mână. rant nenorocit ce vii de departe !
Acum, că suntem opt, a spus cel dintâi, trebuie să Și-au aruncat în mine cu pietre mari, ascunse cu
aflăm care dintre noi va fi folosit ca figurant. Iată o grijă înainte ca eu să sosesc.

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 5


Polemos

Eminescologie
şi editologie

Adrian Dinu RACHIERU


S-a încetăţenit ideea că apariţia eminesco- rouţiu, Gh. Bulgăr, criticul şi-a propus să respecte
logiei, ca „disciplină singulară” în corpul ştiinţelor întocmai voinţa auctorială, confruntând migălos
culturale, e legată de articolul profetic al lui Titu truda atâtor editori. Cert, ediţia princeps, o carte
Maiorescu, Eminescu şi poeziile sale (1889). Alte rarisimă, poartă sigiliul maiorescian şi s-a năs-
voci, dimpotrivă, susţin că eminescologia (ca şti- cut fără acordul autorului, devenind un disputat
inţă) se naşte tocmai din „refuzul ediţiei princeps”, „obiect de studiu”. Iată ce anunţa, însă, N. Geor-
ediţie care, întocmită de Titu Maiorescu dintr-un gescu, creionând un „scenariu probabil” al ediţiei
„sinţământ de datorie literară”, a stârnit, se ştie, nu- princeps: „Volumul se afla în tipografie la data limi-
meroase discuţii. E drept, acolo, Maiorescu schiţa- tă de 28 iunie 1883, când Eminescu este scos din
se „efigia lui Eminescu” iar celebra Prefaţă la ediţia viaţă publică”. Brusc, „paternitatea” maioresciană
d’întâi (decembrie 1883), reluată cu obstinaţie, s-a devine discutabilă, arhitectura septenară e anulată
impus drept „text canonic”. Un Eminescu „nepăsă- prin dispariţia unei coli editoriale, cartea ar fi avut o
tor de soarta lucrărilor sale”, chiar dacă, prin truda structură iniţiatică iar înlănţuirea textelor, prin de-
sa, limba română primea „o nouă viaţă” (cum scria, finitivarea Sumarului, ridică alte semne de întreba-
cu îndreptăţire, criticul), ieşea în lume cu acel prim re (ocultate, oricum nedezlegate) de vreme ce Ma-
volum de Poesii, „construit” de mentorul Junimii, iorescu însuşi, îndemnând pe Socec la tipărirea ei,
opac însă la ceea ce s-a numit „voinţa auctorială”. recunoaşte şi respectă în acea „colecţie” de poezii o
Dacă „refuzul” ediţiei princeps (de mare anume ordine, prestabilită, presupunem („aşa cum
succes, totuşi, provocând „uimirea” lui Socec), pro- sunt ordonate”). Intruziunile mentorului junimist
bată prin reacţiile altor editori, voind, negreşit, un (punctuaţie, ortografie) sunt indiscutabile; nu mai
alt Eminescu, a născut eminescologia, putem vorbi vorbim de corectură. Caragiale era limpede, amin-
de o eroare originară, afirma Theodor Codreanu, tind de „îndreptări, purgări, omisiuni”, ceea ce, din
Maiorescu însuşi comiţând apoi „o trădare”; nici unghi editologic, agravează fapta, potenţată şi prin
criticul, în celelalte ediţii de care s-a îngrijit (în to- prelungita indiferenţă a lui Maiorescu faţă de ma-
tal 11, cu variaţiuni), n-a mai respectat matricea, nuscrisele adăpostite în faimoasa ladă eminescia-
toată lumea considerând că „arhitectura” primei nă. Nemulţumit, poetul însuşi operase corecturi şi
ediţii este, indubitabil, opera mentorului Junimii. completări, asigura V. G. Morţun, doritor a oferi,
N. Georgescu nu pare a fi de acord cu această în- în 1888, o ediţie paralelă (care, ciudat, le ignoră).
dătinată teză. Întocmind „cu o migală de ceasor- În plus, solicitat de Maiorescu, Eminescu refuză
nicar” o ediţie critică synoptică, „noul benedictin”, intercalarea altor poeme, motivând că nu are poe-
„ştiind pe de rost opera şi epoca”, cum recunoştea zii noi, nepublicate. Interesant e că în Testamentul
N. Manolescu, pornea de la ipoteza că poetul, chiar unui eminescolog, P. Creţia îl recuză pe Eminescu în
din anii vienezi, şi-ar fi gândit îndelung Cartea. În chip de posibil editor. Obsedat de eufonia stilistică
plus, încercând a aşeza opera „în împrejurările ce şi de himera perfecţionismului, cuprins – o spune
au produs-o”, urmând linia Perpessicius, I. E. To- chiar poetul – „de-adânca sete a formelor perfec-

6 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Polemos

te” (v. Icoană şi privaz), un volum întocmit chiar de Maiorescu”, antiteza în discuţie fiind cea adamică
Eminescu ar fi „cu neputinţă de ştiut”. „Fiind cum (El / Ea), invitând la necurmat dialog, ca „temelie
era”, zice memorabil P. Creţia, poetul şi-ar fi sărăcit arheică” a Cărţii.
opera, îndreptând mereu, terorizat de aspectul de Însufleţind mediul cosmic cu „glasul pro-
„neterminat”, „alterându-i” proporţiile, amânând priilor gânduri”, poetul crescuse la şcoala roman-
şi respingând – rătăcit în propriu-i labirint – ideea tismului; ca romantic „prin operă şi prin existenţă”,
tipăririi volumului. Şi Călinescu sesizase, analizând rămâne „cel mai cuprinzător suflet al românităţii”.
„tehnica exterioară”, sforţarea eminesciană de „a Dar ar fi o eroare (practicată, ce-i drept, lungă vre-
pili cristalul”, apreciind, cu deosebire, poeticitatea me) a-l înghesui în formula-standard. Din stratul
postumelor, acea poezie în stare genuină. Adică, romantic, cu numeroase izvoare şi afinităţi, creaţia
„şchiopenia” versului, fraza „slobodă”, faţă de com- eminesciană s-a deschis etapei fiinţiale. Filosofia
punerile muncite, revăzute obsesiv, oricum „prea eminesciană, hrănită de lecturi întinse, interpretate
lăcuite”. Eminescu, conchide criticul, dorea „a cris- apăsat-personal, însufleţeşte poezia; însăşi natura
taliza ideea cât mai aproape de momentul genetic”. se desfăşoară ca fiinţă metafizică şi geneza gândirii
Fără voia poetului, prin grija lui Maio- poetice, observa Eugen Todoran, în „unitate laten-
rescu, volumul a apărut, totuşi, iscând şi întreţi- tă” cu meditaţia filosofică, reverberează cosmic, in-
nând alte jocuri enigmistice. Bunăoară, Dan Toma timizând pasional, sub pecetea melancoliei, gama
Dulciu sesiza în grafica volumului „elemente subti- suferinţei „dureros de dulce”, testând limitele fiin-
le”, relansând chestiunea „ediţiei princeps” pe masa ţiale.
de lucru a eminescologilor. Mai mult, coperta I Ca „părinte” al limbii în formare, Emi-
propune o criptogramă, unii bănuind că acea grafi- nescu a amprentat sensibilitatea românească. Din-
că florală ar „ascunde” numele încifrat al Veronicăi colo de epidemia epigonismelor, de ecoul omagial,
Micle. Dar grafica, spune răspicat Dan Toma Dul- rămâne de văzut care ar fi efectul real, revalorizant,
ciu, nu este originală, tipografii de la Socec, vădind al infiltraţiilor eminescianismului, cu înrâuriri şi
rafinament, fără a borda textele, preiau „stilul ve- răsfrângeri asimilate şi aplicaţii deviant-creatoare
neţian”, cu vădite simboluri criptice. Dealtminteri, (epoci, personalităţi, opere), abandonând eticheta,
Dan Toma Dulciu încercase să desluşească, într-un aplicată ironic-depreciativ, de „educator” romanţi-
volum distinct, „misterele gravurilor ediţiei Maio- os al naţiei. Eminescologia rămâne locul de întâlni-
rescu” (Editura Universitară, Bucureşti, 2008). E re al unor cercetători pasionaţi, nicidecum o insti-
de presupus că iconografia nu respectă, în adec- tuţie naţională, cum visa Pompiliu Constantinescu.
vare, o „schemă logică” de distribuţie a poeziilor, Acea catedră Eminescu (v. RFR, nr. 11/1940) la care
ci urmează, mai degrabă, o necesară diversitate de se gândea criticul, fără a o restrânge la „un capitol
estetică grafică, poate chiar sub control maiores- de buget”, rămâne încă un vis şi confirmă impasul
cian. În acest caz, evident că simbolurile criptice instituţional în care ne zbatem, în pofida entuzias-
(presupuse), aura enigmatică (întreţinută) s-ar fi melor afişate zgomotos-festivist. Iar în „cercul fer-
lovit de cerbicia lui Maiorescu, criticul respingând mecat al eminescologiei” vom întâlni studii autori-
categoric „prezenţa” (ascunsă) a numelui Veroni- zate, rod al unor admirabile strădanii, dar şi „vorbe
căi Micle pe copertă. Care, însă, nu putea lipsi în de clacă”, risipite de nechemaţi.
„ţesătura copertei” (Cartea ideală), crede Theodor Reamintim că N. Georgescu, cercetând
Codreanu, poetul mărturisind că are „trei izvoară”, sistematic întregul operei, are meritul (uriaş!) de
de unde îşi culege mintea (v. Cărţile, 1876). Lângă a fi pledat, în dipticul Eminescu şi editorii săi (Ed.
„divinul brit” („prieten blând al sufletului”), lângă Floare albastră, 2000), pentru a fi respectată „voinţa
înţeleptul care dezleagă „problema morţii” (Scho- poetului”. Dar, recunoştea prob că primul care a su-
penhauer, evident) poetul invoca „un alt maestru”, pus unui examen minuţios – prin lecţiuni acribioa-
pe care nu-l spune „nimănuie”: „Şi-apoi mai am se – punctuaţia poeziilor eminesciene, cel care „a
cu totul pentru mine / Un alt maestru, care viu mă deschis calea” a fost uitatul I. E. Torouţiu. Învăţatul
ţine...” Este, categoric, Ea, cea care îl învaţă „mult bucovinean, născut la Solca, în 1888, a dovedit vred-
mai mult”, conchide Theodor Codreanu, chiar dacă nicia unui „Hurmuzachi literar” şi a fost, în epocă,
poetul, precaut, îi ascunde identitatea: „Nici – el o autoritate. Ultimul director interbelic al Convor-
nu vrea decât să-mi şadă-n braţă”. Doar forţând birilor literare (ianuarie 1938 – martie 1944), misi-
demonstraţia, putem crede că (în 1876?) desluşim une încredinţată de Al. Tzigara-Samurcaş, membru
aici chipul Veronicăi. N. Georgescu are, din nou, corespondent al Academiei Române (din 1936), a
dreptate atunci când scrie că editorii, de după Ma- deschis un uriaş şantier, provocat, se pare, de cartea
iorescu, „vor un alt Eminescu decât cel al ediţiei lui D. R. Mazilu (o ediţie omagială M. Eminescu

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 7


Polemos

/ Poezii şi variante, 1940), „o lucrare ratată”, zicea (epistole semnalate de Lucian Chişu şi recuperate
ferm Torouţiu. Evident, N. Georgescu a preluat tot prin strădania lui N. Georgescu şi Doina Rizea),
ştafeta, repunând pe tapet chestiunea voinţei auc- Torouţiu, deşi recomandă „reţeta timpului scurt” şi
toriale, extinzând comparaţiile, cercetând ediţiile, „cruţarea substanţei fizice”, deşi nu pierde speranţa
supuse valului de reforme ortografice („târnăcopul unei reveniri şi nădăjduieşte în „renaşterea Ţării”,
ortografic”, după vorba celui, care întocmind şi ti- face calcule istorico-politice şi înţelege că, în noul
părind 13 volume din context comunizant,
seria de Studii şi docu- „se va retrage tot ce
mente literare [I – XIII, nu-i pe linie”. Era „o
1931-1936], aducea epocă de nesiguranţă”,
o ofrandă „zeilor pă- scria la 22 octombrie
mânteni ai literaturii 1947, urma o crucifi-
româneşti”). Polemist care colectivă. Totuşi,
de temut, Torouţiu nă- încovoiat de greutăţile
dăjduia a oferi, în 1949, financiare, rezistând
cu prilejul centenaru- „ca frunza pe apă”, în-
lui naşterii poetului (!), ţelegând că soluţia ar
Exegesa eminesciană. fi să se dea „de bună-
Poeziile antume din voie la fund” (ca „lest
punct de vedere filolo- inutil”), Torouţiu nu
gic, invocând, într-o va abandona „tema
scrisoare către Perpes- spirituală”; o va ter-
sicius, ajutorul filologic, mina, dă asigurări, în
adică restabilind textul decembrie 1947, „din
antumelor („restituirea topor” şi cere să nu-l
caracterului hotărât de uităm pe Eminescu,
poet”). Fiindcă, obser- veghind la „contactul
vase Torouţiu, formulând numeroase reproşuri la sufletesc” cu marele poet. Din păcate, împrejură-
adresa editorilor (manevrând criterii personale), se rile politice „tulburi” şi-au cerut tributul şi arhiva
cuvenea să intervenim, în sens reparatoriu, defini- sa a fost confiscată (în 1953), an în care familia To-
tiv, „la fixarea cuvântului, care de la ediţie la ediţie rouţiu, sub povara acestei lovituri, a părăsit aceas-
se schimbă ca nisipul în pustie”. Din păcate, „tot tă lume. Vânătoarea erorilor de lecţiune, trudnică,
ce avem” se rezumă la doctele articole publicate în negreşit, a fost înţeleasă de unii drept ocupaţie de
Convorbiri, N. Georgescu şi Doina Rizea oferind, „bieţi copişti”; aşa se pronunţase, hotărât, Pompi-
în 2002, un pios gest restitutiv (v. I. E. Torouţiu, liu Constantinescu, de pildă, asupra lui Torouţiu şi
Exegeza eminesciană, Editura Floare albastră). Bi- Murăraşu, nefiind scutit, nici el, de ploaia repro-
neînţeles, Torouţiu visa, pe această bază, la o ediţie şurilor nedrepte (un cronicar exact, fără imagina-
completă şi critică, îndemnând la o fructuoasă co- ţie şi fără acces la metafizică, crezând că disciplina
operaţie intelectuală şi blamând ideea lui Pompiliu criticii literare a fost „creaţia foiletoniştilor” etc.).
Constantinescu, „nefastă”, zicea, cel care propusese Dar o critică mare, de sinteză, va deveni posibilă
înfiinţarea unei catedre Eminescu. N-a scăpat tiru- pe terenul eminescologiei odată cu petulanţa lui
lui critic nici G. Călinescu, amendat pentru zelul G. Călinescu, un romantic turbulent, spectaculos,
compilativ, trecând sub tăcere numele contribua- convins că „puţină mitologie” nu strică. Or, expe-
bililor. În replică, deşi reproba „strâmbătura de su- rienţa eminesciană a redefinit poezia românească,
ficienţă a unui aşa-zis specialist”, Călinescu a ţinut fiind – deopotrivă – gest întemeietor şi înnoire
cont (tacit) de observaţiile lui Torouţiu, încât edi- revoluţionară. Poetul, spunea germanistul Torou-
ţiile ulterioare se îndepărtează „de prima imagine” ţiu, n-a fost „fabricant de asimilări” şi s-ar cuve-
(1932), constata N. Georgescu. În plus, legea tăcerii ni acum, la scurgerea atâtor ani de la dispariţia sa,
l-a urmărit pe Torouţiu, ignorat şi în Bibliografia măcar bucovinenii să-şi amintească de contribuţi-
întocmită de Şerban Cioculescu (1976). unile sale (vai, adevăruri „moarte”), necesar a fi vi-
Exegeza eminesciană ar fi fost „tema spi- vificate. Dar la noi, observa caustic Pompiliu Con-
rituală”, nepărăsită, proiect urmat cu o credinţă stantinescu, „memoria faptelor de cultură e foarte
fermă, în pofida vremurilor de restrişte şi izbelişte. scurtă”.
În scrisorile către Perpessicius, un amic „încercat” După ediţia Maiorescu, fixând, tipologic,

8 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Polemos

o primă imagine a poetului, o ediţie „norocoasă”, D. Murăraşu gândise o ediţie enciclope-


clasicizată, de largă circulaţie, influenţând – şi prin dică, ca „instrument de lucru”, cum citim în Cu-
prestigiul alcătuitorului – răspândirea poeziei emi- vânt de lămurire; se voia un recuperator, cercetând
nesciene, ediţia Perpessicius, folosind metoda orga- opera poetică „în desfăşurarea ei în timp”, oferind
nică, restaura, în acel timp, prin scrupul şi caznă, bogate comentarii adiacente, ulterior transferate în
acordul cu textul autentic, îndreptând grosolane Comentarii eminesciene (EPL, 1967), posibile mi-
erori de lecţiune. Strădaniile care au urmat, lărgind cromonografii (sesizase N. Mecu), „statornic folo-
frontul eminescologilor, vin să confirme, aşa cum sitoare”, cum îşi dorea însuşi D. Murăraşu. Cu cer-
demult nota Pompiliu Constantinescu (RFR, nr. cetări latiniste în tinereţe, interesat de clasicismul
4/1940), că manuscrisele eminesciene oferă un ate- greco-latin (a şi tradus din Lucretiu şi Vergiliu),
lier „viu de lucru”. Rămâne mereu actual îndemnul acribios şi erudit, evidenţiind „o evoluţie şi o conti-
de a ne adresa operei, chestionând-o, fără putinţa nuitate de preocupări” în scrisul eminescian, a mi-
istovirii. zat pe organicitatea creaţiei, antumele şi postumele
E drept, Torouţiu însuşi, doritor a înde- comunicând. Cu Naţionalismul lui Eminescu (1932,
părta „urmele intervenţioniştilor”, recunoştea că, doctorat valorificat în acelaşi an) pledează pentru
după „lovitura de trăsnet” din vara anului 1883, naţionalismul-emoţie, „de mare nobleţe”, identifi-
Eminescu a rămas „fără stăpân”. Urmează, aşadar, cându-i formele: entuziast, criticist, cultural. Por-
să ne adresăm manuscriptelor, scotocind arhivele, nind de la premisa că ceea ce a asimilat Eminescu
cercetând stăruitor „fluxul şi refluxul variantelor”, până la sfârşitul anului 1874 „i-a rămas fundamen-
cum recomanda Perpessicius. Cu viză maiorescia- tal în formaţia lui de poet”, D. Murăraşu şi-a dorit
nă, activând „instinctul logic”, Luceafărul, de pildă, o monografie specială, în acest scop trudind o via-
conserva o imagine prestabilită; poetul ar fi aşa cum ţă; de la datarea fiecărei scrieri, propunând „retu-
l-a definit tipologic mentorul junimist, el însuşi un şări în cronologizare” faţă de ediţia Perpessiciu la
critic-strateg de verdicte generale: impersonal, un cercetarea vieţii intime a spiritului eminescian în
geniu transcendent, de neatins, neînţeles, sortit ne- vederea „lămuririi personalităţii”, inclusiv din per-
fericirii. Încăpută pe „mâinile ferme” ale lui Titu spectiva culegătorului de folclor şi a creatorului pe
Maiorescu, imaginea a fost greu de clintit. Chiar baza literaturii populare (v. Literatura populară, Ed.
dacă, în epocă, Gherea, pe temeiul criticii „ştiinţi- Minerva, 1977). Totul în vederea acumulării unor
fice”, a vorbit despre o personalitate conflictuală, în „informaţii sigure, corecte şi controlabile”; din pă-
dezacord cu lumea şi cu sine, un idealist şi o victi- cate, Mihai Eminescu. Viaţa şi opera (1983), depar-
mă, suportând şirul unor dezamăgiri, fără a agonisi te de a fi titlul de vârf, rezumă didactic-impersonal,
ceva. Cum Maiorescu avea mistica definitivului, a respectuos cu documentul, respingând hotărât me-
operei rotunde, dezinteresul pentru manuscrise- toda călinesciană. G. Călinescu va fi „pedepsit” şi
le eminesciene, nefiind curios să scotocească prin în Istoria literaturii române (1940), reproşându-i-se
faimoasa ladă, pare explicabil; nicidecum scuzabil. „senzualismul fără de frâu”.
Dealtminteri, şi Ibrăileanu, reamintim, dezavua,
taxând ca împietate, dezvăluirile „materialului de *
atelier”. În repetate rânduri, N. Georgescu a lăudat
Editologia a cunoscut, în cazul lui Emi- nucleul bucovinean al eminescologiei actuale, con-
nescu, variate rezolvări. Soluţia Perpessicius (el în- siderând că acest documentarism aduce, prin vocile
suşi o instituţie!) era cronologică, ca şi cea a lui D. lui D. Vatamaniuc, I. Filipciuc, George Muntean,
Murăraşu, recent reeditată1, mizând pe „învârsta- N. Cârlan etc., un „mesaj propriu”. Alţii, înaintea
rea” antumelor şi postumelor. Adică o nouă organi- lor, au trudit cu aceeaşi devoţiune. Vom aminti, în
zare, meticulosul clasicist (ignorându-l, curios, pe primul rând, lecţiunile uitatului I.E. Torouţiu, pri-
G. Călinescu, considerat „un trişor”) livrând răb- mul care supunea unui examen acribios punctuaţia
dător comentarii probe, informate, stabilind – în poeziilor lui Eminescu. Studiile tipărite în Convor-
chip metodic – liniile de dezvoltare (geneză, surse, biri literare (al cărei director şi proprietar era) pre-
paralelisme). Urmărind cronologia spiritului liric găteau o dragă „temă spirituală”, promisa Exegesă
eminescian, „în desfăşurare”, dar şi alianţele spiri- Eminesciană, ca „dar bucovinean”. Iar emendaţiile
tuale, genealogia unor idei, indicând date verosi- sale (în 1941!), iscând lungi discuţii despre iobagiu,
mile, sensuri germinative şi vecinătăţi în premieră. despre virgulită („comatisare”, ca derivat nemţesc),
voiau să restabilească textele antume, aşa cum le
1
Mihai Eminescu, Opere (2 vol.), Ediţie critică de D. Mură- „hotârâse” poetul, condamnând intervenţionismul
raşu; Cuvânt înainte de Eugen Simion. Fundaţia Naţională şi respectând, neabătut, voinţa auctorială. Truda sa,
pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2017.

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 9


Polemos

cheltuită pe marginea ediţiilor Eminescu, a fost în- rală”2, a devenit un focar pe harta eminescologiei,
cununată de acelaşi infatigabil N. Georgescu. Trai- reunind bianual, sub egida Centrului Cultural Mi-
an Chelariu, tipărind în Glasul Bucovinei (18 iunie hai Eminescu, specialişti de frunte.
1939) articolul Eminescu şi generaţia tânără, con- După ’89, editologia eminesciană „capă-
trapunea „lampadoforilor guralivi” uriaşa cinste tă un aspect babilonic”, constata tot N. Georgescu.
sufletească a marelui poet, „unic creator de valori Contributori de toată mâna ostenesc patriotic întru
noi”. Şi lista, bineînţeles, se poate lungi. Parantetic, valorificarea editorială a genialului poet: se ia la în-
notăm că dezvelirea primului bust al lui Eminescu tâmplare, pirateria e în floare, nu se mai confruntă
în mediul rural se petrecea la Dumbrăveni, în 14/27 ediţiile, fiind evitată, bineînţeles, raportarea la edi-
iulie 1902, „comanditarul” (scria Deşteptarea din ţia-etalon a Academiei. Instalat în centrul iradiant
Cernăuţi) fiind Leon Ghica (Ghika), mare „iubitor al canonului, exigentul şi chinuitul Eminescu obli-
de arte”. Evenimentul s-a bucurat de ample rever- gă la „o lectură gânditoare”, cum recomanda Eugen
beraţii în presa bucovineană, un Constantin Bera- Simion, creând, nota concluziv Theodor Codreanu,
riu (C.B.), evocând tot în Deşteptarea (21 iulie / 3 sub cupola „romantismului atoatecuprinzător”.
august) acea „serbare literară”, întinsă pe durata a Etatizat, ritualizat, confiscat sau deformat, inco-
trei zile. Iar însemnările lui Victoriu Morariu între- modul poet a fost, în timp, „ţinta” unor merituoase
gesc tabloul. Pe placa acelui bust (dispărut, supor- colective de cercetare, dispărute după ce misiunea
tând o istorie tenebroasă) realizat de O. Späthe, se a fost îndeplinită. Din păcate, eminescologia, ca
putea citi, fluturându-se, însă, o mândrie iluzorie: ştiinţă eponimă, „n-a prins rădăcini la noi”, nota
„Aice s-a născut Eminescu”! Lămuririle lui Nicolae mâhnit N. Georgescu; ea, lipsită de instituţiile afe-
Cârlan vin să spulbere asemenea „contribuţii” emi- rente, rămâne „o ştiinţă fantomatică”. Doar entu-
nescologice; controversele, fireşte, nu s-au stins, ziasmul şi competenţa unor exegeţi devotaţi, slu-
localnicii „agăţându-se” de o Psaltire frecvent invo- jind cu osârdie cauza, pe cont propriu, ţin în viaţă
cată şi de faptul (real!) că, prin 1834, tatăl poetului o disciplină respectabilă pe care netranzacţionalul
era căminar al moşiei Dumbrăvenilor. Dar, vorba Eminescu, purtând în viitorime „raza naţiunii”, o
lui Călinescu: „puţină mitologie nu strică” în cazul merită negreşit.
numelor emblematice. Azi, datorită unor oameni
de ispravă (primarul Ioan Pavăl, Mihai Chiriac, 2
Ca dovadă, printre altele, ediţia critică D. Murăraşu, a fost
părintele Jaba), Dumbrăveniul, „o comună cultu- reeditată cu sprijinul financiar al Primăriei comunei Dum-
brăveni.

10 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Reflux

Radu Cernătescu,
Antiparadisul lui Mihai
Eminescu. Eseuri
hermeneutice

Alexandru Ovidiu VINTILĂ


Radu Cernătescu, prin volumul apărut este chiar definiția filosofului. Întrebarea descă-
în 2016, la Editura Rafet, Antiparadisul lui Mihai tușează misterul și naturalizează trancendența în
Eminescu. Eseuri hermeneutice, se încrie în rândul om, dând asemeni pietrei filosofale teorii roditoare
celor care, într-o măsură sau alta, au făcut eforturi pe alte terenuri, neapărat poetice”.
pentru a clarifica apele înțelegerii operei și vieții De remarcat faptul că autorul acestei cărți
„omului deplin al culturii românești”. deschide piste de interpretare diverse, volumul pu-
Hermeneut aplicat, Radu Cernătescu, în tând fi cosiderat un reper real, o luare de poziție
volumul amintit, se dovedește a fi un cunoscător al fermă în ceea ce privește filosofia antisistem a lui
textelor semnate de Eminescu, pe care le analizează Eminescu, gândirea sa, convergentă în numeroa-
folosindu-se de un instrumentar de cercetare com- se puncte cu tradiția ocultă a Occidentului și care,
plex și, totodată, adecvat, demonstrând cu acuita- este limpede, nu a putut fi compatibilă cu instru-
te că propensiunea de substanță față de filosofie a mentarul esteticii sistemice, utilizat, spre exemplu,
marelui poet român explică mutația produsă de de Călinescu în analiza întreprinsă asupra operei
opera eminesciană nu doar în matricea stilistică a poetului național al românilor: „Tot ce a văzut cri-
creației, ci în însăși ontologia ei. Există, în opinia ticul din filosofia eminesciană este un spirit ana-
lui Radu Cernătescu, un celălalt Eminescu, filo- litic preocupat să-și ordoneze preluările ecletice:
soful care a tradus din Kant, a îmbrățișat anumite «Filosof este Eminescu, dar nu pentru atitudinea
idei ale lui Schopenhauer, l-a urmat pe Herder, l-a sa contemplativă a poeziilor, ci pentru veleitățile de
dezavuat pe Zimmermann și, nu în ultimă instan- metodă pe care i le descoperim în cugetări și care
ță, s-a arătat interesat de spiritism și ocultism, în- cimentează părțile speculative ale operei»”, afirmă
tregind astfel „imaginea creatorului total”. Autorul Geoge Călinescu, citat fiind de Radu Cernătescu.
cărții de față afirmă cât se poate de răspicat că Emi- Fiecare capitol al tomului include infor-
nescu, poetul, nu poate fi înțeles cu adevărat „fără mații și referințe bogate din literatura și filosofia
ascultarea celuilalt Eminescu, a filosofului”. europeană și nu numai, spre finalul fiecărei inter-
Radu Cernătescu arată că marele poet a venții autorul suprapunând anumite texte semnate
negat filosofia sistemică, fiind interesat de mister. de Eminescu pe teoriile aplicate anterior. Trebuie
Eminescu, potrivit autorului cărții, „[…] este pre- să spunem, în acest context, că fragmentele emi-
ocupat de misterul care rămâne în întrebări și pro- nesciene citate sunt puțin numeroase, însă bine
duce mirarea rațiunii. Căci a observa o dificultate alese, concludente pentru tezele propuse.
(difficultas) și a te mira în fața ei, spune Aristotel, Și încă un aspect, tonul polemic al cărții

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 11


Reflux

este evident de la primul eseu, În căutarea cuvân- aduce controversatul Dicționar moldovenesc-ro-
tului pierdut, și până la ultimul, Addenda la o ediție mân (autor: V. Stati, ediția a II-a, Chișinău, 2011,
Eminescu. p.18), singurul care reține (fără însă vreo explica-
Spre exemplu, în eseul care deschide ție etimologică) pentru cuvântul <moldovenesc>
cartea, Radu Cernătescu semnalează o dificulta- aiurit sensul de <tânguit, geamăt>. Este chiar sen-
te lexicală pe care emi- sul folosit de Eminescu
nescologii nu au rezol- într-un vers încărcat de
vat-o: „Există în poezia <vaier>, de <jale>, de
eminesciană Melancolie tânguire, poate cel mai
(1876) o dificultate lexi- trist din lirica eminesci-
cală în fața căreia emi- ană”. În ultimul text al to-
nescologii, atunci când mului în discuție, Radu
nu o trec sub tăcere, Cernătescu va analiza
ridică din umeri nepu- o carte, M. Eminescu,
tincioși. Este vorba de Poezii, Ediție adnota-
sintagma <un aiurit de tă, selecție, cronologie și
jale>, din care dicționa- note de Cătălin Cioabă,
rele au reușit să facă o București, Humanitas,
șaradă imposibil de di- 2014, despre care afirmă
gerat. Șăineanu o explică că ar fi vrut să nu vor-
în Dicționarul general bească: „Așadar, în vizi-
al limbii române (1896) unea editorului Cioabă,
drept <o aiureală pre- o minusculă bibliografie
lungită>, iar H. Tiktin o (nici 3 pagini) ar trebui
echivalează în al său Dic- să fie suficientă ca să pa-
ționar româno-german voazeze cu bune intenții
(1896) cu <un bocet ră- orice elipsă de trimite-
tăcit> (ein irrender Kla- re și să mascheze toate
gelaut). Ambele explica- ghilimelele pierdute pe
ții au fost contaminate de drum de adnotator. Iată
omofonia <(om) aiurit, o soluție care plasează
rătăcit>, care nu este aici decât un false friend. Din- din start <ediția Cioabă> departe de orice probita-
colo însă de înțelegerea modernă pentru <aiurit>, te academică. Nu mai vorbesc că tot acest ghiveci
a cărui etimologie toate dicționarele limbii române de <texte de sinteză a cercetării> altora ne este vân-
(DEX, DEE, DF etc.) o află în fr. ahurit, se află un dut ca <note de Cătălin Cioabă>, când Dl. Cioabă
alt sens, mult mai vechi, al acestui cuvânt, sens pe nu are decât meritul unui compilator harnic și, cel
care Eminescu ni-l semnalează prin sintagma <un mai adesea, amnezic în privința surselor și a prelu-
aiurit de jale>”. Concluzia la care ajunge autorul ărilor lui”.
tomului este următoarea: „Prin mediile greco-ca- În fine, un plus pentru volumul lui Radu
tolice, <aiurit> a ajuns și în Bucovina, unde și-a Cernătescu, Antiparadisul lui Mihai Eminescu. Ese-
păstrat sensul inițial, de <cântare a lui Aius>. Cu uri hermeneutice, este și Bibliografia selectivă plasa-
timpul, troparul a devenit sinonim cu o <litanie, tă de autor în ultimele file ale cărții.
jelanie> de neînțeles, așa cum trebuie să fi fost per- Una peste alta, tomul este unul convin-
ceput Aius sanctus de membrii diecezelor romane gător, argumentat, precis, instrumentarul teoretic
și greco-catolice. Dovada că în Bucovina a rezistat este utilizat eficient, contribuția adusă eminescolo-
acest altfel de înțeles pentru modernul <aiurit> o giei fiind una de neocolit.

12 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Poesis

În faţa ferestrei

Marcel MUREŞEANU
Înţeleptul Narcis era april
cunoaşteţi zumzetul acestei forţe
Umanizarea expresiei apoi filmările suprapuse
limpezea încet opacitatea oglinzii de pe suprafaţa lemnului negru,
din grosul vorbelor un praf înecăcios ameţitoare, până când am văzut în colţul de sus
se ridica până-n dreptul ochilor, (cel drept!)
ca un meninge muzica ploii, scris mare 15 septembrie 1935.
ca o apărătoare de noroi. Atunci să fi avut loc
Apoi din nou raci mici prima inscripţie?
trăgând înapoi cu dragoste Dădusem drumul copiilor
râul golisem lumea de sunete
între negrele coapse ale uitării. şi încet se evapora şi mirosul stătut
al micilor fiinţe
şi-al cărăbuşilor spintecaţi de vii.
Martie Stăteam acum singuri
se dedică lui Dafin în încăperea aceea
intrată-n rezonanţă cu timpul
Fiul meu nu mănâncă linte şi bob, simţind cum se desprind
fiind sensibil ca un tânăr microb. plăcile tectonice în străfunduri
Umbra lui despicată în două la subsuori cum lunecă asurzitor peste prag
pare de pe-o planetă cu doi sori. pietrele râului
Umbletul lui ca un ritm de gazel care treceau de abia bănuit
aminteşte de-o instanţă de-apel! prin faţa ferestrei!
Primăvara el pune răsad în pământ
cu un deget de aur şi cu unul de-argint.
Inscripţie pe ora de veghe

În faţa ferestrei Într-o carte nu trebuie să fie


decât un singur poem de dragoste;
În vreme ce el ştergea cu buretele tabla un poem scurt.
în memorie mi-a apărut însăşi memoria, Ca o stea în şase colţuri,
subţire, ca un fir viu, în inima căruia
Să se află, rece, Oglinda.

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 13


Poesis

El va putea astfel trece poate un vultur.”


din mână în mână Stăm aşa, ochi în ochi,
fără a fi atins de gingaşele degete fascinaţi de forţa care se adună
ale cenuşii. în spatele săgeţii.

Solstiţiu de fruct Subiect interzis

Sânge de piersică pe mâinile tale Ce fac morţii în noaptea de Anul Nou?


sâmburele aruncat lângă banca din parc Ai să vezi, zice floarea mea de pe fereastră
ca un schelet de mic animal sarmatic. nemişcându-se,
Ce va creşte din el? aruncându-şi aburul
Până atunci lichidul dulce al fructului în încăperea caldă
îţi umple de aromă gura, în care se aude cum fierb racii roşii
curge lin pe bărbie. şi cum torc pisicile-parce lângă sobă.
Narcotic. Lacrimă pe obrazul irealului. Ai să vezi, zice ea colindătorului
îmbătrânit în prag,
ale cărui vorbe nu se mai desluşesc.
Studiu Ai să vezi.

Ei bat mereu la uşă


ea nu deschide. Lirică
Imediat se naşte o relaţie,
o articulaţie nouă. Veşti de la Euterpe:
Să fie cea dintre vânător şi pradă? „Amiaza domoală m-a prins în braţele slujitorului
Cea dintre bărbat şi femeie? tânăr.
Ei foşgăie încă dincolo de uşă, zgârie! A lui sunt.
Nu pot intra fără voia ei. Acoperită numai cu umbra măslinului, visez.
Ea nu este nevoită să deschidă. Cu sângele de rodie pare pătată lumina.
Ea nu şie cine sunt. Oare zeiasca-mi făptură s-a întinat?
Poate trăi mult şi bine aşa. Oare răgetele asinilor,
Şi totuşi o face. care poartă piatră de calcar
Ei o devoră. Ea moare trist. spre templu,
Crinii şi noaptea. pot urca până aici?
Iubitul meu adulmecă aerul.
Mărite Zeus, fă-mă parfumul
Bronz acestei flori de oleandru!”

Visez că mă aflu în Labirint.


Faţă în faţă cu Minotaurul. Catarsis
„Să ştii că sunt ultima ta victimă,
îi zic. Cea mai frumoasă dintre voi
Am venit de bunăvoie. este Eroarea!
De azi înainte nu vei mai avea ce mânca le-am zis.
şi nu-ţi vor mai aduce un strop de apă.” Şi ea şi-a sumes dintr-odată fustele,
„Ucide-mă, tu, zice el, virginală şi caldă,
sunt mai mare, sânul ei se înfioră,
o să ai hrană pe un timp mai lung înmuguri.
şi cine ştie ce se poate întâmpla. Celelalte strigară: „Sărmanul!”
Poate va veni o corabie, Dar era prea târziu.

14 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Poesis

Între degetele mele striveam acum


lobii urechii ei mici.

Noaptea puterii

Mergeam pe firul întins al apei,


nepăsător
spărgând nuci (câte două!)
nu-mi plăcea locul, spaţiul
care se crea atunci,
legăturile mele prea intime cu el
insinuările lui
sărutările lui mieroase
senzuala lui legănare
iarba de la subsuoara malului
piciorul curgător al undei
ochii închişi ai câmpiei din jur
râsul ei straniu, hohotitor
de femeie abandonată.
Ce căutam singur aici?
De cine fugeam?
Să te trezeşti deodată aşa
lunecând fără ţintă
sub cerul
semănând mai mult
cu fustele unei uriaşe
să fie toamnă
după cum arăta
calendarul mâlos al râului!
Şi-apoi ceva se mişca pe sub pământ,
un fel de cocoaşă mişcătoare
era mereu în faţa mea
ca şi cum cineva care se târa pe-acolo
n-ar fi putut-o ascunde,
oricum ceva viu
care poate mă vedea.
Toate astea le pricepeam dintr-odată
păşind din ce în ce mai rar
şi în toate direcţiile
în aceeaşi clipă.
Mă golisem de timp
eram înainte de toate şi după toate.
Acum ştiam cum este acolo
şi uram pierderea lumii prin noi
şi eram gata să iau totul
de la început.

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 15


Poesis

Mărturisiri

Aura CHRISTI
Iureşul în focul ce-mi ardea privirea,
când totul, totul am aflat.
O, gândule, pământ de aer,
tu, respirare-a zeului pierdut Să taci, să laşi ochii să spună
în dimineţile cu rouă, boare ce e de spus şi tot ce-i de lăsat
adusă dinspre răsăritul, galeş viaţă să ia din catastifele acestei
scos din îndoială, somn, uitare primăveri, din răsăritul celălalt,

ori cine ştie cum dintr-o fântână, care va povesti tot ceea ce ştiai
prin care ai trecut, fără să ştii, şi a rămas în veci de veci în serile
ostrov nemaivăzut, nemaigustat din ochiul nu se ştie cui. Să-nvie
‘n lagunele iubirilor târzii, iscate cerul, gândul, mâina, râsul, verile.
dintr-un fel de-a fi distrat
Toamnele dulci să lunece printre
din cale afară, când e prea târziu păduri şi lacuri, mări, sfieli, caişii,
să fugi, să speri, să fii, să nu mai fii condorii şi tăcerile încet zidite
în miezul lor de foc, în care eşti viu, în surâsul ce arde inima, irişii,
sunt vie, ca într-o tornadă suntem;
nu ştim de unde vin, de unde vii. doru-l încinge şi-apoi smulge
mieii din somn, abis, uitare,
Iubeşti, iubesc. Prinşi suntem spre tot ce ai tăcut şi-a înviat
în iureşul nebun. De o tornadă în mâini, zeii pribegi şi mare.
supţi ireversibil, spre cer alunecăm
de pe o limită pe alta. Şi-o stâncă din
clipă-n clipă stă peste noi să cadă. Ceva care ne întârzie...
Soarele vine şi pleacă.
Mărturisirea Tu nu vii, apoi vii şi pleci.
Noaptea vine, parcă stă
Mâinile tale mi-au spus totul. locului, cade pe gânduri,
Arzând, şi ochii au mărturisit se-ntoarce din drum, ca şi
tot ce stătea să cadă-n umbra, cum ar ezita de milenii întregi.
hălci mari rupând din asfinţit.
Ziua vine şi-apoi se retrage,
Când taci, luna se-ntoarce spre ajunsă-ntr-un vârf tembel,
tot ce ia fiinţă, s-a-ntâmplat enorm, monstruos. Marea
Amiază e-aici, ceas de ceas,

16 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Poesis

zi de zi, an de an, veac de veac; deliberat. Seminţele lunecă din vise


totul e diferit şi-n esenţă la fel. şi, câteodată, din oameni ori zei; nu
se ştie niciodată exact. Iar dorinţele
Şi, totuşi, iubesc. Şi, totuşi,
iubeşti. Iubim soarele, gândul, se întâmplă să vină din mileniul celălalt
noaptea, secolele, mileniile. pe spinările dulci ale delfinilor lui Apollo
Iubim ziua cu tot cu vârful ei aduse sau pe aripi de păsări neidentificate;
viu, curat, vijelios. Şi Marea păsări sau oameni, condori ori îndrăgostiţi –
Amiază. Şi, Mielul ei, blândul, nu se ştie niciodată cu precizie, pentru că
exactitatea vine din altă parte. Nu se ştie
spre care inima ni se-ntoarce, de unde anume, nici când, nici cum. Nu
ca florile, vietăţile toate după s-a aflat nici de unde îşi trag rădăcina
soare, crescând din ceva care îndoiala, orbirea, răbdarea, nici celelalte
ne întârzie în noi înşine: din
iubire, din îndoială, ca izvoarele virtuţi, limite, punţi, de care avem nevoie
ce-şi află viaţa de-apoi în mare. în aventura de a deveni ceea ce suntem.
Noi suntem. Tu eşti. Eu sunt. Noi, doi
iubiţi, îndrăgostiţi până peste urechi unul
E linişte de altul. Îndrăgostiţi de tot ce mişună în
jurul nostru, printre rădăcinile sufletelor
În lumină rămâi până târziu în noastre, care unul este, aici, acum, mereu:
noapte, când bezna e, oho, departe, rădăcină a rădăcinilor dintotdeauna, început
deşi trece pe lângă tine, aproape, şi sfârşit, lumină a luminilor în Dumnezeu.
tot mai aproape. Noaptea te ocoleşte.
Trecând prin tine, fuge de mănâncă
pământul şi-nghite mările, pădurile, Ca din pământ...
pustiurile şi animalele, zgribulite de frig,
oceanele, lagunele, delfinii loviţi de stâncă. Darul de a fi tu însuţi... Oriunde
te-ai afla, orice ai face, cu oricine
Întârzie în tine cât te ţine inima aşa ai fi – cu nimeni, nicăieri, nicicând
cum apele neîncepute întârzie în matcă. nu eşti aşa cum eşti în gravul tău for
Rămâi acolo, adânc, unde nimeni, nici un lăuntric, departe, adânc, departe, viu,
lăstun nu ajunge, nici un arbore nu e, nici prea viu. Aşa ceva nu se învaţă. Nici
o albină nu zboară, nici o ştiucă nu-şi depune nu eşti sigur dacă poate fi vorba de har,
ouăle, nici un şarpe nu sâsâie, nici o pasăre de vreo învăţătură, artă, ştiinţă, dar,
nu-şi răsfaţă sufletul după zbor. Încremeneşte vocaţie, istorie, poveste ori cultură. Cine
acolo, în forul lăuntric, unde soarele apune
să spună? Cine să fii să te înveţe? Cine ar fi
printre ruine, morminte, fragmente de temple, în stare să afle ce şi până când, de unde,
cripte, rune, istorii, poveşti, plânsete, înfrângeri, până unde şi cum e în fiinţă? Cine mai are forţa
victorii, icnete regăsite pe cuţitul magic găsit la de a fi tot timpul în sine însuşi, pur şi simplu,
Tamisa, pe tăbliţele de la Tărtăria. Descrie. Eşti de a fi tot timpul ceea ce este şi, fiind aşa, de a
în istoria ta. Asculţi murmurul inimii sfânt. Aici deveni la nesfârşit ceea ce este? Întrebări, văi,
e o linişte, în care auzi cum înfloresc caişii. În ţări, planete, continente de întrebări care îşi
mireasma lor, ca niciodată, eşti, respiri, visezi conţin răspunsul. El e acela care este mereu.
viaţa ca vis, din care nu-ţi doreşti să te trezeşti. El, singurul, e ceea ce este. Venit de orişiunde,

oricând, în orişicine, el este cu toată forţa


Lumină a luminilor în toţi deodată, spun şi-n mine ca din pământ
eu mă adun, tu mă aduni din arbori, toporaşi,
Tot ce se întâmplă are ceva la început. zănatice măceşe, sobri fazani şi din caişi, miei
Frunza se trage din mugure. Mugurele dulci, lăstuni, din pruni, mâinile mamei, blânde,
îşi are începutul în ram. Ramul – în frumoase, din iarba vie încă, pe jumătate moartă,
tulpină, tulpina – în trunchi. Trunchiul – din narcisele închise mai de tot, din cerul gri,
în rădăcină. Rădăcina – în seminţele din soarele – o sferă gri, încinsă – fugit de după
de cineva în pământ scăpate sau puse nori, din lauri, muguri, din tot în ce eu par a fi.

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 17


Poesis

Redus la tăcere orizont, printre gânduri şi pini, tăiaţi în zbor


razant de fluturi, lăstuni şi duhuri abia iscate
Mâinile mele au căzut pe gânduri. de nu se ştie unde, când tac, respir, mă înfior,
Încerc să le citesc, să le aflu atât
cât se poate. Dar tocmai atunci privesc şi văd, ascult şi-aud, murmur, aştept
ele nu mai gândesc. Iar eu stau ceva ce pare că a venit de secole şi n-am
pierdut şi mă uit la ele – mirese aflat la timpul cuvenit. Aştept, uitând dacă
nevăzute ale aerului dens, de am fost, mai sunt, voi fi, dacă veneam,
primăvară. Stau şi mă uit. Atât.
Sunt viu. Mâinile mele reduse spuneam ori cineva m-a spus şi m-a visat de
la tăcere, văd cum vedeau când mă ştiu, de când în somnul nu se ştie
cui m-am rătăcit ori m-am trezit în visul
pe vremuri salcâmii, ulii, teii şi
iarba. Adică aşa cum văd şi-acum, altcuiva, străină şi de tot pierdută, vie...
probabil, licuricii, copiii, poeţii,
sfinţii, delfinii. Mâinile mele ascultă,
văd şi aud tot ce îmi scapă mie când Duhul din bronz
sunt ascultate de mâinile tale.
Mâinile noastre se iubesc, se înţeleg. Duhul din bronz făcut e, dar
Ele se caută şi-atunci când noi doi nu și carnea, o, carnea – nu!
suntem departe, departe şi e multă, Când ţipătul creşte în valuri şi
te ia în braţe noaptea, ‘ncet te du
poate, prea multă tăcere între noi,
căscată ca o prăpastie, ca o gură oriîncotro, acum, aici, unde
de balaur, obişnuit foamea să şi-o Luna cea nouă te adoarme şi tu
astâmpere cu inimi de fete. Mâinile din moarte te aduni, brusc,
mele te visează. Atunci ceva tresare-n te ridici din tine, dar, vai, nu
mine, e răsucit în somn şi mă trezeşte
peste fire, regăsindu-mi inima trează, mai e nimeni să te strângă,
în noapte invadată de o lumină atât de din bezna aspră să culeagă
intensă, încât pare-o secure sau o rază. tot ce-a rămas nespus
în casa ta tăcută, dragă
Taci şi te uită
larilor şi serafimilor abia
Vino încet, aşază-te, aşteaptă şi te uită zăriţi, culeşi din rai şi-atinşi
cum pacea se aşterne în suflet, mâini în treacăt de suflete trecând
şi ochi. Să nu clipeşti, să taci, s-asculţi. în zbor printre caişii ninşi
Gândul şi gestul, cuvintele să le amâni.
de amintiri şi pene de hulubi,
Respiră. Respir şi eu. Taci şi te uită cum retraşi în cuiburile lor
ziua se aşterne magic de nu se ştie unde ori în miresmele de iarnă
peste narcise şi privighetori, lalele, melci, din matricea zăpezilor.
în care tăcerea nu se ştie cui răspunde,
Ce pace, Doamne, vine
ca un ecou stârnit în sarea primăverii dinspre tine, lin se strecoară
şi-n tremurul mieilor cruzi, târzii, în care în sângele-ţi singur curgând
gem sevele din lut urcând prin trunchiul din vară spre cealaltă vară...
lor acoperit de blană, sfieli, scaieţi, uitare.

Să nu te temi. Să nu mă tem. În taină Fragment din romanul în versuri


totul e limpede; e ca lumina din livadă, Ostrovul Învierii, Cartea a Treia –
unde se-adună pui rătăciţi de veveriţe Prin ochii lui Adam, prin ochii Evei,
şi duhuri şerpuind dulce-n cascadă.
(25 august 2016 – 16 aprilie 2017,
E-atâta linişte, încât totul se pierde vrăjit la Învierea Domnului, Mogoşoaia)

18 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Cronica literară

Romanul Ostrovului

Theodor CODREANU
„Arădeanul” Ovidiu Petcu (n. 21 februa- Ovidiu Dunăreanu n-are nimic etnografic, este o
rie 1950) a fost adus de soartă, pe linie maternă, în suprarealitate, obţinută prin transfigurarea radi-
comuna Ostrov de pe malul drept al Dunării, Con- cală a peisajului dobrogean“ (Istoria literaturii ro-
stanţa devenindu-i, apoi, casă şi destin, trăgându-şi mâne contemporane. 1941-2000, Bucureşti, Editura
sevele de pe ambele maluri ale marelui fluviu, cu „Maşina de scris”, 2005, p.1119).
tot ceea ce s-a numit fascinanta mitologie balca- Romanul Lumina îndepărtată a fluviului
nică, aceea care străbate un filon uriaş al literatu- (Istorisiri din Condica marilor şi micilor praznice),
rii române, dar nu numai. De la exilatul tomitan Editura Ex Ponto, Constanţa, 2015, beneficiază de
şi-a păstrat prenumele Ovidiu, îmbinându-l, firesc, postfaţa Chemarea îndepărtată a fluviului, semnată
cu numele fluviului şi aşa s-a născut Ovidiu Du- de Angelo Mitchievici, remarcabilă prin capacitatea
năreanu (năşit de un alt sublim balcanizant, Ştefan de a surprinde profilul stilistic, mitologic şi ontolo-
Bănulescu, secundat de Sânziana Pop). A devenit gic al scrierii. Luând în serios precizarea că ne aflăm
unul dintre cei mai importanţi scriitori români de în faţa unui roman, cititorul, după un fel de prolog,
azi, în ciuda faptului că postdecembrismul nostru se întâlneşte în capitolul al doilea (Vânturi şi miraco-
revoluţionar nu este în stare să mai discearnă ade- le), cu o promisiune epică de zile mari, sub semnul
văratele valori contemporane. balcanismului autohton, dar şi al realismului magic
Autor al multor volume de proză scurtă, teoretizat şi practicat cândva de italianul Massimo
Ovidiu Dunăreanu a trecut la roman fără a ieşi din Bontempelli (1878-1960), cu extensie la sud-ameri-
formula care l-a consacrat ca pe unul dintre cei canii din stirpea lui Jorge Luis Borges şi Gabriel Gar-
mai autentici povestitori de factură balcanizantă, cía Márquez. Intrăm într-un tărâm a cărui primă
alături de Panait Istrati, Ştefan Bănulescu, Fănuş „identitate” o constituie vânturile: „Ostrovul, ca toate
Neagu, arta povestirii apropiindu-l şi de Mihail Sa- satele de pe faţa pământului, îşi avea, şi el, vânturile
doveanu sau de Vasile Voiculescu, după opinia lui lui: Vântul alb, Crivăţul, Munteanul, Răsăritul, Cor-
Constantin Dram (Cronică la Întâmplări din anul nul Caprei.” (p. 9). Urmează o „savantă”/pitorească
şarpelui, 2003, în „Convorbiri literare”, nr.1, 2004, descriere meteorologică a acestor vânturi, naratorul
pp. 49-50). Alex. Ştefănescu vede în Ovidiu Dună- amintindu-şi brusc că mai bântuia în acel topos un
reanu unul dintre ultimii „stilişti”: „un stilist care al şaselea vânt, numit de localnici Vântul turbat, care
nu scrie, ci montează cuvintele în frază, asemenea „se dezlănţuia din senin, în luna lui cuptor, când îţi
unor pietre preţioase într-un colier. (…) Ovidiu era în lume mai bine, acolo unde nici cu gândul nu
Dunăreanu se situează într-o zonă literară deli- gândeai, cu vârtejuri grozave, drepte, ca nişte pâlnii,
mitată de Mihail Sadoveanu şi Vasile Voiculescu, până în tăriile cerului. Întuneca văzduhul, vuia pre-
Ştefan Bănulescu şi Fănuş Neagu. Lumea prozei lui cum un balaur cu şapte capete, de ţi se făcea pielea

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 19


Cronica literară

limpezi, fosforescenţi, îi lăsa neputincioşi de a mai


îngăima o vorbă şi de a mai face un pas”, pe cei din
jur, deşi năzdrăvanul „le fericea sufletele cu privirea
lui îngerească”, dispărând însă „ca fulgerul, fără de
urmă” (p. 12).
Naraţiunea se dezvoltă în capitolul al trei-
lea (Mândria rănită a zmeului), în care protagonist
devine Anghel Furcilă. Aflat, într-o zi, la săpatul
viei, are nenorocul să dea peste el Vântul turbat,
resimţit ca o coalizare a tuturor vânturilor de pe
Ostrov. Abia reuşeşte să se aciueze între butucii de
vie, făcut ciuciulete de ploaia albă, rapidă: „Părea
că ugerul imens al văzduhului îşi ţâşnea în neştire
laptele asupră-i. Bricele de foc ale fulgerelor răzu-
iau îndrăcite cerul. Bubuiturile tunetelor nu mai
conteneau să-l zguduie din ţâţâni. Omul îndura cu
îndărătnicie, tăcea chitic şi aproape că orbise sub
canonada lor.” (p. 14). Se convinge acum că, pe o
aşa vreme, umblă prin cer zmeii, purtaţi de nori,
după cum auzise, căci, la potolire, ivindu-se cur-
cubeul, „brâul lui Dumnezeu”, potopind cu lumina
lui via, aude încă o bubuitură, lângă el căzând un
zmeu, cu „solzi sclipitori, de aur” (p. 17). Anghel
simte că a dat peste el beleaua, convins că i-a luat
minţile curcubeul, că toţi cei cărora le va povesti
de găină şi-ţi îngheţa sângele în vine. Îţi găurea piep- păţania îi vor râde în nas. Aflat la capătul puterilor,
tul, te trântea dintr-o lovitură la pământ ca pe ni- Anghel Furcilă nu se mai recunoaşte, are revelaţia
mic şi-ţi pârjolea cu limbile lui de foc obrajii, buzele, că a devenit alt om, „un necunoscut în care nu se
ochii, părul şi mâinile. Te îngropai în ţărâna ustură- regăsea defel” (p. 19). Totodată, capătă convingerea
toare şi o făceai pe mortul, până se potolea prăpă- că ce i se întâmplă nu-i o nălucire, că în faţa lui se
dul. Sorbea apa cu peşti şi o vărsa la mare distanţă, află „un zmeu în carne şi oase”, că trebuia să-l tra-
înlăuntrul podişului, peste sate, păduri, câmpuri şi teze ca atare, amintindu-i că nu are „lapte de vacă
canarale. Lua pe sus ce întâlnea – căpiţe, acoperişuri, şi nici de capră neagră” să-l ospăteze, cum auzise el
căruţe, bărci, cogeamite acareturi, animale, orătănii, că se hrănesc zmeii, ci doar pâine cu ceapă şi brân-
iar acolo unde putea, chiar şi oameni. Absolut toate ză, iar de băut apă rece din urcior. Se hotărăşte să-l
ce nu se mişcau şi toate ce aveau suflare, nu scăpau înfrunte bărbăteşte pe zmeu, luându-l în derâdere,
de a nu fi azvârlite, peste voia lor, în slava cerului şi dar acesta îi cere imperativ să pună mâna pe sapă
cărate cine ştie unde. În câteva clipe răsturna aşe- şi să-l lovească cât poate de tare. Mai mult de atât,
zările şi le schimonosea, de nu le mai recunoşteai. zmeul îi cunoştea numele: „Fără să crâcnească, s-a
Dobitoacele căpiau pe ruptelea, iar copiii, femeile şi aplecat, a apucat sapa, s-a dat lângă el, şi, pe ne-
bărbaţii cădeau pe capete la pat.” (pp. 11-12). Fireşte, gândite, i-a ars de frică una cu toată puterea lui în
Vântul turbat nu putea fi decât o făptură îngrozitoa- ceafă, de l-a făcut să vadă stele verzi şi să audă cum
re, un balaur sau un zmeu, care, nimerindu-se odată latră căţelul pământului.” (p. 22). Din tăietură, au
pe coasta ghiolului Bugeac, lângă pădurea Câsânca, căzut solzi de aur, „cât carapacele scoicilor de Du-
s-a luat la trântă cu ciobăniţa Egreta, tânără, dârză, năre”. Zmeul, înainte de a dispărea, i-a poruncit să
frumoasă, „din neamul lui Cercel Staicu”, în urma vină în acelaşi loc peste un an.
isprăvii fata născând o nălucă, un băieţel „ca din altă Anghel a adunat solzii de aur într-o legă-
lume”: „Despuiat, cu pielea de un albastru străluci- turică, ascunzând-o acasă, viaţa luându-i o întorsă-
tor, cu părul scurt, de culoarea paiului de orz copt, tură fără noimă, răscolit de ceea ce-l va aştepta în
jucând în găvanele mari două zvârlugi de ochi verzi,

20 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Cronica literară

viitor, slăbind şi pustnicindu-se, încât cei din familie cu solz, de n-a mai rămas nimic. La sfârşit, băieţe-
nu mai ştiau ce să-i facă, satul fiind, de asemenea, lul i-a surâs lui Anghel şi s-a făcut nevăzut, odată
pus pe jar din pricina metamorfozei: „Lumea bălmă- cu ajutoarele. Înseninat, Anghel o ia spre casă, în
jea, presupunând ba una, ba alta.” (p. 25). Se apropia seară, unde, între timp, nevastă-sa Ghina şi copiii
ziua înspăimântătoare a reîntâlnirii cu zmeul. descoperiseră sub saltea bocceaua cu solzii de aur.
Veni primăvara, împrospătând viaţa os- Uluiţi, au arătat minunea ascunsă de Anghel la tot
trovenilor şi aducând trezirea viţei de vie şi a flo- satul. Bărbatul, considerat dispărut, soseşte acasă
rilor de salcâm. Anghel însuşi simte suflarea tămă- în seară, văzând consătenii cruciţi, privind la solzii
duitoare şi, sculându-se cu noaptea în cap, înarmat de aur. Era înzdrăvenit, „chipeş ca un flăcău, vioi
cu ciomagul de ulm, s-a trezit sub nucul de la vie, şi cu chef ”, sprijinindu-se într-un ciomag „cu totul
bucurându-se de explozia vieţii şi uitând de toa- de aur”. Unii l-au văzut chiar că, în salturile sale,
te necazurile, inclusiv de întâlnirea cu zmeul. S-a se folosea „şi de o pereche de aripi albastre”, ba
cufundat în rememorarea întregii vieţi din Ostrov, având pe el şi solzi de aur, sclipind sub razele lunii:
„cu o seninătate mută întipărită pe faţă”, precum „Anghel cânta de mama focului un cântec pe care
Făt-Frumos pe drumul de întoarcere spre casa nu-l mai auziseră vreodată în gură de om. Părea a
părintească, descins din tărâmul tinereţii fără bă- fi unul îngeresc, atât de minunat şi de neobişnu-
trâneţe şi al vieţii fără de moarte, acel Făt-Frumos it răsuna.” (p. 36). Pare să fie aici ceva din nunta
în care Eminescu distingea arheul românilor, me- cosmică a ciobanului mioritic, încununată cu ar-
moria întregii istorii a neamului. Anghel însuşi de- monia „păsărelelor mii şi stelelor făclii”. O ambi-
venise arheul Ostrovului: „Trecuse bine de pragul guitate, estetică, produsă cu mână de maestru, care
amiezii, când Anghel Furcilă, sătul de-atâta hălă- ne aruncă brusc în căruţa morţii din capitolul al
duit prin vie, s-a îndurat să iasă din ea, aproape patrulea, întrerupând, la fel de brusc, firul poveştii,
de nerecunoscut. Avea într-însul o sprinteneală, distrugând, aparent, coeziunea ansamblului, spre
o bună dispoziţie şi o poftă de viaţă nemaivăzu- nemulţumirea cititorului neavizat.
te.” (p. 29). Coboară spre Cişmeaua lui Trică să-şi Am zăbovit atât de mult asupra povestirii
astâmpere setea. Vremea a dat semne de schimba- din primele trei capitole, întrucât aceasta se con-
re. Anghel se grăbeşte să ajungă sub poala pădurii stituie în cheia întregului roman. Mărturisec că
ocrotitoare, dar „proţăpit în mijlocul drumului, îl eu însumi am fost neplăcut surprins că prozatorul
aştepta zmeul”, întreg şi nevătămat, cu toţi solzii de nu continuă povestea lui Anghel Furcilă. De fapt,
aur pe el (p. 30): „Chibzuind, aşa aprins, că nu avea o continuă prin avatarul său Titi Tălălungă, ero-
cum să-l evite, Anghel Furcilă a tras cu sălbăticie ul-narator din O căruţă în bună regulă, care nu e
aer în bojoci, şi-a făcut curaj strângând din dinţi, şi altceva decât întoarcerea lui Anghel Furcilă de la
din câteva întinsori de pas, a ajuns piept în piept cu vie spre casă, care, la rându-i, e întoarcerea spre
zmeul.” (p. 31). Zmeul l-a întrebat dacă i se tămă- casa părintească a lui Făt-Frumos de pe tărâmul
duise rana pricinuită de sapă. Anghel, uimit, i-a re- tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte.
plicat că nu se mai cunoştea nimic din acea ruptură Spuneam că, în Făt-Frumos, Eminescu identifica
adâncă ce-l bântuia pe el în somn, în fiecare noap- arheul românilor, memoria identitară. Mă-ntorc la
te. Cea din ceafă se vindecase, zice zmeul, dar cea postfaţa lui Angelo Mitchievici şi observ că aces-
din suflet, nu. Înfricoşat, Anghel îl loveşte brusc cu ta recunoaşte în Lumina îndepărtată a fluviului un
ciomagul ghintuit. Urmează o luptă pe viaţă şi pe roman identitar Despre memorie şi uitare: lecţia de
moarte şi în clipa când ultimele puteri îl părăseau, amintire a poveştii, cum sună primul subcapitol al
apare deodată copilul din flori al ciobăniţei Egreta postfeţei. Mă miră că, armat cu o erudiţie semni-
cu Vântul turbat: „Băieţelul năstruşnic mâna val- ficativă asupra descifrării tainelor povestirilor lui
vârtej, prin aer, un stol de ulii ca nişte suveici de Ovidiu Dunăreanu, Angelor Mitchievici a trecut
foc, iar pe drumul subţire dintre vii şi pădure, o pe lângă sursa arhetipală a viziunii scriitorului: cea
turmă de bursuci albi, precum un vălătug.” (p. 33). eminesciană. Sau poate că aici se relevă meritul de
La un gângurit al copilului, păsările s-au năpustit povestitor al lui Ovidiu Dunăreanu, acela de a-şi
asupra zmeului, i-au scos ochii şi i-au ciuruit capul, fi ascuns, cu o rafinată măiestrie descinderea, din
pe când bursucii i-au ronţăit lacomi os cu os, solz eminescianism, ca despărţire sporitoare de arhe-

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 21


Cronica literară

tip, ca să fac trimitere la sintagma lui Constantin şi de recunoaştere critică, s-a propulsat într-o para-
Noica (vezi, între altele, Despărţirea de Goethe). digmă literară transmodernă, decriptabilă transdis-
Dar e semnificativ faptul că postfaţa se încheie cu ciplinar. Căci povestea se postează totdeauna între
observaţia profund eminesciană: „o poveste este şi dincolo de diverse niveluri de Realitate (Basarab
întotdeauna adevărată” (p. 341). E ceea ce nu pot Nicolescu). De aceea, este o eroare îndelungată să
pricepe minţile înguste, grosier raţionaliste. se vorbească de proză fantastică în cazul lui Ovidiu
Dacă ne întoarcem cu faţa spre Eminescu, Dunăreanu, ca şi în cazurile Eminescu, Mircea Eli-
ne ciocnim, inevitabil, de genialul său eseu intitu- ade sau Vasile Voiculescu. Mă voi restrânge doar la
lat Archaeus, text inegalabil, care vorbeşte tocmai un singur exemplu, cel din capitolul Secretul vapo-
despre identitate şi despre memorie. Eminescu echi- rului cu aburi. Distanţa dintre Ostrov şi Călăraşi era
valează arheul cu singura realitate pe lume. Arheul străbătută zilnic de un vapor cu aburi, cu numele
ascunde gândul ontologic al lui Eminescu, „definiţia” Ungheni. Doi fraţi, Flavian şi sora Aurelia, primesc
românească a Fiinţei. Mintea iscoditoare e capabilă pentru prima oară îngăduinţa părinţilor să plece
să ajungă la culcuşul criptic al arheului, care se arată singuri, cu vaporul, la Călăraşi, la bâlci, de Sfânta
prima oară copilului, povestea: „S-ascultăm poveş- Marie Mică. Deja se creează cadrul a două niveluri
tile, căci ele cel puţin ne fac să trăim şi-n viaţa al- de Realitate: cel cotidian, trăit în mod obişnuit, şi
tor oameni, să ne amestecăm visurile noastre cu ale paradisul artificial al deliciilor oferite de iarmaroc.
lor… În ele trăieşte Archaeus… // Poate că povestea Cei doi epuizează toate plăcerile oferite bâlci, cul-
este partea cea mai frumoasă a vieţii omeneşti. Cu minând cu intrarea în Tunelul timpului, asemuită
poveşti ne legănă lumea, cu poveşti ne adoarme. Ne de copii cu gura unui balaur, simulacru al zmeului
trezim şi murim cu ele…” (Opere, VII, Proza litera- cu solzi de aur întâlnit de Anghel Furcilă. Călătoria
în labirintul spaţio-timpului este refăcută cu harul
ră, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1977, p.
binecunoscut al lui Ovidiu Dunăreanu, străbatere a
282). Eminescu explică aici de unde vin trăinicia şi
tuturor poveştilor lumii: „Dincolo de orice îndoială,
farmecul prozelor lui Ovidiu Dunăreanu, iar acest
nimeni nu le putea scoate din cap convingerea că în
farmec n-ar fi posibil dacă în poveste nu s-ar as-
tunel clipele nu mai aveau nicio măsură şi că, fără pic
cunde Archaeus. Povestea este Casa Fiinţei, cum ar
de grabă şi de neistovire, cuprindeau într-însele, la
spune şi Heidegger, iar această casă este limba ro-
un loc, toate lucrurile lumilor ştiute şi neştiute…” (p.
mână, limbă adusă de focul Sfântului Duh în dumi-
304). Proprio motu, fraţii îşi epuizează întreaga via-
nica Cincizecimii, odată cu toate celelalte din lume ţă, într-o iniţiere virtuală, încât, la ieşirea din Tunel,
împărtăşite Sfinţilor Apostoli. Ovidiu Dunăreanu se Aurelia nu mai e de găsit (dispărută fără de urmă?).
arată dăruit cu plinătatea limbii române, în particu- Numai Flavian se trezeşte în realitatea crudă, rea-
larităţile ei din tărâmul Ostrovului, de unde şi grija mintindu-şi că părinţii îi aşteptau să se întoarcă cu
de a o feri de uitare, oferindu-ne chiar şi un Glosar Unghenii la o anumită oră. Disperat, copilul o caută
la sfârşitul cărţii (pp.342-354). Adâncit în plinătatea pe Aurelia prin tot bâlciul care, în cele din urmă, se
limbii, el pune să vorbească pe oamenii din toate goleşte, lăsându-se noaptea. Băiatul se hotărăşte să
povestirile, încât şi Drumul Ostrovului, dimpreună prindă ultima cursă a vaporului şi să explice părinţi-
cu Casa Ostrovului, îşi au poveştile lor care rezumă lor ce se întâmplase. Găsind casa de bilete închisă, se
o lume, după matricea poveştii lui Anghel Furcilă, aruncă, pur şi simplu, în vaporul care tocmai pleca.
dezvoltată contrapunctic în toate celelalte povestiri Fără bilet, îşi îngăduie să călătorească la clasa I, unde
zămislitoare de viaţă şi de magie stilistică. De altfel, intrau numai domnii. În lumina îndepărtată a flu-
spre deosebire de alţi eroi, umbra numinoasă a lui viului, o zăreşte, într-o atmosferă stranie, euforică,
Anghel Furcilă reverberează în multe dintre poves- pe Aurelia în mijlocul personajelor din Tunelul tim-
tirile care urmează. pului. În locul spaimei, lumina iubirii. Între două ni-
Adâncit în mirajul poveştii, Ovidiu Dună- veluri de Realitate, spune maestrul antitezelor, Şte-
reanu a uitat ce e la modă în viaţa literară, preferând fan Lupaşcu, se află Fiinţa, ca afectivitate. Ion Barbu,
riscul de a fi antimodern şi antipostmodern (Antoi- alt balcanic, o regăsea într-un loc luminos din înalt,
ne Compagnon, invocat, pe bună dreptate, de An- unde era posibilă întâlnirea poeziei cu geometria.
gelo Mitchievici). De fapt, a fost salvarea lui, căci, În universul lui Ovidiu Dunăreanu, mira-
„ratând” valul postmodernist, asigurător de succes colul e posibil prin poveste.

22 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Cronica literară

Poezia e văz-duh

Ioan HOLBAN
Cu sufletul în mînă, învăluit „de muzica salvat din viitura visării/ cu tine toate zilele-s du-
raiului gol”, filtrînd mereu realul în formă de inimă, minici;/ măiestria plînsului te îmbună,/ însetat îţi
în toate cărţile sale, de la Tîrziu înclinat, Ninsori beau aura!/ concertul se continuă pînă tîrziu în pe-
providenţiale, Păstorul viziunilor şi Pseudonimele reţi/ îl aude doar varul cu faţa albită de frică./ pe
îngerilor, pînă la Privirea zidită, Pianul înzăpezit, străzi/ îmblînzitorii de divinităţi strigă:/ veniţi de
Lup fără haită şi, acum, în urmă, Stup în delir (Edi- luaţi întuneric!” (racordare la cosmos). Astfel, pri-
tura Timpul, 2016), poetul Constantin Hrehor îşi virea secundă, vederea nopţii clare, cu o sintagmă
regăseşte spaţiile de identificare în somnia/trezia eminesciană, sparge limita, năruie zarea orizontu-
oglinzii („invenţie nebună”, loc al pierderii, perfid) lui, a marginii spaţiului fiinţial pentru a se pierde
şi în singurătate: „solitudinea e singura victorie”, dincolo, în „oglindirea oglindind oglindirea” cum
„singurătatea e singurul urmaş/ care ne moşteneş- scrie Constantin Hrehor în luminiș de litere: „sub
te pentru totdeauna”, scrie poetul despre singurăta- mîna ta desenînd miracole/ copiii rîd rotund,/ aş-
tea „mai goală decît un nud grec, mai mincinoasă/ teptîndu-te să ieşi din/ luminişul sintaxei/ citeşti
decît draperiile boreale/ atotputernică atotţiitoa- catalogul meteoriţilor/ căzuţi în sublunare livezi/
re”: e poezia însăşi pentru un poet adevărat care copiii îţi spun sinonime:/ genţiană, aragonit, opal,
se întreabă, retoric, fireşte, în Cheile Împărăţiei, un turmalină /oglindire oglindind oglindirea/ acope-
poem din antologia Vinovatul din absidă (2011): riţi cu abecedare te visează/ pînă cînd mierla des-
„E grav cînd civilizaţia e sinonimă cu înstrăinarea; parte întunericul de zi/ de frumuseţe nu te poate/
cînd se secularizează și sufletul, ce mai e de secu- apăra nimeni/ un lan de copii somnoroşi/ închide
larizat?”. Chiar, ce mai e de secularizat? La această orizontul”.
întrebare răspunde Constantin Hrehor în cea mai Departele din Stup în delir nu e vremea
recentă carte a sa, Stup în delir: ceea ce nu poate Învăţătorului şi nici timpul profeţilor din Vechiul
fi secularizat sînt gîndul, poemul, adică, rugăciu- Testament, ca în alte cărţi ale lui Constantin Hre-
nea însăşi, cum spune Abatele Brémond pentru că, hor; e, mai degrabă, un „continent fără zei”, în mij-
iată, departele spre care se îndreaptă toate năzuin- locul nemărginirii, într-o geografie filtrată în afara
ţele lui Cain nu se poate desluşi, în zariştea sa, decît istoriei şi hărţilor, e, poate, rusia vîntului slav care
într-o poetică a vederii secunde: poetul, în poemul aduce renii şi urneşte aisbergul în derivă (aisberg),
său rugăciune, numai el vede nevăzutele din ceruri, dincolo de un cer „generator de fatalitate”, e, nu
orizonturile şi succesivele nimburi: „de-o vreme ştim încă, balcani cu nişte patinatoare care „alune-
ochii mei văd numai/ nevăzutele/ ceruri multiple, că deasupra oraşului” fără paradigmă, e, în sfîrşit,
succesive nimburi/ luminaţii perpetue peste apa laponia de unde vine „primul fulg de zăpadă” sau,
maternă/ cu viscerele pline de elegii şi religii./ ce pe un „cîmp transparent”, indiile şi cîmpiile anda-
e scris cu foc/ rămîne netîlcuit pentru totdeauna/ luze: „pe tivul insomniei/ greierii vin din indii, din

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 23


Cronica literară

cîmpii/ andaluze/ numai tu auzi cum îşi orîndu- iarna nu mai vrea să şadă/ în ţara asta/ deodată zob
iesc/ inefabilă oastea,/ vuietul primei stele în gol- mi s-a făcut uşa -/ viscolul a fost ori ambulanţa-n
ful alb/ de sub braţ,/ seraful respirînd în cămașa urgenţă/ intrînd prin venele spitalului albastru?/
de/ spumă/ proteguite-s marginile omniprezenţei/ îmi amintesc alarmele biciuind fără milă/ oraşul/
mîna argintează marginile răbdătoare/ fără odih- scările pe care oameni de zăpadă/ urcau trupuri
nă scriu numele tău/ pretutindeni/ o, drumurile de de fosfor/ ale cui erau trupurile pîlpîitoare pe tăr-
staniu prin/ molcome urbe/ piscurile metamorfo- gi?/ dedesubt aveau neam,/ aveau deasupra vreun
zate din amnezie/ şi disperare,/ mîinile mai uşoare nume?/ îngeri cu măşti de oxigen nu s-au arătat/
decît umbra metafizică/ a egretei,/ cuminţit trupul aici niciodată./ Îmi amintesc/ păpuşile jucîndu-se
imponderabil/ sub umbrele- cu cioburile eclipsei,/ fila-
le păpădiei/ inocenţă/ ino- mentul din capătul absen-
cenţă strigau venele macilor ţei;/ epuizat secerişul sub
seceraţi/ între inutile litanii/ rechemate volute -/ cerul e
cu clepsidra strigătului pe un generator de fatalitate...”
genunchi/ doar tu auzin- (tocmai cînd credeam).
du-le contorsionate/ corzile Un alt Meister Ec-
de sînge/ aveai semeţia co- khart? O nouă erezie a po-
loanei păgîne” (cîmp trans- etului-preot din Grăniceştii
parent). Sucevei? El scrie, în fapt,
Topos-ul poeziei lui despre stupul în delir al vre-
Constantin Hrehor din Stup mii sale secularizate, unde
în delir e, în fond, o nouă departele e, în adevăr, ni-
treime, nimeni-nimic-nicio- micul, nimeni, niciodată,
dată, a unei fiinţe fără chip şi de dincolo de „galaxiile ab-
fără regn, fixată într-o lume surde”, într-o margine a lor,
unde se spune veniţi de luaţi asociată îngheţului, unei ne-
întuneric; „graţia-i vizibilă verosimile somnii unde rea-
în întuneric / nu în lumină”, lul din cealaltă lume îşi tri-
se spune în lunateci, „îm- mite, cîteodată, o „arătare”.
blînzitorii de divinităţi stri- O nostalgie a întunericului
gă: veniţi de luaţi întuneric!”, primordial stăruie în poezia
cum s-a scris în deja pome- lui Constantin Hrehor, în aș-
nitul poem racordare la cos- teptarea „big-bang-ului ge-
mos, despre lumină nu ştiau nezic”, în gîndul şi construc-
nimic „proprietarii întunericului” din biblioteca de ţia unei noi Geneze pentru că, iată, poezia e „aerul
zăpadă, oraşele sterpe din odaie de purpură se in- dinaintea rostirii”, e înainte de Cuvîntul Evagheliei.
toxică într-un întuneric „în extensie”, se spune în Constantin Hrehor nu e Meister Eckhart; în poe-
crepuscul: aceasta e zodia treimii din Stup în delir: mele cărţii recente se întoarce din stupul „în de-
„aş vrea să mă ştiţi fiul unui continent/ fără zei/ lir” al secolului lui Cain pentru a (se) regăsi (în)
unde oamenii doar trăiesc şi nimic altceva/ nu ştiu secvenţa din secunda big-bang-ului, mai înain-
să mai facă/ fiind feriţi de cunoaştere, feriţi sunt te de a fi Cuvîntul: poezia lui Constantin Hrehor
de istorie şi neant./ cînd spun că nu aparţin nici e văz-duh, o (în)cîntare a unei păsări fără grai şi
unui/ regn/ revelat sunt în mijlocul nemărginirii/ fără geografie: „curînd se va nărui peste noi iarna/
sub treimea/ nimeni/ nimic/ niciodată/ încă nu în- vei vedea prin luneta degetelor/ un lup hăituit gata
cetase sub zid/ uniform ropotul gloatelor osândite/ să-şi sugrume/ visele urîţite de foame/ ascunde-te
pe drumul de cînepă să se rostogolească/ bulgări în veşmîntul meu de duminică/ perpetuul izvor la
de sînge, medalii şi tigve/ trebuie să ajungem în ru- setea lui ne întoarce/ pasăre fără grai, pasăre fără
sia/ unde punct s-a pus tuturor războaielor/ cînd geografie/ hrănită doar cu văz-duh/ ce frumoase-ţi
va veni dezgheţul o armată de bocanci/ de pe cîmp sunt urmele/ parcă a presărat cineva pe zăpadă/ fă-
vă va da onorul!/ şi tocmai cînd credeam că/ nici rîme de pîine” (ninsori în repetiţie).

24 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Truţă a repetat anul, dar apoi a fost prin-
tre premianţi şi aşa până a terminat liceul. Şcoa-
la vieţii celor câteva săptămâni, petrecute prin
România centenară
lumea străină de viaţa şi felul lor de a trăi de la
Suceava, l-au învăţat mai mult decât toate clasele
urmate.
La Suceava, lumea se aşeza ca pe o scară,
cei de jos şi foarte săraci şi cei de foarte de sus, O repede ochire politică
cei foarte bogaţi şi între ei, un fuştei, o stare, un
fuştei, altă stare a omului. La Suceava, scara era peste Bucovina înaintea
scurtă şi o cunoşteau toţi. Aceasta nu însemna
că cei de jos puteau urca la cei de sus cum vroiau Primului Război
şi când vroiau. Nu puteau nici cei de sus. Nu în-
găduiau legile şi aşezările societăţii din acea vre- Mondial*
me. Dar târgul era mic şi ori vroiau cei de jos ori
nu, ori vroiau cei de sus ori ori nu, trebuia să se
trăiască într-un fel de înţelegere care ţinea viaţa
Ştefan BUCEVSCHI
în făgaşul ei firesc, fără de zguduiri, fără de stră-
lucire orbitoare. Omul se năştea cu o pecete pe trolate de către funcţionarii imperiului. Românii
frunte şi cu ea hălăduia prin viaţă. Numai cei cu bucovineni au căzut în cea mai vicleană cursă în-
mulţă voinţă şi putere se ridicau şi o luau înain- tinsă vreodată lor şi, spre durerea tuturor româ-
tea semenilor lor. Dar nu prea mult, că cei de sus nilor de bine, această cursă a întins-o tot un ro-
nu priveau cu plăcere la de-al de ăştia. Asta era mân şi încă unul care se putea lăuda cu vechea lui
un fel de împărţire a lumii sucevene după tipicul obârşie românească. Cine ştie cum i s-au spurcat
întregului imperiu, poate puţin mai diferit şi mai minţile? În mintea lui, inteligentă de altfel, s-a
îmblânzit prin firea moldoveanului băştinaş. furişat dorinţa de a parveni. S-a introdus deci
Al doilea fel de împărţire ţinea de nea- în politică sub masca unui analizator ştiinţific
mul fiecăruia. Ei, da, asta era o treabă mai as- al condiţiilor de trai ale românilor bucovineni şi
pră. Deşi zorile popoarelor de la 1848, revoluţia, problema austriacă. Omul, mirosind prin cafene-
au luminat pentru scurtă vreme şi în împărăţia lele Vienei, unde urma dreptul şi apoi doctoratul,
habsburgică, şi deşi împăratul cu toată camarila că fără presă nu faci nimic printre oameni, scoate
lui, plus administraţia, îi permitea să afirme că o gazetă la Brün, la 1 mai 1902, „Privitorul”.
toate popoarele majestăţii sale imperiale au drep- Folosindu-se de Glossa lui Eminescu
turi egale, neamţul îl eticheta pe român ca sch- drept motto „privitor ca la teatru” expune pentru
mutziger walache – valah murdar şi ţigan, deci naivi scopul revistei:
egal cu nimic şi înaintea românului aşeza alte „Este timpul de a îndruma o direcţie
neamuri. Excepţie se făcea pentru cei câţiva ro- nouă şi de a risica, precum se face aiurea în statele
mâni înnobilaţi, foşti şi actuali boieri, câteva ca- civilizate, politica dimpreună cu auxiliarele ei so-
pete bisericeşti şi vreo doi negustori mai bogaţi. ciologice de la nivelul actual de meserii la rangul
Dar despre ei se spunea în cancelariile imperia- de ştiinţă. Ea tinde pe bază inductivă şi în mod
le ca şi la mesele şi banchetele domnilor că sunt ştiinţific, să analizeze condiţiile etnice, economice,
„Zimmer rein”, adică după cum spuneau şi des- sociale şi politice de existenţă la români şi astfel
pre unii câini că sunt curaţi, nu se spurcă în casă să constate faptele din care să se poată apoi trage
şi nu ridică piciorul să stropească prin saloane. considerentele pentru politica militantă de toate
A treia împărţire a lumii sucevene era zilele.”
cea politică. Ei, dar asta era chiar ca în cazanul Mai târziu, aduce gazeta la Cernăuţi,
iadului. Stăpânirea austriacă se lăuda cu liberta- jucându-le ţăranilor mirajul unor revendicări
tea organizaţiilor politice în aşa-zisa democraţie social-economice; creând zâzanie între preot şi
imperială. Dacă nu cumva era un pleonasm acest învăţător, se însoţeşte cu Florea Lupu şi cu în-
termen. Erau permise diferite partide şi organi- văţătorul Mihai Chisanovici. Al doilea pas al lui
zaţii politice dar toate, absolut toate, strict con- Aurel Onciul, a fost înfiinţarea societăţii politice

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 25


România centenară

„Unirea” şi se bagă cu rutenii şi evreii în clubul încredere în băncile lui.


liberal-ţărănesc „Freisinige Vereinigung” şi rupe Şi astfel, datorită lui Lupu, Onciul, Chi-
unitatea politică românească din Bucovina. sanovschi şi Reuţ, luptei lor cu Clubul Naţional
Cavalerul O. Ragner Bleyleben, guver- Român, Eusebiu Popovici, Nicu Flondor, Con-
natorul Bucovinei, urmaşul principelui Hohele- stantin Hurmuzachi, Constantin Niculuţă Popo-
he, găseşte în Onciul omul cu care poate sparge vici, Vartan Pruncul – armean, Dorimedont Po-
mai lesne unitatea românilor în fruntea căreia povici, Gheorghe Sârbu, Aurel Ţurcan, Gheorghe
era Iancu Flondor cu Partidul Poporului, înjghe- Boncheş, Dionisie Bejan, Ipolit Tarnovschi, Nicu
bat de Gheorghe Popovici, Nicu Blându şi Geor- Vasilovschi, a dus la dezbinare pe românii buco-
ge Filimon. Onciul îşi putea permite multe sub vineni spre bucuria guvernatorului Bleyleben,
scutul domnului guvernator, renegând tricolorul care şi-a permis, după părăsirea postului din Bu-
şi spunând că poporul român nu are nici un folos covina, să afirme că toţi politicienii români din
din nişte zdrenţe tricolore. Onciul a fost susţinut Bucovina, cu excepţia lui Onciul et. Company,
de renegatul Nicu Vasilco-Coco, de origine veche sunt pugaşi şi oameni venali.
românească, care, din interese politice şi materi- Dezbinarea aceasta a avut un răsunet cu
ale, devine şeful ucrainenilor bucovineni. totul şi cu totul nefiresc în masele largi ale oa-
Ei doi, împreună cu Beno Straucher şi menilor care nu ştiau multe despre politică. Unii
Jankel Wildmann, înfiinţează Uniunea Democra- ascultau de cutare sau cutare preot sau învăţător,
tică. De aici, din această oficină politică, nu atât care la rândul lor erau de partea lui Onciul. Alţii
Coco-Vasilco, căruia, ca şi lui Beno Straucher şi cereau îndrumări de la ceilalţi. Mai ales ţăranii
lui Wildmann le-ar fi fost oarecum îngăduit, a în- săraci erau cu totul dezorientaţi şi în această tul-
ceput Onciul lupta împotriva românilor, negân- bureală îşi pierdeau bruma de economii, dacă o
du-le chiar dreptul asupra Bucovinei. aveau şi se ipotecau uneori pe viaţă.
Onciul, pentru a flata pe stăpânitorii La oraşe şi târguri ajungeau ştiri, şoapte,
austrieci, susţinea în scris că la ocuparea Buco- bârfeli care toate, dar toate se băteau cap în cap
vinei de către austriaci, populaţia slavă era mai şi numai vrednicia şi bunul simţ al românului îl
numeroasă decât cea românească şi aceasta după făceau să asculte şi să facă doar atât cât ajungea
o înterpretare a recensământului lui Spleny, care să nu se facă de râs faţă de cealaltă lume. Piept
scria că populaţia recenzată era toată moldo- vajnic acestor valuri ţineau mai ales profesorii
venească, or aceasta însemna pentru el că erau români de la Suceava, Cernăuţi şi de la noile şcoli
cetăţeni moldoveni dar slavi. Bineînţeles că nici înfiinţate la Câmpulung şi Rădăuţi. Conştienţi de
Spleny şi nici Enzenberg nu au spus aşa ceva, faptul că de ei depinde structura naţională şi po-
doar un oarecare ofiţer Budzinski scrie undeva litică a viitorului Bucovinei – elevii lor – fereau
că populaţia Bucovinei este slavă. Cine ştie ce o fi tinerii de dezbaterile politice. În jurul lor au venit
văzut el. Aurel Onciul, în orbirea lui, cu bună şti- unii români din ţară prin literatura românească
inţă, nu vedea bunăoară că pe ici, pe colo, prin ar- ce o trimiteau prin scriitorii români, care au ve-
hive, ba chiar pe la fostele conace boiereşti se mai nit în Bucovina, prin turneele trupelor de teatru
găsea manifestul împărătesei Maria Therezia că- româneşti.
tre populaţia Bucovinei la 1775, tipărit numai în
româneşte şi nemţeşte. Că la cancelariile Bucovi-
nei, multă vreme până la încorporarea completă
în Galiţia şi încă multă vreme după aceea, existau
numai traducători pentru limba moldovenească * ŞTEFAN BUCEVSCHI, după tată, este
şi că toate ordinele cancelariilor se dădeau numai urmaş al unei ilustre serii de preoţi care au slu-
în nemţeşte şi româneşte. Oricum, aceasta nu-l jit în Ilişeştii Sucevei mai bine de jumătate din
îndreptăţea pe Onciul să trateze femeile românce veacul al XIX-lea. Bunicul său, Loghin, mirean în
din România drept curve. Dar bineînţeles, îl în- Suceava, a fost văr primar cu pictorul Epaminon-
dreptăţea să facă cele mai năstruşnice gheşefturi da Bucevschi. Mama, Ana de Rossignon, avea
pe seama prăpădiţilor bucovineni şi, mai ales, cu strămoşi cu pretenţii nobiliare în Corsica, Franţa
băncile populare. Vai de bieţii ţărani care au avut şi cine mai ştie în care alte locuri ale aristocraţiei

26 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


România centenară

apusene. S-a născut la Sadagura, jud. Cernăuţi, Un gard mare închidea curtea înspre stradă, iar
la 17 aprilie 1920, ca fiu al profesorului Dimitrie în perimetrul îngrădit patrulau câini ce descura-
Bucevschi, director al gimnaziului din Vijniţa. Îşi jau chiar apăsarea butonului de sonerie amplasat,
petrece copilăria şi învăţă clasele primare în acest totuşi, la vedere şi accesibil tuturor.
pitoresc şi cosmopolit (pe atunci) orăşel bucovi- Odată primit în casă erai surprins de nu-
nean de pe malul drept al Ceremuşului. mărul nebănuit de mare al încăperilor, de felul în
A absolvit liceul „Aron Pumnul” din ca- care era amenajată biblioteca, de mulţimea tablo-
pitala Bucovinei, oraş în care şi-a petrecut anii ti- urilor şi icoanelor de pe pereţi şi, nu în ultimul
nereţii. La Cernăuţi cunoaşte frământările anilor rând, de biroul de lucru încărcat de cărţi, fişe şi
ce au precedat tragicele evenimente ale invaziei hârţoage, care lăsau să se bănuiască osteneala de
sovietice din 1940. Urmează cursurile Facultăţii zi cu zi a gazdei.
de Medicină din Cluj, evacuată la Sibiu în peri- Primitor, în limitele unei distanţe pe care
oada 1940-1944. Mănâncă şi pâine de combatant a impunea fără să supere, Ştefan Bucevschi era un
pe front, în ultimul an al celui de-al doilea război sfătos ce nu se poate uita. Cunoştinţele sale pri-
mondial. După teribila conflagraţie, devine me- vitoare la viaţa şi istoria Bucovinei, expuse firesc,
dic primar ginecolog, se stabileşte, trăieşte, mun- în conversaţii obişnuite, fără aroganţe sau urme
ceşte şi moare (26 aprilie 1979) la Bârlad. de îngâmfare, impresionau. A sprijinit necondiţi-
A debutat cu o poezie în re-
vista cernăuţeană „Iconar” (1937) şi
a frecventat cercurile literare locale.
Prieteniile cu poetul Aurel Tudor
(Fediuc) şi pictorul Rudolf Rybycz-
ka, precum şi apropierea de scriito-
rul Mircea Streinul, deşi scurte, au
influenţat pasiunea pentru literatură
a tânărului medic. Drama brutale-
lor şi definitivelor despărţiri de cei
numiţi mai sus (Rybyczka, refugiat
în Germania în 1941; Aurel Tudor,
căzut pe front în 1944, Mircea Strei-
nul, mort în 1945) a fost greu de
suportat, dar nu l-au îndepărtat de
citit şi scris.
Şi mai târziu, la Bârlad, a
frecventat regulat cenaclurile litera-
re ce-i erau la îndemână, a scris pie-
se de teatru (Opriţi-l pe Dik Waring,
Fiare şi oameni, Transplantul, Vago-
nul de clasa I, Vâlvătaia, Turbinca lui
Ivan, Întoarcerea lui Tomiţă), dintre
care o parte s-au jucat pe scena Tea-
trului „V. T. Popa”.
Locuia nu departe de cen-
trul oraşului, într-o casă pitită în
spatele unor blocuri tipice anilor ’60
ai secolului trecut. De la poartă, nu
părea cu nimic deosebită de casele
din vecinătate: acoperişul pleoştit,
înecată în verdeaţă, geamuri doar
înspre curte, vădit izolată privirilor.

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 27


România centenară

onat reactivarea Societăţii pentru Cultura şi Lite- noastre, exemplul oferit de un astfel de om poate
ratura Română în Bucovina şi a participat la con- fi util şi stimulator.
gresul de la Gălăneşti din vara anului 1990. L-am Ce vină avea săracu’ Stalin, al patrulea
avut de mai multe ori oaspete şi ne-am bucurat roman al seriei, este în mare măsură memoria-
de fiecare dată de sfaturile şi lămuririle sale, care, listic. Personajul principal, Truţă Panţăru, e, de
cerute de cei din conducerea Societăţii, au fost fapt, tatăl autorului, Dimitrie Bucevschi, născut
acordate cu nobilă bunăvoinţă. Ca o curiozitate, la Suceava, în 14 noiembrie 1896. A urmat cur-
consemnez faptul că, invitat de mai multe ori să surile Gimnaziului Superior Greco-Oriental din
vină cu noi la Cernăuţi la manifestări organizate Suceava, trecând examenul de maturitate în tim-
de Societate, a refuzat cu hotărâre. Cred că, şti- pul primului război mondial. Ca mulţi alţi tineri
indu-se cardiac, a evitat pericolul unor emoţii de români din Bucovina, pentru a evita participarea
nestăpânit. Poate n-a dorit să vadă oraşul ucrai- la război în armata austro-ungară, trece grani-
nizat de astăzi, preferând imaginile oraşului din ţa pe la Burdujeni şi ajunge în România (1914).
ultimul deceniu interbelic. Până la intrarea României în război (1916), se în-
După moartea sa fulgerătoare, unicul scrie la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din
său fiu, conf. univ. Mircea Bucevschi, respectân- Iaşi, urmând cursurile secţiei de ştiinţe naturale.
du-i dorinţele, a donat o parte din valoroasele co- După participarea la război în armata română
lecţii ale lui Ştefan Bucevschi. Astfel, o parte din (1916-1918), în zilele faste ale Unirii Bucovinei,
colecţia de icoane pe lemn şi cărţi bisericeşti a face parte din trupele Diviziei a VIII-a Infanterie
fost dăruită Muzeului Mitropolit „Dosoftei” din care asigură ordinea în fostul ducat austriac.
Iaşi, iar alte icoane precum şi colecţia de artă po- Îşi continuă studiile la Universitatea
pulară românească a donat-o Muzeului „V. Pâr- Cernăuţi şi obţine licenţa în 1922. Profesor şi
van” Bârlad. Societăţii pentru Cultură ... din Ră- director la Gimnaziul de Stat din Vijniţa (din
dăuţi i-au revenit cărţi şi reviste preţioase, care 1925), apoi profesor la Gimnaziul Nr. 2 din Cer-
s-au întors, după zeci de ani, în Bucovina. năuţi, în anuarul gimnaziului, pe care l-a condus,
Concret, din câte cunoaştem, aşteaptă să publică studiile: Peştii din apele Bucovinei (ediţia
fie tipărită tetralogia Bucovina, compusă din ro- 1924/1925) şi Contribuţii la cunoaşterea lostriţei
manele: Cuţitul de aur, 505 p. dactilo A4., Min- în Ceremuş (ediţia 1925/1926-1926/1927).
ciuna, 415 p. dactilo A4, Cetatea de la Cernau- Refugiat în România în 1944, nu cu-
ca, dimensiune necunoscută, Ce vină avea săra- noaştem locul unde s-a stabilit şi nici data morţii
cu’ Stalin, 520 p. dactilo A4. La acestea se adaugă sale. A fost fratele cunoscutului regizor al Tea-
romanul Sabina şi prietenul ei Kik, 130 p. dac- trului Naţional din anii 1929-1936 şi profesor la
tilo A4, şi cele două volume de poezii Şi despre Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din
dragoste şi Tot despre dragoste. Cu excepţia celui Cernăuţi, Nello Bucevschi. De asemenea, îi era
de-al treilea roman, Cetatea de la Cernauca, la văr de-al doilea tizul său Dimitrie Bucevschi, di-
Rădăuţi se găsesc dactilogramele tuturor celor- rectorul Tipografiei „Mitropolitul Silvestru” din
lalte lucrări. Cernăuţi, redactor responsabil al gazetelor „Pa-
Romanele pe teme bucovinene ale lui tria” (1897-1899) şi „Bucovina” (1919), primul
Ştefan Bucevschi au un pronunţat caracter do- preşedinte al Societăţii Meseriaşilor Români din
cumentar şi cuprind istoria Bucovinei de la Cernăuţi şi Suburbii, membru al Consiliului Na-
ocuparea austriacă din 1775, până la invazia so- ţional Român din Bucovina, participant la Con-
vietică din martie-aprilie 1944. Lectura lor este gresul General al Bucovinei care a votat Unirea
utilă chiar şi profesioniştilor în studiul trecutului cu Regatul României în ziua de joi, 28 noiembrie
acestui mult frământat colţ de ţară românească, 1918 ).
cu atât mai mult publicului larg, cu precădere ti-
neretului. (Fragment din romanul
Prin publicarea lor s-ar pune în circula- Ce vină avea săracu’ Stalin, inedit, 1989,
ţie nu numai scrieri de larg interes, ci şi modelul text ales şi stabilit pentru tipar,
unui luptător, om de cultură şi patriot de excep- precum şi note biobibliografice
ţie, Ştefan Bucevschi. În criza de valori din zilele de ing. Mircea Irimescu)

28 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Carnete critice

Demonstrația integralistă
(Ilarie Voronca)

Constantin CUBLEȘAN
Fenomenul avangardei în literatura ro- multe volume de versuri originale, pentru care un
mână a cunoscut o anume precipitare, ca de altfel Léon-Gabriel Gros considera că alături de Tristan
toate curentele pe care aceasta le-a parcurs de-a Tzara și B. Fundoianu a infuzat un „sânge nou po-
lungul istoriei sale. Etapele au fost arse rapid, ca eziei franceze”, afirmație pe care însă nu o probează
să parafrazez o expresie blagiană, animatorii do- ulterior nici o prestigioasă sinteză asupra literelor
vedindu-se, de cele mai adese ori, angajați în cel franceze din secolul al XX-lea (Pierre de Boisde-
puțin două astfel de… experiențe creatoare. Par- ffre, Gaëtan Picon, André Bournin sau Jean Rous-
nasienii, bunăoară, s-au topit grabnic în simbolism selot ș.a.). Indiferent însă, creația acestuia rămâne
pentru ca foarte curând să ilustreze modernismul. o realitate estetică majoră.
În prima jumătate a secolului al XX-lea, Poezia lui Ilarie Voronca nu are violența
un efort comun de a sintetiza tendințele școlilor negației generale, a protestului ostentativ, atât de
europene ale avangardei se face evident în progra- obsedant prezent la aproape toți avangardiștii. Nu
mul revistei Integral (cu apariție în 1925), în care e un țipăt, nu e o revoltă, ci mai degrabă expresia
Ion Călugăru, autorul Programului Manifest, asi- unei tristeți funciare („cuvintele noastre sunt umi-
mila ideile lansate în Italia și Franța, propunând le și simple/ ca pașii unui cerșetor pe o uliță măr-
dimensionarea orizontului imaginar pe coordo- ginașe” – Desfrunziri), construind ample poeme în
nata lucidității ca funcție superioară intuiției sau care își expune tristețea, căutând a-și reprezenta
sentimentului, dorind astfel a propune (a procla- crud stările emoționale, depresive, comunicând
ma) tendința unui sincretism total în reflectarea oarecum nostalgic lamentourile provocate de con-
intensei trăiri estetice a ființei umane în acest se- textul unei existențe obscure, periferice („Aici, pe
col al vitezei, cum îi plăcea să se definească. Poetul sub ruine, îmi doarme copilăria./ Liniștea se lasă cu
cel mai reprezentativ însă, al acestui angajament, a bufnițele pe acoperiș./ Mai departe pustiul a-ntins
fost Ilarie Voronca (pe adevăratul său nume: Edu- păienjeniș/ și pretutindeni domnește zădărnicia” –
ard Marcus, 1903-1946), cu o bogată activitate lite- Casa copilăriei). Poetul vrea să fie echilibrat, medi-
rară (publicistică mai ales), prezent în numeroase ind între lirica tradițională, pe care nu o contestă
reviste prestigioase ale epocii (Viața românească, deschis dar nici nu dorește să o cultive în parame-
Contimporanul, Adevărul și în special în paginile trii ei… academici (deși nu refuză muzicalitatea
publicațiilor avangardiste: Integral, unu, Herald, interioară a versului și nici rima, uneori) translând
75 HP, Urmuz ș.a.), cu o creație lirică apreciată expresia metaforică insolită spre discursul aglome-
de Eugen Lovinescu, în Cenaclul căruia a fost o rat, încărcat de imagini șocante, spontane, alătu-
prezență activă, și nu mai puțin, ulterior, în area- rate frecvent ilogic dar care, paradoxal, exprimă
lul literelor franceze, odată cu stabilirea sa la Paris stări febrile autentice, de un erotism surdinizat, în
(1933), când ocupă funcții în aparatul cultural și pasteluri descriptive de tip… constatare:„iarnă tă-
colaborează la reviste ca Nouvelles littéraires, Ca- iată-n fildeș cu norii-ntr-o căldare/ zvon răspândit
hiers du Sud, Journal des poètes ș.a., tipărind mai în cerul strâns pe genunchi ca pled/ pădure desple-

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 29


Carnete critice

tită în păr și-n sărutare/ aerul ca o rochie se sparge capăt la altul al creației sale poetice, deznădejdea
în buchet// pe-o sticlă-n neclintire iarna și-a strâns devine un laitmotiv obsedant, fie în elegii sau ode,
pulpana/ și apele-n azurul vântos au nechezat/ fie în pasteluri sau meditații, stările angoasate pri-
dar muntele-n pupilă pe-o creangă-și trase pana/ mesc dimensiuni onirice, relația erotică e învăluită
pe când suav văzduhul cu-o zi s-a depărtat// ești într-un halou natural halucinant:„Astfel toamna a
limpede-n suflare și proaspătă ca-n ploscă/ (mă sfâșiat iederă și gânduri./ Peste umerii tăi liniștea a
crezi) în vine-ți circuli un sânge superior/ iar buze- pus frunziș ud./ Mereu ciocăniri surde în noi și în
le în sare lumini, dar ce folos că/ umărul în privire afară se aud./ Deznădejdea ne-a prin sufletele ca
se-apleacă-n căpriori” (Colomba). două scânduri.//Să ne îmbătăm cu vin și cu toam-
O amplă antologie, ilustrativă în totul nă bună./ Noaptea s-a desfăcut ca o floare de mă-
pentru creația poetică a lui Ilarie Voronca, reali- ceș târziu,/ și vântul a aruncat semințele-stele peste
zează Emilian Galaicu-Păun (Peste diagonala sân- orașul pustiu,/ascultă mai adânc ceasul suferinței
gelui. Poeme alese de Emilian Galaicu-Păun, care în noi cum sună.// În mine s-a limpezit apă cu so-
semnează și o prefață exegetică: Un cap de pod. nată mâhnită./ Aud o tristețe trosnind, ca în foc un
Triplu salt in aeternum. Fotografii de Aurel Cepoi. lemn uscat./ Să mergem depsrte de casă – cu surâs
Editura Cartier, Chșinău, Republica Moldova, sângerat./ Îți voi povesti de-o altă toamnă, de-o altă
2016. Cartier de Colecție, nr. 8), incluzând poeme seară, de-o plecare grăbită” (Încă o toamnă).
din volumele tipărite în limba română: Restriști Avangardismul lui Ilarie Voronca e unul
(1923), Colomba (1927), Ulise (1928), Plante și ani- temperat, manifestându-se cu osebire în refuzul
male. Terase (1929), Brățara nopților (1929), Zodi- alinierii la expresia tradițională, dând frâu liber
ac (1930), Incantații (1931), Petre Schlemilh (1932), unui tumult metaforic ce-și află cadența poetică
Patmos și alte șase poeme (1933) intercalând și Invi- în limbajul nebulos al imaginilor suculente dez-
tație la bal (1924-1925, 1931). Nu figurează poezia voltate spontan în jurul unor sentimente și emoții
scrisă și publicată în limba franceză. autentice, autorul poetizând în cheie absurdă cele
Revolta sa (există, totuși, o stare de revol- mai banale și realiste elemente ale firii:„Cu inimi-
tă la adresa ambianței decăzute a veacului) e una le albe învăluite-n lună/ Și cerul prin vitralii ca o
mocnită, tranșantă însă, fără gesticulațiile teribi- plantă de apă,/ cu liniștea mărită cu-o tremura-
liste ale confraților, dar inculcând o atitudine an- re-n strună./ Când un clavir deșiră mărgelele pe
gajată, a denunțului sociologului-poet: „îți închin clape.// Pereții devin păsări atunci între cristaluri/
un imn ție veac al mediocrității/ nu mai vânăm Cu oboseli căzute, ca nuferii, – mătăsuri,/ Cu ur-
ursul sur prin munții americii/ brațele noastre nu mele-n nisipuri de-amurguri și de valuri,/ Cu-acea
mai sângeră păduri sălbatece/ ne operăm visele ca suavă tihnă ce n-ai putea s-o măsuri,// Obrazul tău
intestine/ singuri ne închidem în mucegaiul birou- alături de-al meu, ca două glastre/ Din care respi-
rilor (…) clădim un cer peste acoperișuri ca mădu- rația e floare luminată,/ Și sângele târăște căderile
lare/ pe bulevarde sirenele autobuzele/ cum acom- de astre/ Prin vinele ducând spre inimă rămășițe-
paniază concertul prin fprp fir/ veac al asigurărilor le zilei” (Incantații). Dintre avangardiștii noștri e
și al reclamelor luminoase” (Ulise). E un rezoner cel mai ilustrativ în privința abordării gamei largi
dramatic al tuturor intemperiilor veacului („Adun de modalități expresive pe care le dezvoltă poezia
toate înfățișările lumii sub cristalul pleoapei” – sa. De la maniera constructivistă și dadaistă, la cea
Brățara nopților), versul confesiv vorbește ne-nce- de factură ermetică ori suprarealistă, lirica lui Ila-
tat despre marea singurătate și tristețe în care se rie Voronca evoluează, ca mesaj emoțional, între
consumă existențial („Singur, singur,/ Plutesc pes- melancoliile bacoviene, din volumul de debut, la
te mahalaua depărtată /…/ Sunt singur prin cosi- un soi de angajament social cu „accente whitma-
torul înviind cohortele de îngeri,/ Fără umbra mea niene” (Ion Pop). E o poezie a marilor neliniști
care era scara de mătase conducândspre balconul existențiale, sumbră, în ciuda armoniilor formale
altor oameni,/ Și totuși am văzut ce ascundeau ce par deduse direct dintr-un ecou al romantis-
ferestrele semenilor mei: masacrele, îngenunche- mului tardiv. Sfârșitul tragic, într-un moment al
rile” – Petre Schlemihl). Pentru el, versul e o „chi- deznădejdii (se sinucide la data de 5 aprilie 1946,
vără fermecată” cu care trece prin anotimpuri și plonjând în Sena de pe Pont Mirabeau), se înscrie,
prin „undelemnul gros al lumii”, cântând „alături cumva tradițional, pe linia finalurilor de viață ale
de stelele căzute din palmele destinului” stfel încât mai multor scriitori români, abandonați, din va-
„umbra s-a speriat și a fugit ca o pasăre”(Ciubotele rii motive, disperării într-o lume a occidentului în
de șapte poștii). Ca o coordonată ce trece de la un care nu-și pot afla locul.

30 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Carnete critice

O carte monumentală sau


Ion Luca în actualitate

Marin IANCU
Greu de prevăzut că, odată pornit înspre na unor destul de întemeiate motive. Cu o instrucţie
deschiderea unei ample filosofii a existenței și crea- bibliografică şi documentară necesară celor mai exi-
ției lui Nicolae Labiș, din care, pe lângă nenumărate- gente cerinţe presupuse de elaborarea tezei asumate,
le studii și ediții dedicate poetului din Mălini, se im- Nicolae Cârlan începe treptat să adâncească studiul
pune a fi pomenită aici impresionanta Opera mag- asupra acestui complex teritoriu, eseul Ion Luca sau
na (Suceava, 2013), neliniștitul și eruditul istoric și viaţa ca o dramă (2004), urmat de două ediţii cu pie-
critic literar Nicolae Cârlan va reuși să își găsească se din creaţia lui Ion Luca (Salba reginei. Teatru re-
resursele pentru a-și încheia într-un mod cu totul ligios, Bacău 2005 şi Când ţipă animalul, Bucureşti,
apoteotic cercetările în direcția recuperării integra- 2007) aducând unele observcaţii cu valoare genera-
le a operei dramatice aparținând dramaturgului Ion lă asupra acestei atât de valoroase şi originale opera
Luca. Apărut în Colecția „Recuperări” a Editurii Li- dramaturgice.
dana (Suceava, 2017), prin generoasa implicare ma-
terială a aceluiași vrednic de laudă pr. prof. dr. Ghe- Născut la 7 decembrie 1894, în localita-
orghe Brădățanu, masivul volum Ion Luca, Teatru tea Roman, Ion Luca s-a înscris la Seminarul „Ve-
esenţial (Cuvânt înainte de Bartolomeu Valeriu niamin Costachi” din Iași și, ulterior, la Facultatea
Anania. Ediţie întocmită, repere biobibliografice, de Drept. Între 1914-1916 a urmat cursurile Insti-
anexe documentare şi bibgliografie de Nicolae C âr- tutului Balcanic din București, la care preda și Ni-
lan, 1392 pagini) este organizat pe cinci comparti- colae Iorga, ajungând, în 1919, să fie hirotonisit di-
mente de bază: I. Preliminarii, II Antologie a unui acon la Catedrala din Bacău, funcționând pe acest
număr de numai 16 piese de teatru din cele peste 40 post timp de aproape trei ani, până în 1921, în pa-
de titluri, veritabile acte de creaţie, scenarii şi librete, ralel cu activitatea de professor suplinitor de limba
din câte se pare că a scris Ion Luca (Alb şi negru, latină, la Liceul „Ferdinand”. Din amintirile foștilor
Icarii de pe Argeş, Rachieriţa, Amon-Ra, Morişca, săi elevi rezultă că Ion Luca a fost un exemplu de
Femeia cezarului, Femeia, fiica bărbatului, Javra om, înalt, cu o prezență impunătoare, purtând bar-
pământului, Năframa iubitei, Neliniştea doamnei, bișon și mustăți, cu un păr negru bogat, sever ca
Salba reginei, Când ţipă animalul, Dumitra, Cele fire, cu o prestație exemplară, agreabilă și îndatori-
patru Marii, Chiajna, Cuza Vodă), III. Exegeze, toare la catedră: „În clasă, bine pregătit, explica pe
IV. Anexe, V. Addenda. Fişă bibliografică. După înțelesul tuturor și cu o voce clară. Cerea elevilor să
cum putem lesne deduce din cele Câteva precizări aibă o ținută corectă și demnă”. Un alt elev și-l amin-
la închiderea ediţiei, primele proiecte de recuperare tește ca pe un om instruit, cunoscător a vreo zece
şi studiere a amplei creaţii (exclusiv) dramaturgice limbi străine, clasice și moderne, posesor a două
aparţinând lui Ion Luca sunt legate de anii 1996, doctorate, primul în teologie, obținut în 1920, pe
odată cu intenia susţinerii unei teze de doctorat cu când nici nu împlinise încă vârsta de 24 de ani, cu
titlul Ion Luca – studiu monografic, proiect la care „magna cum laude”, la Universitatea din București,
Nicolae Cârlan s-a văzut nevoit să renunţe din prici- pentru ca în anul următor să-și ia, tot aici, docto-

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 31


Carnete critice

ratul (patru bile albe și una roșie) în științe juridice nefericit din momentul apariției tragediei christice
cu teza Raionalismul în drept, publicată, în 1923, la Salba reginei, toate evenimentele ce se vor desfășura
Editura Cartea Românească, evenimentul marcând de acum încolo fiind menite să-i pecetluiască însă
și adevăratul său debut scriitoricesc. După o primă definitiv destinul literar, într-un context în care, ca
reprezentare scenică destul de târzie, produsă la vâr- o crudă ironie a sorții, prin 1949, într-un bilanț al
sta de 40 de ani, în stagiunea 1933-1934, pe când dramaturgiei momentului, scriitorul este considerat
era profesor secundar și avocat la Bacău, cu piesa în „unul din cei mai viguroși dramaturgi, cu talent pu-
cinci trablouri Iuda, stilizată (adaptată scenic) de G. ternic de a clădi masive alcătuiri dramatice”. Editată
Ciprian, Ion Luca a fost încununat cu Marele Premiu în 1947, la Fundația Regală pentru Literatură și Artă,
pentru dramaturgie originală. În anul 1938, Teatrul după Amon-Ra și Năframa iubitei – această dramă,
Național din Cluj, sub direția lui Victor Papilian, îi variantă nouă a dramei Iuda din Cariot, reprezenta-
reprezintă, tot în premieră absolută, comedia în 4 tă atunci (1934) ca o colaborare cu G. Ciprian – pie-
acte Morișca. Pe prima scenă a țării Ion Luca va urca sa de inspirație religioasă Salba reginei fusese întâm-
și în stagiunea 1940-1941, cu altă premieră absolu- pinată de Nina Cassian (în „Rampa”, 28 septembrie
tă, Icarii de pe Argeș, pentru ca, la sfârșitul acele- 1947) cu calificativul „o piesă huliganică”, „veritabilă
iași stagiuni, autorului să i se acorde din nou Marele fiolă de otravă obscurantistă”, situându-l pe autor
Premiu al Teatrului Național, pe scena căruia, la 29 „în rândul ațâțătorilor la ura de rasă”. Mai mult de-
ianuari 1940, i se jucase pentru prima oară, într-un cât atât, ilustrativ pentru cât de indezirabil devenise
spectacol grandios piesa Femeia cezarului, cu o dis- în vremurile tulburi de după ultimul război numele
tribuție „de zile mari”, sub bagheta lui Ion Șahighi- dramaturgului, ar merita consemnat și cazul lui Al.
an, pentru ca, în stagiunea 1946-1947 să-i fie pusă Piru, despre care, într-o notă nesemnată din revista
în scena Naționalului bucureștean (sala „Sf. Sava”) „Contemporanul” (intitulată Un critic sub orice criti-
lucrarea Năframa iubitei, aceasta fiind printre ulti- că) se spune că, publicând în „Națiunea” (nr. 442, 15
mele reprezentații care „s-au bucurat, într-adevăr, septembrie 1947) o recenzie la Salba reginei, acesta
de o mare reușită”, „ultima glorie a lui Ion Luca, în ar fi susținut că, prin personajul din piesă Ana, auto-
timpul vieții lui” (Bartolomeu Valeriu Anania). Pen- rul ar face o serie subtilă de trimiteri la Ana Pauker,
tru a reproduce din aceleași Repere bio-bibliografice întâmplările acestea atrăgând după sine imediata
întocmite cu atâta atenție de Nicolae Cârlan, merită îndepărtare a reputatului istoric și critic literar din
reținut faptul că la Teatrul Național din Iași, în anul viața literară și universitară pentru o perioadă de
1943, vede pentru prima dată lumina rampei dra- circa un deceniu. De acum, existența lui Ion Luca
ma Rachierița, într-un spectacol despre care, peste cunoaște, din păcate, forme grave de distorsiuni.
25 de ani, Miluță Gheorghiu își va aminti că a fost Este văzut cu o tot mai imensă lipsă de înțelegere,
o reprezentație strălucită, când, după cum își amin- i se retrag din repetiții piesele, cum e cazul piesei
tește celebrul actor român, însuși G. Călinescu ar fi Dumitra, și, începând cu anul 1949, autorul a fost
făcut (în „Adevărul literar”) o remarcă deosebit de alungat din București și expulzat din viața teatrală.
favorabilă la adresa valorii artistice a operei drama- Tot mai debusolat, dramaturgul se vede nevoit să
turgului, spunând că „D-l Ion Luca nu trebuie să fie se retragă în provincie, unde începuse să-și scrie o
și Caragiale. Stă în picioare și ca Ion Luca”. Se pare însemnată parte din piesa Neliniștea doamnei, ter-
că acesta este momentul în care, cu deosebire după minată în timpul refugiului din 1944 la Craiova.
apariția în1933 a pieselor Alb și negru și Icarii de pe După un scurt popas la Bacău, Ion Luca va reveni
Argeș, prestigiul autorului începe să cunoască o veri- la Vatra Dornei, unde, până la moartea sa survenită
tabilă ascensiune, ecourile favorabile înregistrate în în 30.01.1972, își va duce existența cu totul margi-
rândurile cronicarilor dramatici grăbind fără echi- nalizat, în condiții cu mult sub cele pe care le-ar fi
voc conturarea „unei cariere literare”. Puțin mai târ- meritat o asemenea personalitate artistică autentică.
ziu, îi apare Rachierița (1934) și Ra (1936), cu reedi- Ca om social, ca un om public „plin de
tare în 1940 (Amon-Ra, Bacău), urmate de Morișca contraste” (Bartolomeu Valeriu Anania), Ion Luca
(Bacău, 1937), Evdochia (Bacău, 1938), Femeia, fiica s-a comportat contradictoriu, stârnind adeseori
bărbatului (Bacău, 1938), Javra pământului (Bacău, mari nedumeriri. Neprietenos în relațiile cu o
1942), Femeia cezarului (Evdochia) și Morișca (am- parte dintre oficialitățile timpului și cu unii dintre
bele la București, 1943), Năframa iuibitei (București, colegii de breaslă, scriitorul devine tot mai îndâr-
1944), veritabil prilej de consacrare a unei puterni- jit. Se afla deja într-o etapă în care criteriul estetic
ce originalități creatoare. Cu toate acestea, destinul era, și la noi, în declin și preferințele criticii se în-
artistic al autorului este marcat într-un fel cu totul dreptau spre alte genuri de spectacol. Solicitudinea

32 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Carnete critice

în care este împins cu tot mai mare înverșunare și probabil că le va învinge uzând de strategia calului
brutalitate din lumina reflectoarelor și pierderea troian”. În viziunea lui Nicolae Cârlan, scriitorul
implicită a succesului de scenă în perioada pro- Ion Luca nu numai că se alătură celor câțiva autori
letcultistă echivalează pentru dramaturg cu un fel de literatură dramatică interbelică, cu adevărat re-
de trădare a luminii fără de care omul de teatru marcabili prin gradul lor de modernitate, cu unii
rătăcește chiar și pe calea cea dreaptă. „Personali- dintre ei, precum G. Ciprian, Victor Ion Popa sau
tate devastată de un orgoliu radical”, tot mai acut George Mihail Zamfirescu, având chiar evidente
asaltat și de „amenințătoare crize materiale”, Ion similitudini, dar reprezintă și unul din cele mai
Luca părăsește ipostaza insului ingenuu și refuză paradoxale destine ale literaturii române, imaginea
implicit perspectiva candidă asupra unei asemenea completă, esențială, a unui temperament profund
situații. Începe să-și caute dreptatea prin memorii vital, de esență tragică shakespereană, prin robus-
și solicitări insistent adresate unor personalităși cu tețea și dârzenia în care el s-a văzut obligat să în-
autoritate, „spre a-și vedea propulsate pe scenă una frunte brutalitățile unor răutăți și mentalități tot
sau alta dintre piesele sale de teatru, care, altfel, ris- mai primitive și nocive venite cu timpul dinspre
cau să fie și mai înghițite de uitare”. Spirit puternic, indivizi pe care Tudor Arghezi reușea să-i numeas-
Ion Luca crede în vitalitatea funciară a ființei uma- că atât de pitoresc drept „crocodilii confortabil in-
ne, în capacitatea acesteia de a rezista, fără a abdi- stalați”. Nu întâmplător, prin 1946, încercând să
ca de la imperativul demnității, în fața avalanșelor explice în ce constă „cazul d-lui Ion luca”, același
de adversități prăvălite asupra-i de către destin, în Tudor Arghezi se referea la „luciditățile de scriitor

puterea omului de a-și perpetua luminoasa esență ale lui Ion Luca”, atestând totodată ideea că „trgicul
gânditoare. Bun cunoscător al acestor evenimente lui frumos ține de conștiință, de o atitudine catego-
defel blânde pentru Ion Luca, cu asprimi și înfrun- ric situată în fața universului, închis în lacăte grele”.
tări inerente vieții așa cum este ea, Nicolae Cârlan O explicație a acestor afirmații ar trebui căutată,
continuă cu următoarele afirmații: „Deși destinul în primul rând, în franchețea de fond a personaje-
îi fusese pecetluit, dramaturgul nu depune arme- lor, teatrul lui Ion Luca fiind „un teatru al marilor
le, ci-și continuă lupta, adoptând strategii tot mai frământări, al presiunilor nestăvilite”. Copleșit de
puțin ofensive, complăcându-se, fără să realizeze forța și de „lucrăturile” venite dinspre mulțimea
faptul ca atare, în postura unui Don Quijote anga- adversarilor plasați în cele mai înalte funcții după
jat într-un turnir tragi-comic cu morile de vânt ale război, Ion Luca găsește mereu în fundul sufletului
dogmatismului proletcultist pe care-și închipuia o fărâmă de demnitate, acea orgolioasă demnita-

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 33


Carnete critice

te a învinsului. „Meritele și limitele teatrului său, jocul permanent de planuri, capacitatea de a sugera
scrie Valeriu Râpeanu în acest sens, se integrează în o infinitate de stări, iar prin toate acestea sensul su-
epoca literară frământată dintre cele două războa- perior al căutărilor echilibrului în dezechilibru, sunt
ie mondiale în care și-a scris partea cea mai întinsă doar câteva dintre motivele pentru care dramaturgia
a operei sale. Scriitorul are o adevărată predilecție lui Ion Luca îndeamnă la meditații deloc ușoare și
pentru ciocnirile violente, iscate din întâlnirea unor comode.
firi aprige”. „Bun meșteșugar al scrisului dramatic”, Raportat la celelalte cărți asupra cărora
autorul știe să creeze din aceste înfruntări violente Nicolae Cârlan a trudit până în prezent într-o apri-
momente autentice de teatru, exponențiale pentru gă neostoită înverșunare, ediții, eseuri sau pagini
un mod rafinat de a sugera complexitatea existen- de critică și istorie literară, volumul de față impre-
ței umane. Sunt de reținut, în acest sens, predilecția sionează prin numărul imens de pagini și, nu mai
„pentru alegorie și simbol care, fără a contrazioce puțin, prin informațiile și diversitatea direcțiilor de
desfășurarea densă a acțiunii, o potențează, confe- abordare a operei dramatice a lui Ion Luca. Conce-
rindu-i semnificații umane mai ample decât ar pu- pută și redactată într-o formulă editorială menită
tea dobândi printr-o dezvoltare mult și conformist să contureze imaginea exactă a unui creator al dra-
indiviudualizată” (N. Barbu). Date fiind varietatea maturgiei românești, cartea de față pare a fi devenit
și amplitudinea surselor de inspirație, „din istoria, punctul culminant al unui demers impresionant,
religia și mitologia Egiptului antic (Amon-Ra) sau nu doar pentru acordarea încrederii în valoarea
autohtone (Icarii de pe Argeș), din substanța sacră operei unui „scriitor îngropat în uitare” (Bartolo-
a Bibliei (Iuda, intitulată ulterior Salba reginei), din meu Valeriu Anania), cât și pentru efortul aprecia-
istoria Bizanțului și a creștinismului răsăritean (Fe- bil presupus de depășirea scepticismului alimentat
meia cezarului și Năframa iubitei), din perimetrul de prejudecăți persistente în preluarea moștenirii
istoriei naționale (Cele patru Marii, Rachierița, Alb și valorilor unui scriitor român, la care s-a adăugat,
negru, Chiajna, Cuza-vodă), tratând subiecte insoli- pe parcurs, necunoașterea ei, pur și simplu. Desco-
te (Javra pământului), „exotice” (Delta blestemată și perim că, în efortul său de recuperare, de „extrage-
Când țipă animalul), ori „ciudate” (Femeia, fiica băr- re a lui Ion Luca din ghearele uitării total nejusti-
batului), denunțând moravurile lumii politicianiste ficate”, istoricul literar Nicolae Cârlan se dovedește
burgheze (Morișca), sau explorând înfrigurările tot mai convins de faptul că orice eventuală exclu-
sufletului feminin în fața „tainei” maternității (Ne- dere a operelor autorilor români din sfera atenției
liniștea doamnei)” (Nicolae Cârlan), piesele de tea- ar atrage după sine o sărăcire a însuși fondului de
tru ale lui Ion Luca prezente în volumul de față, pot umanitate autohton. Așa stând lucrurile, sesizând
fi apreciate ca reprezentative pentru ceea ce putem caracterul complex, neobișnuit, al creației acestui
considera viabil și rezistent din creația sa dramatur- „mare nedreptățit al istoriei literare” (Valeriu Ana-
gică. Experiențele traumatizante pe care le suportă nia), Nicolae Cârlan are meritul însemnat de a-și
capătă pentru scriitorul Ion Luca valențe de autenti- construi cartea după cele mai stricte cerințe ale
ce încercări necesare, „vămi ale omului”, în orizontul unor ediții critice de acest tip, selectând din întrea-
demiurgic al creatorului, pentru punerea în lumină ga producție dramaturgică a lui Ion Luca textele
a condiției umane, cu elemente ale existenței aflate literare extrem de valoroase, posibil de încadrat,
mereu în tensiune, refuzând să se supună necesare- conform unor canoane estetice comune, pritre va-
lor rigori. Privite din această perspectivă, s-ar putea lorile teatrale românești, evidențiindu-se, printre
înțelege mai îndeaproape cele câteva direcții proprii alte aspecte, expresia funciară a unui Ion Luca fiind
preocupărilor lui Ion Luca, dintre care, după Carol însăși pluralitatea personalității care o crează. Și,
Isac, „destinul personajelor în istorie, destinul feme- cum Ion Luca ajunsese în această etapă a elaborării
ii în lumea complexă a ciocnirilor de patimi și in- la condiția spiritual multiplă, toate scrierile sale,
terese, mutația pe plan contemporan al străvechiu- de la Icarii de pe Argeș, până la Năframa iubitei și
lui înțeles al legendelor și miturilor s-ar situa pe un Neliniștea doamnei, se constituie structural, în opi-
prim plan. Aceasta ar putea explica și modul în care nia lui Nicolae Cârlan, într-o imagine completă a
opera sa dramatică, de o puternică teatralitate prin forței de o vitalitate explozivă a talentului acestui
avalanșa de acumulări de personaje și întâmplări, autor.
îmbină tumultos o accentuat nonconformist con-
temporaneitate cu simboluri mitologice și alte ne- (Apud „Pro saeculum”, revistă de cultu-
sfârșite componente ale straturilor de spiritualitate ră, anul XVI, nr. 7-8 (123-124), 15 sept.–1 dec.
arhaică româneasccă, unde meditația se impune cu 2017, Focșani, p. 65-67)

34 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Pe contrasens

Poveste albă

Adrian ALUI GHEORGHE

Erau odată, buni prieteni, un scriitor mare și un scriitor mic. Scriitorul mare nu era mare pentru
opera lui sau prin vîrstă sau prin ceea ce iubise el mai mult. Cum scriitorul mic nu era mic prin operă, prin
vîrstă sau prin ceea ce iubise el mai puțin. Nu exista nici o explicație de ce li se spunea așa.

Un critic (literar) încercase odată să explice de ce scriitorul cel mare se numește așa prin faptul că
scrisese mai mult decît scriitorul cel mic. Dar imediat, alt critic, din opoziție, demonstră că scriitorul cel
mic scrisese la fel de mult (sau de puțin) cît și scriitorul cel mare. Așa că lucrurile s-au complicat sau s-au
limpezit sau au rămas la fel după această intervenție.

Scriitorul cel mare nu suferea că i se spunea așa, cum scriitorul cel mic nu suferea nici el. Cînd
scriitorul cel mare scrise o carte despre prietenul lui, scriitorul cel mic, cartea a fost imediat recunoscută
ca o carte mare. Cînd scriitorul cel mic a scris o carte despre prietenul lui, scriitorul cel mare, cartea a fost
imediat recunoscută ca o carte mică.

Un juriu, format numai din critici mari, răsplăti cu un premiu mare cartea scriitorului cel mare
și cu un premiu mic cartea scriitorului cel mic. Cu banii luați de la aceste premii, scriitorul cel mare făcu
o călătorie mare iar scriitorul cel mic, o călătorie mică.

În călătoria cea mare, scriitorul cel mare muri de o boală groaznică. În călătoria cea mică scriitorul
cel mic muri de o boală mai puțin groaznică. O vreme s-a spus că scriitorul cel mare și scriitorul cel mic
nu erau decît una și aceeași persoană. Dar asta de acum mi se pare bîrfă și unde e bîrfă, vorba poetului,
muzele fug îngrozite.

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 35


Chipuri şi privelişti

„Repatrierea” unui
roman excelent

Liviu ANTONESEI
Nu toți românii plecați, temporar sau de- De altfel, am scris cîteva rînduri de prezentare pentru
fintiv în străinătate – și vorbim despre peste 4 mili- coperta a patra a cărții. Un roman scris în românește
oane! – sînt „căpșunari”, cum sună cuvîntul inventat – și este amirabil controlul pe care îl are asupra limbii
la începutul exodului de dinaintea intrării în UE. De o autoare plecată de două decenii de aici și care s-a
altfel, nu e o rușine să exerciți îndeletnicirea pusă în- descoperit scriitoare în Italia – și care a fost „repa-
tre ghilimele, cîtă vremea îți faci treaba onest. Dar o triat” prin publicare aici. Un roman, deci, o poveste
mulțime de românii desțărați exercită alte profesii. În parcă țesută din nenumărate fire de diferite culori, o
călătoriile mele sau în țară, sau indirect, am cunos- poveste care se petrece între două lumi, scrisă de o
cut o mulțime de români care lucrează în străinăte ca autoarea ea însăși situată între două lumi. Dar nu vă
muncitori, medici, profesori universitari sau secun- lăsați induși în eroare, nu este o autobiografie, nici o
dari, psihoterapeuți, avocați, ingineri ș. a. m. d. Sînt ficțiune biografică, ci este un roman în toată puterea
foarte mulți scriitori plecați din România de-a lungul cuvăntului, unul foarte puternic, alternînd duritatea
și de-a latul Europei și lumii întregi. La o sumară so- și gingășia cu o mînă foarte sigură. Uneori este atroce
coteală, eu însumi cunosc personal cîteva zeci! Unii în întîmplările sale, alteori în tonul abordat. Asta nu
au plecat de aici fiind scriitori, alții s-au descoperit înseamnă că autoarea nu smulge din memorie hălci
scriitori acolo. Unii scriu în limba română și publică din viața trăită aici sau acolo, din experiențele prin
în țară, alții scriu în limbile țărilor de adopție și pu- care va fi trecut, că nu transformă personaje pe care le
blică acolo unde s-au stabilit, dar foarte mulți scriu în bănuiești reale în personaje – toți scriitorii procedea-
ambele limbi și publică în amîndouă spațiile culturale ză la fel! –, ci că propriile sale experiențe nu sînt puse
de apartenență. În sfîrșit, cunosc și persoane care la în slujba vreunei autoglorificări sau autodiminuări
plecarea din țară erau scriitori consacrați, dar odată auctoriale, ci în serviciul construcției romanești. O
ajunși în altă parte, au lăsat literatura deoparte. Sper frumoasă construcție din care rezultă un roman care
că nu definitiv! se citește cu sufletul la gură. Cum spuneam, am citit o
Dintre scriitorii stabiliți în Italia, o cunosc primă versiune cu vreun an de zile înainte de tipărire
pe romanciera Irina Țurcanu, care a început să scrie dar, pînă la publicare, autoarea a mai lucrat, nu doar
acolo, direct în italiană, dar cred că ar fi bine ca volu- la nivelul stilului, al frazării, ci și la cel al unor reașe-
mele sale să se bucure și de traduceri acasă, în fosta zări textuale. Și bine a făcut! În forma finală, romanul
casă. În schimb, Viorel Boldiș era poet de la plecarea a ieșit așa cum trebuie să fie. Nu se mai poate scoate,
din țară, iar după mai bine de douăzeci de ani, este nu mai poate introduce nimic, are necesara sfericitate
un poet cunoscut în ambele țări, scriind în amîndo- a unei opera epice încheiate.
uă limbile. În sfîrșit, anul trecut, am participat aici, la Între timp, am primit de la autoare vestea
Iași, la lansarea romanului Inachis Io nu știe să res- că a terminat un alt roman, care a fost gîndit și scris
pire de Claudia Albu, roman pe care l-am citit într-o într-o altă manieră decît Inachis Io nu știe să respire.
primă formă în manuscris, apoi în forma finală tipă- Cum i-am scris autoarei la primirea veștii, abia aștept
rită la Editura Eikon, așa că am putut evalua capaci- să-l citesc, fie și pentru început în manuscris electro-
tatea remarcabilă de a lucra pe manuscris a autoarei. nic!

36 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Eveniment

Aniversare cu amintiri
și întâlniri

Doina CERNICA
Împreună cu farm. Ileana Țeudan mă bu- nici faptul că după aceea am luat masa cu protagonis-
curam de ospitalitatea soților farm. Maria Olar și ing. tul evenimentului, acad. Mihai Băcescu, pregătind și
Ion Olar, conducerea la vârf a Fundației Culturale realizând împreună un interviu, din care mi-a rămas
„Leca Morariu” Suceava, în mașina care ne ducea pe gravată în memorie convingerea întemeietorului,
toți la Fălticeni, cu amintiri despre Maestrul Ion Iri- convingere sunând astăzi premonitoriu, că muzeul
mescu, spre locul odihnei sale de veci, pentru îndăti- tezaurului său dăruit fălticenenilor „este un strigăt de
nata pomenire la cei 115 ani pe care i-ar fi împlinit pe avertizare pentru salvarea naturii, a darului ei cel mai
27 februarie 2018. Norocoși cei care l-am cunoscut și de preț, apa. Viața nu poate fi concepută fără apă!”
mai ales norocoasă așezarea neprețuitei sale donații: Și nu întâmplător, deoarece am fost întrebată cât de
peste 300 de statui, peste 1000 de desene, o bibliote- adevărată este posibilitatea „colectivizării” faimoase-
că de artă de mare calitate, adăpostite într-o clădire lor așezăminte muzeale din Fălticeni – orașul mic cu
de patrimoniu, în care artistul și-a aranjat el însuși muzee mari! -, a transformării lor în secții ale unui
creațiile și în preajma cărora a trăit până la stingerea muzeu municipal. Nu știu nimic despre asta, dar cred
sa din viață. Și pentru că vorbeam de darul unei vieți, că, dimpotrivă, ar trebui pus accentul pe unicitatea
cineva a mărturisit că nu a văzut încă Muzeul Apelor, Muzeului Apelor, pe transformarea sa, potrivit dorin-
fondat esențial pe averea oceanologului Mihai Bă- ței marelui om de știință, în stindard al luptei pentru
cescu, avere adunată de asemenea în decenii de trudă, respectarea apei ca resursă vitală a planetei. Și deo-
de cercetare, de explorări, încât gândul următor, rostit potrivă ar trebui evidențiate, valorizate, promovate
cu glas tare, a fost al unei zile frumoase din această singularitatea Galeriei Oamenilor de Seamă, muzeu
primăvară, în care să-i trecem pragul. Neîntâmplător, al unor personalități fălticenene de primă mărime în
a revenit și după întoarcerea acasă, și înainte de a alege istoria culturală a țării, organizat în casa donată de
doar câteva din amintirile și întâlnirile în care și aceas- frații Horia Lovinescu și Vasile Lovinescu, și origina-
tă aniversare a Maestrului a fost atât de bogată. litatea Muzeului Memorial „Mihail Sadoveanu”, nu
Nu întâmplător, pentru că autorizata și cu- doar existând într-o casă, casa din deal, și cu o gră-
ceritoarea pledoarie a dr. Ioan Opriș, personalitate a dină, grădina liniștii, așa cum le-a dorit uriașul scrii-
cercetărilor românești de muzeologie, fost secretar de tor, ci și într-o lume care continuă să respire, cu Nada
stat, fost director al Direcției Muzeelor și Colecțiilor, Florilor, Dumbrava Minunată și altele, și în realitatea
dar și a scriitorului Grigore Ilisei, pentru începerea literaturii, și în realitatea orașului în anul 2018. Desi-
neîntârziată a demersului autorităților locale de recu- gur, nu am vrut să supăr pe nimeni spunând ,,micul
noaștere a însemnătății naționale a Muzeului de Artă oraș” municipiului Fălticeni de azi, ci doar să subliniez
„Ion Irimescu” Fălticeni, a avut în vedere punerea în astfel, raportate la suprafața, populația și bugetul mo-
lumina meritată (la nivelul documentelor și al perso- deste ale așezării, însemnătatea muzeelor sale, fiecare
nalului calificat, specializat) și a celorlalte muzee ale mare cu adevărat în felul său.
municipiului. Nu întâmplător, fiindcă nu am cum să Dar să mă reîntorc la marcarea celor 115 ani
uit ziua inaugurării Muzeului Apelor, 17 august 1982, de la nașterea Maestrului Ion Irimescu, sărbătoare cu

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 37


Eveniment

roșu în calendarul localității, trăită ca atare de făltice- cândva viață și atunci sculptorii își vor dori cu ardoare
neni și de oaspeții lor, prilej de amintiri, revederi și să vină și să creeze aici, crescând bogata zestre artistică
întâlniri, fertil ca și anotimpul pentru celebrele livezi a orașului cu operele lor până la pasul fundamental al
de odinioară ale zonei. Nu, nu am fost noi cei dintâi unui Muzeu de Artă Modernă. Pe unul dintre sculpto-
care să aprindem o candelă la monumentul funerar rii din Chișinău, Ioan Grecu, l-am cunoscut la Bacău,
al artistului din cimitirul Oprișeni al Bisericii „Sfin- membru al juriului într-o ediție a Saloanelor Moldo-
ții Arhangheli Mihail și Gavril”, cum am presupus vei, cel mai durabil pod peste Prut din câte cunosc, și
călcând pe zăpada neatinsă. Numai că o luasem prin am și scris în „Crai nou” Suceava despre o expoziție a
altă parte. Cu palma goală, cumva matern, doctorița sa la Veneția. Celălalt este Ion Zderciuc, pentru care
Maria Indrei apăra de fulgii mari lumina celei deja sunt, înainte de toate și atât de mișcător pentru mine,
aprinse de ea. Apoi am pornit spre biserică împreună, sora artistei plastice Dany Madlen Zărnescu. A venit
încet, întârziind când la un mormânt, când la altul, ca la Fălticeni pe aripile succesului, este vorba de impre-
să îngăduim amintirilor sale să prindă glas. Locașul sionanta sa personală de la Muzeul Național de Arte
era deja plin, cu oaspeți, dar și cu fălticeneni, toți cu al Moldovei, deschisă cu doar câteva zile în urmă,
privirile la picturile re- dar și ale respectului
staurate ale Maestrului și ale interesului pen-
de pe zidurile sale, um- tru creația Maestrului
plându-l de o vizibilă Ion Irimescu, respect
mulțumire pe părintele și interes întotdeauna
paroh Camil Dăscăla- vii pentru înaintași în
șu, care s-a zbătut și a sufletul artiștilor au-
reușit să le salveze de tentici.
la degradare. O recu- Deși am mai
nosc după fotografiile participat la pomeniri,
din cronica nonagena- ale lui Ion Irimescu, ale
rului Eugen Dimitriu Lovineștilor, oficiate și
închinată Cazabanilor cu participarea preotu-
pe Olimpia Coroa- lui Teodor Brădățanu,
mă și merg să o salut, managerul Muzeului
făcând cunoștință și cu Ioana Yumruk, cealaltă re- de Artă „Ion Irimescu”, surprinzător, ascultându-l,
prezentantă a Asociației Memorie și Speranță, pe care simt neașteptat de această dată, ca o aripă sau ca fla-
nora strălucitei regizoare Sorana Coroamă-Stanca o căra unei lumânări lângă obraz, vibrația din glasul
conduce cu elan și devotament. În schimb salutul cu tatălui său, neuitatul preot profesor doctor Gheorghe
universitarul Vasile Șoimaru din Basarabia are emoția Brădățanu, când l-am felicitat pentru misiunea încre-
revederii cu oameni pe care îi cunoști și îi prețuiești de dințată fiului. Dorința din adâncul inimii ca să fie la
mult. Ne-am mai întâlnit și la Fălticeni, și la Chișinău, înălțimea onoarei și a marilor așteptări și admirația
la Fălticeni prima dată la o ediție a Zilelor Sadoveanu, profundă pentru Ion Irimescu și opera sa confereau
pe vremea când Constantin Ciopraga le da o altitudi- ceva aparte cuvintelor părintelui profesor și doctor, de
ne azi mai greu de atins și când a realizat și splendida aceea poate felul în care le rostea mi s-a întipărit în
fotografie cu Maestrul Ion Irimescu pe aleea ducând spațiul misterios din care memoria trimite din când
spre casa lui Sadoveanu, străjuită discret - și tulbură- în când semne, uneori pe căile minții, alteori pe cele
tor! – de Tricolor. Conferențiar, doctor în economie, ale sufletului. Mai târziu, când în sala „Aurel Băeșu”
dar mai ales ambasador al românilor de pretutindeni, dr. Ioan Opriș și scriitorul Grigore Ilisei aveau să arate,
Vasile Șoimaru oriunde ajunge cercetează, fotografia- așa cum am menționat deja, că nu este îngăduită ni-
ză și scrie, făcând pentru unitatea ideală a românilor cio întârziere în urmarea traseului cerut de înscrierea
cât îi stă în puteri unui om, dar nu unui simplu om, Muzeului de Artă „Ion Irimescu” în rândul muzeelor
ci omului aparte care trăiește la flacăra unui vis. Nu a de importanță națională, această clipă specială de
venit singur, ci împreună cu doi sculptori, universitari aducere aminte din biserică avea să se exprime în în-
și ei, o idee minunată, cred că artiștii plastici români trebarea adresată doar mie însemi dacă schimbarea
ar trebui să treacă pragul Muzeului de Artă „Ion Iri- statutului său nu era cumva chiar pagina din istoria
mescu” Fălticeni măcar o dată în viață. Poate că mult Muzeului care aștepta să fie scrisă de noul și tânărul
dorita tabără, pe care, continuând visul Maestrului, manager. Preot și manager!
ca și în anii precedenți, o visează și de la microfonul Tânăr este și primarul municipiului, Cătălin
manifestării scriitorul Grigore Ilisei, va prinde totuși Coman. Profesor și primar! Îmi place cavalerismul cu

38 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Eveniment

care le invită în mașină, să le ducă după slujbă la sim- deschise aici de pictorul cu nume de arhangheli, sub
pozionul de la Muzeu, pe fosta sa profesoară, Mioara arcada încurajării marelui artist, întotdeauna generos,
Gafencu, și pe Maria Indrei, fostul medic de familie al dar mai ales infailibil în detectarea talentului tinerilor.
mamei sale, dar oricât de rare în ziua de azi cavaleris- Nu putea să lipsească la aniversarea de la Fălticeni nici
mul, buna creștere, acestea nu scad nici cu un milime- autorul fălticenean Alexa Pașcu, întotdeauna disponi-
tru marile așteptări cu care a fost ales în fruntea capi- bil pentru întâlniri culturale, fie acestea și la Suceava,
talei culturale a județului Suceava. Cred că în privința și în alte părți ale județului. După ce la slujbă a parti-
Muzeului, aceste așteptări coincid cu cele formulate cipat Maria Mălăescu, stareţa Mănăstirii Buciumeni,
de Grigore Ilisei, nu doar scriitor puternic atașat de cu o călugăriță din obștea sa, iată că, odată încheiată
Fălticeni, „son amour”, ci și Cetățean de Onoare al liturghia de la Sf. Mănăstire Voroneț, au reușit să ajun-
municipiului, adică un intelectual de două ori de as- gă la manifestarea de la „Aurel Băeșu” și monahiile dr.
cultat: ,,Muzeul nu poate să rămână doar o clădire în Gabriela Platon și Elena Simionovici, vicepreședintă
care sunt niște lucrări. El trebuie să fie un germene de a Societății Scriitorilor Bucovineni. După reacția sălii
iradiație spirituală, un loc în jurul căruia să graviteze la emoționanta laudatio adusă de dr. Gabriela Platon
nu numai viața spirituală a Fălticenilor, ci a întregului învățătorilor și profesorilor, celor cărora le revine ca
ținut!” De altminteri, primarul Călin Coman, care a și până acum nobila misiune a educării copiilor, tine-
primit de la predecesorul său, Vasile Tofan, frumoasa rilor în recunoașterea, prețuirea și sporirea valorilor
priveliște pe care Muzeul o oferă azi vizitatorilor, le-a autentice, îmi dau seama cât de multe cadre didactice
dat neîntârziat participanților la manifestare un mo- se află în public. Și dr. Ioan Iețcu, venit ca de obicei
tiv să creadă în hotărârea sa de a schimba încadrarea la manifestările dedicate Maestrului cu soția, ing. Ol-
minunatei și neprețuitei instituții („Colecția muzeului tea Iețcu, rostește o laudatio. Aceasta este întoarsă în
este de miliarde de euro, dacă vreți să o evaluați. Este amintire spre mâinile artistului, una desfigurată de
impresionantă!” – dr. Ioan Opriș), părăsind-o după război și cu toate acestea creatoare de Artă cu majus-
discursurile oficialităților, împreună cu deputatul Ale- culă. Sunt, desigur, multe persoane cunoscute, pe care
xandru Rădulescu, pentru un drum imediat la Bucu- micul oraș al marilor muzee se bazează și pe care mu-
rești în vederea începerii acestui demers. nicipiul Fălticeni contează. Dar mă opresc aici, este
Multe priviri de cunoscuți, de prieteni în ceasul drumului spre casă, la Suceava, lăsând pentru
încăpătoarea sală „Aurel Băeșu”, care, cum iarăși a altădată rememorarea lor, pentru alte dăți, deoarece
amintit Grigore Ilisei, așteaptă, împreună cu vechea sala „Aurel Băeșu” are întotdeauna la întâlniri cultu-
clădire a locuinței Maestrului și a galeriei expozițiilor rale mai multe scaune ocupate decât numele care ar
temporare, șantierul, meșterii care să o înnoiască și să putea să încapă într-o pagină de ziar.
o armonizeze cu chipul reîntinerit al Muzeului. Ca și Nu înainte de a ne lua rămas bun de la
pe coperta interesantei, valoroasei lor cărți, „O incur- Grigore Ilisei și de la doamna sa, prof. Ecaterina Ili-
siune în istoria și viața farmaciilor fălticenene”, stau sei, care cu certitudine mai au un cuvânt important
una lângă cealaltă doamnele Mioara Gafencu și Maria de spus în ziua de mâine a orașului atât de iubit de
Mitocaru, și împreună, și fiecare în parte cu rol impor- Scriitorul său, cum este considerat azi, pe bună drep-
tant în viața culturală a așezării. Prof. Felicia Iftime, tate fiul neuitatului preot al așezării Ilie Ilisei. Și de la
susținând din public evenimentele de calitate și după profesorii Gheorghe Dăscălescu, Catinca Dăscălescu,
plecarea dintre noi a soțului, dr. ing. Dumitru Iftime, Marius Dăscălescu, deja prezențe puternice în poves-
reputat specialist în arbuștii fructiferi. Alături de dna tea Maestrului Ion Irimescu și în istoria Muzeului de
Felicia Iftime, un suflet plin de credință și de înțelegere Artă „Ion Irimescu”. Iar la urmă de tot de la dr. Vasi-
pentru sentimentele semenilor, Elena Aioanei, mama le Șoimaru, pentru că a venit cel mai de departe, din
PS Timotei Prahoveanul, nu doar episcop-vicar al Ar- tulburătoarea sa călătorie-viață printre Românii din
hiepiscopiei Bucureștilor, ci și nume pe cărți, membru jurul României, cum se intitulează și proiectul pe care
al Uniunii Scriitorilor. Întotdeauna prezentă la ceea ce îl coordonează și în cadrul căruia a apărut volumul
merită văzut, ascultat, prof. Eleonora Bulboacă, un I al antologiei „Basarabia – pământ românesc”, din
condei critic de finețe, împreună cu prof. Constan- seria ,,100 de cărți la 100 de ani de la Marea Unire”
tin Bulboacă, autor de versuri din prinosul inimii și adus la Sărbătoare Muzeului. Nu cred că am să ajung
susținător entuziast al creației prietenilor săi pictori. la Chișinău pe 27 martie 2018, îi răspund, dar sigur ne
Cel mai apropiat fiind Mihail Gavril, căruia avea să-i vom întâlni la Cernăuți pe 28 noiembrie 2018. Surâde
înalțe un elogiu cât Coloana lui Brâncuși doar câteva și surâd și eu, visători amândoi, când citesc pe coperta
ore mai târziu, la vernisajul personalei sale, „Coloane- primei din darul cărților sale: „Limba noastră-i foc ce
le timpului”, omagiu Maestrului la 115 ani de la naș- arde /Într-un neam ce fără veste /S-a trezit din somn
tere și remember, după 35 de ani, a primei expoziții de moarte...”.

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 39


Eveniment

Festivalul literar „Mihai


Eminescu” la Suceava –
Călinești – Putna
și Ziua Culturii Naționale /
Zilele Eminescu la Botoșani
– Ipotești și iar Botoșani
– evocări, imagini, contexte –
Sabina FÎNARU
De la Suceava, la Călineștii lui Cuparencu. Înaintam prin tunelul alb, în preajma zilei
Oglinzi mondiale a inimii albastre (15 ianuarie, Blue Day),
În prima zi de iarnă adevărată, cu fulgi do- asemenea unor umbre călăuzite de strălucirea um-
lofani și leneși ce izvorau deasupra noastră, am par- brelor argintate de trecerea vremurilor cu aură de
curs traseul ritualic de la Suceava spre Putna, pen- mit. Pe drum, am întâlnit două oglinzi, una a aces-
tru decernarea premiului de excelență „Mihai Emi- tora, cealaltă a noastră. Aproape de Călineștii lui Cu-
nescu” celei mai bune cărți de exegeză eminesciană parencu, unde s-au depus coroane de flori la bustul
publicate în 2017, acordat prof. univ. dr. Ștefan Mun- lui Mihai Eminescu, ne-au așteptat copiii din comu-
teanu1 și a celui special, acordat postum poetului Ro- na Șerbăuți (alături de primarul ei și de profesorii
man Istrati, ambele jurizate de criticii literari Mircea îndrumători), care au prezentat un program artistic
A. Diaconu, Vasile Spiridon, Theodor Codreanu, însuflețit de sinceritate, talent și devotament față de
Adrian Dinu Rachieru și Nicolae Georgescu. Iar în marea tradiție literară. Apoi, dincolo de marginea
alocuțiunea sa, Carmen-Veronica Steiciuc, președin- locului de baștină a familiei Eminovici, am pornit
ta Societății Scriitorilor Bucovineni, a insistat asupra către mormântul poetului și traducătorului Ion Coz-
faptului că premiul acordat criticii diferențiază festi- mei, treierând zăpada câmpului fără cărare, și ne-am
valul bucovinean de celelalte festivaluri literare din apropiat de monument, trecând peste podețul mă-
România2. turat anume (Semne, poate, că doar intrarea acolo e
pregătită pentru toți, dar plecarea – pentru nimeni.).
1
O istorie a opiniilor privind filosofia lui Eminescu, Editura Ei-
kon, 2017. (Re)Unirea la Putna lui Eminescu. Tâlcuri
2
Festivalul literar „Mihai Eminescu”, ediția a XXVII-a, s-a des- Tricolore au fost coroanele noastre, înnobi-
fășurat pe 14-15 ianuarie 2018 și a fost organizat de Societatea late de cale negre, depuse lângă soclul care-l fixea-
Scriitorilor Bucovineni și Centrul Cultural Bucovina / Consi- ză definitiv pe Eminescu în pământul mănăstirii. În
liul Județean Suceava, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din 18713, el s-a implicat activ în Congresul și Serbarea
România, Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava, Inspec-
toratul Școlar Județean Suceava, Colegiul Tehnic „Petru Mușat”, literară”, pe care a desființat-o acum vreo 10 ani, pentru ca re-
Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, Mănăstirea Putna, Primăria vista să nu mai stea la mila sponsorilor, iar acum, din nou, a lui.
comunei Putna și Primăria comunei Șerbăuți. 3
De fapt, această serbare a fost programată pentru anul 1870,
La depunerea unei coroane de flori la bustul lui Eminescu, dar din cauza unor obstacole economice și a piedicilor politice,
președintele CJ Suceava, Gh. Flutur, a afirmat: „Poate că în acest s-a organizat în 1871, cu sprijinul prefectului Oreste Renney
an centenar ar trebui să spun cât de mult a iubit Bucovina și și al egumenului Mănăstirii Putna, Arcadie Ciupercovici. Din
cât de frumos a scris despre Bucovina Mihai Eminescu. Nimic comitetul de organizare, au mai făcut parte Petru Pitei, Pamfil
nu este prea mult pentru a omagia acest geniu. Este o obligație Dan, Sterie Ciurcu, Vasile Morariu, Ion Cocinschi și Elie Luția.
să-l omagiem, să-l avem ca model.” (https://www.newsbucovi- „Se va ridica simțul național, aproape adormit până acuma, și
na.ro/evenimente/213005/mihai-eminescu-omagiat-de-cj-su- va lua alt avânt, iar studenții ce-au sosit din toate părțile și-au
ceava-la-suceava-viena-si-cernauti-flutur-nimic-nu-es- făcut cunoștință și legături de prietenie între dânșii… vor fi
te-prea-mult-pentru-omagia-acest-geniu). În această ordine propagatorii cei mai zeloși ai ideii că, lucrând uniți și conduși
de idei, îi sugerez să reînființeze instituția revistei „Bucovina de același ideal, vor contribui la deșteptarea și mărirea neamu-

40 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Eveniment

de la Putna, în calitate de secretar al comitetului de ca într-o țâșnire germinativă accelerată, la contactul


organizare (al cărui președinte a fost Ioan Slavici), cu trupurile și materia (referința livrescă ar părea in-
pentru a celebra 400 de ani de la sfințirea bisericii, evitabilă, dacă nu s-ar fi întâmplat aievea). Lumea s-a
în care se odihnea întru veșnicie Ștefan cel Mare; ca panicat și s-a fâstâcit atât de tare, încât, când ne-am
ofrandă, grupul de inițiativă, format din studenți, retras de pe estrada acoperită, trecând prin mijlocul
membri ai Societății „România Jună” din Viena, a mulțimii, o bătrânică, văzându-l pe Mitropolit că se
depus la mormântul lui o urnă de argint masiv, care îndepărtează cu umbrela pe care i-o dăduse ca să se
conținea pământ din toate regiunile românești. Iar la protejeze, a început să-l strige de la distanța la care
această sărbătoare a cântat și elevul Ciprian Porum- rămăsese, pentru a i-o înapoia, zbătându-se să se eli-
bescu „Daciei întregi”, alăturându-i-se. bereze din menghina credincioșilor prezenți.
În 1996, regretatul prof. univ. dr. Dumitru Ajunși la Mormântul din biserică, Înalt
Irimia, fondatorul și organizatorul Colocviului Na- Preasfințitul a depus urna sfințită, prof. dr. Viorel
țional Studențesc4 și al Catedrei „Mihai Eminescu” Munteanu a organizat un recital de muzică psaltică
la Universitatea din Iași, în colaborare cu V. Maxim, medievală, o studentă din Chișinău a recitat Doina
de la Direcția pentru Tineret și Sport Suceava, și cu lui Eminescu, Vasile Tărîțeanu – poezia Bucovinei
doi profesori de la Universitatea „Ștefan cel Mare”, sfâșiate, iar o studentă din Iași a șoptit legenda clo-
D. Fînaru și S. Fînaru, cu sprijinul nemijlocit al pro- potului… „Mănăstirea Putna, prin Ștefan cel Mare,
iectantului și al făurarilor de la Fabrica de Porțelan prin Mihai Eminescu, prin Urna ca simbol al spiritu-
din Dorohoi, a fost sufletul micului grup care s-a alității românești (pământul din Urnă – cenușă din
străduit să realizeze o urnă, în numele studențimii care va să renaștem ca neam, reîntregit), devine spa-
române din 1996, pe care să o dăruiască simbolic țiul de mistică intersectare a ființei noastre naționale
lui Eminescu, la mormântul lui Ștefan cel Mare și cu Istoria și Timpul” – a scris cu bună dreptate o par-
Sfânt, asemenea studențimii române din Viena, dar ticipantă la eveniment, la scurtă vreme după aceea5.
într-o manieră cvasi-anonimă. A ieșit o urnă din După câteva săptămâni, am revenit cu familia Irimia
porțelan argintat, pe care am umplut-o cu pământ la Putna, iar noua urnă se afla în muzeu, lângă mo-
din toate centrele universitare din România, dar și delul reinterpretat, nu copiat la o altă scară, pe care
din Chișinău, Cernăuți, Soroca, Zaim, Blaj și Alba erau inscripționate versurile: „Numai poetul, / Ca
Iulia, pământ adus de fiecare delegație, al cărei nume păsări ce zboară / Deasupra valurilor, / Trece peste ne-
îl rostea soția domnului profesor, Cristina Irimia, pe mărginirea timpului... (Colocviul Național Studen-
măsură ce deschidea recipientele. Și, în timp ce adă- țesc ‹Mihai Eminescu›, Iași - Putna 1996)”; și atunci,
ugam gândurile și țărâna, energia invizibilă care ne-a nemulțumirea mea relativă, dar nemărturisită, față
cotropit fără să ne dăm seama și care mi-a rămas de fragilitatea darului nostru s-a schimbat, din ra-
neconsumată până astăzi, a transformat realitatea țiuni neînțelese până la capăt, în bucurie, în emoție
clipelor ce au urmat; valuri de lumină au îmbrățișat pură, în smerenie. Iar această imagine m-a făcut să
culorile lumii, oamenii și zidurile, odăjdiile preoților înțeleg mai bine și tragedia eschiliană a Epigonilor,
și straiele de sărbătoare ale țăranilor din sat, cuvinte- fiii celor șapte eroi ai grecilor, cât și sensul atribuit de
le; până și părul și barba Mitropolitului Moldovei și Eminescu epigonismului.
Bucovinei (pe atunci) Daniel îmi păreau aurii, încât
domnul profesor m-a întrebat mirat după aceea de Botoșani. Tăceri, aplauze, stropșiri
ce evoc imaginea lui bălaie. Iar eu, de la deschiderea festivalului suce-
Slujba s-a ținut afară, în aceeași zi ca în vean, am ajuns în ultima zi a celui botoșănean, aflat
1871, de hramul Adormirii Preasfintei Născătoare de și el la a XXVII-a ediție, organizat de către Fundaţia
Dumnezeu, cu popor câtă frunză și iarbă și prelați Culturală „Hyperion-C.B.” și echipa scriitorului Ge-
aleși, de la Înalt Preasfințitul Pimen, Arhiepiscop al llu Dorian, în parteneriat cu Primăria, care acordă
Sucevei și Rădăuților, la Starețul Mănăstirii; dar pe la cu generozitate fonduri importante pentru desfășu-
sfârșitul ei, vremea s-a schimbat brusc și radical, ce- rarea evenimentului și acordarea Premiului National
rul s-a întunecat și a început să bubuie în rafale stropi de Poezie „Mihai Eminescu”. Momentele zilei s-au
grei, care se pulverizau către cer într-o ploaie inversă, succedat cu repeziciune în programul care a respec-
tat tipicul altor ediții6. Excepție a făcut introducerea
lui lor în provinciile de unde se trag…” a spus Mihai Eminescu
la Congres. 5
Lidia Bodea, în „Dacia literară” nr. 23 (4 / 1996), p. 34.
4
Ca studentă, am fost implicată direct în organizarea Co- 6
La Primăria Botoșani, Consiliul Local a acordat titlul de Cetă-
locviului și la editarea primelor două numere ale publicației țean de Onoare al Municipiului poetului laureat, Aurel Pantea;
întemeiate în 1980 de profesorul Dumitru Irimia, sub titlul la Biserica Uspenia - Te Deum; la Memorialul Ipotești - lansări
Caietele Eminescu (redenumite, din 2004, Studii Eminesciene), de carte și de reviste, lecturi publice și vizionarea unei expozi-
în calitate de vicepreședintă pe facultate cu activități profesio- ții; revenirea la Botoșani pentru cel mai important eveniment,
nal-științifice. decernarea premiilor opera omnia și opus primum, cât și parti-

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 41


Eveniment

premiilor Editurii Cartea Românească7, al cărei pro- Nu sunt feministă, dar aflându-mă în rân-
gram editorial a fost relansat de către noul director, dul al doilea, puteam să văd bine trupul plăpând, în-
scriitorul Călin Vlasie; în prezența criticului Răzvan tinzându-se să ajungă la microfon, și buzele uscate,
Voncu, el a acordat premii autorilor publicați, înain- să aud vocea sugrumată de emoție, să intuiesc cura-
te de decernarea Marelui Premiu. jul nebun de a citi acest pamflet împotriva violenței
Una dintre cărțile premiate a fost a Medeei și discriminării, uzând de un limbaj violent și de in-
Iancu, Delacroix este tabu: suita romînească (sic!), iar tertextul cu conotații figurate. Doar să își imagine-
ea, în locul discursului obișnuit, a citit un poem-ma- ze8 poeta că ar fi putut auzi din sală: Nici măcar nu e
nifest, care a împietrit audiența, provocând stupe- mare lucru de capul ei, în timp ce eu vedeam în fața
facție, oroare și revoltă, iar mai în spatele sălii - ex- mea o femeie care încerca (fără a reuși) să-și ascundă
clamații, huiduieli și chiar interpelări la adresa celei frumusețea pentru a-și proteja identitatea, cuvintele.
care citea: „Eu sunt tipa pe care ați hărțuit-o, tipa pe Iar asta mi-a amintit de întrebarea unui român din
care ați numit-o curvă, prostituată / Dar eu am scris: New Delhi: Oare unde își ascund indienii femeile fru-
persoană, persoană, persoană. / Eu sunt tipa pe care moase, ca acelea din filmele lor? Care, deși locuia de
o urâți, ar trebui să fiu băiat, astfel aș fi lângă voi. / Și mai mulți ani acolo, nu remarcase pe fețele nefardate
dacă un poet ejaculează pe fața unei femei este artă / ale femeilor ce pășeau desculțe pe stradă grațioasa
Și dacă un poet f...e o femeie în timp ce doarme este armonie a trăsăturilor și făpturii lor, însuflețite de
artă, nu viol. / Îmi pare rău, nu sunt poemul victi- tandrețe și seninătate, modestia și înțelepciunea lor
mei pe care îl așteptați. / Îmi pare rău, nu sunt poeta princiară, demnitatea și strălucirea forței interioare,
europeană, cool, / Nu sunt tipa care spune la micro- iradiind neîmblânzit uneori9.
fon: eroul este un bărbat. / Nu sunt poemul care să Astfel că, pentru mine, forța imaginii de
te excite, nu sunt în poemul în care mă forțezi. / Nu pe scenă s-a materializat în acest joc fragil și anti-
am scris suficient de bine pentru tine, România? / nomic dintre esență și aparență. Însuși travestiul
Nu am fost suficient de cuminte pentru tine, Româ- premiatei Cărții Românești, prin asumarea codului
nia? / Nu am spus nimănui, România, / Nu ți-am vestimentar masculin, care mai degrabă ascundea
lăudat suficient violul, România, / Nu ți-am slăvit feminitatea din spatele feministei, proteja miza dis-
eroii, România, / Nu ți-am citit scriitorii, România. / cursului, plasând-o pe terenul luptei de idei. Nu, Me-
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului. / Amin, deea Iancu, poeta cândva nominalizată pentru laurii
Amin, Amin, a spus curva / A spus prostituata, au acestui festival, nu a venit cu poemu-i atipic pentru
spus mama și fiica. / Îmi pare rău, nu m-am sinucis, un moment festiv ca să-i distrugă aura ideală crea-
România, / Îmi pare rău, nu sunt strofa ta preferată tă de referința la Eminescu, nici pentru a arunca cu
despre sex. / Poemul despre viol ești tu, România, / pietre în receptorii care au reacționat probabil con-
Poemul despre hărțuire ești tu, România, / Poemul trar așteptărilor ei, ori pentru a-i sfida cu cinism (ca
despre abuz ești tu, România. / Îți introduc penisul Petronela Rotar) și pentru a-i castra (cu un pic de
meu lung și negru în pântec, România, / Mai știi? metafizică, asemenea Angelei Marinescu), pentru
Aplaudați. Aplaudați. Aplaudați… / Nu sunt porno- că poemul-manifest se referă la abuzuri gendriste de
grafia ta, România, / Nu voi aștepta întinsă și cumin- mai multe feluri, dar în primul rând la cel de natură
te să-mi faci felul, / Nu sunt gluma ta despre viol, / În lingvistică. Când m-au auzit aplaudând, poeții sen-
literatură nu se discută despre asta, / În familie nu se sibili din primul rând m-au apostrofat cu indignare
discută despre asta / Și noi, fetele, nu-i așa? murim / imediat, întrebându-mă răstit, cu privirea încrunta-
Și tu, România, spui mereu: poetul, poetul, poetul…”. tă: De ce aplauzi? Îți plaace, daaa? Îți plaace!
O diatribă feministă împotriva prejudecăți- Nu, nu îmi place, acest manifest nici nu e
lor și complicităților cu rădăcini în misoginism, care gândit să placă, ci să ne zguduie conștiința, dar asta
se mențin și astăzi ca o formă de confort mental chiar nu îi scade cu nimic nici forța emoțională, nici im-
și în rândul artiștilor; în secolul al XIX-lea, Eminescu portanța etică a temei de reflecție. Protestul poetei
ironiza recunoașterea socială prin „protecție de fus- este de interes general pentru societatea româneas-
te”; acum, poeta contestă „protecția de pantaloni”, că, amplificat, poate, de zvonurile recente ale mișcă-
care pare a o domina din secolul al XX-lea încoace. rii Me too, dar necondiționat de aceasta; un discurs
Și totuși, nu asta e singura soluție, o demonstrează ce pune în mișcare o retorică a refuzului și un apel
cel puțin excepțiile de la regulă, fiecare dispoziție și direct la reevaluarea critică a reperelor etice care edi-
poziție (vorba lui Bourdieu) implică avantajele și
dezavantajele ei, dacă îți asumi prețul specific.
8
De fapt, utilizarea acestui verb este eufemistică, realitatea în-
trece imaginația.
ciparea la concertul extraordinar susținut de Nicu Alifantis, la 9
Iar naivitatea aceasta era doar forma „evoluată” a misoginis-
Casa de Cultură. La acest festival, am participat de 3 ori. mului indian, șocant pentru mine, deși nu toate persoanele pe
7
Juriul a fost format din Nicolae Manolescu (președinte), Răz- care le-am cunoscut aveau acest nărav. Dacă aș fi rămas însă
van Voncu și Călin Vlasie. mai mult în acel mediu, cu siguranță aș fi devenit feministă.

42 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Eveniment

fică, deopotrivă, conștiința individuală și cea colec- lui (oare unde am mai auzit noi asta?). Ar fi meritat,
tivă. E ca un scut așezat în fața valorilor dignitative, oare, poeta să fie ostracizată între zidurile tăcerii, sub
comunicând ruptura dintre eu și lumea împietrită în tirul acuzator al vorbelor aruncate la întâmplare, îna-
autosuficiență și indiferență, folosind bumerangul inte de a i se oferi cupa de cucută la cina festivă? Să
cuvintelor tăvălite pe câmpul literar de unii poeți. ne imaginăm, care ar fi fost, după sacrificiul ei ritu-
Acum, poezia iese din imperiul inspirației, jocului și alic, atmosfera la decernările sau la spectacolul care
aparenței, gratuității și desfătării, al ironiei chiar, iar urmau? A doua zi, mai multe site-uri de știri au con-
narativitatea ei asertivă satirizează coroziv absurdul semnat toate acestea à la Caragiale, sub titluri care
referințelor livrești, fără a deveni, prin aceasta, anti- cuprindeau termeni precum „scandal”, „pornogra-
poezie, ori nonpoezie. Ea surprinde translarea răului fie”, „monstruos”, „banii Primăriei”, deformând inutil
și urâtului lor din conștiință în realitate, circularita- gesturi sau mici neînțelegeri cauzate de comunica-
tea noului discurs poetic și incapacitatea lui de a se rea lacunară dintre prezentator și directorul editurii
înălța deasupra purei contingențe, pentru a produce Cartea Românească10.
o transformare în conștiințele receptoare, perma- Doar Gellu Dorian, ctitorul acestei mani-
nentizând astfel o stare acută de criză (De te fabula festări, și-a păstrat echilibrul în buimăceala genera-
narratur!). Acest poem de atitudine are rostul de a lă, comportându-se cu aceeași discreție și demnitate
trezi sentimentul demnității general umane, lacrima dintotdeauna, fără a cenzura dinamica firească a spec-
lui de pe obrazul nici fardat, nici ras al poetei ar putea tacolului literar care a precedat decernarea Marelui
să purifice conștiințele de automatismele trecutului, Premiu; deși a scuzat comentariile șocante ale unor
ale unei modernități târzii, ale cărei accente ar trebui participanți, principiul realității a fost mai puternic;
mutate, pentru a o actualiza, a o transforma în pre- și, cu toate că a considerat momentul inadecvat sco-
zent, a o reinterpreta creator, și nu a o nega radical. pului galei care urma, discursul său public s-a adaptat
Eu am simțit în textul Medeei Iancu trăirea la această deturnare temporară și a deplâns puțină-
autentică, sfâșiată de traume individuale și culturale, tatea comentariilor despre poetul laureat. În această
izvorâte din experiențe concrete. Norocul ei că aces- privință, are, desigur, dreptate, dar nu cred că acest
tea nu au fost alimentate și de altele; să-și imagineze lucru i se datorează Medeei Iancu, mai degrabă unor
numai că unii ar fi considerat-o parte a unei conspi- atitudini sufletești rigide, imobile. Contrastul dintre
rații antinaționale, legate de un alt nume, cu litere cele două momente a fost, pentru mine, catharctic.
suspecte, precum k, y, sau w, că ar fi avut, eventual, și Din punctul meu de vedere, Premiile „Mihai Emi-
origine socială sau religioasă „nesănătoasă”. Poate că nescu” pentru opera omnia și opus primum nu au
travestiul vestimentar, dublat de cel imaterial, literal, pierdut nimic din însemnătatea lor prin introducerea
ipostaziază o strategie de autoapărare a luptătoarei evenimentului Cartea Românească; acest moment
pentru cauze pierdute, poate... A scăpat ușor, gene- a punctat, de chiar Ziua Culturii Naționale, deschi-
rând numai indignarea împotriva limbajului porno- derea prestigioasei edituri față de critica și înnoirea
grafic, vulgar, imoral… Ori poate că tema misoginis- conștiinței artistice. Felicitări organizatorilor și învin-
mului n-ar fi scandalizat atât dacă poemul se întrupa gătorilor!
instrumentat de lungul bucium al jalei, care să ofere 10
Mi-am amintit de o scenă în care – iertare! – acum vreo 20 de
auditoriului juisarea unei „poze” – eventual în mări-
ani eroul era un bărbat, pictor sucevean, la al cărui vernisaj am
me naturală – a referinței reale, nu doar livrești, ori a întârziat vreo 10 minute, iar când am ajuns cu fiul meu în vârstă
unor paradoxuri și calambururi; ornate măcar cu o de 4-5 ani, expoziția era închisă, publicul evacuat, iar intrarea
mărgică de sticlă - asta face mult într-un joc elitar, – păzită de un polițist și de un reprezentant al Muzeului Bucovi-
fie el de culise ori de scenă, pentru turnurile de fildeș nei, care îndruma întârziații spre Centrul numismatic, pentru a
sau de abanos. Din păcate, există experiențe cumpli- o consola pe soția artistului, speriată de ancheta aflată în desfă-
te, legate de alienare și dezumanizare, pentru a căror șurare. El era acuzat de pornografie și blasfemie. Reușind să in-
percepție sau reprezentare în dimensiunea lor pro- tru, totuși, dar… neoficial, am fost interpelată iar, de alți polițiști,
fundă sufletul refuză plânsul, consolarea și eufemis- care voiau să inventarieze în mare zor lucrările, avertizându-mă
mul; și, răspunzând nevoii de a se arăta celuilalt, po- că fiul meu trebuie protejat de imaginile în care erau surprinși
ezia deschide o fereastră, însă cel ce vrea să privească preoții, mai ales, ele atrăgându-i amicului meu și excomunica-
prin ea trebuie să se așeze suspendat pe chiar muchia rea, venită la pachet cu interdicția. Acești milițieni, deveniți nu
ei ascuțită, pentru a o simți. demult polițiști, au avut, altfel decât ziariștii din presa botoșă-
În tăcerea care s-a așternut în sala rămasă neană, curiozitatea să mă întrebe atunci dacă știu de existența
cu aproape toate gurile căscate, răzbăteau exclamații unor reprezentări similare în artă, au manifestat capacitatea de a
înțelege că un copil poate vedea corporalitatea fără perversitate
de refuz („Au fost directori de instituții care murmu-
și au ascultat îndemnul nostru de a nu face o descriere verba-
rau indignați ‹Doamne, Dumnezeule, nu se poate›”) lă a fiecărei imagini plastice, căci expoziția putea fi inventariată
și șoapte îngrijorate privitoare la macularea inocen- prin fotografiere. Așa și ziariștii noștri, ar fi putut doar înregistra
ței copiilor, acuzând pericolul coruperii tineretu- cuvintele, fără a turna gaz peste ele, sau intenționalități absente.

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 43


Eseu

Boethius.
Consolarea filosofiei
și a poeziei

Niadi-Corina CERNICA
Boethius, numit uneori „ultimul roman”, Boethius sunt mai multe: alegoria, dialogul, poezia
pe numele lui Anicius Manlius Torquatus Severi- și o prezentare a autorului și a vieții sale făcute de
nus Boethius, a scris la cumpăna dintre Antichitate însuși Boethius.
și Evul Mediu, în timpul regelui ostrogot Theodo- Boethius nu are o operă poetică, singu-
ric. rele poezii cunoscute fiind cele din „Consolarea
Boethius s-a născut în anul 470, în anul filosofiei”. Ele reiau ideile filosofice prezentate de
476 Romulus Augustulus, ultimul împărat roman, Boethius, într-o expunere poetică care merită a fi
a fost învins de regele ostrogot Odoacru, în anul analizată – o poezie filosofică și didactică, cu o re-
524 Boethius a fost executat la ordinul regelui The- torică antică, elegantă și erudită.
odoric, iar în 526 a fost închisă la Atena ultima Poezia lui Boethius este poezia unui căr-
școală de filosofie de împăratul Iustinian. turar, a unui om de cultură, în care ideile filosofice
Boethius a fost filosof și teolog, iar cartea sunt preeminente față de lirism; poezia nu are un
sa, „Consolarea filosofiei” (Editura Polirom, Iași, suflu emoțional puternic, dar prezintă o viziune
2011, trad. Otniel Vereș), scrisă în timp ce-și aștep- proprie, cu tendință spre imagini vaste, grandioa-
ta moartea, a avut un imens prestigiu moral în tot se, cu referințe mitologice neașteptate în acel înce-
timpul Evului Mediu. Deși principalul argument put de Ev Mediu, frământat de dispute teologice,
teologic al acestei cărți, legat de compatibilitatea de erezia ariană și schisma acachiană. Boethius se
dintre omniștiința divină și libertatea umană, a fost întoarce la Antichitate, la filosofia, dar și la poezia
imediat criticat de alți filosofi și teologi medievali, ei, păstrând tipul de retorică și referințele mitolo-
considerația și admirația de care s-a bucurat „Con- gice ale acesteia.
solarea filosofiei” au fost imense. „Consolarea filo- Ideile filosofice ale lui Boethius se spri-
sofiei” a fost tradusă din latină în mai multe limbi, jină, literar, pe imaginea universului, pe armonia
de multe ori, și se păstrează un număr foarte mare stelelor și a planetelor, pe imaginile cele mai gran-
de manuscrise ale acestei cărți. Acest tratat filosofic dioase ale firmamentului. Armonia universului,
a fost atât de iubit, încît nici faptul că filosofia și a lumii în vastitatea ei, este, în lirica lui Boethius,
problemele tratate sunt în special ale filosofiei anti- chiar imaginea legii, a ordinii, deopotrivă umane
ce, nici faptul că nu se face referire la Mântuire și la și fizice. Armonia morală a omului se reflectă în
Înviere – ceea ce este o enigmă a acestei cărți – nu armonia universului, condusă de creator:
au micșorat marele ei prestigiu. „O, creator al cerului înstelat
Structura literară a cărții, numită prozi- Care, așezat pe veșnicul tron,
metru, este un amestec de proză și poezie. Prozi- Învârți cerul în cercuri repezi
metru este o încrucișare de genuri literare, specific Și silești stelele să se supună legii tale,
Evului Mediu. Tehnicile literare folosite însă de Pentru ca acum luna strălucitoare, plină,

44 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Eseu

Așezată în fața tuturor flăcărilor fratelui, Dacă iarăși s-ar uni și ar urma același
Să întunece stelele mai mici, drum,
Acum, palidă, neclară, Tot ce poartă fiecare s-ar revărsa
Mai aproape de Phoebus, lumina să-și împreună,
piardă. Corăbiile și copacii smulși de ape s-ar
La căderea nopții învălmăși unele peste
Hesperus pune în mișcare răsăriturile reci altele,
Și din nou schimbă frâiele obișnuite, Iar apele amestecate ar croi un drum
Luceafărul pălind la răsăritul lui Phoebus. întâmplător;
(...) Însă aceste căderi rătăcitoare ale vâltorii
O, tu, cel ce urzești legile lumii, Pământul înclinat și legea conducerii apei
Privește la acest pământ nenorocit! le conduc.
Parte nu neînsemnată a măreței tale Astfel, întâmplarea, care pare că merge în
lucrări voie cu hățurile lăsate
Noi, oamenii, suntem loviți de marea libere,
sorții! Îndură frâul și urmează mișcarea
Oprește, stăpâne, valul iute, <hotărâtă> prin lege.”
Și întărește pământul Poezia lui Boethius este o poezie filoso-
Prin legea care domnește peste cerul fică, didactică, o poezie a cărei la a cărei origine
imens.” se află rațiunea și imaginația, capacitatea de a pre-
Imaginile universului, ale ordinii naturii zenta în imagini sensibile adevăruri ale înțelepciu-
și cosmosului sunt mereu prezente în poezia lui nii filosofice. Eleganța acestei poezii este dată de
Boethius. „De aceea, lucrul care pe căi grăbite/ Pă- trecerea de la imagine la idee, de exemplificarea
răsește ordinea statornicită/ Nu are un sfârșit fe- ideii prin imagine – poezia nu are patos, ci armo-
ricit:” Greșeala morală, tirania, viciul, sunt încăl- nie; imaginile se supun unei viziuni ideatice. Tri-
cări ale ordinii și armoniei. Patima sufletească are miterile mitologice dau o imagine a cărturarului,
o corespondență în imagini ale naturii, cu aceeași a intelectualului Boethius; sunt trimiteri la o lume
trecere de la legea naturii la legea morală: apusă, la un repertoriu de toposuri și însemne ale
„De norii întunecați unei epoci, nu la zei.
Ascunse, nici o lumină Boethius prezintă în „Consolarea filosofi-
Nu pot stelele împrăștia. ei”, într-un frumos poem, mitul iubirii dintre Or-
Dacă, învârtindu-se deasupra mării pheu și soția sa, Euridice, ca o alegorie a destinului
Vijeliosul Austru sufletului în drumul său către transcendent.
Stârnește valuri furioase, „Fericit cel care-a putut contempla
Unda limpede ca sticla, Izvorul limpede al binelui
Asemănătoare zilelor senine, Fericit cel care-a putut să dezlege
Îndată se murdărește Lanțurile grele ale pământului. (...)
De mâlul ce se revarsă Cine va putea pune legi peste cei care se
Și împiedică privirea;” (...) iubesc?
Problemele și legile morale, trăirile sufle- Iubirea este o lege mai mare pentru sine.
tești își găsesc întotdeauna în poezia lui Boethius o Vai, aproape de hotarele întunericului,
paralelă în natură, în lumina stelelor, în succesiu- Orpheus a privit-o pe Euridice a sa,
nea anotimpurilor, în furtunile și pacea mărilor, în A pierdut-o și a dat-o morții.
alternanțele din natură comparabile cu alternanțe- Această poveste vă privește pe voi
le binelui și răului, fericirii și nefericirii omenești. Cei care căutați să vă-nălțați
Chiar și adevărurile filosofiei sunt ilustrate prin Mintea la lumina cerească;
trimiteri la ordinea naturii: Căci cel care, învins, privirea
„Tigrul și Eufratul țâșnesc dintr-un singur Spre bezna din Tartar și-o întoarce,
izvor, Orice ar duce prețios cu el
Dar, curând despărțindu-se, apele lor se Pierde dacă privește infernul.”
separă. Povestea lui Orfeu - care prin cântecul său

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 45


Eseu

i-a făcut pe zeii morții să i-o înapoieze pe Euridice, Și se bucură fiecare de reîntoarcerea
soția sa, dar cu condiția ca ea să-l urmeze fără ca el sa.”(...)
să o privească până la ieșirea din Hades, însă Orfeu,
chiar la ieșirea din tărâmul morții întoarce capul să Prozimetrul, ca încrucișare de genuri, cu-
o vadă și o pierde pe veci – este chiar povestea su- prinde și proză, în cazul „Consolării filosofiei”, un
fletului uman care pierde ce are mai prețios dacă tratat filosofic prezentat sub formă de dialog.
privește înapoi, spre lumea concretă de care trebuie Poezia din „Consolarea filosofiei” este po-
să se depărteze. Este o poezie filosofică, unica în ezia unui filosof, o poezie erudită, elegantă și cu
care evocă un mit antic, dar nu un mit homeric, un stil personal în constituirea viziunii generale,
ci mitul celei mai frumoase iubiri a Greciei antice. axată pe paralele între fenomene naturale și idei
„O, fericit neam omenesc,/ Dacă iubirea, care dom- filosofice. Adevărul filosofic se oglindește în armo-
nește în cer,/ Domnește în inimile noastre”, spune nia lumii, legile sufletului sunt legile universului.
Boethius; pentru el iubirea este armonia, armonia În „Consolarea filosofiei” apar și poezii morale de
cosmică și a sufletului uman. mici dimensiuni, cu idei stoice.
Oamenii, sufletele, elementele naturii tind Am ales să prezint poezia lui Boethius
spre un loc al lor care este Binele: deoarece este o poezie supraviețuitoare, o poezie
„Creanga trasă cu mare putere care se scrie la cumpăna dintre Antichitate și Evul
Își întoarce vârful spre pământ; Mediu, după căderea Imperiului Roman, în plină
Odată retrasă mâna care-o apasă perioadă barbară. Filosofia și poezia rezistă, îm-
Cu vârful drept privește către cer. preună, istoriei, barbariei și morții.
Cade Phoebus în undele hesperide
Dar, pe-o cale necunoscută, După cum spune Claudio Moreschini,
Își întoarce carul la răsăritul <cu care-i> Boethius „este considerat ultimul exponent real al
obișnuit. culturii romane și chiar primul dintre scolastici”
Toate lucrurile caută să se reîntoarcă pe sau, mai mult, „ultimul reprezentant al culturii an-
căile lor tice de limbă latină”.

46 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


In memoriam

Aharon Appelfeld

Pe 4 ianuarie 2018, scriitorul Aharon 1948. După stagiul militar, a făcut studii universita-
Appelfeld a urcat la ceruri. Este bucovinean prin re. Abia în 1957 își regăsește tatăl, într-o tabără de
naștere, s-a născut în 1932, în satul Jadova, din fos- tranzit pentru noii veniți în țara străbună. Întâlni-
tul județ Storojineț, într-o familie înstărită de evrei. rea lor a fost așa de emoționantă, încât nu a îndrăz-
În timpul terorii fasciste, mama sa a fost împușcată, nit niciodată să o relateze în scris. Într-un interviu
iar tatăl și fiul au fost încartiruiți în ghetoul din Cer- scriitorul a povestit episodul: „Văd o scară lângă un
năuți. Apoi au fost deportați pe jos, tatăl și-a purtat copac și pe ea stătea un evreu foarte bătrân. M-am
fiul pe umeri până în lagărele din Transnistria. În adresat lui în germană, spunând: Herr Appelfeld?
lagăr au fost despărțiți. Copilul de 9 ani a reușit să El a coborât de pe scară, mă privește și nu poate să
evadeze după care timp de doi ani a vagabondat de scoată un cuvânt, ochii fiindu-i cuprinși de lacrimi.
unul singur până a fost adoptat de o bandă de hoți Vreme de o zi întreagă nu a rostit nici un cuvânt,
ucraineni, în cele din urmă a găsit adăpost la o fe- doar câte un hohot de plâns cumplit. Nu îmi spune
meie văduvă. Despre această perioadă, va scrie în că e tatăl meu, eu nu-i spun ca sunt fiul său. Până
Povestea unei vieți ce a însemnat acea experiență în astăzi nu am fost în stare să pun asta pe hârtie. Îmi
viața sa: „În vreme ce străbăteam câmpiile și pădu- vine de îndată să plâng, e ceva ce nu pot atinge. Nu
rile, am învățat să aleg mai degrabă calea codrului pot. Încă nu. Poate peste vreo douăzeci de ani voi
decât cea a ogorului deschis, grajdurile decât case- putea să ating focul acesta.“
le, apropierea ologilor decât cea a celor zdraveni, A debutat în literatură cu versuri, după
societatea celor proscriși decât cea a așa numiților care a trecut la proză, iar în 1962 a publicat primul
oameni așezați. Pe parcursul timpului, am învățat volum de povestiri. Au urmat apoi romanele sale
că lucrurile și animalele îmi erau prieteni de nădej- care i-au adus reputația ca fiind un prozator de o
de. În pădure eram înconjurat de copaci, de flori, mare subtilitate, neortodox, foarte fine analist al
de păsări și mici animale. Nu mi-era teamă de ele. lumii sale proprii. Între anii 1979-2000, Aharon
Eram sigur ca nu-mi vor face rău. Mai târziu am cu- Appelfeld a fost și profesor de literatura ebraică la
noscut vacile și caii și aceștia mi-au dat căldura pe Universitatea Ben Gurion din Beer Sheva. A fost
care o simt în mine până în ziua de astăzi. Uneori membru al Academiei limbii ebraice. 
îmi pare ca nu omenii m-au salvat, ci animalele pe Povestirile lui Appelfeld vorbesc în bună
care le-am întâlnit“. parte despre spațiul din estul Europei, apoi despre
Odată cu înaintarea frontului spre vest, căutarea unei identități istorice în noua patrie, Isra-
s-a alăturat unei unități militare sovietice lucrând el, iar câteva sunt localizate în Italia. Multe din scri-
la bucătărie, a trecut în România, în Bulgaria, în erile sale reflectă trăirile sale de copil din vremea
Serbia, în Italia. Cu ajutorul unei asociații israeli- Holocaustului sau ca tânăr emigrant în anii de înce-
te, pentru recuperarea copiilor, a reușit să ajungă put ai Statului Israel. Lumea evreiască din perioada
în Palestina, fiind plasat într-un kibuț. La 16 ani, interbelică este surprinsă în dialogul dintre tradiția
participă la războiul pentru renașterea patriei din părintească și modul de viață al popoarelor creștine

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 47


In memoriam

din jur. În multe din cărțile lui Appelfeld apar figuri


mistice. Individul rupt între cele două lumi apelea-
ză la vechea înțelepciune pentru a afla răspunsuri la
propriile sale probleme existențiale. De aceea scena
multora dintre povestiri este cea a Munților Car-
pați, în care a crescut Baal Shem Tov, întemeietorul
hasidismului. Un loc însemnat în proza sa îl ocupă
personajele feminine, de altă etnie, care întruchi-
pează vitalitate, dragoste, libertatea un univers către
care încearcă evreul să ajungă, fără un succes de-
plin. Într-un interviu Appelfeld a mărturisit: „Am
scris 40 cărți și toate aparțin aceleiași saga a vieții
mele. Toate cărțile mele sunt legate între ele, fiecare
se ocupă de un alt aspect al vieții mele.“
În opinia lui Aharon Appelfeld „nu e ni-
mic nobil în faptul că ai supraviețuit Holocaustului.
Era probabil o foame teribilă de viață; răul produs și
amintirea lui te vor bântui pentru totdeauna“. Astfel
că o mare parte din cititorii săi sunt tinerii, fiind-
că „supraviețuitorii din lagăre nu se ating de cărțile
mele“. „Foarte dureros – mărturisește Appelfeld.
În schimb copiii ai căror părinți nu le-au povestit
nimic vin spre cărțile mele cu o mare sete de cu-

noaștere.“ În Israel, „fiind o țară de supraviețuitori


și fiindcă ei nu le-au relatat copiilor prin ce-au tre-
cut, s-a creat un mare gol negru în viața urmașilor
lor, la rândul său acest gol a creat curiozitate. Dar
multă din ea duce spre superficialitate.“ Istoria rela-
tează fapte, în viață spui că se mai întâmplă și astfel,
pe când în „literatură trebuie să aduci motive înte-
meiate: De ce se-ntâmplă asta? Nu impresionezi pe
nimeni scriind doar Te iubesc, trebuie să arăți de ce
și cum“. Însuși Appelfeld a fost un erou de roman.
Philip Roth l-a prins în Operațiunea Shylock într-o
postură fictivă. Lucru ce nu l-a surprins afirmând
că: „Totdeauna am știut că ficțiunea este o modali-
tate de a spune cele mai profunde adevăruri.“
În românește i-au fost traduse următoare-
le romane: Badenheim 1939, Univers, 1988 și Poli-
rom, 2007, Pentru toate păcatele, Hasefer, 2000, Ca-
terina, Univers, 2002, Povestea unei vieți, Polirom,
2009, Pe neașteptate, dragoste, Polirom, 2010.
Premii prestigioase din Israel, cât și din
străinătate: Medicis, din Franța și Grinzana, din
Italia, pun o binemeritată aură peste opera sa.
(Horaţiu Stamatin)

48 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


In memoriam

La despărţirea de
Elisabeta Isanos

Pe la amiaza zilei de 25 ianuarie 2018, când neral al literaturii noastre (folosim aici și informații
abia urma să se încheie decernarea premiilor litera- culese de pe internet):
re ale Societății Scriitorilor Bucovineni (în cadrul POEZII: Orașe nostalgice (1963), Ver-
cărora Marele Premiu BUCOVINA i-a revenit lui suri (1980), Grădina de iarnă (1987), Necuprinsele
Mihai Camilar pentru monumentalul său Dicționar (1999), Duminică devreme (ediție electronică);
etnografic), a căzut, „ca un trăznet”, vestea că acea PROZĂ: Pașaport pentru Orașul de Sus
zi a fost să fie destinată și pentru plecarea, cea de (1999), Doctorul de pe comoară (1999), Drumul spre
pe urmă, dintre noi, la vârsta de 76 de ani, a poetei, Ombria (2004), În căutarea Magdei Isanos (2003),
prozatoarei, traducătoarei, publicistei… Elisabeta Cosânzenii (2005), Amur (2006), În București fără
Isanos, descendentă din părinți remarcabili pentru adresă (2008), Poarta de Vest (2010), Reveriile unei
configurația literelor românești – scriitorii Eusebiu plimbărețe (2017);
Camilar și Magda Isanos. Dar unde anume a ple- TRADUCERI: a: în l. română: Ai clipa
cat neprețuita și atât de discreta slujitoare a artei cu- doar (180 de catrene de Omar Khayyam, 2007); b:,
vântului românesc, cu o descendență nobil marcată în l. franceză: - Mihai Eminescu, Poezii / Poesies,
de alese carate literare? Mai mult ca sigur „Acolo (1993. Premiul pentru traduceri la Salonul Național
unde nimeni nu poate fi al nimănui, / unde nimeni de Carte și Publicații Culturale, Cluj, 1994); – Mag-
nu poate fi nici copil nici părinte” (v. Sfânta bucu- da Isanos, Poezii / Poesies (1996, Premiul Primăriei
rie a iernii). De altfel, gnoseologic cumva, poeta era Cluj-Napoca la Salonul Național de Carte, ediția a
coștientă mai demult (v. Cristal de termită) că, on- IV-a, 1996. N. b.: Acestor două distincții li se adaugă
tologic vorbind, „… Există o anumită cantitate / de Diploma la Salonul Național de Carte pentru Copii
suferință, și o anume doză de moarte. Oricât / te-ai și Tineret, ediția a XI-a, Chișinău, 2007, pentru ro-
feri, trebuie să-ți primești partea”. În caz că, ar fi de manul Amur, Toate trei sunt distincții literare dintre
adăugat, nu te-a găsit ea (doza de moarte), indife- cele, puține, care contează); – Carolina Ilica, Din foc
rent unde te-ai fi aflat. și din gheață / De freu et de glace (2008)
La ceasul despărțirii, Elisabeta Isanos ne-a
lăsat (pentru că era pregătită), ca veșnică aminti- EDIȚII:
re (spre veșnică pomenire!), o adevărată „carte de Mihai Eminescu, Poezii / Poesies (v. supra);
vizită literară” reprezentativă, în compoziția căreia Magda Isanos, Poezii / Poesies (v. supra);
se disting și poeme, și proze, și traduceri, și publi- Carolina Ilica, Din foc și din apă / De feu et
cistică, și editorialistică și..., într-un cuvânt, o operă de glace (v. supra);
literară caracterizată printr-o diversitate de genuri și Eusebiu Camilar, Opere (Cordun, Turmele,
specii menite să o situeze cu precizie între membrii Avizuha) - selecția și stabilirea textelor, schiță biogra-
familiei din care provine, ca un element de continui- fică, bibliografie, secvențe critice selectate de… -, co-
tate și completitudine, și odată cu ei, în contextul ge- lecția „Opera omnia”, Iași, Editura TipoMoldova, 2013.

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 49


In memoriam

Extragem, cu acest trist prilej, din creația


poetică de pe internet a autoarei, o poezie în acord
cu încărcărcătura afectivă proprie momentului:

CARCASĂ

Când scriu fără mâini, înnegrindu-mă-n gând,
mai șterg, mai bifez ori mai schimb câte-o frază,
și stau nemișcată-n adânc alergând,
din gros încheiată-ntr-o fostă amiază.

Să nu mă treziți, căci poeme se rup,


sincope au loc și blocări de artere,
fluidele calde, stau fără putere,
și cheagul de vers nu mai curge prin trup.

Pe dos decât alții mă faceți să mor


Când frânele faptei mai frâng câte-un vers:
aceea pe care o-ndemnați uneori
e fluxul vehicul al frazei în mers

De sute de pene-am zăcut pân-acum,


cândva o să vină o ultimă oară,
silită voi fi și împinsă la drum:
carcasă din care poeme coboară.

Elisabeta ISANOS

Din viața personală a regretatei Elisabeta


Isanos, ca la priveghi, o mică secvență „pitorească”:
Pe la vârsta școlarității gimnaziale, tatăl său a pus-o
în contact cu viața rurală de la Udești, oferindu-i o
vacanță (de vară) la rudele de aici (surorile sale Sa-
veta și Catrina), când a colindat satul, locurile din
preajmă cu pădurile de prin apropiere, valea râului
Suceava ș. a. Un comentariu a mătușei Catrina, re-
latat mie de împricinată: „Ce fel de copcilă mai este
și asta, dacă nu șcie să toarcă, să cârpcească, să toace
frundze la raţe?…”
Ei bine, „copcila” de atunci s-a îngrijit, prin
anii 1980, ca moștenirea lui Eusebiu Camilar de la
Udești, casa și petecul de grădină aferent (circa 800
m.p.), să intre, ca donație, în administrarea Muzeu-
lui sucevean, care a amenajat aici Casa Memorială
Eusebiu Camilar, inaugurată în luna mai 1984. De
perfectarea donației și amenajarea casei memoriale
m-am ocupat direct, ca muzeograf de specialitate,
împrejurări în care am colaborat, bineînțeles, cu re-
gretata dispărută.
Fie-i țărâna ușoară și amintirea luminoasă!
(Nicolae Cârlan)

50 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Rememorări

Casa Bodinger

Beni BUDIC
Clădirea cu etaj, aflată la intersecția lui bucătăria imensă. Chiar de pe atunci gătitul se fă-
Ștefan cel Mare cu străduța ce ducea spre Piața Bi- cea deja pe aragaz, iar soba mare, boierească și cu
rjelor (nume ce l-am găsit menționat într-un plan plita din fontă grea era aprinsă doar la ocazii spe-
vechi al orașului) avea, se poate spune, o poziție ciale. În primii ani îmi amintesc că într-un colț al
strategică. Se afla chiar la începutul centrului, cam bucătăriei se afla și o masă de laborator unde Adi,
de unde porneau promenadele noastre în serile pe-atunci licean, se ocupa cu cine știe ce experiențe
de vară. Era la doi pași de intrarea în curtea școlii de chimie. Adi și Mara erau cei doi copii ai familiei.
(fostul Liceu de fete), era vizavi de magazinul cen- A mai fost un frățior între ei, născut în Transnis-
tral Alimentara, era aproape de parc, și – cel mai tria, dar acesta nu a supraviețuit deportării. Mara,
important – era pe traseul zilnic al multor suce- ca toți cei din promoția noastră, era născută după
veni din cam toate părțile orașului. La parter, spre război, după reîntoarcerea familiei la Suceava. Adi
Ștefan ce Mare (așa se numea strada prin anii 60 era cam cu vreo 10 ani mai în vârstă.
deja, după ce fusese Strada Ferdinand și apoi Re- Din bucătărie, o ușă cu canaturi și gea-
publicii), se afla farmacia centrală, una din cele muri de sticlă ducea spre camera următoare, la
două ale orașului, iar după colț, pe străduța îngus- fel de mare ca prima, cameră ce servea de salon și
tă și veșnic umbrită, funcționa una din cele două dormitor al părinților. Principalele piese de mobi-
sifonării din oraș. Puțin după sifonărie era gardul lier erau două paturi/canapea gen „studio”, foarte
curții de-a lungul căreia, sus la etaj, se întindea un la modă pe atunci, un șifonier de dimensiuni im-
cerdac de lemn șubred. Cerdacul ducea spre aripa presionante și măsuța de toaletă. În camera asta,
clădirii unde, în „anii buni” ai Bucovinei habsbur- în fața oglinzii mari a toaletei, aveau loc ședințele
gice, erau camerele servitorilor. În dreapta curții de probă ale clientelor. A treia cameră era la fel de
se deschidea scara ce ducea la etaj, către locuința mare ca primele două, dar spre deosebire de ele
familiei Bodinger. era mult mai luminoasă. Două geamuri mari și ușa
În locuința asta am intrat de nenumărate ce dădea spre balcon inundau camera cu lumina
ori, începând din anii copilăriei, venind acolo din ce intra dinspre stradă. Aici funcționa atelierul ce
când în când cu mama, cu tanti Freida și cu Iani, să adusese faima casei Bodinger, recunoscută de ani
ni se coase costumașe noi, de sărbători, și până în drept cea mai elegantă și stilată croitorie de damă
anii de liceu, când ajungeam acolo aproape zilnic, și îndeosebi de copii, a orașului. Doamna Bodin-
cu grupul de prieteni și prietene ale Marei. Casa ger, în acei ani deja o femeie între două vârste, era
Bodinger devenise atunci o adevărată bază a gru- de statură mijlocie, cu ten mai mult întunecat și
pului, eram primiți cu brațele deschise, ne simțeam păr negru, ondulat, ce începuse a încărunți. Foarte
în largul nostru și petreceam acolo ore în șir. activă, dirija, într-o limbă română cam sumară, o
Ușile duble, cu oblon la exterior și cu gea- echipă de fete ucenice care forfoteau ca niște fur-
muri la cele ce dădeau spre locuință, duceau către nici harnice printre mașinile de cusut din cameră.

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 51


Rememorări

Probabil că aproape toate erau venite de prin satele clientelei locale...


din jurul orașului, să învețe meserie de la o maestră Povestea noastră începe de fapt cu câțiva
de prim rang care le primea doar pe cele mai talen- zeci de ani în urma celor relatate mai sus și la vreo
tate. Fetele erau găzduite acolo cu casă și masă, iar 200 de km la apus de Suceava. Prundu Bârgăului
din câte am aflat mai târziu, când venea vremea să era deja la începutul secolului trecut o comună des-
părăsească ucenicia, ieșeau din casa Bodinger cu tul de mare în județul Bistrița-Năsăud. Așezarea se
un cufăr plin de zestre. afla „pe-o gură de rai”, într-o vale la poalele munți-
Din atelier, o ușă fără geam dădea spre lor Bârgăului, unde în zilele senine se puteau vedea
dreapta, către camera Marei, unde în anii de liceu culmile munților Rodnei și în apropierea căreia își
ne întâlneam cu toții de câteva ori pe săptămână. începe cursul Bistrița Ardeleană. La vreo 20 de km
Camera era de fapt a lui Adi, dar el era mai mult spre apus se afla târgul Bistrița și la vreo 80 de km
la Iași, la facultate. Și această cameră avea acces la spre răsărit, calea ferată construită de austrieci în
balcon, iar ușa și geamul ce dădeau spre exterior, anii războiului, ducea la Vatra Dornei și de-acolo
către Ștefan cel Mare, o umpleau de lumină. spre orașele Bucovinei. Familia Marian-Eger era
Dar centrul de activitate, cel ce transfor- una din multele familii de evrei din localitate, iar
mase locuința familiei în Casa Bodinger, era ateli- comunitatea evreiască din Prundu Bârgăului era
erul de croitorie. Aici ajungea anual aproape orice una din sutele de comunități evreiești din satele,
copil „de casă bună” din oraș, să i se coase hăinuțe orășelele și orașele Transilvaniei. Tatăl era probabil
noi. Modelele, din câte îmi amintesc eu, erau de in- om învățat, purta haine negre tradiționale și conce-
spirație germană/austriacă, pe scurt, bucovineană. tățenii i se adresau cu titlul de „rabi”, chiar dacă nu
Pentru băieți erau două modele clasice: costumaș absolvise vreun seminar rabinic. Familia era oare-
de marinar și costumaș vânătoresc. Marinarii pur- cum înstărită și posedau chiar o bucată de pădure.
tau pantalonași bleumarin (lungi sau scurți, pen- După obiceiul vremii, membrii familiei – ca majo-
tru orice sezon...) cu manșetă și o bluză de aceeași ritatea coreligionarilor lor – erau evrei ortodocși,
culoare, fără nasturi, care se îmbrăca „peste cap”. ce respectau toate prescripțiile învățăturilor sfinte.
Dar piesa de forță a costumașului era gulerul mare, Dar lucrurile aveau să se schimbe. Roza era al trei-
marinăresc, ce se răsfrângea pe umeri și la spate. lea din cei șapte copii ai familiei. Se pare că încă din
Pe piept, același guler se termina cu o cravată scur- anii copilăriei dovedea aplicație pentru croitorie.
tă, marinărească. Atât gulerul, cât și cravata erau Fapt este că deja pe la 11 ani, într-o zi când părinții
ornate cu margini de panglică albă. Pentru fetițe, erau plecați, a hotărât că unul din frățiorii mai mici
costumul era bazat pe aceleași principii, doar că are urgentă nevoie de pantaloni noi. A găsit așadar
pantalonașii erau înlocuiți cu o fustiță plisată. Cos- o rochie mai potrivită a mamei, din care a croit și
tumul vânătoresc consta din pantaloni (scurți sau cusut o pereche minunată de pantaloni pentru fră-
lungi) de culoare verde, cu bretele tiroleze. Partea țior. Rezultatul a fost de înalt nivel și talentul fetei
superioară consta dintr-o hăinuță de culoare gri, a fost recunoscut incontestabil, iar rochia sacrifi-
cu guler mic verde și revere rotunjite, tivite cu fâ- cată i-a fost iertată. Așa se face că după ce a mai
șie subțire de saten. Hăinuța avea și un buzunăraș crescut puțin, tânăra Roza a fost trimisă la Sighet,
pe care era aplicată o frunză de stejar din postav unde a intrat ucenică la o croitoreasă vestită. Când
tivită cu un ornament alb. Iar toată această minu- s-a reîntors după câțiva ani era deja croitoreasă cu
năție era încoronată cu o pălărioară verde în care destulă experiență și mai cu seamă, cu mult talent
era înfiptă o pană mândră de cocoș. Bineînțeles că și simț estetic. În scurt timp si-a format o clientelă
vânătorul nu pornea la drum fără pușcă... și avea de lucru până peste cap. Ca să le dovedească
In afara acestor câteva exemple, de sub pe toate, a fost prima fată (evreică !) din localitate
mâinile doamnei Bodinger și a ucenicelor sale ie- care cutreiera satul cu bicicleta, ducând probele pe
șeau nenumărate modele de rochițe, rochii elegan- la cliente. Timpul zbura și Roza trecuse deja de 20
te sau de zi, sacouri și pardesiuri, costume „taior” de ani, dar cufundată necontenit în lucru (care cu
și cine știe câte alte creații. Chiar dacă inspirația siguranță o captiva, chiar fără legătură cu câștigul
provenea din vreun jurnal de modă, imaginația, frumos ce-l aducea familiei) nici nu se gândea la
creativitatea, talentul, perfecționismul și simțul es- măritiș. Frații mai mari plecaseră deja de acasă.
tetic al doamnei Bodinger o transformau de fapt Unul dintre ei, Israel, a fugit de la „yeshiva” (școa-
într-o artistă a profesiei, demnă de marile capitale la superioară religioasă) din Satu Mare, și-a tăiat
europene, dar naufragiată la Suceava, spre fericirea perciunii și a ajuns la Budapesta unde a aderat la

52 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Rememorări

cercuri comuniste. Probabil că asta i-a salvat via- peri albi... Cam mic de statură, cu păr cârlionțat,
ța. În anii războiului a fost deținut într-un lagăr de tot timpul în mișcare, devenise un rebel chiar de
comuniști, pe când evreii Ungariei au fost trans- la o vârstă fragedă. Pe la 13 ani a urcat, fără bilet și
portați în lagărele de exterminare din Polonia, de fără știrea cuiva din familie, într-un tren ce l-a dus
unde aproape nimeni nu a revenit. În lagăr, Israel la București și de-acolo spre Constanța. A reușit
– Iștvan Marian l-a cunoscut pe Ianoș Kadar, viitor chiar să se îmbarce clandestin pe un vapor și visa
conducător al Ungariei și avea, după ani, să intre să cutreiere mările, departe de toți cei pe care voia
în nomenclatura Ungariei comuniste. O perioadă să se răzbune. Dar, cumva, visurile s-au spulberat
avea să fie chiar ambasador al Ungariei la Bucu- iar călătorul clandestin a fost expediat la adresa pe
rești. care a indicat-o: cea a fraților săi de la Iași. Aceștia
Mama, slăbită de multele nașteri, era o l-au adus înapoi acasă, la Suceava, unde mama, ca
femeie suferindă. Pentru a facilita tratamentele la toate mamele, l-a iertat. Când a întâlnit-o pe Roza
medici vestiți din Cernăuți, tatăl a decis ca familia avea deja vreo 23-24 de ani și învățase meseria de
să se mute la Suceava, mai aproape de capitala Bu- „zugrav artistic” pe care o practica, se pare, cu des-
covinei. Și așa se face că pe la începutul anilor ‚30, tul succes. Roza era cu vreo trei ani mai în vârstă
familia Marian-Eger se găsește stabilită într-o casă și tinerii s-au plăcut de la prima privire. Singurul
de pe strada Mirăuților, colț cu Luca Arbore. căruia nu prea i-a placut partida a fost tatăl Rozei.
La Suceava, oraș mare, clientela Rozei a Dar n-a avut încotro. Roza amenința că dacă nu o
crescut considerabil. Și aici, lucra din zori și până mărită cu Emanuel, devine sionistă și pleacă în Pa-
în noapte și alerga pe la cliente și furnizori călare lestina. Chiar s-a alăturat unei tabere sioniste „de
pe credincioasa ei bicicletă. Si tot aici, la pompa de pregătire” iar acolo, la Rădăuți, a făcut o congestie
apă de la colțul străzii Mirăuților, „la izvor”, avea pulmonară care aproape că a costat-o viața. Cel ce
să-l întâlnească pe Emanuel Bodinger. a contribuit mai mult ca oricare altul la însănătoși-
Familia Bodinger locuia acolo de ani de rea Rozei a fost Emanuel... Și, după această vinde-
zile într-o casă aflată chiar vizavi de cea a familiei care miraculoasă, tatăl a acceptat căsătoria lor.
Marian. Tatăl murise încă din timpul războiului, în Roza și Emanuel Bodinger s-au căsătorit
1915, pe când avea doar 35 de ani și lăsase grija ce- pe 24 martie 1936. Tânăra pereche s-a stabilit în-
lor nouă copii – o fată și opt băieți – pe umerii soți- tr-o locuință de două camere închiriată de la fami-
ei. Ca să facă față situației, văduva Reizel Bodinger lia Strominger. Locuința se afla cam la capătul străzii
a acceptat orice muncă. Ani de zile, în prima parte Armașului (denumită și „Ulița Evreiască”, devenită
a săptămânii, casa și curtea deveneau spălătorie de apoi „Karl Marx”). Acolo, se poate spune, a luat fi-
rufe unde roboteau mama și parte din copii. Joia și ință „Casa Bodinger” – croitorie de damă și copii, de
vinerea activitatea trecea la bucătărie, unde se pre- înaltă calitate ce avea să-și facă renumele și faima în
găteau bunătățile de Shabat pentru clienții înstă- oraș pentru următorii 30 de ani. Adi s-a născut exact
riți, ce învățaseră să aprecieze talentele culinare ale la nouă luni după nunta părinților, pe 24 decembrie
vrednicei femei. Vineri, spre orele prânzului, oalele 1936. Au urmat câțiva ani de prosperitate pentru tâ-
și borcanele cu supă, cu răcitură de crap, cu țimes năra familie, îndeosebi datorită activității atelierului
dulce de morcovi cu stafide, sau tăvile de Kugel de de croitorie ce se mărea tot timpul. Roza a început
fidea și ulcioare pline ochi cu compot de prune să ia la lucru fete din împrejurimi, ca să facă față co-
uscate, erau încărcate în căruță, acoperite bine cu menzilor. Adi creștea în belșug, răsfățat de mamă și
pături de postav subțire, curat, și duse de văduvă de ucenicele din atelier. Toate ar fi părut bune, dar în
pe la casele clienților ei. Pe măsură ce treceau anii, oraș, în țară, începuseră a bate vânturi îngrijorătoare.
copiii părăseau casa. Prima a fost Fanny, ce a ple- Iar în octombrie 1941, dintr-o dată, se părea că via-
cat la Cernăuți la școala de surori medicale. După ța s-a terminat. În decurs de două-trei zile, toți evreii
absolvire, Fanny avea să revină la Suceava unde s-a Sucevei – și mica familie Bodinger printre ei – au fost
căsătorit, devenind „doamna Nosig”. Zeci de ani izgoniți din casele lor, urcați în trenuri de vite și duși,
a fost legendara moașă a copiilor suceveni și nu cu puținele boccele care li s-au îngăduit, peste Prut, la
mai puțin, una din figurile dominante ale peisaju- Ataki, pe malul Nistrului. Fluviul l-au traversat noap-
lui uman al orașului. Alți doi frați au ajuns la Iași, tea, pe plute în care soldații i-au îngrămădit cu bru-
un frate s-a stabilit la Cernăuți și un altul a ajuns talitate. Mulți si-au găsit moartea în acea noapte, în
până în Polonia. Emanuel era mezinul familiei și apele aproape înghețate ale Nistrului. Bodingerii au
încă din copilărie a fost cel ce i-a scos mamei mulți fost printre cei norocoși, ce-au ajuns înfricoșați, în-

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 53


Rememorări

ghețați, disperați – dar în viață, la Mogilev. aproape 30 dintr-o fostă fabrică de textile. Era o
Astfel a început oroarea de aproape trei clădire de două etaje și o curte interioară mare, nu
ani a Transnistriei, cu frigul necruțător, cu foamea departe de biserica Armenească. Locuințele erau
cruntă, prezentă veșnic, cu tifosul ce secera oame- înșirate de-a lungul celor două etaje cu cerdac des-
nii. De la Mogilev, în iarna groaznică a lui 41/42, au chis, ca niște chilii ale unei mănăstiri. Iar în această
ajuns la Șargorod, unde au găsit un fel de adăpost clădire, pe care Adi o numea „cazarmă”, și-au găsit
într-o pivniță a unor localnici, spațiu pe care l-au adăpost multe familii reîntoarse din Transnistria.
împărțit cu încă vreo 30 de persoane din ambele Și familia Nossig a locuit acolo. Tot în „cazarmă” a
familii. Ei trei au supraviețuit, dar nu și pruncul pe reînceput, încetul cu încetul, activitatea atelierului
care Roza îl purta în pântec când au fost izgoniți de croitorie și tot acolo avea să se nască, după vreo
din Suceava. Şi nu au supraviețuit nici majoritatea doi ani, Mara. Primii ani după război au fost ani
membrilor celor două familii, a Rozei și a lui Ema- grei de secetă, de lipsuri, de tulburări politice. Spre
nuel. După război, dintre cei apropiați ai acestuia începutul anilor '50, însă, lucrurile au început să
rămăseseră doar sora, Fanny Nossig, și Iosef, unul se normalizeze oarecum. Comenzile în atelier au
din cei doi frați de la Iași. Celălalt fusese printre reînceput să curgă. Se născuse generația de după
miile de evrei, victime ale pogromului din iunie război pe care părinții erau gata s-o răsfețe cu ori-
1941. Părinții și un frate tânăr al Rozei s-au pierdut ce preț, așa că mașinile de cusut lucrau din plin.
și ei în Transnistria. Emanuel, care încă înainte de război era atras de
În vara lui 1944 Emanuel, Roza și fiul ideologia comunistă, s-a înscris în partid. Carnetul
lor s-au reîntors la Suceava. Războiul schimbase roșu i-a deschis drumul către un serviciu destul de
orașul, schimbase oamenii. Apoi s-a schimbat și bun. A devenit director la Trustul local de energie
regimul. Tot ce lăsaseră în urmă dispăruse. Viața – adică era responsabil cu aprovizionarea cu lemne
trebuia luată de la început. În primii câțiva ani au de încălzit a orașului. (Situația asta avea să dure-
locuit intr-un apartament minuscul, unul din cele ze doar câțiva ani. Când în 1958 a depus cerere de

54 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Rememorări

emigrare cu familia în Israel, Emanuel a fost nevoit Când s-a reîntors de la facultate, Adi era
să renunțe la carnetul roșu, la serviciul comod și a deja logodit cu Țili (Ina), pe care o cunoscuse la Iași.
fost coborât la „muncă de jos”). Prin 1951 s-a ivit Era o fată subțirică, firavă, cu trăsături frumoase și
posibilitatea ca familia să se mute în locuința spa- cu o față de liceană. Terminase Facultatea de Lite-
țioasă de pe Ștefan cel Mare. Mutatul l-a costat pe re și fusese repartizată ca profesoară de română la
Adi pierderea colecției de cactuși, care au înghețat Suceava. Deși mai în vârstă decât noi cu câțiva ani,
toți. Dar avea să câștige o cameră minunată, cu ac- putea fi luată cu ușurință ca membră a grupului nos-
ces la balcon și vedere la stradă, ce mai târziu, în tru. Și într-adevăr, nu o dată, Țili, ce locuia în casă,
anii lui de facultate, avea să devină a Marei. participa în mod activ la întâlnirile noastre.
În acei ani se poate spune că s-a consoli- Țili și Adi s-au căsătorit în seara de 31 de-
dat faima „Casei Bodinger”, care a devenit o adevă- cembrie 1962. Nunta – revelion s-a făcut chiar în
rată instituție suceveană. Croitorie de copii, croi- cele trei camere mari ale „Casei Bodinger”. Printre
torie stilată de damă, ca și specializarea în trusouri invitați, majoritatea prieteni ai mirilor, erau cele mai
de zestre, inclusiv colecții de lenjerie de pat (foarte frumoase tinere din oraș, și eram și noi, prietenii
cerute de familiile ce se pregăteau de plecare în Is- Marei. Pentru mine, la 16 ani, elev într-a X-a, era
rael), toate acestea au dus la angajarea în mica în- de fapt primul adevărat revelion. Când am fost invi-
treprindere a 12-13 ucenice și cusătorese. Ca atare, tat la dans de Mauzi Kerner, soția unui prieten al lui
Roza Bodinger a fost declarată de autorități „bur- Adi și una din frumusețile orașului, m-am topit cu
gheză înstărită”. Dar se pare că datorită clientelei totul, mai ales când ea mi-a adresat câteva laude...
alese, printre care soțiile multor șefi din toate orga- Pe la 3 sau 4 dimineața am ieșit pe strada înzăpezită
nele și de toate rangurile, „Casa Bodinger” a putut a centrului. Chiar dacă auzeam clar scârțâitul zăpe-
să-și continue nestingherită activitatea. Și cine știe zii sub tălpile subțiri ale pantofilor, parcă pluteam.
dacă nu cumva tot vreuna din acele cliente, ce nu Și nu, nu exagerasem deloc cu băutura. Atunci nu
vroia să-și piardă croitoreasa neîntrecută, va fi in- eram conștient că mă aflu, în spațiu și în timp, pe o
tervenit pentru a întârzia cu câțiva ani aprobarea culme a trăirilor mele în universul sucevean. Un fel
oficială a plecării familiei Bodinger în Israel... de galaxie cu nucleul la Casa Bodinger.
Pe Mara am cunoscut-o în clasa a IVa, Revelionul 62/63 a fost ultimul în vechea
când s-a trecut la învățământul mixt. Pe atunci casă de pe Ştefan cel Mare 15. În acel an, când eu
era deja prietenă cu aproape toate fetele sucevene aveam să petrec „ultima vară la Suceava”, o parte
de vârsta ei, care ajungeau alături de mamele lor din centrul habsburgic al orașului a fost demolată.
la vestitul atelier de croitorie. Prietenia dintre noi Familia Bodinger s-au mutat într-o locuință mai
s-a legat mai mult în anii de liceu, când s-a format modernă, dar mult mai mică, lângă sinagoga „Gah”.
grupul nostru care, parțial, a rezistat până acum. În mod firesc, activitatea croitoriei s-a micșorat. În
Eram cinci: trei fete (Mara, Mira și Betti) și doi bă- acea nouă Casă Bodinger s-a mutat și sediul micu-
ieți (Mihai Drișcu și eu). Doamna Bodinger, deși lui nostru grup. Acolo am sărbătorit între noi, cei
veșnic ocupată, ne primea cu brațele deschise. Cu câțiva prieteni, revelionul 63/64. Peste câteva luni
timpul deveniserăm de-a dreptul obișnuiți ai casei eu aveam să plec. În vară, când mai toți erau prinși
și petreceam acolo ore în șir, în discuții și jocuri cu bacalaureatul si admiterile, știu că cei patru pri-
nevinovate. Cu excepția lui Mihai, prietenul meu eteni ai mei se întâlneau la Mara si citeau scrisorile
cel mai apropiat, care din 1989 – când a fost omo- mele din Israel. În anul următor, familia Bodinger
rât într-un inexplicabil „accident de circulație” – a primit în sfârșit aprobarea de plecare. În noua ei
odihnește în pământul Sucevei, toți ne aflăm deja țară, Roza Bodinger avea să practice meseria care a
de mai bine de jumătate de veac în Israel. consacrat-o încă mulți ani, dar ceea ce a fost „Casa
Acum 2-3 ani, Mara mi-a dăruit o re- Bodinger” a rămas doar în amintirile noastre suce-
producere a unui tablou pe care-l pictase recent, vene. Talentata croitoreasă a murit la 95 de ani, în
pornind de la o fotografie luată din balconul de pe 2002, lucidă, înconjurată de familie, la 13 ani după
Ştefan cel Mare 15. Revăd în el, ca atunci, când ne dispariția lui Emanuel. Adi ne-a părăsit acum câte-
înghesuiam toți pe balconul cam șubred, clădirile va luni. Memoriei lor vreau să dedic acest text pe
Alimentarei centrale, magazinul de textile, chioș- care îl consider și o expresie a prieteniei de o viață
cul de ziare, magazinul Sport-Foto-Muzică din ca- cu Mara și a respectului pe care-l port lui Țili – Ina,
pătul străzii și însăși strada, cu o mașină singurati- singurele ce mai poartă în suflet amintiri din „Casa
că. Parfum sucevean al tinereții. Fiori de amintiri... Bodinger”.

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 55


Proză

Piaţa de minciuni

Vasile PROCA
Duminica, în fiecare dimineaţă, mă duc la zîmbet.
piaţa unde se vînd minciuni. Da, minciuni. Ce vă Şi continuă.:
miră? Piaţa de Minciuni. Vînd şi din astea românii – Eu nu pot decola decît după trei porţii
noştri. Trăiesc şi ei ca viţelul la oraş. Trăim vremuri de înger deodată. Ca să nu mai gîndesc la boală. Că
de încercare. dacă mă gîndesc la ea, îi dau energie. Boala s-o ia de
– Ce faci? Ce faci? boală. Ha, ha, ha!
– Nu fac nimic. Şi sunt cel mai bun în me- Încurajatoare, blajina Maria Friptuleac:
seria asta. – Taci, tu. Lasă văicăreala. Fată, tu ai nouă
Şi ce aud. Un sîsîit, un rîgîit, un bălbîit. Se vieţi. Ca pisica. Nu ştiai? Hahaha!
bîlbîia ca neonul. Cuu-pă, cu-cu, ca-pî-pî-ac, ca-pî- Cum am văzut deja, un anume domn Ghi
pî-ac, cu-cu, cuu-pă. Adică: cupă cu capac, capac cu vorbeşte:
cupă. Chiar aşa. – Chiar dacă suntem la piaţă, trăim pe o
Un altul, lîngă bîlbîit. Un anume Ghi tra- platformă de spirit liber. Tuturor, vă dau de ştire că
duce bîlbîiala. E stăpîn pe situaţie. Pămîntul de sub legea hazardului duce numaidecît la mahmureală şi
el e beton. Nu se transformă în nisip mişcător. Se se tratează cu spirt de lămîiţă.
uită la cei din jur şi spune: Ghi mai departe:
– Liniştea nu ţi-o găseşti trecînd pe lîngă – Viaţa dacă nu-i spectacol nu are farmec.
viaţă. Să mai punem la socoteală şi că avem un ritm de
Mai departe, el traduce realitatea. viaţă alterat. Ca să nu spunem că trăim degeaba.
Bîlbîită, cum am spus. Aşadar, am înţeles aluzia: să dublăm porţia îngerilor.
– Se bea, dimineaţa devreme, un păhărel. De ce nu?
Unul. Pentru decolare. Simplu, un păhărel. Asta-i Astfel îşi termină vorbele Ghi.
porţia îngerilor. Daa? Şi zici: e simplu, e clasic. Îţi tri-
mite spiritul să vorbească Împăratului ceresc. Cînd se aştepta să primească oarece apro-
În felul acesta, maestrul Ghi transformă bări, amestecate cu zîmbete se auzi o voce ca un tu-
admiratorii în colegi, în interlocutori. net. De lîngă el.
Cel sîsîit, cel rîgîit, cel bîlbîit, spre uimirea
– Avînd în vedere viaţa mea bătrînă, inter- tuturor vorbi. Cu claritate. Şi cu clarviziune, ar putea
vine în discuţie giugiuca Maria Friptuleac, eu cred spune cei care au o abordare sociologică, psihologi-
că-i puţin un păhărel. Măcar un ţoi, acolo. Ce, noi că a situaţiei. Nu mai aducem în discuţie antropolo-
suntem îngeri? Auzi, păcatele mele, îngeri!? Ha, ha, gia. De blogosferă vorbim mai la vale.
ha! Să-l ascultăm:
– Da, ştii că ai dreptate, o aprobă Smaranda – „Poate am venit cu vapoare diferite, dar
Sfîrlifus. acum suntem în aceeaşi barcă”. Aşa a spus Martin
O doamnă bine, bruneţică, toată numai Luther King. Şi l-au împuşcat. Aşa-i la americani.

56 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Proză

– Pe noi nu ne împuşcă foamea, sărăcia, mulţimea bine îmbibată cu porţia îngerilor.


bolile. Toate ambalate frumos în prostie. Aşa-i la
români, interveni Jean Strănut, şeful Centrului de – Ei, mai sunt amatori cărora le fată mintea
Sănătate Publică, şi trase un rîs sănătos. ceva? Sunt gata să-i asist. Dar să fie o naştere uşoară.
Să ascultăm ce spune, mai departe, cel în- De nu, le fac cezariană... hahaha!
trerupt de doctorul Strănut. Rîsul doctorului Strănut, care avea o con-
– Dragii mei, eu stau pe o insulă de sticlă. centraţie de doi la mie în aerul expirat şi care nu se
Aici, Raiul se întîlneşte cu speranţa noastră. Şi se mai termina, fu tăiat în două de trecerea unui tren
bucură. Aici, oamenii iau culoarea zilei sau a nop- Inter Regio.
ţii. Pe insula acesta putem schimba anotimpurile cu
o privire tulburătoare, cu o uimire sălbatică, cu mii Piaţa de Minciuni era un fel de talcioc. Tal-
de sentimente. Aici, poţi intra într-un vis. Poţi călca, ciocarii erau oamenii zgomotului. Banalităţi, prostii,
pasional şi violent, pe viaţă şi pe moarte. Să ne au- insulte, adevăruri, minciuni. Mai ales minciuni. În
zim inima. Fii sentiment, prietene! Sparge blocajele calea privirii: lume de toate vîrstele, de toate culo-
construite din dezamăgiri şi frică. Şi fiecare respira- rile. Lumea lui linge-blide, lumea lui gură-cască, lu-
ţie a ta să fie o rugăciune îndreptată spre Dumnezeu. mea lui futu-i mă-sa, lumea lui cacă-prispă. Oameni
Cuz atît mai mult. Doar ne aflăm lîngă biserică. care freacă geangaua. Oameni care dau sare la puţă.
Oameni care umblă cu doi bani în trei pungi. Tot
– Domnul face parte din cercul strîmt al neamul căcănarilor. Veneau aici şi cei cu alba-nea-
deţinătorilor de adevăruri! gra, bişniţarii.
– Cine-i domnul? îşi întrebă vecinul unul Schimb de cuvinte:
care mai adăugă că toţi ne comportăm ca nişte clo- – Cum ţi-e habarul?
vni. – Bă, îmi merge bine.
Ghi, întrerupîndu-l: Găseşti de toate. Şi mamă, şi tată. Şi ochi
– Haina face pe om pînă deschide gura. de om. Ace, brice şi carice. Aşa se spune. Tot felul de
Apoi, vedeţi şi dumneavoastră, însămînţează înţe- mărunţişuri. Bunuri ieftine. Haine vechi, cărţi vechi,
lepciune. Este cool. vîndute de un bătrîn pletos uitat de Dumnezeu pe
Cel întrerupt şi aflat pe insula de sticlă con- pămînt. Îl auzi:
tinuă: – Eu am scris cărţi, m-am bucurat de ono-
– Eu am o credinţă simplă: sunt o piatră ruri, am iubit femei frumoase şi deştepte, am văzut
sub o ploaie torenţială. Zi de zi, numele scris pe ea lumea, mi-am băut minţile, m-a iertat Dumnezeu.
dispare încet-încet.
Altul, deja mahmur: În calea privirii: drogaţi, chilipirgii, nave-
– Drăguţule, dorinţa ta de-a ieşi din tur- tişti, curve titrate cu sperma cum laude, oameni fără
mă e clară. Dar, te rog, uşurează-te în altă parte. Noi căpătîi, băieţi de băieţi. Zgomote, lucruri şi oameni.
suntem oameni serioşi. Nu chibiţi cu mintea în erec- Fără număr.
ţie. Pricepi? Schimb de cuvinte:
– Domnule, nu fi cutră, lasă-l, lasă-l! Poate – L-ai auzit pe părintele cîntînd?
i se mută erecţia în altă parte. S-avem şi noi, fetele, – Care părinte?
bucurie la aşternut, chiţcăi, cu subînţeles, roşcata de – Părintele de-aici, patronul de la Dumne-
lîngă Amanda. zeu SRL. A, unde merge el, vinde o predică...
Desigur, s-a rîs, s-au făcut glume. – L-am auzit doar la biserică.
– Mai bine ţi-ai pune o dorinţă, tu... – Nu. În particular, frate-miu. Acum două
– Da, da! De scurtă poa’ să fie cît de lungă... săptămîni într-o seară. Băuse colivă de 40o. Și noi cu
Ha, ha, ha! el. Băiat de viaţă.
Vexat, omul cu insula, fără să se bîlbîie şi – Şi ce cînta?
arătînd spre mahmur: – Ei, nu te gîndi la porcării. Întîi a cîntat
– Marfagiul ăsta schiază pe creierul meu. dom’ prof de muzică:
Da, schiază. De cîte ori are ocazia După ce îşi ia
porţia îngerilor, zi de zi, face şi cristiane, de mă iau ... De bate vîntul, de bate ploaia,
ameţelile. Eu fac bani şi-n Himalaya.
Şi, zi de zi, mi se limbă plimba în gură. Doamne, să nu vezi,
Gata, nu mai pot! Lume, să mă crezi.
– Oooo! Eeee! Ahahaaa! Oooo! Se auzi în

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 57


Proză

Apoi părintele... Stai, să-mi aduc aminte. dea strălucire celor prezenţi. Cu mîndrie, ei îşi spu-
Ceva de blestem, unic, extraordionar... neau diavolii soarelui.
Colaj de sentimente, cuvinte, muzică, ima-
...Cine m-a dat la necaz, măi, gini. Un rock sălbatic lîngă cele două boxe.
Cine m-a dat la necaz Lasă-i să trăiască.
N-aibă pînză pe obraz. Oameni fără ideologie şi fără religie.
Schimb de cuvinte:
N-aibă pînză, n-aibă cruce, – Dă-mi un chibrit!
N-aibă pînză, n-aibă cruce, – Mersi, eşti un patriot.
Nici la moarte cine-l duce. Un personaj cu zvîc întreabă:
– Cine-i bulangiul care se dă rocker sovie-
Nici groapa cine-i săpa, tic?
Nici groapa cine-i săpa – Unul care lucrează călătorind şi umple
Şi să-l plîngă doar mîndra. veceurile a trei patrii, fu răspunsul.
Zi cu pîine albă.
E ora unsprezece. Ora şarpelui. Bat clopo- Am trăit prea mult azi?
tele la biserică. Peste o jumătate de oră, se termină Mîine, în Parlament, se votează legile sără-
slujba. La noi, tămîia miroase a usturoi, iar agheas- ciei.
ma miroase a vin. Cultură-de-trei-minute. – Om fi noi săraci, dar suntem sexy, vorbi
Părintele, ca de fiecare dată, către dascăl: cineva ca la catedră.
– Vezi dacă au plecat diavolii din talcioc.
Diavolii – lumea pestriţă, adunătura – unul Piaţa de Minciuni. Cei de aici, aproape toţi,
cîte unul, vor pleca. Care, încotro. erau tufă în buzunare.
Schimb de cuvinte: Piaţa umbrelor. Şoaptele umbrelor. Cineva
– Bălane, cum a fost la Bac? traduce şoaptele umbrelor:
– Ca între ortodocşi. Cînd puneau profii – Cînd erau vii, erau simpatici.
întrebări, eu îmi făceam cruce. Cînd răspundeam – Ai dreptate, te las pe tine să te evidenţiezi.
eu, îşi făceau ei cruce. Dascălul, intrînd în biserică, ducîndu-se
– Uite, d-aia n-am probleme: am întrerupt spre altar:
şcoala la timp. – Părinte Nicodim! Sfinţia voastră! Au ple-
cat diavolii! Au plecat diavolii! În urma lor au rămas
Lumea talciocului. Toată hărmălaia e spar- cărările pe unde au plecat.
tă de Gogo Penguin și de Goran Bregović sau de alte
nume sonore. Toată atenţia este îndreptată spre lo-
cul unde se vînd electronice. ISTERIC SHOW
Din cele două boxe, mari şi răpănoase, iz-
bucneşte un la la la pe tonalităţi diferite, dar frenetic. – Doamnelor şi domnilor, bine v-am găsit.
Vin şi cuvintele: Va fi un isteric show. Ştiu şi ce nu trebuie să ştiu. De
aceea ştiu totul. Şi dumneavoastră, sunt convins că
Elefantul kiki aveţi o prodigioasă memorie socială. Să intrăm în
Care face pipi miezul problemelor: Capitala României, Bucureş-
Jumate, tiul lui Zavaidoc şi al lui Gică Petrescu, un oraş al
Pe spate, paradoxurilor, trăieşte, cu frenezie şi evidenţă, sfîr-
La la la la la, la la la la, şitul unei epoci după ce cutremurul de 8 grade pe
La la! Richter, cu epicentrul în satul Rai, a lăsat o selecţie
Şi broscuţa oaca inspirată printre clădirile acestei mari metropole.
Care face caca, De oameni nu s-a atins. Mare-i Dumnezeul nostru!
Jumate, Voce din public:
Pe spate, – Ce spui dumneata mă duce cu gîndul la
La la la la la, la la la la... tradiţiile inteligente, cum bine spunea şi baba Mela-
nia Poalelungi.
Mişcare şi zgomot. Glume şi rîsete, mus- – Doamnelor şi domnilor, mai departe:
tind în gura pieţarilor. Băutura, atîta cîtă a fost, dă- Întronizarea Patriarhului nostru nu va mai avea loc

58 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Proză

Titulatura: „Preafericirea Sa, Arhiepiscopul Bucu- ţini sunt aceia care ştiu că el are o inimă mare. Că
reştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Loc- este un reputat antrenor spiritual la judo şi hochei...
ţiitor al Tronului Cazareei Capadociei şi Patriarhul Anul acesta, la Congresul Mondial de Car-
BOR” nu a fost recunoscută de Marele Sinod Celest. diologie, care a avut loc la Paris, marele savant rus
Hotărîrea nu este definitivă. Linişte, vă rog! La sfîr- Nikolai Serdţov, Premiul Nobel pentru Medicină, a
şit, puteţi pune întrebări. susţinut, cu argumente irefutabile, că inima lui Pu-
tin este mai mare decît a lui Stalin. Comunicarea a
Dragii mei, Delta Dunării a ajuns în coadă suscitat vii comentarii în mass-media. Cei de la The
de peşte, susţine guvernatorul general, aflat în mare Wall Street Journal Europe, contrazicîndu-i pe cei de
tandreţe cu o mare ispită feminină, căreia localnici la Sky News, titrează că inima actualului preşedinte
din Jurilovca îi spun bogamolca. Amîndoi mănîncă rus este la fel de mare cît Crimeea.
icre negre şi beau pe rupte vodcă. Asta le sporeşte – Ce onoare, ce bucurie, să locuieşti în ini-
vigilenţa. Stau cu ochii în patru. SRI i-a înştiinţat că ma lui Putin! OH! OH! Oceni haraşo! Foarte bine!
membri ai unei organizaţii teroriste vor să fure Delta strigă în somn locuitorii peninsulei. După cum se
Dunării şi s-o ducă la ei în deşert. ştie, toţi sunt doctoranzi în ştiinţa somnului.
Mai departe, vă rog un pic de atenţie: Osa-
ma Bin Laden şi-a vopsit barba. Este printre noi, cu Liniştea, care s-a aşternut pentru un mo-
misiunea lui de conţopist: o brăţară de aur, ce mai! ment, este prefăcută în bucăţi de o piatră care sparge
Va vizita ţiganii din comuna Burdihana, care au geamul sălii de conferinţe:
cîştigat un concurs internaţional de dans, organizat – Să vă lăfăiţi bine după gratii, strigă gura
de Postul de Poliţie din comuna amintită. străzii înconjurată de mai multe feţe bisericeşti.
- Is time for glory! au strigat cei premiaţi. Stop cadru:
În clipa aceasta, vedeţi feţele bisericeşti cu
Va vizita şi ploile care au rupt Moldova de gura căscată.
Ardeal. Sinistraţilor le va da gratis hepatita C, boala Ei spun:
cea mai scumpă. Mila lui investită este de cinci cenţi, – Mare-I Dumnezeul nostru! Mare fie-I
iar profitul de trei virgulă cinci dolari. Mare-i Alla- mila!
hul lui! Cu fiecare sinistrat îşi va face un selfie.
Tot Bin Laden va dezmierda o minoră vi- – Domnilor, despre ce vorbim, domnilor?
olată lîngă zidul Mănăstirii Cetăţuia, atenţionîndu-i Nu avem discurs înnoitor despre cultură, politică,
pentru ultima dată pe călugări, spunîndu-le că Ro- religie şi altele, se lamentează un cucurig, membru
mânia pierde în fiecare zi trei hectare de pădure vir- în Comisia pentru cultură din Camera Deputaţilor.
gină... – Vă rog, am drept la replică, se burzuluieş-
Virgină, aşa acum susţine şi Prinţul Char- te unul despre care se spune că face balet pe dami-
les. Hoţii de păduri, care sunt cu milioanele, vor de- geană.
veni militanţi Greenpeace... – Aveţi la dispoziţie un minut. Minutul de
E de înţeles că, în asemenea situaţie, trebu- aur, cum spun teleaştii, precizează preşedintele Ca-
ie să evităm o depresie colectivă. merei...
Apoi, va merge la preşedintele Vladimir – Doamnelor şi domnilor, chiar dacă nu
Putin, rugîndu-l să trimită întăriri talibanilor de la am background ştiinţific, vă spun că secolul 2001-
Polul Nord. Chiar el în persoană se va deplasa în 2100 va fi Secolul creierului. De aceea, vă propun să
acel loc, unde, în limbaj mimico-gestual, va susţine citim Biblia Diavolului. Ca şi mine, are 74 de kg. Se
un discurs mobilizator vieţuitoarelor cu blană albă. găseşte la Biblioteca Naţională a Suediei.
Totodată, învăţîndu-le cum se utilizează parapanta Aplauze, animaţie, vociferări.
şi snowboardul. Se ştie că liderul Al-Qaida este un A fost un triumf al artei convingerii.
vestit snowboarder şi un parapantist fără egal.
De pe fundul Oceanului Arctic, chiar în Din difuzor se aude buletinul meteo: vîn-
dreptul Polului Nord Geografic, va subtiliza steagul tul, în continuare, va fi foarte activ în Moldova,
Rusiei, lăsîndu-l pe ţarul Vladimir cu buza umflată, Dobrogea şi Ardeal. Din această cauză, satelitul eu-
în legătură cu pretenţiile teritoriale în regiune, ale ropean pentru telecomunicaţii a căzut pe pămînt,
acestuia. acum două ore. Exact în satul Rai.

Despre Putin, se pot spune multe, dar pu- (Din volumul de povestiri Inima lui Stalin)

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 59


Proză

Soarele verde

Marian CĂLINESCU
După schimbarea administrației de la un banner „Il sole e verde”. Țările scandinavice se
Casa Albă și scandalul grațierilor de la București, aflau pentru moment la adăpost, ținând cont de
un post de televiziune cvasianonim lansează o știre faptul că solstițiul de iarnă abia a trecut și ninso-
care pentru moment a trecut practic neobserva- rile abundente din ultimele zile, însoțite de geruri
tă. Conform oamenilor de știință de la Țăndărei și cumplite, făcuseră practic imposibile orice apreci-
părerii altor specialiști de la NASA, soarele este de eri legate de culoarea astrului solar. În mai puțin de
fapt verde. Puținii telespectatori abia de au remar- două zile, pe mai toate posturile de televiziune s-au
cat anunțul care a fost succedat rapid de alte știri dat talk-show-uri cu invitați ai principalelor parti-
și unii dintre ei s-au gândit că a fost o eroare de de de la conducere și din opoziție, încercând să se
editare, alții s-au uitat în calendar și au numărat stabilească ce e de fapt în spatele acestor fapte. Pos-
zilele rămase până la 1 Aprilie, în timp ce cei mai tul care a lansat pentru prima dată știrea își trans-
mulți au catalogat-o drept o glumă de prost gust. formase întregul format într-o interminabilă Ediție
Știrea a fost reluată, de data aceasta într-un buletin Specială, curmată când și când de rubrici intitulate
informativ de știri, și a fost însoțită de un reportaj „Senzațional!”, și calupuri de reclame, prezentând
amplu, prezentând imagini din diverse colțuri ale remedii minune pentru durerile de cap. Moderato-
Europei. În Paris, chiar în La Place de la Concor- rii, care petreceau câte douăsprezece ore în studi-
de, un terorist s-a aruncat în aer după ce a strigat ou, dădeau cuvântul cutărui sau cutărui specialist
din răsputeri „Le soleil est vert!”. Un caz similar în astrofizică sau în cromatică, și tocmai când aces-
s-a produs în Londra, în Trafalgar Square, unde un ta începea să demonteze teza culorii verzi a soare-
alt militant a detunat o mașină capcană după ce a lui, cu argumente istorice și literare, prezentatorii
strigat prin megafon „The sun is green!”. Munche- cu ochii mijiți interveneau: „E momentul pentru o
nul a fost și el martorul unui incident tras parcă pauză publicitară. Rămâneți cu noi! Soarele e mai
la indigo, „Die Sonne ist grun!” țipase atacatorul verde decât oricând!” Postul național a tratat cu
unui mall, înainte de a trage câteva focuri de armă maximă circumspecție și cu un iz de ironie scan-
în mulțime. Toate capitalele europene își sporiseră dalul soarelui verde, în cadrul emisiunii Realitate
măsurile de securitate după ce și în Madrid a fost și ficțiune. Presa scrisă a lansat și ea cu litere de o
prins un potențial militant al mișcării „El sol est șchioapă titluri incendiare, precum: DE LA GALI-
verde” și în Roma carabinierii descinseseră într-un LEO GALILEI, LA ȘTIREA CE POLARIZEAZĂ
bloc și arestaseră șapte persoane care desenau pe ROMÂNIA. ȘI TOTUȘI, E VERDE! Administra-

60 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Proză

ția prezidențială s-a ferit să facă declarații până în firmat zvonul conform căruia la Harghita s-au pus
momentul când câteva mii de activiști pro și contra bazele unei mișcări „A Nap Zold”. S-a propus or-
soarelui verde s-au ciocnit în Piața Unirii, și atunci ganizarea unui referendum, care totuși nu s-a ținut
președintele, vizibil afectat, a ieșit la rampă cu un din pricina costurilor nesustenabile. Criza soare-
mesaj clar: „Ne ferim să facem orice fel de specula- lui verde a condus într-un final la soluții dispera-
ții până în momentul când nu vom primi o direc- te: eliberarea tuturor deținuților din penitenciare,
tivă de la Bruxelles.” Imediat, Kremlinul a anunțat reintroducerea armatei obligatorii, o mai atentă
că va acționa prin orice mijloace pentru susținerea cenzură a presei scrise și a mediului online. Omul
unei conduceri Soare Verde la București. La perife- de rând, ignorant și amărât, însoțea cu o înjurătură
rii, prin baruri și discoteci, lumea ciocnea sticlele și orice referire la soarele care nu se schimbase câtuși
paharele, urându-și unii altora: „Un soare verde!” de puțin. Bugetarii se fereau să facă orice comenta-
În rugăciunile Bisericii s-a insistat mai mult pe ce- rii, își rodeau în liniște covrigul la cald și aruncau
rerea de luminare a minților. Școlile au organizat doar aluzii: „Cum e...?” „E... cum a fost!”. Corpora-
în cadrul săptămânii Școala Altfel cercuri de de- tiștii nepolitizați își arătară deplina susținere față
sen pentru a permite copiilor să deseneze natura de curentul soarelui verde, care deja făcuse istorie,
așa cum o percep ei. Artiștii s-au aliat și ei, lansând și înregistrară cifre record la vânzarea de tonuri
melodii folclorice gen „Soare verde foaie lată”, sau de apel GREEN SUN sau la aplicații pe telefonul
dance, „E verde, e verde ca un drops de mentă!”, sau mobil prezentând soarele ca pe un drops de mentă.
folk, din care două versuri au rămas în conștiința Puținii copii născuți în această perioadă, habar nu
colectivă: „Și dacă soarele e verde,/ Economia-n aveau, dar formau o generație cum nu a mai fost
nori se pierde.” Ministerul Afacerilor Interne a in- nicicând: generația sorețeilor.

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 61


Proză

Iepușoara

Ioan Mugurel SASU


Pe drumul bolovănos și abrupt, căruța îna- și pe care fiecare o speră, băieții pe șantiere unde să
intează încet, doar scârțâitul roților tulbură liniștea fie pradă intemperiilor și urletelor unor șefi, care
peisajului și gândurile moșului care merge alături prin forțarea cifrelor de plan să-și păstreze, prin
de atelaj. Încărcătura, lemne de foc adunate de aco- munca altora, scaunul pe care simt că incompetența
lo de unde alții luaseră o cantitate mare și alegând proprie îl poate desființa. Plecase și nevasta, proba-
ce era mai bun, nu era atât de grea pe cât o simțea bil cei cărora le îngrijea mormintele și le aprindea
căruța uzată și calul obosit de ani. Moșul, știind ce lumânări făcuseră ceva ca să o scape de dureroșii
se poate și ce nu, avea grijă să nu ceară vieții și celor ani ai bătrâneții. Au lăsat-o să-și vadă copiii la ca-
cu care o împarte, imposibilul, încărca după pro- sele lor, apoi, la începutul vârstei reumatismelor, au
priile puteri, astfel nici el și nici calul să nu rămână luat-o, lăsând moșul să administreze singur casa în
unul fără celălalt. Calul, de fapt o iapă bătrână care care să aștepte zadarnic întoarcerea, măcar pentru
adusese pe lume mânji, dar aceștia fuseseră vânduți, câte o zi, a copiilor plecați departe, iar de la o vreme,
doar ea rămăsese să muncească alături de stăpân. și mai departe decât departe. Rămăsese cu iapa și
Fiecare mânz, prin vânzarea lui, adusese niște bani cățelușa. Puii cățelușei fuseseră mai puțin norocoși,
cu care familia căreia îi aparținea putuse să acopere ori cine știe ... că dacă viața, indiferent cum o fi ea,
câte o nevoie. Mai ales zestrea fetelor, că anii trec și ar fi întotdeauna superioară inexistenței, pe lume
vine într-o zi o cuscră cu doi ochi din care izvorăște nu ar exista suicidul. Cu puii ei se întâmpla ceva, să
acid sulfuric atunci când analizează partea din avu- se adune nu era bine, altcineva nu avea nevoie, fie-
tul familiei cu care urmează să devină rude ce se va care curte avea problema ei de această natură. După
muta în casa ei. E greu în astfel de situații, în care ceva timp se consola, dar faptul că dintr-o data nu
fiecare poartă, ca o mască, un zâmbet care nu este îi mai vedea în jurul ei tot o întrista, îi căuta, pri-
al lui, dacă nu ai cu ce „sta în față”, explicațiile nu au vea bănuitoare la toată lumea, îi cerea fără glas și cu
rost, ar fi și inutil și jenant, la urma urmei oamenii ochi înlăcrimați de la toți ai casei, apoi se resemna.
pot fi siliți să asculte, dar nu și să audă. Așa că iapa, Aduna încălțămintea pe care o găsea lăsată la ușa
fusese de folos și fetelor la măritiș și băieților care a de la intrare în casă, ducea totul acolo unde fuse-
trebuit să fie porniți la școli care să le dea o meserie, se ultima dată cu puii ei, așeza papucii alături și se
iar prin asta pâinea zilnică lor și familiilor pe care și culca cu burta peste ei, dar obiectele respective nu
ei urmează să le întemeieze. aveau nevoie să fie alăptate, totul era „ca și cum”,
Timpul, cu nemiloasa sa curgere ireversi- dar imitația iubirii materne nu putea înlocui ade-
bilă, luase din curtea moșului tot ce a putut, fetele vărul. Datorită vârstei, asemeni iepei, nici ea nu a
pentru a fi duse în case străine, în care nu le aștepta mai fătat, a rămas în curte pentru a semnala apari-
acea mângâiere pe suflet de care are nevoie orice om ția cuiva străin și pentru a scoate urletul dureros la

62 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Proză

moartea moșului sau a iepei, dacă o vor


lăsa singură.
Drumul devenea tot mai abrupt,
parcă și încărcătura mai grea, moșul în-
cerca să ajute, umărul său obosit de ani
găsise leuca de pe partea care i se păru-
se lui că merge mai greu, dar ajutorul e
firav, mai important este sentimentul de
solidaritate pe care animalul îl simte și nu
rămâne indiferent.
– Hai, iepușoara moșului, hai, să
ajungem acasă, dacă o fi să murim, să mu-
rim în ograda noastră.
Există la noi oamenii un fel de
admirație pentru cel perceput ca puter-
nic, această admirație se manifestă fără a
avea nevoie de o analiză anterioară asu-
pra cauzelor acestei puteri, tot așa există
și o plăcere sadică de a lovi pe cel căzut
și tot fără o analiză asemănătoare. Ce rost
ar mai avea întrebări despre răutatea șofe-
rilor, care reduc viteza, ceea ce în alte si-
tuații nu fac, coboară geamul portierei și
înjură pe cei doi aflați în impas.
Iapa a făcut tot ce a putut, moșul
a ajutat, dar, sub privirile îndurerate ale
stăpânului, patrupedul a căzut. Tremu-
rând din cauza efortului, căuta cu ochi în-
durerați privirea moșului, parcă pentru a
cere iertare că nu a putut mai mult. Mâna
moșului a mângâiat capul iepei netezind
părul dintre urechi, gâtul sub pielea căru-
ia mușchii încă tremurau, trebuia deshă-
mată și ajutată să se ridice singură, apoi
de făcut cumva cu căruța, dar singura
atitudine de care aveau parte erau înju-
răturile și priviri pline de răutate. Venea
seara și era nevoie să se rezolve necazul
pentru a ajunge acasă înainte de a se face
întuneric. Pielea groasă din care este făcut
hamul și cataramele solide apun rezisten-
ță, dar carosabilul trebuie eliberat, au și
șoferii dreptatea lor.
Acasă, cățelușa privește, ciulind
urechile, spre drumul pe care știe că vor
veni cei doi, privește atentă încă neștiind
dacă va trebui să urle o dată, de două ori,
sau să dea bucuroasă din coadă văzându-i
venind.

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 63


Proză

trebuia să îmi șterg urmele de pe față. Fără să știu de


unde apăruseră.
Că doar domnii nu se dăduseră cu ruj și
nici nu mă luaseră la pupat.
– Frumosul meu, trebuie să te mai aștept
mult ca să vii să îmi povestești cum a fost?
Norocul meu că mă privisem în argintul
Întrunirea mărginit de o ramă din lemn indian și că îmi șterse-
sem ca un belfer toate urmele incriminante .
– Vin îndată, prețioasa mea-----.

Dispariție
Că așa-i gura omului, turuie vrute și ne-
vrute chiar și la țară. Eu ziceam una și nevestica mă
îmbrobodea cu zece, toate cele zece măiestrite în ju-
Al FRANCISC rul cuvântului meu de nu mai pricepe nimeni abso-
lut nimic. Și uite așa, toată noaptea.
Mă simțeam cu totul și cu totul nevinovat Dar spre dimineață îmi fu de ajuns așa că
însă șansa m-a pus de m-am uitat în oglindă și acolo am lăsat-o să turuie în continuare iar eu mi-am luat
am putut să văd șiruri lungi de urme de ruj și zău sapa la spinare cu gândul să lucrez locul de la Abator
că nu mă pupasem cu nimeni. Adică stătusem toată că doar era Sâmbătă. Mai munceam eu și la oraș dar
seara doar în grupurile de bărbați serioși care luase- chestia asta era doar un mizilic. Drumul până la lo-
ră în discuție viitorul politic al țării. cul nostru nu era lung foarte dar se dovedea plin de
Nu am ieșit din grupurile respective fiind- hârtoape care mă aruncau ba la deal, ba la vale. Însă
că cele câteva doamne prezente se uitau către noi cu era liniște și nu mai trebuia să ascult contradicțiile
priviri de fiare hămesite și pe a mea proprie abia de o stârnite de vorbele mele.
lăsasem acasă în pat, pradă unei migrene cumplite. Locul era puțin pe coastă dar aveam să mă
– Dragul meu, știu cât de importantă este obișnuiesc eu. Am lăsat jos merindele și sticla de apă
întâlnirea asta pentru tine, pentru viitorul tău așa că sub cămașă, mi-am făcut cruce după care am pur-
te rog să te duci chiar și fără mine. ces la treabă. Lama sapei tăia pământul de parcă se
I-am sărutat mâna după care mi-am luat apropia sfârșitul lumii.
zborul pe ușa de la intrare, ușă pe care nu o încuiase Dar nu, s-a apropiat pauza de masă, semn
nimeni, cu o față plină de tristețe. că aveam să mănânc merindele care între timp se
Dar nu după multă vreme avea să îmi cadă cam încălziseră.
masca aia ieftină, să zâmbesc și chiar să țopăi nițel Locul alăturat era ocupat de o vădană tână-
fiindcă așa cereau legile bărbatului rămas singur. ră care se oprise și ea din lucru. Întinsese o pătură pe
Chiar și pentru o perioadă scurtă de timp. jos și îmi făcu semn să vin lângă ea.
La intrarea în adunare a trebuit să fiu oa- Cât a durat masa nu a scos nici măcar o
recum serios, motiv pentru care am afișat un chip vorbă și chestia asta îmi dădu de știre că ar fi trebuit
folosit la vreme de ploaie. să mă închin. Cu mare greutate am reușit să îi aflu
Mai toate doamnele m-au salutat pline de numele. O chema Ioana. Am împărțit cu ea toată
entuziasm, cu gândul la reprizele de dans și voci care hrana pe care o adusesem.
mă întrebau ce se întâmplase cu soția mea. După terminarea mesei mi-am reluat săpa-
– A căzut la pat, doamnelor. tul , făcând o curbă ușoară până în spatele unui grup
Ș-au exprimat părerile de rău, fraze în care de pomi care îmi blocau vederea.
nu am putut să cred nici în ruptul capului, după care Motiv pentru care am pierdut-o pe Ioana
m-am lăsat acaparat de cercurile politicienilor care din vedere. Dar aveam să îi cer să se întâlnească mai
mă țineau în mijlocul lor ca pe o tânără speranță a spre seară cu mine.
partidului. După ce am terminat săpatul și am revenit
Și eu nu căutam decât să mă ascund de la poziția inițială, am constatat că văduva dispăruse.
privirile lacome ale soțiilor care de abia așteptau să Așa că nu mai aveam pe cine să drăgălesc
pună mâna pe mine. fiindcă nevasta mea nu accepta așa ceva nici moartă.
Dar tot ajunsesem în fața oglinzii, loc unde Dar urma să mai grijesc locul de la Abator.

64 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Opinii

Carte de conştiinţă

Petru URSACHE
Critica de specialitate a întîmpinat-o în este creatoare şi numai ura ce vine din nebulozita-
mod elogios, numind-o, la apariţie, „cartea vea- tea păcatului dezbină şi ucide. Iubirea este creatoare
cului”, „evanghelia românismului”, „cartea de con- şi aducătoare de fericire pentru că uneşte un eu cu
ştiinţă”, „profetismul biruitor”. Puncte cardinale în alt eu, o fiinţă cu altă fiinţă, în frăţietate cristologică.
haos se adresa umilului plugar, păstrător al tradiţiei Înmulţirea acestor euri are un sens adînc pentru în-
şi natură vie în multiseculara lui existenţă creştină, săşi viaţa credinţei: cu cît sunt cuprinse mai multe,
ca şi intelectualului din aula academică, chemat să devenind persoană şi natură, cu atît se dovedeşte
creeze o nouă spiritualitate în istoria României mo- mai puternică lucrarea binefăcătoare şi întăritoare
derne. Aceştia reprezentau, în concepţia vremii şi a Logosului în om. Sunt adevăruri simple, de cre-
îndeosebi a lui Nichifor Crainic, segmentele „reale” dinţă, pe care oricine le poate învăţa la predica de
ale uneia şi aceleiaşi etnii (a cărei sănătate morală duminică.
a fost de multe ori verificată în vîltoarea veacuri- Cărţile fundamentale ale lui Nichifor
lor), chemată să aşeze ţara în graniţele ei fireşti şi Crainic, Puncte cardinale în haos, Ţara de peste veac
să întemeieze instituţiile fundamentale ale statului şi Nostalgia paradisului, toate apărute în deceniul al
de drept. patrulea, cînd s-a înălţat meteoric în spiritualitatea
Alături de marile voci ale epocii, Nicolae românească „fenomenul Crainic”, se înfăţişau citi-
lorga, Vasile Pârvan, Nae lonescu, mitropolitul Ni- torilor ca „ruguri aprinse”, în sensul taboric al cu-
colae Bălan al Ardealului, providenţialul om Nichi- vîntului, fiind înzestrate cu puteri mistice capabile
for Crainic a fascinat şi călăuzit prin logos inspirat să dinamize­ze adîncurile sufleteşti şi să le solidari-
generaţii de iubitori ai adevărului şi frumosului. A zeze în ideea ortodoxă şi naţională. Puncte cardina-
avut şi înfrîngeri, pentru că, fiind încrezător foar- le în haos sintetizează întreaga experienţă teoretică
te în justeţea divină a propriilor sale idealuri (care de doctrină şi scriitoricească a lui Nichifor Crainic.
erau şi ale neamului,) nu a realizat la timp, într-o Este o carte de educaţie a tineretului, cu intenţia
vreme plină de sîngerări, ca şi cea de astăzi, dimen- de a-l pregăti intelectual şi moral, pentru a putea
siunea, în perspectivă, a unor pericole ce i s-au aşe- decide singur şi cu răspundere viitorul României.
zat insidios în cale. Dar campaniile de presă, glasul Sunt discutate în acest sens, într-o manieră origi-
de Magister ad cathedram, conferinţe­le ţinute în nală, incitantă şi perfect actuală, aspecte esenţiale
ţară şi peste hotare au fost atît de vibrante şi pline ale existenţei noastre: personalităţile exemplare,
de bucuria împlinirii, încît mulţi dintre adversarii sensul tradiţiei, viaţa religioasă a tineretului, creaţia
săi de temut au fost nevoiţi să se ferească „în lături!”. culturală şi spirituală, programele literare, Biserica
La Crainic, cuvîntul era într-adevăr zidi- şi Statul etc. Ţara de peste veac este cel mai repre-
tor, în consens cu învăţătura ce izvorăşte din iubire, zentativ volum de versuri (1931) şi a venit după alte
în scopul de a exista în comuniune. Numai iubirea experienţe lirice destinate să îmbogăţească registrul

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 65


Opinii

sensibilităţii noastre poetice: Şesuri natale şi Daru- mergea cu vaca la păscut şi-l însoţea pe părintele
rile pămîntului. Toate aceste trei volume de poezie său cînd se ducea, noaptea, cu caii în ţarină. Atunci
trebuie luate împreună pentru că definitivează un asculta poveşti fantastice despre duhurile pămîn-
sistem imagistic profund original din perspectiva tului, ale istoriei şi despre minunile lui Dumnezeu.
frumosului teologic: şesurile, rîurile, ţara, astrele, Nu părea să-i placă şcoala; ba spunea că mai curînd
lumina, munţii, codrii apar ca simboluri sacre; ele avea ce învăţa de la vacă decît de la învăţătoare.
reprezintă semne ale divinităţii ce se lasă a fi ghicită Cînd s-a dus prima dată ia seminarul teologic din
în formele sensibile ale naturii. Nostalgia paradisu- Bucureşti, la sfatul dascălului său, Const. Spâneş-
lui, la origine curs universitar ţinut la Facultatea de teanu, un om de inimă cum nu puţini se aflau pe
teologie din Bucureşti, reprezintă primul tratat de vremea aceea, a apărut desculţ în faţa profesorilor. E
estetică filocalică, aşa cum am arătat în Postfaţa la adevărat că s-a aflat primul pe lista bursierilor, după
ediţia acestei cărţi, îngrijită de noi (Magda Ursache un concurs la care au participat 350 de candidaţi.
şi Petru Ursache) şi publicată de editura „Moldova” Înainte de examen fusese ironizat de un preot pen-
din laşi, în 1994. Ceea ce în Ţara de peste veac ni tru că îndrăznise, cu înfăţişarea lui, să-i concureze
se înfăţişează ca experienţă sensibilă, în Nostalgia feciorul, care avea să pice la examen. Nici cu bunicii
paradisului capătă forma demonstraţiei teoretice, nu se putea „lăuda”: pe unul nu l-a cunoscut, celă-
autorul avînd posibilitatea să se afirme precis şi co- lalt era un oier oarecare, probabil analfabet.
erent, în ambele cazuri, în spaţiul încărcat de spiri- lată o biografie banală, la care orice „eti-
tualitate al teandriei. list” ar strîmba din nas. Cu toate acestea, dincolo
Prima ediţie a cărţii Puncte cardinale de aparenţe, se poate citi un alt tip de biografie, de
în haos (1936) s-a epuizat în numai cîteva luni; a natură spirituală, care face din toţi membrii familiei
urmat imediat a doua, pentru ca mareea roşie s-o Crainic, bunici şi părinţi, exemplare reprezentative
măture din literatură cîteva decenii. A sosit vremea ale rasei. Aşa începe Zile albe, zile negre: „M-am ivit
ca şi malefica maree să fie înlăturată definitiv din în lumina lumii venind dintr-o adîncime de două
istorie. Nimic nu poate s-o facă mai energic şi mai mii de ani. Hrisoavele vechimii mele n-au fost ni-
tămăduitor decît fraza de foc a „Crainicului orto- ciodată scrise. Le port în sîngele care bate încă în
doxiei”. tîmpla căruntă. De cîte ori mă gîndesc la trecutul
1. Cîmpia sacră. Ea se află pe apa Neajlo- neguros al obîrşiei neamului, de pe grindul acesta
vului, locul natal al autorului. Dacă vrem să înţele- unde am ajuns, mi se pare că mă plec spre fundul
gem ce a însemnat cîmpia sacră pentru dezvoltarea unei prăpăstii fără măsură, din taina căreia licăre iz-
ulterioară a lui Nichifor Crainic, cum s-au aprins vorul de viaţă ce urcă pînă la mine. Eu nu cobor de
puterile sufletești în tumultuoasa lor splendoare pe culmile istoriei; ci mă urc din peşterile anonima-
(de păreau să nu aibă sfîrşit, şi nici nu au pentru tului. Boierii coboară şi adesea coborîşul lor e alu-
că renasc mereu în filele cărţilor), de unde au iz- necare, ţăranii suie din greu, cu trudă mare. De ace-
vorît puterea și mirajul de a ataca marile probleme ea, cugetul luminos al acestei obîrşii anonime mi-a
ale epocii, haotizată de curente diverse (el aruncînd dat totdeauna sentimentul înălţării, al biruinţei şi al
în spaţiul existenţei puternice repere cardinale), de răzbunării unei soarte mocnite sub grămada veacu-
unde a pornit dorinţa de a da sens misionar întregii rilor. Sentimentul acesta nu-l am numai eu; îl avea
sale treceri prin viaţa pământească, trebuie să citim şi tatăl meu, ţăranul anonim, al cărui suflet chiuia
măcar primele pasaje din cartea autobiografică, Zile de bucurie că-şi vede feciorul cărturar, ridicat din-
albe, zile negre. Ce aflăm? Tatăl său era ţăran sărac, tr-un neam care n-a cetit decît în stele şi n-a scris
chiar foarte sărac. Purta un nume banal, Dobre, nici decît cu plugul pe coajele negre ale ţărînii. E fără
măcar latin, însă românesc autentic. Cînd muncea doar şi poate o fericire necunoscută celor legănaţi
pe cîmp, îşi lua drept hrană mămăligă cu ceapă şi în puf; ea dă vieţii un gust particular şi puternic pe
nu se plîngea, iar în casă, pe laiţe, se vedeau rogojini care îl ştiu numai cei care poartă încă în obraz faţa
de papură. Dacă se întîlnea pe drum cu arendaşul pămîntului şi zîmbetul soarelui”.
satului, un ţigan mătăhălos oploşit din părţile un- O figură de stil şi nimic mai mult? S-ar pu-
gureşti, nu se descoperea cu respect, cum ar fi dorit tea. Dar să reţinem două aspecte ce ţin de ordinul
veneticul, şi nici nu-i cerea pămînt în arendă, deşi relevanţei. Primul e de natură teoretică: autorul dă
nu avea în proprietate nici măcar un hectar pentru un sens personal conceptelor de neam şi de clasă,
întreţinerea familiei, destul de numeroasă. Copilul probleme dezvoltate pe larg în cărţile de doctrină,

66 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Opinii

Puncte cardinale în haos şi Ortodoxie şi etnocraţie. sufletului meu. Cu el am intrat în împărăţia frumu-
Neamul reprezintă o realitate spirituală; clasa este seţii” . Îl purta la cîmp şi-i spunea poveşti, iar fiul
căzută şi limitată în cadrele înguste ale intereselor vedea în ţăranul analfabet şi anonim întreaga isto-
egoiste şi materiale; unul este unit prin idealurile rie a „şesurilor natale”, cu eroi de baladă, cu bătrîni
eterne ale credinţei, aceleaşi pentru toţi membrii de ca sfinții, cu „daruri” de bunătate ce cădeau direct
suflet şi de sînge; celălalt este dezbinat şi împuţinat din mîini divine. Valea Neajovului i se părea sacră,
în puterile proprii, de încărcată cu bunătăţi şi
aceea se ambiţionează, frumuseţi ce se cereau
ca orice minoritate, să desluşite. Pînă şi o vacă
apeleze la ajutoare ex- poate căpăta un înţeles
terioare pentru supra- superior, de creatură,
vieţuire. Fiii neamului, dacă omului i se relevă
atunci cînd organismul ordinea divină a creaţiei.
funcţionează în chip na- Nu se poate
tural, reuşesc să se înalţe spune, deci, că a fost „să-
din adîncurile anoni- rac”. Nici el, nici ai săi,
matului în sferele ete- Cîmpia sacră a neamu-
rate ale frumuseţii. Este lui şi a lui Dumnezeu l-a
o chemare destinală, pe învăţat să nesocotească
cînd evidenţierea indi- trebuinţele materiale,
vidualistă a membrilor mărunte şi păcătoase şi
clasei ţine de accident şi să se sacrifice pentru cele
de conjunctură. În acest spiriltuale, care sunt ale
sens, Nichifor Crainic a tuturora.
găsit idei asemănătoare 2. O metafo-
şi la unii dintre marii săi ră doctrinară. Volumul
contemporani, de pildă Puncte cardinale în haos
la Mitropolitul Nicolae este ,,metaforă doctrina-
Bălan: „Nu s-a împărţit ră pe care Nichifor Crai-
Hristos în mijlocul poporului românesc, ci a rămas nic a construit-o în raport negativ cu modul teolo-
şi ieri şi azi şi rămîne de-a pururi acelaşi. Şi dacă gic de înţelegere a divino-umanului. Ea are o dublă
ar sta cineva să asculte bătăile inimilor noastre, ar ramificaţie: teologico-estetică şi politică; este vorba
găsi că acelea bat la fel şi se încălzesc pentru aceleaşi de o politică naţională, nu de partid ori de clasă. Ca
idealuri: pentru acelaşi ideal de viaţă creştinească tehnică de lucru, autorul i-a imprimat vocala de foc
coborîtă din înălţimea cerului şi pentru acelaşi ide- a polemicii năprasnice şi idealitatea întăritoare a
al de cultură românească, zămislit din firea noas- misionarismului. S-a recunoscut în epocă faptul că
tră, din suferinţele şi din silinţele cele mai curate ale polemicile sale constituiau adevărate dezastre pen-
sufletului românesc” (Biserica şi viata, Sibiu 1974, tru adversari şi tot atîtea străluminări în arta scri-
p.47). sului, iar printre aceştia se aflau, uneori, N. lorga
Nici conceptul de anonimat nu trebu- sau C. Rădulescu-Motru, personali­tăţi venerabile şi
ie luat în sens restrictiv, aşa cum apare în studiile maeştri în mînuirea condeiului.
folcloriştilor. Solidaritatea în anonimat, în afară de Într-o polemică îndreptată împotriva lui
accepţiunea culturală, capătă la Nichifor Crainic o C. Rădulescu-Motru, care poate fi considerată o ca-
valoare teologică: iubirea stă la baza unităţii, care podoperă a genului, se începe cu un elogiu sincer,
este totodată şi putere ziditoare. deloc ironic, la adresa marelui dascăl de filosofie,
Al doilea aspect avut în vedere, în legătură demn şi astăzi de preţuirea cea mai înaltă. Cartea
cu pasajul din Zile albe, zile negre, se referă la ade- recenzată de Nichifor Crainic şi care constituie pre-
vărata biografie a autorului, mai precis la segmentuI textul polemicii este Românismul, catechismul unei
copilăriei. Despre tatăl său spune într-un paragraf: noi spiritualităţi, temă centrală, atît pentru sistemul
„Cînd am început să-mi dau seama de mine însumi, doctrinar al lui Rădules­cu-Motru, cît şi pentru auto-
am înţeles că tata mi-a fost întîiul dascăl pe gustul rul Nostalgiei paradisului. Nichifor Crainic își dez-

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 67


Opinii

lănţuie polemica observînd o contradicţie în poziţia toare, însă strict teoretică, o găsim şi la Nae lonescu:
pragmatică adoptată de Rădulescu-Motru, ca şi în „În toată metafizica greacă şi cea creştină de mai
interpretarea termenilor: „catehismul” ar fi expre- tîrziu omul reprezintă o treaptă coruptă, pentru
sia unei spiritualităţi noi ce nu poate fi înţeleasă de simplul motiv că este o transplantare a spiritului în
reprezentanţii vechii generaţii: „Dacă admitem însă trup, în materie, prin urmare o corupere a spiritului
această separaţie hotărîtă, ce exclude pe bătrîni de prin această materie” (Prelegeri de filosofie a religiei,
la înţelegerea lucrurilor noui, se naşte o nedume- „Biblioteca Apostrof ”, Cluj, 1993, p. 27). Profesorul
rire, în ce categorie se aşează dl. Motru? Clasificîn- de logică priveşte omul în general, fără implicaţi-
du-se între bătrîni, şi-ar suprima dreptul de a scrie ile lui istorico-sociale. El nu face referire la căde-
despre noua spiritualitate; dacă s-ar clasifica între rea adamică, aşa cum ne-am fi aşteptat, menţinînd
tineri, ar trebui să facem abstracţie de vîrsta-i în- observaţiile pe terenul metafizicii filosofice: starea
tr-adevăr venerabilă. Din moment ce scrie despre coruptă a existenţei este o idee greacă şi, prin trans-
lucruri pe care bătrînii nu le înţeleg, suntem nevoiţi misie, devine creştina. Dar, cum observă cu subtili-
să-i acordăm o tinereţe ca în basme şi să-l ascultăm tate autorul prelegerilor citate, metafizica filosofică
ca pe un camarad din cea mai nouă generaţie” (din şi cea religioasă sunt foarte vag interferente. În orice
vol. Ortodoxie şi etnocraţie, p. 115). cunoaştere însă interesează preponderent regiunile
Cuvintele spiritualitate, românism, genera- individuale ale spiritului și apoi punctele de atin-
ţie, ca să privim lucrurile oarecum extensiv, consti- gere. Un autor mai nou afirmă categoric: „Părinţii
tuiau elemente ale metaforei „puncte cardinale în Bisericii, dacă au folosit unele elemente din filoso-
haos”, pe care C. Rădulescu-Motru o simplifica în fia greaca, le-au reînnoit în întregime conţinutul,
sensul mai vechi al apelului „către tînăra generaţie”, acestea ajungînd să aibă, în prezentarea finală, un
al lui S. Mehedinţi. Spiritualitate avea în accepţiu- caracter mai curînd biblic decît platonician” (Vla-
nea autorului Românismul... un înţeles abstract, dimir Lossky, Introducere în teoria creştină, Editura
sărăcit de conţinut, îndeosebi religios, termenii cu „Enciclopedică”, Buc., 1993, p. 73).
care venea în relaţie. Se năşteau, după părerea lui Nichifor Crainic, asemenea autorilor în
Nichifor Crainic, alte tipuri de contradicţie. Nu era mare vogă ai epocii, de la Berdiaev la Keyserling, de
suficient să i se înfăţişeze tineretului un grupaj de la Haeckel la Lucien Romier, are ca obiect omul pre-
termeni, fie şi sub un titlu catihetic, pentru a fi pre- zent şi implicit societatea contemporană de la noi şi
gătit să asigure, la vremea sa, viitorul ţării. Tineretul de pretutindeni. Nu este vorba numai de coruperea
simţea nevoia de a fi unit printr-o cugetare viziona- spiritului prin căderea în materie, asemenea mime-
ră, de un nou profetism, aşa cum generaţia anteri- sisului platonician, ci de păcatul adamic de care se
oară, creatoarea României Mari, a văzut în N. lorga atinge, în lenea Inconştientei, creatura de ieri şi de
aprinzîndu-se scînteia providenţială. Vitală pentru astăzi. Aici se află nucleul şi prima parte a metafo-
viaţa tineretului şi a ţării era apariţia unei călăuze, rei, cea vizibilă şi concretă, pe care am denumit-o
care să conducă spre alte idealuri şi spre certitudine. doctrinala. Soluţia de îndreptare decurge din viziu-
Această criză de realizare s-a resimţit într-o serie de nea teandrică asupra creaţiei şi corespunde celui de
conflicte acute care au zdruncinat timp de mai bine al doilea element al metaforei: strategia descoperirii
de un deceniu societatea românească şi care s-au ş/ aplicării „punctelor cardinale”. Învăţăturile Bise-
concretizat în polemici răsunătoare între tineri şi ricii îndeamnă creatura să depună eforturile cerute
batrîni. Este semnificativ în această privinţă un ar- de morala dogmei pentru a reface în sine imaginea
ticol de tinereţe al lui Mircea Eliade, intitulat Ţara chipului” şi „asemănării”, adică să revină la starea
arde şi d-nii N. lorga şi C. Rădulescu-Motru îşi scriu paradisiacă. Haosul s-ar transforma astfel în cos-
memoriile. mos („cosmos” în gr.= podoabă, frumuseţe), înles-
Cuvîntul este ziditor, dar, în condiţiile date nindu-se instaurarea paradisului terestru. Chipul
de societatea contempo­rana, el trebuie mai întîi să este natura umană. Ea nu s-a deteriorat niciodată
ardă. Nichifor Crainic porneşte de la ideea că lu- în totalitate, fiind formată definitiv de însăși mîna
mea modernă este „haotizată de păcat”. De aceea, divină. Partea de divinitate din om permite şansa
prima măsură decisivă de corectare o constituie re- recuperării elementului pierdut, cel al asemănării.
cunoaşterea curajoasă a răului, fapt ce impune in Iată, prin urmare, că Nichifor Crainic se
mod necesar şi corespunzător căile de îndreptare. întemeiază pe o concepţie realistă în programele
Este, fireşte, soluţia religioasă. O poziţie asemănă- sale. El le vede transpuse în practică pe mai multe

68 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Opinii

planuri şi nivele de existenţă, toate unite prin ace- re ale tradiţiei au devenit clasici, cu alte cuvinte au
eaşi linie doctrinară la nivelul individului ca unitate rămas tineri pentru eternitate. La 1900 se produc
vie în cadrul bisericii străbune, la nivelul etniei ca două mişcări tectonice cu semnificaţii mai mult sau
unitate distinctă de neam şi din perspectiva „şe- mai puţin diferite: N. lorga scoate din anonimat
sului natal” (ori a Muntelui), ca unitate distinctă a satul românesc în totalitatea lui, ca unitate etnică
pămîntului românesc şi a „ţarii de peste veac”, toate reprezentativă, creator de istorie şi de capodopere;
constituind o imagine posibilă a paradisului. G. lbrăileanu încearcă să înnoade firul tradiţiei, cul-
3. Sensul tradiţiei. Studiul Puncte cardinale tivîndu-i pe clasici şi lansînd teoria „spiritului cri-
în haos, care dă şi titlul volumului, începe aşa: „Ha- tic”. Rezultatele se cunosc: N. lorga a desfăşurat un
otica rostogolire a evenimentelor detună în sensi- amplu program politico-cultural şi estetic, benefic
bilitatea contimporană cu o putere care ne zgudu- pentru viaţa şi destinele statului, întrucît a cimentat
ie pînă la zdruncina­rea nervilor. Sentimentul de „generaţia Marii Uniri”, cea care a coborît în tran-
panică şi nesiguranţă al acestor zguduiri profunde şee; dacă ulterior a fost contestat în diferite chipuri,
ne împăienjeneşte vederea. Orizontul se învăluie adesea tendenţios, înseamnă că încă se mai putea
în ceaţă groasă. Fiecare ne întrebăm fără să vrem; rosti arghezia­nul este!
şi întrebările noastre sunt azvîrlite afară de însăşi După război, sensul tradiţiei a căpătat o
forţa instinctelor, adică în adîncul fiinţelor noastre: nouă înflorire, viguroasă şi mirifică. Omul nu se
încotro ne îndreptăm? care sunt pîrghiile în care ne mai afla „sub vremi”. Dezideratele istoriei naţio-
vom opinti pentru a sări dincolo de haos, în lumina nale, pentru care militaseră generaţiile anterioare,
salvatoare?” Şi continuă, mai încolo: „Actualitatea e s-au împlinit. Altele erau acum idealurile mari ale
într-adevăr covîrşitoare. Sfatul de a vă sustrage văl- naţiunii. Ne-o spune şi Nichifor Crainic: „Generaţia
măşagului n-ar avea nici un ecou. Nu e cu putinţă. Sămănătorului avea ca acoperiş spiritual deasupra
Niciodată marile prefaceri din istoria omenirii nu capului idealul tuturor românilor și-i ajungea. Ge-
s-au petrecut peste capul tinereţii. Ea e cea dintîii neraţia de după război stă cu piciorul acolo unde
care le trăieşte profund. înaintaşii noştri nu atingeau cu creştetul. Avînd te-
În faţa unei astfel de crize sunt două feluri melia puternicelor adevăruri de ieri, noi simţim to-
de a lucra: sau te laşi dus orbeşte de dezlănţuirea tuşi deasupra noastră golul şi dezorientarea; vremea
evenimentelor, sau, cu luciditate de spirit, să-ţi fi- noastră nu e cristalină, ci haotică. Atunci am înco-
xezi punctele de orientare şi să tai în două balaurii voiat peste casa noastră - acoperiş albastru - bolta
pentru a ajunge la ţinta fixată. Eu sunt pentru acest cerească a credinţei acestui popor. Ea e atît de largă,
din urmă fel de a lucra. Eu sunt pentru lupta piepti- încît şi trecutul lui, şi prezentul lui, şi viitorul lui pot
şă cu monstrul, fiindcă aceasta e bărbătească, e ro- să încapă.”
mânească, e înălţătoare chiar în înfrîngere.” În scurtul răgaz, „cît ni s-a dat” după răz-
Aceste cuvinte, dintr-o conferinţă adresată boi, au apărut mai multe direcții doctrinare care
tineretului, pot fi completate cu o observaţie para- dezvăluiau latenţele multiple ale tradiţiei, paralel
doxală ce ţine, probabil, de comportamentul româ- cu unele prelungiri mai vechi. Autorul s-a delimitat
nesc: tradiţia autohtonă este o temă ce s-a înscris, de sămănătorismul lui N. Iorga, de la care, totuşi, se
de regulă, în programele revoluţionare ale tinerilor. revendica, transformîndu-l în autohtonism (neam-
Ea nu s-a încadrat niciodată în viziunea bătrînilor, ortodoxie - demofilie), şi de românismul lui C. Rădu-
ci a tinerilor doritori de înnoire şi de schimbare. Au lescu-Motru, întemeiat pe conceptele de energetism
fost şi eşecuri, dar, de fiecare dată cînd tradiţia a gă- şi de spiritualitate. S-a pronunţat cu reverenţă faţă
sit în ea însăşi puteri de revigorare, nu a bătut pasul de idealismul mistic al lui V. Pârvan, iar mioritismul
pe loc, nu s-a întors în punctul unde firul a fost rupt lui Lucian Blaga l-a corectat cînd capricios, cînd cu
cu brutalitate, ci a arătat mereu alte faţete, a scos la eleganţă, mal ales când a fost vorba despre sofianic,
iveală din adîncuri alte valori care nici măcar nu magie, „stratul mumelor”, „diferenţiale divine”.
erau bănuite în epocile anterioare. Patruzecioptiş- Sunt probleme în general ştiute, dar ele
tii erau tineri şi revoluţionari cînd au introdus în trebuie repetate pînă se va înţelege o dată pentru
poezia populară ritmuri moderne; nu au făcut-o totdeauna că tradiţia este un mit creator în spiritul
işlicarii, părinţii lor, cosmopoliţi şi conservatori. „tinereții fără de moarte”. Indiferent pe ce versant
Generaţia următoare şi-a zis cu orgoliu ”Junimis- al istoriei ne vom aşeza în viitor, s-o aşteptăm cu
tă”. Reprezentanţii ei, pentru că au săpat noi izvoa- încredere.

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 69


Apostrof

Defending Identity

Magda URSACHE
Uzez de titlul cărţii lui Natan Sharansky doar cele minoritare. Nu o majoritate unită-n cuget
(apărută la New York Public Affairs, 2008) pentru şi simţire, ci una unită întru autonomie şi descen-
că fizicianul născut în Ucraina şi deţinut politic în tralizare. Ca minoritatea secuie, care organizează
Gulagul sovietic circa 10 ani, susţinea decis: „cei marşuri de martie pentru autonomia Ţinutului Se-
cu identitate religioasă sau naţională puternică”, fie cuiesc, exact în anul Centenarului Întregirii.
ei ortodocşi, ori penticostali, ori catolici, nu s-au Ce vrea Mircea Platon ? Să resusciteze et-
lăsat spălaţi pe creieri de doctrina comunistă. Mai nicitatea românească? E pe ducă, e ca şi moartă,
ales ei şi-au păstrat demnitatea. În Ucraina, ca şi la de vreme ce doamna Alina Mungiu Pippidi a dat
noi, în România. stingere patriotismului, iar domnul Andrei Cornea
Dimpotrivă, individul recent îşi doreşte susţine că identitatea naţională e „o preocupare to-
să încheie cu încărcătura, povara, cocoaşa etnică; xică”. Unde am întâlnit epitetul toxic pentru funda-
nu se mai vrea presat, strivit de dogma morală, de mente existenţiale? A,la Bergson.Terminaţi cu Mo-
dogma religioasă, ca forme rigide, conservatoare tru şi cu „ideea de românism. Nu mai e în tendinţe
ambele. Le abandonează sau le „fluidizează” ca pe să o susţii, nici să rămâi înţepenit în valori, în repe-
graniţe. re absolute, ca Mircea Vulcănecu, Eliade, Stăniloae,
Să păşim temerar spre necunoscut, spre o Crainic, Ţutea...Şi aici intervine domnul Florian, să
lume a inşilor dez-etnicizaţi pur şi simplu, oameni se interzică -tranc, capacul ! -cultul. Eu am propus
fără neam, aşa cum a direcţionat nobilul protestant, să i se taie „salariuţul”, să i se dea salariu minimal.
fost de religie mozaică, Sir Karl Raimund Popper. Guvernanţii ,ba! Zice presa că salariile wieseliştilor
Să nu rămânem închişi într-o societate închisă, ci se vor dubla cu 100%. „Ţi-am dat un mărţişor.... ”.
să ne deschidem spre o religie unică, umanist-uni- À rebours, Mircea Platon este, cum spu-
versalistă, care o fi fiind aceea. O ştie popperianul neam, de nedescurajat (vezi „Ce a mai rămas de
Soros, altruistul care pune la bătaie miliardele de apărat”, Eikon, 2016). Îi citează provocator pe „pa-
dolari pentru ca solidaritatea de neam să cedeze triotarzi” ca Dinu C. Giurescu: Istoria, Româna,
solidarizării de interes economic. Dar nu aduce so- Geografia, materii vitale, sunt marginalizate, gata
cietatea deschis internaţională (noul slogan: Liber- să fie eliminate din programa şcolară. Or, dacă eşti
tate, egalitate, ospitalitate) a himeră comunistă ? declarat neam fără istorie mare, trebuie să stai cu
Mircea Platon nu se lasă descurajat de capul plecat.
„implementarea” conceptului de globalizare. Lu- S-a ajuns ca un realizator de emisiune şi
cid şi riguros, tânărul istoric nu ezită să abordeze formator de opinie, n`aşa?, să nu ştie când a fost
subiecte-tabu, în ciuda etichetei de „minte închisă Războiul de Independenţă. Avem, în Iaşi, o stra-
naţionalist”, de „legionaroid” şi alte scorneli.Vede dă Pan Halippa, ori măcar o alee Inculeţ? Nu ştiu,
realitatea nu din perspectiva lui Popper, ci a lui dar ştiu că strada paralelă Copoului se numeşte N.
Motru. Minţile deschise întrezăresc alt viitor: co- Istrate, cunoscut ca înfocat antiunionist. Şi ce sa-
munităţile etnice trebuie destructurate, se acceptă tisfăcut este un istoric pe direcţia corect politică, că

70 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Apostrof

reformatorii mari n-au fost români, cel mai mare şi şi Iliescu...Iar în „Raport final” (2006), sunt lăudaţi
mai tare fiind neamţ. Eram în beznă până la Carol ca nimeni alţii cei şase nomenclaturişti: Apostol,
I, deşi neamţul a continuat cu înţelepciune refor- Răceanu, Corneliu Mănescu, Pârvulescu, Brucan,
mele lui Cuza. Grecului fanariot Constantin Ma- Bârlădeanu, printre semnatari nefiind şi Iliescu.
vrocordat, slavă! Doar a domnit de şase ori în Ţara Brucan, durul scânteist al Anei Pauker, ajunsese să
Românească şi de patru ori în Moldova - total zece. susţină „drepturile omului”, ca profesor fără facul-
Istoric, eseist, scriitor liber şi sincer, Paton tate şi fără facultăţi . Dacă ar fi pledat pentru drep-
opinează că formula agitată de Frau Merkel, Arbeit turile omului în stalinism, l-aş fi crezut, dar atunci
macht Frei, e greşită. Nu munca, ci adevărul te face ţinta era Iuliu Maniu şi condamnarea lui la moarte.
liber. Şi care e adevărul? Că Germania va ajuta pe- Cât despre activul Iliescu, era mutat din brânza în
riferia Eurozonei, recte România? Doar analişti ca smântâna aparatului, pentru „intelectualism” şi „li-
Alexandru Coiţă cred asta. Frau Merkel are în grijă beralism”. Atât de liberal, încât a chemat minerii să
economia Germaniei, nu a noastră ori soarta siri- dea cu târnăcopul în cap păturii intelectuale.
enilor, care o apelează „Mama Merkel”. Un exem- Mircea Platon tratează ca „imbecilitate
plu luat din cercetarea lui Gh. Buzatu, „O istorie a patentă” soluţia lui Mihail Neamţu (istoric ?) de
petrolului românesc”, citată de Mircea Platon: Ro- a euthanasia Mioriţa. Un „analfabet cultural”, un
mânia a plătit U.R.S.S. 150 de miliarde de dolari nerod sau un Irod, „care nu înţelege nici ce citeşte,
în petrol din cele 300 de miliarde, 20 cuprinzând nici ce trăieşte” (lucr. cit p.216), că Mioriţa e „mar-
echipament petrolier, iar Germania, învinsă, a dat torul crimei”, după ce Păstorul cu câinii lui bărbaţi
Rusiei acţiunile deţinute de nemţi în companiile au fost omorâţi. Cât despre CAII TROI (E.U.) –
noastre extractoare. Germania şi-a plătit aşadar pattern Platon, vizând European Union, cozile de
datoriile pe spatele nostru. Platon are şi alte exem- topor indigene i-au lăsat înăuntru, cât să facă praf
ple din istorie, când marile puteri au şters-o engle- şi pulbere cetăţile toate. Mă tot întreb: de ce nu şi-ar
zeşte, ca Churchill. Ţelul postsocialist pare a fi fost proteja cetatea cetăţenii între zidurile ei? Nu poate
„dărâmarea” (vocabula lui Platon) econimiei. S-a fi democraţie între graniţele unei ţări? Trebuie ne-
luat măsura creării clasei de mijloc? Nu. Avem un apărat „fluidizate” în numele unui sat global/unic ?
uimitor decalaj între clasa îmbogăţiţilor de revolu- Însă recunosc : euthanasierea oii ca fantastică sal-
ţie şi clasa săracilor lipiţi. Au fost încurajaţi micii vare e mai ceva decât terapia de şoc liberală: tăierea
producători, ca să le zic aşa, domestici? Nu. Ar fi cozii câinelui din scurt. Reformând, ripostând în
fost o încercare antieuropeană. Ca şi protejarea in- numele spiritului civic universalist, Cătălin Avra-
dustriei proprii, stoparea privatizărilor frauduloa- mescu.ne îndeamnă „să părăsim cu toţii bisericile
se, a retrocedărilor pe bază de acte false...Mal-tra- astea”, desigur ortodoxe, în favoarea „opţiunii pro-
taţi de mall-uri germano-franceze, le putem înghiţi testante” soluţie avramică.
toate gunoaiele, prin cadourile îndoielnice numite Cine îndrăzneşte să vorbească despre Bi-
promoţii. serica-pilon al identităţii etnice, al Unirii Mari. e
Am rămas din ce în ce mai puţini, dar se declarat orb la dosarele preoţilor colaboratori cu
vrea să fim şi mai puţini. S-a spus că avem prea Securitatea. Ca şi cum numai ortodocşii ar fi co-
mulţi ţărani şi prea mulţi pensionari. S-a săpat laborat, ca şi cum ar fi umblat toţi ca popa Burcea
groapa sistemului de sănatate . Vom atinge demo- „când cu steaua, când cu crucea”, ca şi cum preo-
craţia „originală”, adică fără popor? Oricum, pie- ţii ortodocşi nu ar fi umplut celulele lângă cei gre-
re, ca şi limba română, cum declara un latinist. „Şi co-catolici.
dacă (guvernanţii, n. mea Magda U.) se supără pe Numai că domnul Avramescu e convins
noi, îşi pot alege oricând alt popor.”Ce riscă? La ne- (nu şi convingător) că: „din punct de vedere prac-
voie, pleacă în Malibu, Costa Rica...Noi rămânem tic România este oricum o ţară ateistă”. E treaba lui,
cu şomajul, cu casele de amanet, cu escrocheriile nu şi a României, care ar folosi niţică tămâie contra
piramidale tip Caritas, cu dealurile fracturate radi- diavolului ateu şi nu-L declară pe Dumnezeu mort,
oactiv sau bărbierite de păduri. Defrişăm terenul, ci numai aţipit, cu capul pe -o mânăstire. Ştie dom-
dar şi pe locuitorii lui. Ni se trage pământul de sub nul Avramescu că românii au inventat biserica pe
picioare. Şi ce dacă? Terenurile oricum alunecă roate, s-o ia cu ei în bejenie? Ce vrea să ne spună?
„natural”, cu case cu tot. Că dracul nu-i atât de negru? Să-l îmbrăţişăm ca să
Suntem scoşi vinovaţi după alegeri, dar ne treacă puntea spre capitalism (sălbatic, violent),
am avut de ales ? Între Verdeţ şi Iliescu, între Mizil aşa cum ne-a trecut şi spre iadul comunist, pavat
şi Iliescu, între Brucan şi Iliescu, între Bârlădeanu cu intenţii bune, utopice? Intenţia sa mi-a amin-

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 71


Apostrof

tit de comanda Elenei Ceauşescu, „Jos porcăria!”, mai mare parte a acestora oricum va muri de alte
când biserica Sfânta Vineri a căzut sub buldozere. boli înainte de a face cancer”. Simţ moral? În secol
Vrea domnul Avramescu s-o repună pe tapet la Ca- XXI ? E-n mersul lumii deschise să nu te împiedici
tedrală? de aşa ceva, ba chiar e virtute să n-ai simţ moral
Alt liant mai bun decât conştiinţa iden- în cadrul noului construct socio-politic, „societa-
titară (exemplul ebreu, german, englez) nu există, tea-deschisă”. Individul e mai presus de comunita-
dar ea este atacată de elita europurtată, cum îi spu- te, aşa că destructurarea familiei tradiţionale e-n
ne Platon. Suntem, după Vladimir Tismăneanu, în plan. Societatea popperiană propune alte tipuri de
post-naţionalism, din naţionalismul etnic alegân- matrimoniu. Şi nu mai e mult până când familia
du-se doar naţionalismul civic. Teritoriul comun, tradiţională, normală, (pe ţăran l-am muzeificat),
istoria comună, religia comună, cultura comună va fi considerată anormală. În Norvegia, Barnever-
sunt declarate de „robocopi ideologici” (Platon), net îi confiscă pe copii de la părinţi, din custodia
„forme de atavism” (tot Platon). Şi ce paradise ne părinţilor, pentru „comportament inadecvat”. Pa-
aşteaptă: aculturaţia şi multiculturalismul! Gata, ter familias e învechit, familia cu doi taţi e viitorul ,
predicatorii societăţii deschise umanisto-internaţi- numai că doi taţi nasc mai greu.
onaliste ne promit religie globală, cultură globală, Acelaşi Mihail Neamţu, cu oaia, o mai
ca massa globală sau pe cale de globalizare să nu face o dată de oaie: „Românii au călătorit în ultimii
mai suporte constrângeri morale rigide. Insul zăpă- zece ani mai mult ca oricând în istorie” (Marxis-
cit de altă utopie, la fel de inaccesibilă ca „egalitatea mul liric şi revolta mesianică). Da, au plecat afară
şanselor” trâmbiţată de aparatul de propagandă co- şi n-au mai venit, refuzând să se supună unui ade-
munistă, responsabil cu munca de îndrumare, vrea vărat apartheid (dezvoltare separată) în Carpaţi,
să nu mai fie stânjenit de etnie, religie, familie, de ducând, adică, la două categorii: supraoameni pro-
repere fixe, ci de altele, flexibile. tejaţi şi suboameni săraci; mâncători de vacă bio
Au dispărut oamenii cu principii şi cu dă- Kobe şi cei care consumă ştevie la grătar.
ruire pentru ţară ? Nu. Dar nu se mai aud de Co- Ni s-a spus că trăiam rău din cauza gigan-
iţă şi Aligică,de Andreea Vass şi Sandra Pralog, de ţilor industriali energofagi şi a datoriilor plătite,
„TRUbadurul prezidenţial” (al lu` Băsescu) şi So- dar, după schimbarea de sistem, de ce am trăi rău?
rin Ioniţă. Şi suntem datori vânduţi. Iar analista procuroare
Luptă Ilie Şerbănescu şi Radu Golban Monica Macovei, open mind cum este, îi suflă în
pentru eliberarea economiei? Luptă-se! Sunt prea telefon ambasadorului S.U.A., Mark Gittenstein,
mulţi Codiţă - Ioniţă. Ultimul susţine fervent ce să spună public despre corupţie. Ei bine, vrea
proiectele Chevron, ca şi alţi intelectuali mascotă să ne convingă că naţionalul produce corupţia, nu
Traian. Platon nu se sfieşte să-i numească neoconi, globalul, că mediul neaoş românesc, amator de
muhaiele globale, care „gândesc global şi prospe- caltaboş gratis, e vinovat de corupţie, companiile
ră individual”. Onoarea naţională e bună de casat, străine fiind doar victimele etniei noastre. Aşadar
ca şi eroii reali. Gândeşti altfel, nu eşti în acord cu corupţia este naţională, nicidecum globală.
conceptul de nation-building („o naţiune poate fi Vorba că „e nevoie de doi pentru a valsa” a
literalmente construită, deconstruită şi reconstrui- aplicat-o T. Baconschi, valsând pe Titanic cu Băses-
tă”, lucr. cit. p. 187), atunci eşti declarat „izolaţiona- cu. În postura de ministru de Externe, Baconschi
list”. Ne-am ars holdele, ne-am otrăvit fântânile în- a declarat că „România nu are o poziţie proprie”
tru apărare, acum avem „ajutor străin”: cianura de (în problema palestiniană), ci aşteaptă consensul.
exploatare. Cel declarat „Tony Blair al României” , Nu cel evocat de Iliescu, ci consensul U. European.
pe nume de premier Victor Ponta, zice Mircea Pla- Dar cei mai buni dansatori de polcă pe furate tot
ton, a sprijinit exploatările de tip Chevron, Exxon neoliberalii sunt.
Mobil, Roşia Montana Gold Corporation. Ţineţi Doamne, scapă-ne de miopie istorică şi
minte bancul cinic cu japonezul care-l întreba pe politică. De cei care ne covârşesc, atacând inde-
Ceaşescu de ce nu încearcă exterminarea popula- pendenţa naţională, interesul naţional şi conştiinţa
ţiei cu un pic de cianură ? Gold Corporation, prin naţională. „Oare de ce? oare până când?”, întreabă
exploatarea aurului cu cianură, a pus în act sfatul retoric Mircea Platon. Am spus retoric pentru că
japonezului şi nu mai e de glumit. ştie şi ştim de ce.
Herman Kahn, fondatorul Hudson Insti-
tute (1961), a susţinut că bătrânii ar trebui să con- N.B. Mircea Platon preferă să ortografieze
sume mâncare rea (radioactivă), că tot mor: „cea Sunt şi Suntem, cu majusculă.

72 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Traduceri

Între verb și imagine:


Alain Rivière

Într-o lume impregnată de violență, în observă, o lume situată mai ales de partea umbrei, în
care brutalitatea cotidianului marchează profund care se perindă migranți, cerșetori, artiști, refugiați,
existența oricărei ființe, arta – sub toate formele ei – traficanți de droguri. O umanitate bolnavă, observa-
poate fi o cale spre vindecare, sau măcar un semnal tă în cele mai mici detalii și conturată în catrene cu
de alarmă pentru cei ce par a uita esențialul. Acesta o muzicalitate aparte, tipar sonor prin care observa-
este, de altfel, mesajul și mărturia pe care le trans- torul fin sintetizează atitudini, fapte, scene de ma-
mite Alain Rivière prin creația sa, în care poezia, ximă intensitate petrecute în spațiul strâmt al mo-
fotografia, sculptura se întâlnesc și se potențează mentului. „Lentila” prin care Alain Rivière privește
reciproc, modalități de exprimare ale unui artist pu- tot acest univers este impregnată de lecturi (Joyce,
ternic ancorat în realitate. Blaga, Istrati, Li Quingzhao), de călătorii (China,
Născut la Paris, acesta a publicat până Palmira, New York, Bonn) de experiențe păstrate în
acum volumele de poeme Un instant sur l‘eau/O pelicula sensibilă a sufletului.
clipă pe apă (2013, versiune bilingvă franceză-ita- Iată de ce am ales pentru cititorii revistei
liană, Veneția) și Le regard sauvé/Privirea salvată Bucovina literară câteva extrase din volumul Tra-
(2015, ediție bilingvă franceză-germană, Ed. Zebra, ces de l’ombre/Urmele umbrei, în curs de apariție la
Germania). Poezia sa a fost tradusă în mai multe Editura Tipomoldova, ca pentru a celebra la acest
limbi (engleză, chineză, română, greacă, maghiară, început de an întîlnirea miraculoasă a verbului cu
italiană, germană , arabă). Cât despre creațiile vi- imaginea, în viziunea unui artist pe care durerile lu-
zuale ale lui Alain Rivière, acestea au fost prezentate mii nu-l lasă indiferent. (Traducere și prezentare de
în expoziții din diverse țări: Germania, Italia, Belgia, Elena-Brândușa Steiciuc)
Ungaria, România, Ucraina, Brazilia, India, Cipru.
Volumul Traces de l’ombre/Urmele umbrei
(2017, ed. L’Harmattan, Paris) continuă temati-
ca predilectă a autorului, care surprinde ampren- *
ta, adică acea urmă lăsată de experiențele cele mai la sfârșitul vieții după tine rămâne un poem
profunde din cursul unei vieți. Nașterea, privirea, așadar totul poate fi cuprins în câteva cuvinte
receptarea vizuală a universului înconjurător, com- surâzi fără părere de rău
pasiunea pentru „dezmoșteniții soartei”, interesul până și moartea își ia zborul spre depărtări
pentru alteritatea culturală, sau pentru alteritate pur
și simplu, moartea - iată câteva dintre nucleele ce
dau coeziune acestei reflecții. *
În cele șapte secțiuni ale noii sale cărți - tu nu crezi în călătoria spre moarte
urmele umbrei; Palmira; nașterea ochilor; trotuare; mereu te întorci la venirea pe lume
schițele zorilor; China – poetul notează aspecte și cânți la vioară cu alți muzicanți
instantanee semnificative pentru lumea pe care o nu ești decât un pic de albastru pe-o frescă

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 73


Traduceri

*
călătorim într-un tren de navetiști
înainte de zori și mergem la lucru
o clipă închidem ochii
și nu ne dorim nici o altă naștere

*
s-a născut bătrân într-un sat din nord
a făcut câțiva pași pe zăpadă
a urmărit cu privirea o femeie mergând în departare
atâta i-a fost viața

*
viața ta n-a fost decât niște zori imenși
în ciuda așteptării a durerii a morții
plăcerea de a vorbi cu un prieten cândva
într-o seară de primăvară pe sub tei

*
fragilă naștere a ochilor
pe care nu-i vom atinge niciodată
în curând frica îi va cuprinde
dar vor ști să păcălească moartea

*
și tu ai cuvântat când te-ai născut
ai făcut lungi descrieri
te-ai amuzat cu niște poeme
apoi l-ai pus pe Gargantua să danseze

*
femeie
femeie singură șezând într-o dimineață de iarnă
pe trotuarul umed al străzii Oberkampf
ai pus pe jos într-un lung șir
cărți vechi de Yukio Mishima

poate ai cunoscut tumultul valurilor


poate că noaptea ai strâns în brațe un bărbat
fără să te gândești vreodată la o altă viață
ci numai cum să te îmbeți de mirosul pielii lui

acum aștepți cu înfrigurare


ca noi să citim și să plecăm
la rândul nostru să mângâiem alte trupuri
nu vrei să ne lași în sărăcie

74 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Din sens opus

Pulberea

Leo BUTNARU
Marele Anonim?... Cu majusculă, scris, bivuacuri și prindea din gura generalilor ordinul
sau – rostit-înțeleasă, majuscula?... Credeți că este supremului: Direcția – India! În urma cuceriri-
important de e marele sau micul anonim?... Ba lor pe care le aveau în spatele lor, în față nu le mai
chiar – insignifiantul, aneantizatul anonim?... Uite, rămăsese decât, colea, o cincime din lumea ce le
aici chiar s-ar potrivi majuscula – Anonimul Ane- era cunoscută geografilor greci. Astfel că, nu peste
antizat, adică – ceva definitiv desființat, uitat, ne- mult timp, urcat în lectica de pe spinarea unui gro-
băgat în seamă, peste vremuri, de memorie, istorie, zav elefant hindus, prea tânărul imperator Alexan-
filă de carte, moviliță de pământ-mormânt... dru se proclamase stăpânitorul întregii lumi!
Eu aș putea să vă povestesc miliarde de is- Cohortele de ostași prăfuiți înaintau fără
torioare care ar fojgăi de – cum vom conveni să le a crâcni sau – fără să afle superiorii de eventua-
spunem? – minusculi anonimi... Fie ăștia în rangul lul, abia schițatul protest, pentru că scopul era pe
de împărați sau de simple cătane care, din cauza măsură sau – peste măsura măsurilor, în stare să
puținătății populațiilor pe acele timpuri terestre, anihileze orice semn de nemulțumire. Pentru că
croiau imperii, crezându-le eterne... Istoria a șters, aceștia nu erau niște simpli oșteni, cătane oarecare,
a anihilat litera e din capul noțiunii, rămânând ci – în numele imperatorului! – se considerau și ei
adevărul faptelor... terne... cu implacabila sinoni- stăpânitorii lumii. Erau oștenii-domnitori, lumi-
mie minimalizatoare, înșiruită în ordine alfabetică nați de chipul și faptele celui soarelui asemuit.
– anost, banal, comun, monoton, placid, plictisitor, Pe urmele lor, în fel de fel de țări ajunse
spălăcit, uniform... E trivial de prozaic ceea ce pă- deja simple meleaguri în Imperiul Unic, Macedo-
rea fulminant de poetic – îndelungile marșuri de nean, oștenii-domnitori aveau în posesie sate, robi,
cucerire ale împăraților im-biruibili și cătanelor turme, heleșteie, munți, pajiști... (... nori, chiar...) –
imperiale împlătoșate, pe urmele cărora se ridicau bogății nenumărate, după luptele sângeroase ates-
ușoare sau grele învăluiri de praf în care, de la un tate de acte împărătești, pecetluite cu ceara roșie,
moment încolo, s-au transformat-măcinat înșiși sângerie a sigiliului.
împărații, înseși cătanele, faptele și chiar numele Dar, alăturate întru glorie și necrâcneală,
lor, ale – peste vremi – aneantizaților, micilor ano- bogățiile pe care le deții și noile bătălii spre care ești
nimi despre care, repet fără pic de orgoliu, ca un îndemnat, mânat, din una din care nu se știe dacă
oștean de rând al scrisului, aș putea potrivi-înșirui mai ieși viu, hrănesc în adâncul firii tale viermele
miliarde de istorioare. Spre exemplu, următoarea: îndoielilor: mai are sau nu mai are rost să înaintezi,
...Triumfala armie, înfricoșător-im-bi- în loc să te oprești, deja, la una din moșiile tale,
ruibila ostășime a tânărului imperator Alexandru în preajma sipetelor cu aur și diamante, în brațele
Macedon, asemuit soarelui, se ridica din nou din cadânelor dulci și docile, din care să-ți răsară și să

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 75


Din sens opus

se orânduiască urmașii, care să nu mai fie cătane, moriei, au rămas presupusele spuse, îndoieli, crâc-
ci demnitari, legiuitori de-a dreapta întâiului stătă- niri ale micilor anonimi ce fojgăiseră prin istoria
tor în necuprinsa și eterna împărăție ctitorită de cel lumii... Anonimii anonimilor, pentru că nu li se
soarelui asemuit?... cunoaște nici măcar numele... Parcă le-ar fi contat

Astfel că nu puțini din miile de oșteni-su- numele?... Dacă da, de asemeni un nume comun:
verani prinseră a se întreba, în surdina singurătății Deșertăciunea Deșertăciunilor... Praf și Pulbere...
firii lor, apoi în murmurul curajului de a-și vorbi Întocmai – praful și pulberea izbânzilor aneanti-
unul altuia, că, frate lăncier, sulițaș, arcaș, de ce să zate, deoarece oricare din miliardele de istorioare
mai dăm noi vrabia din mână prinsă în Fenicia, pe care aș putea să vi le potrivesc despre insigni-
Egipt, Persia, să zicem, pe pasărea paradisului, pe fianții anonimi țin tocmai de pulberea ce învăluie
care mergem s-o vânăm în India?... necunoscutele căi ale peste-timpului. Pulberea cea
Așadar, nu li se mai părea că tânărul im- etern fără memorie...
perator soarelui asemuit ar avea dreptate în toate.
„Ajunge... Ne-am săturat... Nu putem să fim etern ne-
săturați... Uite, glasul trâmbiței ne ridică de pe sau de NECAZURI
lângă tinerele neveste, din Egipt sau Persia, chemân- ȘI AUTOMATISME
du-ne spre India, spre... Unde am putea să ne lăsăm
bietele oase de cătane bătrâne... Cu atâtea bogății pe O zi de coșmar. Adevărat su-
care le avem, dar care, parcă, totuși, nu ne-ar apar- pliciu. Nu mai am puteri, sunt la pă-
ține... Cui au să rămână ele, toate, soții, averi, pajiști, mânt.!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!............
munți?...În Fenicia, Egipt, Persia, prin Teba, Grani- Editorul mi-a telefonat, spunându-mi amare po-
cos, Gaugamela, Babilon, Susa, Ecbatana?!...” vești mai vechi: nu are bani să-mi publice cartea.
Numai astfel, între perechea de simple Un alt editor, așa și nu-mi trimite întreaga sumă
ghilimele, ca într-un mormânt comun al para-me- a onorariului, pe care trebuia să mi-o achite încă

76 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Din sens opus

anul trecut. Cei de la televiziune-radio nu mă mai Ce dracu o face, de data aceasta, să se în-
acceptă, zicând că sunt disident în... democrație. toarcă atât de neamânat?... Aha, maică-si i-a fătat
Ei chiar cred că noi trăim în democrație, Doamne, cățeaua, buldoaga, și, de cum au ieșit de unde au ie-
iartă?!... Computerul s-a blocat cu o încrâncenare șit, britanicii ăia de căței au început a țipa, a scânci,
nemaiîntâlnită: nu și nu! În vreme ce eu ar trebui încât ea, comoara mea de soață, nu are chip să în-
să scot din el textul pe care îl așteaptă urgent cei de chidă un ochi noaptea întreagă și nu poate să-și
la revista „Mâine”. permită să stea acolo, până cresc fiarele și maică-sa
Doamne Dumnezeule, pentru că am cu- le vinde... Chiar așa procedează: buldoaga fată, iar
tezat să te invoc deja o dată, ceva mai sus, și sper ea, soacră-mea, comercializează fătatul...
să mă fi iertat de deranj, iată că te chem din nou: Noaptea, vecinii de sus făcuseră tărăboi,
Doamne, de ce toate aceste necazuri, pe alocuri – iar sub balconul casei se distrase o ceată hohotitoa-
năpaste, pe capul meu, peste destinul meu nici pe re de huligani. Ei, spuneți și Domniile Voastre, ce
departe model în generozitatea cu care l-ar fi răs- alte năpaste să dea peste om?...
plătit viața?!... Cei de la Termocom au închis apa caldă,
La redacție – așa e, îmi duc zilele în una cei de la Union fenosa – raționează curentul elec-
din caricaturi mass-media –, am adormit, m-am tric, făcând deconectări-evantai – ce frumos: deco-
certat cu un fel de șefuleț. Mă întorceam acasă cu nectări-evantai! Mai bine Union fenosa ăla hidalgo
un maxi-taxi care se mișcă mai dihai ca limaxul, iar spaniol ar fi samurai și și-ar face harachiri, decât
„taxi”, fără „maxi”, costă o avere – hrana familiei pe să-mi pierd eu câte jumătate de text în computer,
24 de ore, nictemer – când îi vine cuiva, atunci se când intervine deconectarea inoportună a curen-
duce la bucătărie, deschide dulapuri, frigider, pen- tului! Fără electricitate – frigiderul se dezgheață,
tru că noi suntem o familie gurmandă. Și maxi-ta- curge, plânge ca vița de vie tăiată primăvara...
xi nu că s-ar fi mișcat încet – aș fi făcut abstracție Așa că nu e chiar rău dacă revine soția, să
de asta, dacă, acasă, nu m-aș fi pomenit că am ră- mai ia cârpa în mână, să mai strângă apa de gheață,
mas fără portmoneu, astfel că nenorocita călcătură să mai deretice...
de toc-cui pe care mi-o aplicase o nesimțită sau, În fine, fenosienii – mai că: efesenii, că-
poate, o doamnă cumsecade, dar dezechilibrată de rora Sfântul Apostol Pavel le scria scrisori de bună
condusul anapoda al șoferului, așa că, zic, acea căl- purtare și credință! – fenosienii dau curent, des-
cătură ce mai să-mi facă, prin propriul pantof, acu- chid televizorul și aflu că majorității populației la
punctură (de unică înțepătură, dar – dură!) mi se hurtă și pe cap de locuitor aparte i-i mult mai bine
putea părea ușoară înghimpare cu spin de trandafir decât mie, naufragiatului pe nesfârșita mare a ne-
aromitor, dacă nu pierdeam suma pe care o aveam cazurilor.
totuși în unealta lui Hermes. Dar, Doamne, iartă și apără, așa e, – ne-
Pentru ce neconcordanță cu legile uni- mulțumitului i se ia modestul dar: al dracului,
versale și sociale să-mi fie mie date astea toate, Doamne, a prins a mă mai durea un dinte!
năroade?!... Doamne, Tu știi ce e aia durere de dinți?!
Pentru că ce poate fi mai al naibii, decât Celelalte toate sunt floare la ureche... De durere și
continuitatea în neisprăvire, nervozitate și pierderi speranță în oarece ameliorare ca prin minune, mă
nenumărate?... Deoarece, a doua zi, în redacția reped să-mi sărut soția care se întoarce din cuibul
„noastră” „Mâine”, un tip – difuzorul, pare-se – părintesc, ținând la piept un țânc de buldog!
mai să-și permită să-mi indice nu știu ce, cu glas – Ho! strigă soția, să nu strivești ființa asta
cam ridicat. Nu i-am permis! L-am stins. Astfel că, drăgălașă.
pentru a rămâne distins, am fost privat de primă. Zău așa, buldogii sunt foarte drăgălași,
Soața, mălăiața, îmi telefonează – cică, gata, se în- n’est-ce pas?
toarce de la maică-sa... – ei, vă dați deja seama că – Yes! țipă cățelul ăla de englez, încât mie
sunt un scriitor relativ tânăr, dacă mai am soacră și nu-mi rămâne decât să fac, regulamentar:
soață care ba se întoarce în cuibu-i părintesc, ba re- – OK.!
cidivează cu reîntoarcere „la mine”, și iar mă toar- ...E drept, durerea de dinți nu mi-a trecut
ce, iar îmi pune capace, iar... nu mai e chip și pace! deplin, dar, oricum, m-am mai destins.

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 77


Miscellanea

Dacă întrebarea ar primi


răspunsul adecvat

Nicolae HAVRILIUC
Firesc pentru natură, dar uimitor pentru agită dulăul paznic la stână sau omul străjer la hotare.
ochiul uman, este fenomenul când ceva se iveşte de Prin intrarea omului în natură, principiul mişcării ca-
la sine, se dezvoltă, se deschide şi creşte, fără asemă- pătă un alt curs faţă de mişcarea generată de apă sau
nare cu un corp fizic aparţinând obişnuinţei, adică de foc. Iubirile şi dorinţele omului dăltuiesc înainta-
aflat în ordinea ştiută. Nu întâmplător, „filosofarea, rea în peisaj sau împiedică ieşirea din peisaj, aşezând
după Heidegger, înseamnă interogare aflată în afara lângă ordinea lucrurilor din natură propria sa ordine
ordinii obişnuite privitoare la ceea ce se află în afa- a lucrurilor. Numai că imaginaţia omului, derivată
ra ordinii obişnuite” (Introducere în metafizică, Bu- din imaginaţia naturii, în conştientul său acceptă au-
cureşti, Humanitas, 2011, p. 26). Odată cu enunţul toritatea originarului şi-şi înalţă zidirile într-o laolaltă
gânditorului german se face apel la modul de adre- apartenenţă cu natura.
sare către lucruri prin cuvinte în care lucrurile de-
vin şi sunt. Însă unde găsim cuvintele şi cine să le ***
rostească? În caz că întrebarea primeşte răspunsul Se spune că, la facerea omului, Creatorul ar
adecvat, atunci enunţul următor este perfect valabil: fi glăsuit: „Am să-i dau fiecărui om după cât va pu-
Vegetalul deţine secretul vieţii care, dacă s-ar potrivi tea duce: minte, suflet şi sex. Numai cu o condiţie...
abordările, ar putea răsufla. Dar împreună cu ros- Să nu le ţină la vedere dar, după situaţie, să le alter-
tirea şi însuşirea enunţului se naşte ceva potrivnic neze primatul”. Izgonit din Paradis, omul a cunoscut
răspunsului adecvat, în felul unei forţe ce surpă şi vârstele şi silnicia. Juxtapuse ori împreunate, acestea
se-mpiedică un înţeles pe măsură, până la aproxi- l-au modelat. Aşa că binele, ce întemeiază omul, şi-a
mare. Cert este că raţionalului, oricât de suprem cunoscut pe ascuns răul. Omul, oricât de stabil ar
se vrea, impulsurile îi vin din psihic, iar în acest fi, îşi nutreşte binele din răul propriu. Ce este vâr-
perimetru există un necunoscut ce dă târcoale şi sta? Poate fi o stare de trăire şi de spirit pe care omul
fracţionează relaţia minte-suflet. Necunoscutul se şi-o adaugă după un număr de ani? Ca să crească,
presupune a fi vreo vină sau vreo suferinţă ascunsă. el altoieşte vârsta pe trunchiul fiinţei sale. Şi, deşi
Supremaţia fiinţei omului creşte pe un teren mutabil vârstele sunt trecătoare, fiinţa prosperă din esenţi-
şi schimbător. alizări. Ceea ce înseamnă că nu vârstele aduc fiinţei
Viaţa s-a născut precum o plantă ieşită din vioiciune, ci preparatul din esenţă şi forţa ce rămâne
pământ (condiţionată de apă, lumină, aer şi căldură) din iubire. La vârsta a treia, iubirea se transformă în
care s-a deschis, înfrunzind, înflorind, rodind şi, prin suportare de acuzaţii şi amintiri a unor însuşiri ce se
urmare, dăinuie. Inteligenţa naturii – ordine, ritmici- trec. Atunci, bietul vârstnic, în starea sa, cu ce se ale-
tate, prospeţime şi autocurăţenie – nu este detectată ge? Cu jocul ce-l poate juca pe el dacă nu-i inteligent
de inteligenţa omului. Natura deţine suficiente repere şi cu inteligenţa ce-l poate sufoca dacă nu-i dă va-
pentru veghe ce nu atrag atenţia nimănui, precum se loare de folosinţă, încercând un refugiu în candoa-

78 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Miscellanea

re. Astfel, candoarea omului, presupunând o formă trebuie crezută. Pentru că nu orice om fortificat în
de relaţie între inconştientul adolescentului atât cât forma existenţei sale (avere şi relaţii) este fortificat
se mai păstrează şi înaintarea adultului în necunos- şi-n interior. În cele mai multe dintre cazuri, el va
cutul existenţei, îl adună în trup şi-n alte întrupări. evita legătura cu lumea (rămânând în cadrul său re-
Dăltuirile timpului au făcut din trupul omului cea strâns unde „norocul şi-l petrece”), nu pe motiv că
mai echilibrată figură geometrică a Universului. Şi ar putea fi jefuit ori denigrat, ci dintr-o amputare a
totuşi, văzut în plan universal, omul nu este o fiinţa simţurilor care, din păcate, ar face din el fiinţa arti-
unitară, deoarece o formă din gândirea sa, în timp, ficială. Şi de aceea el va suferi, va suferi fără niciun
se suprapune peste o altă formă de gândire, pregăti- remediu, înecându-şi necazul în petreceri şi ironii
tă s-o înlocuiască, măcinându-i fiinţa până la defor- deşănţate. Dar nu pentru multă vreme, deoarece
mare şi transformare. Sunt forţe în Univers ce im- omului îi este dat să existe, exersându-se. Omul, ca
pulsionează intelectul omului însă, fiind insuficient să se întărească în sine, trebuie să se risipească în
de percepute, vor fi evitate sau neglijate. Probabil că, ceilalţi. Dar numai prin conlucrare. Viclenia, con-
odată cu ivirea acestor forţe, apare şi negaţia lor, iar fiscarea, sechestrarea şi tot ce poate duce la sub-
intelectul omului, îndeajuns de exersat în funcţiona- minarea celuilalt îl suspendă. Acel mediu de viaţă
rea lor, nu este încăpător pentru sincronizarea afir- încercat de o astfel de lucrare se află sub semnul vi-
mativului şi negativului din Univers. Că există un ciului, al eroziunii şi al degrabei sfâşieri a formei de
rost al omului în Univers, e fără îndoială, din mo- viaţă. Peisajul, căpătând înfăţişarea unei devorări de
ment ce fiinţa sa gânditoare face congnoscibil obiec- sine, este ameninţat cu destrămarea căci extremele
tul cosmic oferind, în general şi pe fragmente, date intră în conflict, realizând cruzimea. Atunci, în faţa
despre solul de lumină trimis din nemărginire. marilor cruzimi, fie individuale, fie sociale, iertarea
„Fără de hotar fiinţă este omul”, ar spune devine o practică necesară spre a apropia extremele,
o voce din Imens. Iar, dacă vocea sar face auzită, ea prin ieşirea din orbire, şi de a restitui vieţii drumul
prin senin către senin. Dar numai în condiţiile unei
depline libertăţi. Se ştie că povara libertăţii chinuie
fragilitatea sufletului. Este o atenţionare că nu orici-
ne suportă libertatea. Din cauza fragilităţii, sufletul
trebuie ocrotit în încăperi ce l-ar feri de petrificare
sau de chircire. Omului, născut şi crescut în afara
libertăţii, îi este frică de multe dar, în special, de li-
bertate. Şi când se-ntâmplă să vină libertatea peste
el, o dă pe brambureală. Pe scena istoriei faptele glă-
suiesc fără comentariu. Clipele îi provoacă, îi găzdu-
iesc şi-i dau în vileag omului producţiile intelectu-
lui. Numai că, uneori, unele sunt ţinute sub oboroc
alături de autorul lor. Şi cu toate acestea, deşi sub-
stanţa umanului rămâne aceeaşi, atributele sub care
dăinuie sunt în continuă schimbare. „În noi, centrul
de responsabilitate e uman, spune Părintele Galeriu
(Jertfă şi Răscumpărare, Bucureşti, Harisma, 1991, p.
149), dar îşi află împlinirea în comuniunea cu harul,
dedicându-se în serviciul valorilor susţinute de har.
Accentul cade deci, nu pe una din „părţi”, ci pe co-
muniune, pe dialog şi pe acest univers al valorilor, din
care ne împărtăşim şi în care creştem. Iar valorile, fie
spirituale, fie materiale, ne depăşesc mereu fiinţa şi ne
cheamă către ele. Ne stau în faţă întocmai ca o voca-
ţie, ca un ideal de realizat. Fiecare din noi recunoaşte
în el un dar şi se simte chemat la o misiune, care-l
lansează înainte şi în sus.”

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 79


Grigore Codrescu, fost profesor secundar la acest
Recenzii remarcabil așezământ școlar, autor aflat acum, iată,
la cea de a unsprezecea carte (ca să nu mai vorbim,
hic et nunc, de nenumăratele-i intervenții din presa
literară sau / și din publicistica curentă).
Cartea de față se deschide, cum este și fi-
resc, după un Argument auctorial, cu o binevenită
„Evocare la Centenarul Marii Uniri”, purtând ti-
Nasc şi la Bacău tulatura Ferdinand I – regele providențial al unui
popor în pericol istoric, o pe cât de succintă, pe atât
oameni de seamă de caldă și adevărată omagiere a eroismului unui
popor aflat un moment în primejdia lichidării sta-
tale, salvat însă ca printr-un miracol „generat de
energia națională purtată pe coroana și umerii lui
Fredinand I – regele providențial” , ceea ce a condus
la derularea unuia „din evenimentele cardinale ale
Istoriei noastre” când „România cea adevărată s-a
Nicolae CÂRLAN întrupat la Alba Iulia”, la 1 Decembrie 1918, sub o
denominație cuprinzătoare și pertinentă – Româ-
Cunoscutul istoric și critic literar Grigo- nia Mare.
re Codrescu ne pune în față ediția a doua a cărții Între medalioanele din această substanția-
sale Personalități ale timpului și contemporanii lă secvență exegetică (cu titlul Elevi sau profesori ai
noștri – „revăzută și adăugită” – sub egida acele- unui liceu de prestigiu), însumând circa o cincime
iași edituri, Corgal Press, care i-a dat la iveală și pri- din paginația totală a cărții, se detașează net, înde-
ma ediție a acestui opus important pentru avizați osebi prin spiritul de pătrundere critică (cu instru-
și util pentru publicul comun. Reeditarea este un mentarul științific necesar) veritabilă în universul
gest publicistic salutar, după opinia noastră, nu ne- creației, cel dedicat poetului George Bacovia, inti-
apărat din pricină că între timp dimensiunile unor tulat, prin adecvare la obiectul dublu al subiectului:
scriitori s-ar fi modificat într-atât încât să impună persoanalitatea implicită a autorului și configurația
redimensionarea (după principii lovinesciene), căci explicită a operei, Singurătatea poetului (nu era oare
între cele două ediții distanța temporală nu-i decât mai potrivit: Singularitatea poetului?), în care au-
de doi ani, ci mai degrabă din motive de retușare torul face dovada certă a unui profesionalism au-
și adăugire, asupra cărora nu stăruim, neavând la tentic, de calitate deloc ostentativă, trimițând gân-
îndemână, pentru comparație, ediția întâi, deși asta dul cititorului poate spre metodologia critică a unui
ar reprezenta, recunoaștem, primul mobil pentru Pompiliu Constantinescu. Grigore Codrescu explo-
orice cronică în situații similare celei de față. rează astfel „universul liricii bacoviene”, „ipostazele
Universul exegetic preferat al profesorului eului poetic”, „arta poetică” inclusă, depistând „re-
Grigore Codrescu se circumscrie în jurul unui reper sursele modernității” bacoviene pe care le consi-
spiritual bine marcat al urbei de pe Bistrița, anume deră „o chestiune de situare”. În fine, evaluează, cu
Colegiul Național „Regele Ferdinand I”, căci cei mai acuitate, chestiunea bacovianismului, conchizând
redutabili protagoniști ai cărții au, aproape toți, le- că „În prelungirea contemporană, destinul creației
gătură indestructibilă cu această prestigioasă școală bacoviene este excepțional. Restrânsă ca invenție te-
bacăuană: Gheorge Bacovia, Garabet Ibrăileanu, matică și expresivă, {opera literară a lui Bacovia} se
Alexandru Piru, George Bălăiță, Ovidiu Gena- situează alături de operele marilor poeți ai secolului
ru, Viorel Savin, Calistrat Costin, Mircea Canci- – Arghezi, Blaga, Barbu – iar reprezentanții poeziei
cov (un finanțist rătăcit printre literați), Dumitru tinere îl cultivă cu fervoare intuindu-i modernita-
Alistar – toți nume rezonante (dintre care lipsește tea. Pe de altă parte, opera lui Bacovia poate dialoga
însă, din păcate, Ion Luca, redutabilul dramaturg cu scrierile unor mari creatori tragici ai lumii mo-
care continuă să fie nedreptățit printr-o ignorare derne: Kafka, Camus, Becket.” Dixit magister! (De
de sorginte kafkiană), intrate definitiv în conștiin- precizat anticipativ că similare caracterizări critice,
ța receptării publice, dintre care, considerăm noi, cu nuanțări diferențiate în funcție de obiect, vom
ar fi fost normal să nu lipsească tocmai acela al lui întâlni la mai toate personalitățile luate în vizor de

80 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Recenzii

Grigore Codrescu, ca o constantă metodologică în


arsenalul său critic). Garabet Ibrăileanu, profesor
aici câțiva ani, din „septembrie 1896”; „își apropia
elevii printr-un surâs și gesturi blânde”, „Vorbea, ca
într-un cerc de prieteni, și auditoriul avea impresia
că asistă la niște convorbiri, la niște discuții spon-
tane între doi Ibrăileni, care când se potriveau în
păreri, când se combăteau, dar amândoi, întrupați
în aceeași ființă, se chinuiau, sau se-nflăcărau la
vorbă.”, citează autorul nostru o mărturie de epocă
aparținând lui I. I. Mironescu. „Erudiția profesoru-
lui Al. Piru, spiritul raționalist și polemic care de-
mistifică impostura s-au însoțit totdeauna, în căr-
țile sale, cu disocierile de finețe și posibilitățile de
poliglot.” Despre George Bălăiță, „un băcăuan de
încredere”, sunt reținute detalii din cronica la cartea
Marilenei Donea George Bălăiță – biobibliogra-
fie (2007), ca, de pildă, despre concepția literartă a
creatorului care miza preponderent pe virtuțile po-
vestirii: „să știi să povestești, construind ceva, depă-
șind povestirea, sublimând-o într-un concept.”. La
Ovidiu Genaru beneficiar al unui studiu critic de o
amplitudine similară celui consacrat lui G. Bacovia,
sunt subliniate trăsături „aproape de profilul exis-
tențial al sciitorului american din secolul trecut”,
poetul fiind instalat „în rândul dintâi al liricilor de la care au rămas mai multe tratate șapirografiate,
români din ultima jumătate de veac.” În ceea ce-l între care un Curs de istoria literaturii universale,
privește pe Viorel Savin, „polemist cunoscut” (eu actual și astăzi (după cum zice Ioan Dănilă)
aș fi zis „recunoscut”!), după lectura cărții Acorduri Din capitolul al doilea, Repere cultural-li-
pentru urechi surde!, autorul reține concluzional: terare în timp, mergând pe traseul sugerat de titlul
„Vocea auctorială are putere de adresare spre toa- asumat de noi pentru intervenția de față, primul care
te punctrele cardinale ale deceniului reprezentat” ne-a reținut atenția este, desigur cel privitor la Tine-
(mai precis, anii 1990-2001). Pentru „ironicul re- rețea prozatorului Vasile Alexandri (scriitor a cărui
flexiv” Calistrat Costin, căruia Grigore Codrescu personalitate de anvergură plurisemnificativă la sca-
i-a consacrat și un studiu monografic mai amplu, ră națională, începând cu anul 2017, se integrează
ca și lui Ion Tudor Iovian de altfel, este de reținut și public, fără putință de tăgadă, între manifestările
că în poemele din volumul Lumea se petrece „vi- de marcă ale urbei și ale ținutului Țara de Jos, prin
brează, mai ales, gamele tristeții, dizarmoniei și ale Festivalul Literar Național Alecsandriada, datorită
deschiderilor metafizice.” Despre Mircea Cancicov stăruințelor strălucite ale unui grup de intelectuali ai
,,Jurist strălucit, politicianul verticalității morale și locului, pentru care e dificil de a găsi formula adec-
pasionatul de idei novatoare” (mort la închisoare vată de a-i prețui și a-i felicita după cuviința meritată
sub acuzația absurdă că ar fi fost „criminal de răz- cu prisosință. Ar urma, în ordinea stabilită de Gr.
boi”), aflăm că Bacăul datorează inițiativelor sale Codescu, secvența consacrată „tânărului trubadur
obiective arhitecturale precum Gara, Palatul Admi- Radu Cârneci”, buzoian devenit fiu al Bacăului,
nistrației Financiare, Biserica „Sfântul Gheorghe”, urbe căreia personalitatea sa i-a imprimat o pecete
Școala Normală de Fete, Strada Mare (reamenajată) performantă pe hrisovul vieții spirituale a ținutului;
În fine, ca să epuizăm lista celor indisolubil legați de de luat în seamă pentru aceasta, dincolo de zecile de
Colegiul „Regele Ferdinand I”, trebuie să mențio- volume personale publicate ca și de atâtea inițiative
năm aici și pe vasluianul Drumitu Alistar – „profe- culturale de anvergură – Festivalul Național „Geor-
sor clasic, sobru, erudit și poliglot, pasionat de pro- ge Bacovia” –, numai impunerea revistei „Ateneu”
fesie și imprudent uneori pentru răscrucile istoriei”, în peisajul revuistic românesc de la (re)înființare și

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 81


Recenzii

până la cotele-i de maximă amplitudine spirituală al artei povestirii”), pe Ion Fercu care, cu Ostati-
atinse sub oblăduirea sa, încât o întrebare ni se in- cul Umbrariei, ne propune o proză „stranie” a că-
sinuează cu insistență: unde-i locul cel mai potivit rei tratare cu indiferență ar reprezenta o regretabilă
la Bacău pentru statuia poetului și omului de cultu- eroare pentru oricare cititor, pe poetul Ion Dinvale,
ră Radu Cârneci, pe care, cel puţin la figurat, putem care, și prin volumul Imperialii fluturi, dovedește
afirma că el și-a modelat-o deja? Fără prejudecăți pă- o rezistență, demnă de un adevărat Ulysse, la ten-
gubos restrictive, Grigore Codrescu acordă cu curaj tațiile nimfelor de tot felul care au invadat apele
un spațiu, riscant într-o lume ca a noastră, departe literaturii române în postmodernitate,pe Maria
totuși de a se fi detașat complet și definitiv de molima Zavati Gardner, „poeta româno-britanică” oferin-
unei ideologii exclusiviste, cărții de memorialistică a du-ne o Oglindă cu vise aproape postmoderniste,
unui „ofițer în Wehrmacht” (!), profesorul pensionar pe Doru Kalmuski, cu un transparent roman ale-
Constantin Zavati. Mai mult decât ca acte de recu- goric, Spre vest prin nord est (Afacerea Chardon-
perare, cât de dreptate axiologică, trebuie privite cele nay), menit a „pune pe gânduri”, pe Eugen Budău
două volume, din 2015 – proiect înfăptuit de Viorel cu lumea literară a Bacăului „peste mode și timp”
Savin – unui pictor de aleasă sensibilitate și alonjă (vezi dicționarul enciclopedic Bacăul litertar), pe
axiologică precum Nicu Enea, care, după expresia lui Maria Cantacuzino-Enescu cu Amintirile unei
Dan Grigorescu, „a dat picturii noastre acea amploa- prințese moldave, sau pe Carmen Mihalache, se-
re, diversitate, profunzime a înțelegerii specificului dusă de Magia amintirii dialogând cu pictorul Ilie
național al artei românști.” În fine, „revista decenală Boca și pe cronicarul cuprinzător și elegant Cornel
Plumb”, coaptă de la început „la foc intens” de gene- Galben, enumerare din care nu puteau lipsi „cole-
rosul Ion Prăjișteanu, încheie un capitol relevant, și gii noștri” Gheorghe Drăgan, Emilian Marcu, Li-
el, pentru peisajul spiritual al Bacăului, imposibil de viu Chiscop, primii doi „străinezi” cărora e musai
conceput totuși, fără aportul altor personalități, pre- să-l adăugăm pe „trubadurul calofil” Horia Zilieru
cum Dumitru Brăneanu, Ion Dănilă, Victor Mito- cu Astralia sa ca și pe Romulus Rusan cu zgudu-
caru ș. a., prezente în carte doar cu titlu de menționa- itoarea Cartea morților încorporând „pomelnicul
re, meritată, deși activitatea lor public(isti)că, obșteas- elitei românești” lichidate în infernul Gulagului de
că etc. îi recomandă pentru spații mai ample și mai la noi, care nu a diminuat cu nimic cruzimile pro-
substanțiale. Cu altă ocazie... totipului sovietic.
Desigur, un exeget informat și atent la di- Cu o mențiune specială pentru Mihai
namica valorilor (literare), cum este Grigore Co- Drăgan - pentru al cărui destin crud și nedrept
drescu, nu putea să scape ocazia de a releva în câm- recomandăm ca reper consultativ excelenta carte
pul magnetic spiritual bacăuan nume care țin de Universitatea care ucide pe care o datorăm Magdei
altitudinile maxime ale culturii românești precum: Ursache - credem că am (re)conturat integral tablo-
Mihai Eminescu, George Enescu,Titu Maiorescu, ul cultural-literar al unui Bacău în măsură să dea
I. L. Caragiale, Lucian Blaga, Camil Petrescu, Mi- seamă de dimensiunile spirituale „din această parte
hail Sadoveanu, Nichita Stănescu, iar asta nu doar de lume moldavă parcă pe moarte” crede Ion Tudor
exclusiv din motive de mândrie localistă, pentru a Iovian, contrazis de radiografiile exegetice ale lui
spori, mai mult sau mai puțin artificial, stălucirile Grigore Codrescu, operate cu competență și talent,
bibliografice ale cărții, ci pentru că, explicit sau nu- într-o selecție, guvernată cu rigoarea și empatia ne-
mai implicit, operațiunea se prezintă ca cel puțin cesare, de un spirit critic de a cărui prestație adec-
îndreptățită, fie și măcar din punctul de vedere al vată la obiect Bacăul avea și mai are nevoie, până
viziunii autorului. când timpul acumulărilor va impune, el însuși, in-
Fiind, cum însuși zice, un „cititor conști- trarea în acțiune curativă a unui NU de sorginte io-
incios” (benefică deformare profesională!), Gri- nesciană. Cât despre celelalte nume (cu renume) a
gore Codrescu face și referiri critice pertinente la căror absență se resimte în economia tabloului exe-
vreo duzină de autori și cărțile lor care i-au reținut getic propus de Grigore Codrescu acum, nutrim
atenția cu deosebire și socotește totodată, generos, speranța că, dacă nu domnia sa, atunci un alt croni-
că este cazul să ni le „recomande” și nouă, cititori- car cel puțin la fel de atent și vrednic (poate un pic
lor săi. Între cei aleși de domnia sa nu putem să nu mai exigent) va ieși în spațiu, întregind și retușând
menționăm pe Gh. Ungureanu (care, prin volumul o imagine spirituală care necontenit va avea nevoie
Fantasmagorii nocturne, se dovedește „un virtuos de evaluări și clasamente în perpetuă mișcare.

82 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Recenzii

Dincolo de conţinutul poeziei sale („Ar fi


tebuit să mă cheme Eva”, 2017) , Atena Ivanovici reu-
şeşte acel miracol poetic, care este transmiterea unei
stări. O stare de nostalgie, de aşteptare... o indefinită
aşteptare a ceva, niciodată numit... ca în „Deşertul tă-
tarilor” al lui Dino Buzzati. Uneori aşteptarea este pe-
simistă, dar niciodată apăsătoare. Viaţa şi dragostea
şi lumina sunt un dar cosmic şi, chiar când nu exis-
tă o împlinire a aşteptării, viaţa e cuprinsă în aceste „Ar fi trebuit
bogăţii. Chiar şi întunericul nopţii reuşeşte secreţii,
cochilii capabile să apere fiinţa. Poeta, sau sufletul
ei, sau imaginea ei poetică, sau eul ei poetic se află
să mă cheme Eva”
în comunicare cu universul. În întregul lui. Noapte
şi zi, viaţă şi moarte, eros şi dragoste, întuneric şi lu-
mină, oceane şi păduri, bolta cerească şi aştrii. Iar în
univers, sufletul poetei e când un melc, ce-şi ia cochi-
lia din puterile nopţii, când o fiinţă în metamorfoză:
„larvă, crisalidă, fluture orb”, ca într-o scară a vieţii,
fiecare etapă metamorfică ducând spre tot mai viu, Dan PERŞA
„ca să renasc tot mai vie”.
cum e lumea, iar nu cum este şi cine este poetul. Încât
Şi, probabil, deloc întâmplătoare toate aces-
acest univers poetic al Atenei Ivanovici, ce cuprinde
te imagini de apărare, ca aceea a melcului ce are ne-
în el lumină şi resemnări, doruri şi nostalgii, aştepta-
voie de ocrotire şi ocrotirea vine prin cochilia nopţii,
re şi dragoste, amintiri şi senzualitate, vulnerabilităţi
deloc întâmplătoare toate aceste dorite metamorfoze
şi chemări nu este oare cel al celei mai pure substan-
ce duc spre tot mai viu, căci poezia Atenei Ivanovici
ţe poetice dintotdeauna? Aş putea cita poezii între-
vine din simţire... Simţire refuzată, pentru că e ca un
gi pentru a adeveri aceste observaţii despre volumul
fel de rană, dar ea se impune în poeme. Nu e oare me-
„Ar fi trebuit să mă cheme Eva”, dar şi pentru că exis-
morabil acest vers: „gândesc pentru a uita să simt”, ce
tă numeroase poezii fără cusur. Convergenţa lor, ce
cuprinde în el o stare a fiinţei ce caută să-şi suprime
rezultă fără îndoială dintr-un eu poetic autentic, dar
sensibilitatea prin cerebralitate? E însă doar un dezi-
şi lucrat, rafinat, duc drept spre centrul fiinţei poetei.
derat. Căci poeziile sunt un preaplin de afectivitate,
Fără şovăiri, fără socoteli, fără stângăcii. Cred că este
de tandreţe şi graţie. Nimic fabricat în poezia poetei,
unul dintre cele mai bune volume de poezie pe care
aşa cum se întâmplă deseori în ziua de azi, când unii
le-am citit în ultimul timp.
numesc poezie versurile programate, ce vor să arate
Poezii din acest volum au apărut în revista
„Ateneu”, mi-au părut foarte bune în acel moment,
dar nu eram sigur că rezistă şi unei lecturi aprofun-
date. Iată că nu s-a schimbat nimic, starea transmisă
rămâne, puterea de a transmite este autentică aşadar.
Iar volumul o redă în toată amploarea ei şi se vede că
avem de a face cu o poetă certă şi originală.
Poeta a mai publicat până acum doar două
volume, „Să fie azi”, 2015 (Premiul revistei „Plumb”
pentru debut în poezie, 2016) şi „Frica de poezie”,
2016. Volumul din 2017, comentat aici, conţine scur-
te extrase din cronicile literare la volumele anterioare,
cât şi o prefaţă întocmită de Cecilia Moldova. Faptul
că toate consemnările critice sunt elogioase, spune
mult despre poezia Atenei Ivanovici. Căci un critic se
poate înşela, nimerindu-se să fie pe gustul său poezia
unui poet. Dar când mai mulţi afirmă acelaşi lucru,
e clar că poezia Atenei Ivanovici a trecut dincolo de
pragul gustului literar, atingând certitudinea poetică.
Încât aproape că nici nu mai are rost între-
barea dacă această poezie îşi va găsi cititori, de vreme
ce este oarecum în răspăr cu „poeticile oficiale”, cu
poeticile zilei. Fiind o poezie autentică, va avea cititori
oricând şi oriunde, nu doar în contingent.

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 83


Mărturisirea unui mort
Lirice
Sunt fericit că am murit
în Orașul Lumină
pulverizat de explozia unui pachet anonim
uitat de un slujitor al jihadului
în fața catedralei Notre Dame.
Eram un turist oarecare
Toamna poetului cu aparat foto pe piept
și cu căști pe urechi,
admiram Parisul
în toată splendoarea lui.
Nu știam că în mahalale
se zămislește moartea
ca o răzbunare a timpului,
Vasile CRISTEA a timpului evoluat,
cu binefacerile globalizării
și ale alienării,
cu infailibilele drepturi ale omului,
Peceți indiferent care om,
integru, sinucigaș sau ucigaș,
Ţuculescu doar fiecare are dreptul
și-a nemurit privirile să moară sau să fie omorât.
prin ochii demiurgului. Sunt fericit că am murit la Paris,
Brâncuşi împreună cu toate drepturile mele
a intrat în eternitate plasate cu grijă
prin poarta sărutului. în buzunarul de la piept,
Nichita în drum spre Panthéon...
și-a expus sufletul
pe simeze
în dulcele stil propriu. Mehr Licht
Enescu
și-a încrustat pe strune Ceața,
însemnele divine nenorocire gri,
ale Rapsodiei Române. se prelinge agresivă
Iar Eminescu peste câmpiile înghețate de spaimă,
s-a înălțat la ceruri se insinuează cu viclenie
și s-a topit prin văile munților
într-un Luceafăr. rămași stană de piatră.
Doar crestele Carpaților
Şi câte alte făclii mai scrutează îndărătnic
cu lumină densă și pură, orizontul.
aprinse între Nistru și Tisa, Lumină, mai multă lumină!,
şi-au sculptat pecețile strigă Ţara
în cartea noastră înainte de a adormi
de aur. sub pătura groasă
de neguri.

84 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Lirice

Globalizare

Lumea a luat-o razna,


globalizată,
spre cele patru puncte
cardinale,
încinsă cu un brâu
multinațional
alb și negru,
galben și în culoarea aramei,
acoperind sfera
pe toate paralelele și meridianele,
insinuându-se cu nonșalanță
spre miezul fierbinte
al planetei,
ba chiar și spre zenitul
convertit în culori
care sfidează albastrul.
Viața însăși
a devenit
o afacere
care nu ne mai aparține.
Iar cerul, cu sprâncenele ridicate,
ne privește cu interes,
un caz special
pentru studiul cosmogoniei
și al antropologiei.

Destinul
Resemnare
Raiul, iată,
Tu știi arhanghel mort e pe undeva pe aproape…
zăvorât în peștera mucenicilor Îl caut,
că pasărea Phoenix nu mai zboară îl simt,
cenușa i-a înghețat pe aripi uneori îi percep respirația
nu mai adie nicio picătură de vânt ademenitoare,
să-i umfle pânzele dar când să-l ating
ghearele s-au tocit tentacule nevăzute
în zbaterea zadarnică mă cuprind și mă aruncă
de a renaște în clar-obscurul
acum zâmbește cu clonțul de fiecare zi,
spre cer în această sală de așteptare
a resemnare. pavoazată
cu speranțe și decepții,

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 85


Lirice

cu iluzii și deziluzii. și vegheat


Iar în față tronează, de Statuia Libertății
pe un piedestal indestructibil, așezată strategic
ironic și implacabil, în mijlocul Căii Lactee.
Destinul.

Poemul este ca o rugăciune


Ochiul concav
Poemul este ca o rugăciune,
Un ochi cu pupile imense Metanie trimisă de-autor
concave Spre cei ce viețuiesc, spre cei ce mor,
cătând prin ambrazura cazematei Lumină albă, jarul din tăciune,
săpată-n faleză
să zărească la orizont Cu rime risipite pe covor,
goeleta Cu semne cuneiforme și cu rune.
cu steagul alb la catarg. Poemul este ca o rugăciune,
A trecut o veșnicie Metanie trimisă de-autor
în așteptarea goeletei
care s-a scufundat Ce-ncearcă suferințele a-și spune.
încă înainte de a fi fost Când corbii croncănesc un nevermore
lansată la apă. Şi versurile-alunecă-n decor,
Iar ochiul concav O carte, peste timp, se va opune.
absoarbe cu sete
imensitatea mării Poemul este ca o rugăciune.
de dincolo de moarte.
Un ochi încremenit
întru eternitate.
Caut

Caut fulgi de nemurire în argint de lună plină,


Toamna poetului Iarbă răsărită verde prin pășunile cu îngeri,
Când cuvintele se-nnoadă printre stele și
Psalmodiază stejarii constrângeri,
sonete și romanțe Fraze limpezi ca o apă pe cărarea longilină.
cu note arămii
pe portative de mușchi Caut urme prin zăpada peste creștet așternută,
și scâncete de nai Peste piept și peste oase, peste timp ca întâmplare,
ițindu-se din scorburi. Şerpii adormiți odată se trezesc aduși la soare
La vremea echinoxului Şi din colți înfipți în carne varsă vinul de cucută.
cuvinte nerostite
se plimbă slobode Caut zeii preistorici și izvor cu apă vie
pe aleile palide și înguste Să-mi inducă-n vene lavă, să mai fierb în lume anii,
încrucișându-se Însă zeii râd ironic: n-am nici sânge, n-am nici
într-un poem postmodern banii
imaginat sub stele Să pot cumpăra Pământul și un strop de veșnicie.

86 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Jurnal de călătorie

Din Kyoto, spre inima


Japoniei (I)
note şi gânduri de drum

Marius CHELARU
Plecasem din nou la drum, spre Emira-
te, loc despre care doar voi aminti în aceste pagini
De la Iași la București, apoi în Emirate, (care cuprind “note şi gânduri de drum”; mai mul-
şi de acolo spre „Ţara Soarelui Răsare” te despre cum văd eu aceste “lumi”, dar şi alt tip de
consideraţii/ analize ş.a., în alt tip de demersuri),
„Soarele şi luna sunt drumeţi de sute de gene- apoi către Ţara Soarelui Răsare.
raţii (veşnici, pururea), tot la fel cum anii ce vin şi
se duc sunt călători prin veşnicie. Cei care călăto- [.....................................................................]
resc întreaga lor viaţă pe corăbii ori cei ce călăresc După ce văzusem, aidoma lui Sindbad
caii înfrâuaţi, ajung la o vârstă înaintată, fac din marinarul, luminile din „Basorei”/ Al-Basra/ Bas-
fiecare zi o călătorie şi sălăşluiesc călătoria. Sunt
mulţi oameni din vechime (strămoşi) care şi-au rah, în aeroportul din Ad-Dawhah sau Ad-Dōhah
găsit sfârşitul pe drum1. Chiar şi eu am fost tentat – Doha, cum este cunoscută în Occident capita-
o vreme de un nor purtat de vânt, de o puternică la emiratului Qatar –, în aşteptarea plecării către
dorinţă de a-mi lăsa gândurile pentru a hălădui.”
Matsuo Bashō, Oku no Hosomichi Osaka, priveam împrejur.
Mulţi oameni în straie „occidentale”, câţi-
„Cei care călătoresc întreaga lor viaţă pe va în costume arabe, doi-trei bărbaţi cu dastār sau
corăbii ori cei ce călăresc caii înfrâuaţi, ajung la o pagri, cum spun cei din Punjab… „turbanului”
vârstă înaintată, fac din fiecare zi o călătorie şi să- purtat de sikhi. Mi-am amintit de drumurile prin
lăşluiesc călătoria”…, scria Matsuo Bashō, în Oku Istanbul, de pildă, cu un aeroport mai „cosmopo-
no Hosomichi (tradus în engleză: The Narrow Road lit” unde oameni îmbrăcaţi în tot felul de porturi,
to the Deep North/ Drumul îngust spre o provincie de costume populare sau „europene”, mai vechi
depărtată, sau The Narrow Road to the Interior). sau mai noi, din toată Asia treceau prin faţa mea.
Pentru mine (şi, din ce ştiu şi alţii au o opinie cum- Mongoli, tătari, arabi, turkmeni, kazahi, uzbeci, ti-
va asemănătoare) titlul ar putea fi mai curând Dru- betani…
mul spre sine, spre înlăuntru. De multe ori, când mă aflu în locuri mai
1
Se ştie că mulţi dintre cei pe care Bashō i-a cunoscut/ ci-
îndepărtate de casă, închid ochii şi îmi las gânduri-
tit/ respectat au murit pe drum – celebrul poet Saigyō Hōshi le să călătorească. Aşa am făcut şi acum.
(1118-1190); chiar şi pseudonimul lui (Saigyō; numele real – Am închis o clipă ochii şi zumzetul din
Satō Norikiyo) însemna „Călătoria spre Apus” (fiind budist, jurul meu a dispărut. Paşii călcau parcă printre du-
era o parabolă referitor la Paradisul Vestic al lui Buda); una
dintre călătoriile lui, posibilă inspiraţie pentru Bashō, a fost
nele de nisip, în şuierul uşor al unei brize care nu
în Nord, spre Honshū. A murit într-o călătorie, la templul aducea cu ea spaima furtunilor de nisip stârnite de
Hirokawa, în provincia Kawachi, prefectura Osaka; Li Tai Pe vreun samūm (simun) care să oprească caravana
(Li Po) a murit la Kiukiang ş.a.

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 87


Jurnal de călătorie

cu care călătorea „rubinul”2, sclavul Yāqūt ibn-’Ab- De fiecare dată asta caut să înţeleg în primul rând,
dullah al-Rūmī al-Hamawī, trimis de stăpânul său, de asta caut să mă apropii nu doar cu privirea, ci
Askar ibn Abi Nasr al-Hamawi… Ori poate deja cu mintea şi cu sufletul de oamenii întâlniţi şi de
fusese eliberat când ajunsese pe acele meleaguri cultura lor.
unde azi se află Qatar, Doha, despre care scrisese3 Japonia, Asia în general a fost mereu una
în Mu’jam al-buldan/ Dicţionarul ţărilor (din care dintre destinaţiile de care m-am simţit atras. Din
a publicat datele despre Persia „şi ţările adiacente” diverse motive, unele care ţin de copilărie chiar, de
Charles Barbier de Meynard4), că, în timpul dinas- lecturile şi poveştile acelor timpuri în care credeai
tiei Umayyazilor era un „renumit” sat de creştere şi că zânele te pot atinge cu răsuflarea lor.
pregătire a cailor şi cămilelor. Apoi, în vremea ca- Am privit de sus, de la peste 10000 de me-
lifilor abbasizi, şi ulterior, a devenit un important tri, crestele depărtate ale munţilor, din loc în loc
centru comercial… iar azi… luminile depărtate ale unor oraşe ca Erbil, Kirkuk,
Auzeam vorbindu-se mai ales în arabă, apoi Bahrain, pe urmă avea să fie „Continentul spi-
apoi cineva a vorbit în japoneză şi… a alungat vra- ritual”, cum îşi spunea cu secole în urmă China.
ja. Lângă mine câţiva japonezi vorbeau despre ale Parcă vedeam de dincolo de nori carava-
lor. nele fără de număr păşind de secole pe Drumul
Sigur, Doha este o cu totul alt fel de loca- Mătăsii, către porturile de azi, ori de altădată. Ori
litate decât pe vremea lui Yāqūt ibn-’Abdullah al- poate, de dincolo de Marele Zid Chinezesc, umbre-
Rūmī al-Hamawī, un oraş modern, cu un aeroport le oştilor conduse de Kubilai Han care se îndreptau
în care sunt magazine exclusiviste, de unde pleacă spre coastă să urce pe vasele cu care aveau să ajun-
avioane spre tot felul de locuri din lume. Cu unul gă pe costa niponă.
dintre acestea voi pleca şi eu în scurtă vreme, cât o De altfel, dacă tot aminteam de zidul chi-
şoaptă a deşertului răscolit de harmattan, pe dru- nezesc, istoria Japoniei cunoaşte, şi ea, construirea
mul spre inima Japoniei, spre Kyoto. unui zid (Genko bori)5 pentru a opri debarcarea
armatelor care năvăleau conduse de temuta şi nu-
meroasa cavalerie mongolă. A fost în 1281, cînd
În zbor peste Asia, (nu era prima oară) două flote (una plecată din
dincolo de mări şi ţări, spre Osaka. Coreea, cucerită de Han în 1259, cealaltă din sudul
Aeroportul Kansai Chinei, supusă în 1276), avînd la un loc peste 4000
de vase cu peste 140.000 de luptători, mongoli dar
Azi călătoriile sunt, orice am spune, mult şi chinezi şi coreeni, veneau către Japonia. Atunci
diferite de cele de odinioară. Dar, la fel ca oricând, războinicii Arhipelagului au lăsat luptele între cla-
fiecare pleacă într-o călătorie dintr-un anume mo- nuri (uji) pregătindu-se să se apere sub conduce-
tiv. Pentru mine, voi spune asta de câte ori voi avea rea shogun-ului. Oamenii din Kuyshu au construit
ocazia, o călătorie e ca un vis care îmbracă hainele acel Genko-bori (în jurul golfului Hakata) care
realităţii. Orice călătorie îţi dă şansa întâlnirii unei să împiedice desfăşurarea călăreţilor mongoli şi a
culturi, cu istoria ei, cu mentalităţile, cu împlini- armatelor care-i însoţeau pe pămînturile Yamato.
rile şi neîmplinirile unor oamenilor acelei culturi. Ajutaţi şi de vîntul divin (kamikaze) samuraii au
oprit valul năvălitor.
2
Yāqūt ibn-›Abdullah al-Rūmī al-Hamawī (1179–1229), Dintr-un nor, din întuneric, s-a ivit o cli-
„ibn-Abdullah – fiul lui Abdullah”, descendent din greci pă chipul lui Hōjō Tokimune (1251-1284), din cla-
(bizantini), de unde al-Rumi (din Rum), „al-Hamawi” – vine nul Hōjō, al optulea shikken (regent) – între 1268-
de la Hama, localitate din Siria. Yāqūt  – se poate traduce
1284, din timpul şogunatului Kamakura. A condus
rubin sau hiacint.
3
A început „Dicţionarul…” în 1224, l-a terminat în 1228. ţara ca shōgun6, de aceea a fost cunoscut drept „şo-
4
Am putut consulta ediţia Dictionnaire géographique, histo-
rique et littéraire de la Perse et des contrées adjacentes, extrait 5
Există surse care datează construirea zidului între anii 1274-
du „Mo’djem el-Bouldan”  de Yaquout, et complété à l›aide 1280, după ce, în 1274, Kubilai încercase să debarce în golful
de documents arabes et persans pour la plupart inédits par Hakata.
Charles Barbier de Meynard, Paris, Impr. Impériale, 1861. 6
Seī-tai-shōgun/ shōgun (aprox. Generalisim). În secolul al

88 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Jurnal de călătorie

gunul” Tokimune. peste câteva zile.


A rămas în istorie pentru felul în care a Am fost curios să aflu ce înseamnă „Kan-
condus armatele japoneze împotriva oştilor mon- sai” („la apus de barieră”), care cuprinde, în esen-
7

gole ale lui Kubilai Han în 1274 şi 1281, dar şi pen- ţă, oraşe ca Osaka, Kyoto şi Kobe (cele mai mari
tru rolul în răspândirea zen-budismului şi a ceea ce din regiunea Hyōgo). Am aflat că este un cuvânt
însemna codul Bushidō. Are în istoria Japoniei sta- care a apărut prin Evul Mediu, cândva, ca o contra-
tura unui erou. Atunci, după ce vânturile puternice pondere pentru Kantô („estul barierei”8), care azi,
au risipit corăbiile cu oştile mongole, a apărut şi pe scurt, are drept centru important Tokyo.
cuvântul kamikaze (vântul zeilor, vântul divin), în În fine, am luat un trenuleţ interior fără
tradiţia populară considerându-se că aceste kami- conducător/ pilot care poartă călătorii de la termi-
kaze au ajutat sau chiar au fost decisive în luptă. nalul de sosire la corpul principal al aeroportului.
De altfel, tradiţia spune că atunci când a murit a Acesta a fost ridicat de japonezi pe un tip de insulă
devenit bodhisattva. artificială în apele oceanului. De fapt, din câte ştiu,
Am închis ochii să aţipesc. a fost primul de o asemenea anvergură şi mărime
Aveam drum lung până la Osaka. Dar, construit în întregime pe o insulă creată de om.
înainte de asta, am desenat cu degetele visului ur- Un loc modern, bine organizat, dar, aten-
mele calului unui sol care ducea spre cine ştie unde, ţie, regulile de intrare în ţară sunt stricte.
către locurile de unde caravanele trec peste crestele
munţilor spre Pakistan, apoi mai departe, către… 7
Kansai este un termen folosit relativ recent pentru a denumi
Aeroportul Kansai. Osaka. ce altădată era numit acolo regiunea “Kinki” (ad litteram –
“vecinătatea capitalei); termen apărut de sine stătător în se-
Furnicar de oameni, mai multe etaje… colul XII, în cronica Azumakagami.
În Osaka aveam să ajung să vad mai multe 8
Kinki (înscris oficial în cărţi de geografie pe la începutul
secolului XX) poate fi o extindere de la „kinai” („înlăuntrul
XI-lea, după o lungă perioadă de tensiuni, starea de război capitalei) folosit de prin secolele VIII-IX pentru a denumi,
permanent grefată pe lipsuri de tot felul a dus la căderea cla- fără a detalia, o zonă largă de pe lângă Kyoto; Kantō datează
nului Taira după lupta navală de la Dan-no-Ura, câştigată de tot de pe atunci, şi este regăsit în Shoku Nihongi. „Bariera” se
clanul Minamoto condus de Yorimoto, care şi-a luat titlul de referă, pe scurt, la punctele de control de pe drumuri impor-
shōgun – acest titlu a apărut atunci. tante de legătură.

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 89


Jurnal de călătorie

După ce am terminat cu toate formalită- gând, în 1803, Împuternicitul olandez (opperhoofd)


ţile, mai multe propoziţii încheiate cu „hai” – da, în postul comercial Dejima, pe o mică peninsulă
„dozo” – „vă rog”, şi „arigato” – mulţumesc, mi s-a portul din Nagasaki, în primii ani ai secolului al
urat politicos şedere plăcută. XIX-lea. A rămas în Japonia până în 1817 şi… În
După ce am ieşit din modernul aeroport, tot cazul, în 1971, Frits Vos11, cita următorul poem
coborând scările rulante, am dat peste staţia de ca fiind al lui Doeff:
tren.
Este la fel de modernă, cu automate pen- harukaze ya
tru bilete dar şi ghişee cu personal uman – fapt care amakoma hashiru
m-a bucurat. Nu de puţine ori este dificil pentru hokakebune
un străin să se acomodeze imediat cu mecanismele
din ţara în care soseşte şi să se descurce şi în timp Max Verhart, cel care a scris Haiku in the
scurt cu toate maşinăriile, înţelegând tot ce presu- Netherlands and Flanders12, oferea o versiune în
pune alegerea corectă a unui traseu (pentru care engleză, citată şi de George Swede, în Who Really
există zone de “intersecţie” şi de linii, şi de tarife), Wrote the First Western Haiku?13
oricât de priceput ar fi.
În scurt timp am plecat însoţit de „ghi- “a spring breeze
dul” meu, doamna Taeko Uemura, în expresul hither and tither they hurry
„Haruka”9, spre Kyoto, fosta capitală a Japoniei, cu the sailing dinghies”
gândul la unul dintre poemele haiku despre care se
spune că l-ar fi scris un olandez, Hendrik Doeff (2
dec. 1764-19 oct. 183510). 11
Vos, Frits, Forgotten Foibles, Love and the Dutch at Deji-
ma (1641-1854), Asien Tradition und Fortschritt: Festschrift
Se zice că acest olandez că ar fi avut un
für Horst Hammitzsch zu seinem 60, Geburtstag, Wiesbaden,
rol deloc de neglijat în „aducerea” poemului haiku 1971, pp. 614-633. vezi şi Vos, Frits, Van keurslijfjes en keesjes,
în Europa. A plecat spre Japonia ca funcţionar al bosschieters en lijfschutten: onze voorouders in Japan en Korea
Companiilor Olandeze ale Indiilor de Vest, ajun- en het begin der Japanese en Koreaanse studiën in Nederland,
1980. Am căutat şi surse mai vechi cu ajutorul prietenilor
9
„Haruka” se poate scrie în mai multe feluri, cu mai mul- olandezi dar, până acum, nu le-am identificat.
te tipuri de caractere kanji, unele însemnând ceva relativ la 12
Max Verhart, Haiku in the Netherlands and Flanders (în
distanţă; în general este un nume feminin, mai rar masculin, spaţiul virtual: http://www.kulturserver-nds.de/home/hai-
unele însemnând floare, primăvară, parfum ş.a. ku-dhg/Netherlands.htm).
10
Unele surse de limbă engleză, franceză dau anul 1837. Cele 13
Simply Haiku: A Quarterly Journal of Japanese Short Form
olandeze, majoritatea dau anul 1835. Poetry, Summer 2006, vol. 4 no 2.

Imaginea portului Nagasaki, cu Dejima, în vremea lui Doeff

90 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Cronica plastică

Un poem în imagini:
ROST. 12 hotare,
de Răzvan Voiculescu

Elena-Brânduşa STEICIUC
În ultimii șapte ani de zile, artistul de fapt, istoria unei căutări a Atlantidei, a unui
fotograf Răzvan Voiculescu a străbătut România timp și spațiu care se scufundă încet-încet și din
în lung și-n lat, căutând și descoperind „oameni și care azi se păstrează doar rămășițe, expuse unei
povești” care să adune într-un mănunchi imagini eroziuni constante, greu de oprit.
mai puțin cunoscute ale identității noastre, fețe ale Rostul, după cum se știe, înseamnă –
unei realități profunde și din ce în ce mai perisabile. printre altele - menire, sens, ocupație. Poate că nu
Fie că este vorba despre vechi meșteșuguri încă este întâmplător dacă Răzvan Voiculescu a ales să
practicate - ca prin miracol - în anumite zone ale dispună în 12 secțiuni (cele 12 hotare temporale,
țării (rotar, morar, ciurdar, dogar, tulnicar, fierar, aparținând celor 12 luni ale anului ) recolta lui de
țesător de rogojini, etc. ), fie că sunt evocați prin imagini. Și, cu siguranță, nu e întâmplător faptul
imagine diverși păstrători de rosturi străvechi, cele că fotografia care deschide albumul reprezintă o
trei albume rezultate din aceste peregrinări, apărute încălțăminte străveche, pentru că „la început a fost
la editura Q-T-RAZ, sunt mărturia unui mod de o opincă”, după cum zice textul cu inflexiuni biblice
viață aproape necunoscut generațiilor mai tinere. al Silviei Dogaru. Alături de această încălțăminte
Un mod de a se integra în cosmos, în lume, în sine, practică și originală, care a traversat spațiile și
specific românilor și despre care - cu tristețe - nu veacurile, stau în vitrina cu amintiri pieptare,
pot să spun decât că este pe cale de dispariție. cămăși de pânză înnobilate de modele arhaice, brâie
Volumul care închide trilogia, apărut în care cuprindeau trupul în fire și culori, catrințe sau
2017, este și cel mai amplu: 327 de pagini conținând fote cu modele izvodite în lungile seri de iarnă,
aproape 490 de fotografii în alb-negru sau color, broderii de un alb imaculat din lada bunicii, pentru
însoțite de texte semnate de Silvia Dogaru, cu un că „rostul e zestre” și nimic n-ar subsista fără acei
scurt cuvânt înainte aparținând lui Grigore Leșe. păstrători, care-și înțeleg menirea.
Un DVD produs de autorul fotografiilor și Ana Răzvan Voiculescu, fotograful cu ochi și
Maria Pîrvan însoțește și completează acest amplu suflet de poet, știe să surprindă - fragmentar sau
parcurs într-o lume quasi- uitată, spunând sub altă în totalitate - elemente ale unei ordini și realități
formă aceeași poveste, la fel de impresionantă, la pe care o redă cu smerenie. Ca un pictor în fața
fel de tulburătoare. șevaletului, el imaginează compoziții în care
Un adevărat poem în imagini este acest mizează pe simplitatea liniilor, pe jocul subtil între
recent album al artistului fotograf originar din lumină și umbră, pe dinamismul culorilor, pe
București și plecat în Occident din tinerețe. Revenit autenticitatea unor chipuri care sunt ale celor din
de acolo după serioase studii privind arta imaginii, urmă făuritori de rost: femeile care încă mai coc
Razvan Voiculescu și-a dedicat talentul, priceperea, pâine la țest, îmbrăcate ca niște vestale; tânăra din
energia, ba chiar și puterea de convingere pentru a Țara Lăpușului (Patricia Tăut pe numele ei), ținând
realiza astfel de opere prin care transmite celor ce în mână, cu toată puritatea și frumusețea vârstei,
au urechi de auzit o poveste cutremurătoare. Este, cheia bisericuței de lemn în care de mai bine de

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 91


Cronica plastică

300 de ani au slujit membri ai familiei sale; Ilona, pâinea, pentru că „rostul se trăiește împreună.” (p.
morărița surprinsă în mijlocul elementelor pe care 102-103) Răsfoind acest album, te prinde dorul de
știe cum să le îmblânzească (focul, apa, făina), a te înfrăți asemenea celor de demult, cu materii pe
aplecată ca o zeiță a pâinii asupra unei covăți din care tăvălugul globalizării aproape că le-a ostracizat,
care ridică, într-o totală imponderabilitate, boțul înlocuindu-le cu omniprezentul plastic: lemnul, cu
de aluat pus la dospit; Garafina din Milișăuți fibrele și nuanțele lui; ceramica, înveselită cu flori
șezând pe unul dintre imensele poloboace pline de sau păsări măiastre; pielea sau lâna, transformate în
„curechi cu mirodenii”, pentru că „rostul dă gust înveliș călduros pentru trup; fierul, din care barosul
vieții” p. 79). ce scoate scântei modelează potcoave pentru vajnici

Așa cum îl vede autorul acestui album, bidivii; mlădițele tinere de sorg sau de răchită, din
rostul trece prin toate simțurile, nu numai cel vizual. care mâini pricepute știu să împletească adevărate
Răsfoindu-l, te prinde dorul de a mirosi iarba din minuni.
curtea acelor conace și cule părăsite, din care mai Iar dacă „rostul e viață” – după cum strigă
subzistă câte un perete sau un ancadrament de din tot alb-negrul ei ultima fotografie a acestui
fereastră sau să îți treci buricele degetelor peste album - să-i dăm crezare. O femeie cu fața încrețită
răbojul indescifrabil, sculptat pe vechi furci de ca un pergament, Gherghina Giurgiu din Săliștea,
lemn, pe linguri și stâlpi de cerdac. Să asculți Argeș, poartă pe cap un coș plin, așa cum vor fi
sunetul tulnicului produs la Marna, în județul Sălaj, purtat și străbunele ei, în vremuri de demult. Să ne
de tânărul Răzvan Roșu, ultimul tulnicar, pentru că închipuim că viața înseamnă rost, acel rost pe care
„rostul sună a dor. Sună a cântec lung, din tulnic, Răzvan Voiculescu l-a găsit în întâmplări mărunte
ce te poartă adânc în tine, la rădăcini.” (p. 130) Să și în lucruri simple, pe care, cu aparatul lui, le-a
muști cu poftă din pâinea și din celelalte bunătăți proiectat direct în nemurire.
(„horincă, vin, merinde”) pe care sătenii din Dobricul Și să nu uităm niciodată coșul Gherghinei,
Lăpușului le primesc/dăruiesc de Paști, repetând în care s-au cuibărit toate bunătățile lumii, alături
gestul ancestral al primilor creștini ce frângeau de cele mai frumoase amintiri.

92 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Contrapunct

Însemnări
de (post)literat (1)

Yigru ZELTIL
*
Prin cartea Latitudini și longitudini ale Rețeaua Facebook a mai trecut prin scan-
principalelor porturi, bazine portuare, promontorii daluri, dar începutul sfârșitului pare să fie marcat
etc. din lume (2012), Lyndl Hall performează un de acest moment în care, în urma dezvăluirii faptul
gest atât de uman încât rămâne, de cele mai mul- că o companie terță (Cambridge Analytica) s-a fo-
te ori, neconștientizat pentru omul occidental de losit, în scopul unei campanii electorale, de datele
rând. Mutând meridianul zero la Vancouver, ea a 50 de milioane de utilizatori FB fără a le cere con-
reconfigurează geografia lumii și, astfel, subliniază simțământul, gigantul a început să pună la dispo-
gestul care a animat colonialismul, acela de a impu- ziția utilizatorilor dosarele cu toate datele pe care
ne celorlalți o perspectivă asupra lumii pornind de le-au cules despre aceștia (cu o condiție: aceea de a
la propriul „buric”, fără a lăsa loc unor alternative. prezenta un act de identitate, ca ei să fie siguri că tu
Lăsând gluma la o parte, unele dintre ești tu, iar tu să respiri ușurat că acum vor ști și de
practicile artelor și literaturii conceptuale, fie și cu la cine ai supt lapte...).
riscul disprețului afișat de cei care mai întrețin in- Precizări necesare: oricine se înscrie pe
erțial credința în „arta cuvântului” (chiar și într-o FB – dacă ar sta să citească termenii și condițiile –
epocă în care am avea nevoie nu atât de mai multă ar ști că se poate aștepta la colectarea oricăror date,
retorică, cât de ecologii ale lecturii), poti servi ca iar mulți utilizatori de rând sunt neglijenți față de
suport pentru lupta noastră de zi de zi contra in- ceea ce dezvăluie public despre persoana lor, da-
erției dominante, a ideilor și percepțiilor luate de-a rămite în „privat”. Orișicum, dosarul acesta este
gata – o „luptă” de care nu sunt scutiți nici cei mai generat prin strădania unor algoritmi ridicoli, care
perspicace dintre oamenii care se consideră inte- adeseori pot interpreta clicuri întâmplătoare drept
lectuali. trăsături de personalitate – cum ar fi să apreciezi
Din pricina acestei inerții, nicio lecție nu un restaurant de bucătărie tradițională româneas-
este de la sine înțeleasă și pentru totdeauna. Elevii că (doar pentru că, să zicem, te-a rugat o rudă care
încă mai învață după hărți care reprezintă distorsi- lucrează acolo), iar contul tău să fie etichetat ca fi-
onat continentele și încă li se oferă narațiuni isto- ind al unei persoane cu opțiuni politice așijderea!
rice invalidate de cel puțin câteva decenii. Ca să-l Foarte logic, nu?
parafrazez pe Bruno Latour, noi nu am fost nicio- Unii încearcă să se sustragă acestei supra-
dată moderni, dar am părut uneori să progresăm, vegheri ștergându-și conturile (din păcate pentru
iluzie nepermisă astăzi. Ar fi prea retoric să ne în- ei, rețeaua culege date și despre oameni care nu
trebăm de câte ori trebuie să trecem prin aceleași sunt încă sau nu mai sunt utilizatori), alții însă o
erori colective... sabotează spărgând tiparele comportamentului lor

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 93


Contrapunct

on-line (de exemplu, postând brusc despre subiec- există doar în mod labil și la limită, iar Karen Ba-
te aleatorii, care nu fac parte din sfera adevăratelor rad și Thomas Metzinger, între alți autori din zona
lor preocupări), ca o bruiere a coerenței dosarului. neuroștiințelor și a filosofiei contemporane, au
Ceea ce îmi aduce aminte de acțiunile artistului scris pe larg despre cum este produs „sinele” – ca
ceh Jiří Kovanda, autorul unor performance-uri un fel de „autoportret” informațional care nu ne
discrete la care ceilalți trecători de pe stradă nu este dat, ci se construiește din mers. De „sine” nu
aveau cum să-și dea seama că asistă, gesturi abia putem scăpa (numai așa funcționăm), dar iată că
perceptibile care rămân în afara razei de acțiune a suntem bombardați constant cu mesaje prin care
puterii totalitare. ni se spune cum să fim sau ce să facem, iar statul
și corporațiile pretind a ne cunoaște (spune-mi ce
* consumi ca să-ți spun cine ești?), însă, de fapt, ne
De la artista Alexandra Pirici am primit impun niște „portrete”, inevitabil, falsificatoare.
anul trecut o carte editată în Norvegia, The Imagi- Cu alte cuvinte, suntem supuși în mod
nary Reader (titlu care nu se traducere prin Citito- constant ficționalizării! Dacă „ființa” statului era
rul imaginar, căci este vorba despre o crestomație o „operă de artă totală” în stalinism (vezi cartea
sau o antologie de lucrări vizuale și texte pe tema lui Boris Groys pe această temă), neoliberalismul
imaginarului, mai ales cel sociopolitic), despre care funcționează în această privință ca un calculator
am scris pe larg într-un articol refuzat de către re- cam prost, dar aproape cu pretenții de Balzac, care
vista la care colaboram, dar pe care îl voi relua la arhivează încontinuu și uneori dă comenzi, cu mă-
un moment dat... nuși aseptice, incapabile de a simți vreo consecință
Un text memorabil, care îmi stăruie și viscerală...
acum în minte, este cel semnat de Valentinas Kli- În fine, Klimašauskas ironizează felul în
mašauskas (un curator și scriitor din Lituania), o care am ajuns, ca utilizatori de Internet, să fim
reflecție asupra noțiunii de (auto)biografie în era nevoiți să demonstrăm câte unui robot – sau, mai
dronelor și a algoritmilor care ne analizează viața exact, unui script, unei script-uri – că nu suntem
și, uneori, par a ști despre noi mai multe lucruri
decât știm despre noi înșine.
Nici la capitolul acesta nu există egalita-
te: cei din conducerea rețelelor sociale își învață
odraslele fără smartphone-uri, iar celebritățile au
privilegiul de a plăti pe cineva care să aibă grijă de
„autobiografia” lor sau de contul de FB, în timp ce
toți ceilalți sunt suspecți din oficiu și fără voie. „Bi-
ografiile” noastre, ale celorlalți, sunt scrise fără voia
noastră și, din pricina algoritmilor (care pot să nu
comită greșeli de cele mai multe ori, dar care pot să
fie de la bun început programați, de exemplu, cu o
prejudecată rasistă), ne putem trezi victime colate-
rale. Este elocvent menționat aici cazul lui Khaled
El-Masri, un cetățean german care a fost torturat
din greșeală, doar pentru că avea același nume cu
al unui terorist suspect. Din fericire, acestuia i s-a
făcut dreptate la Curtea Europeană a Drepturilor
Omului; din nefericire, nenumărate alte persoane
inocente au murit din cauza unor asemenea greșeli.
Greșeala este aici și una filosofică: dincolo
de aparenta coerență a corpului (carcasă în spatele
căreia celulele se renovează periodic), „individul”

94 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


Contrapunct

roboți, transcriind niște cifre și litere generate la una de a realiza o cercetare „psihogeografică”, iar
fel de robotic sau completând enervante ghicitori cartea este etichetată drept generative bookwork, nu
vizuale. „Nu suntem noi, în felul acesta, roboți în drept roman – dar dacă și The Making of Americans
mai mare măsură decât înșiși roboții?” – o întreba- (1925), în care Gertrude Stein realiza narațiunea și
re usturătoare într-un moment în care unii de pe descrierile personajelor aproape exclusiv folosin-
la noi încă mai cred că nu-și au sensul discursurile du-se de verbe, este acceptat de roman, de ce nu ar
postumaniste... fi și acesta?...
Din păcate, la un deceniu de la lansarea
* ediției în engleză și a unei traduceri în turcă (pen-
Realismul clasic a ținut de explorarea tru o expoziție în Istanbul), Kate Armstrong nu a
„realității” sociale în așa de mare măsură încât, ținut nici până acum să o difuzeze într-o variantă
în retrospectivă, ar trebui să ne amuze metafora cu mai largă circulație (setul complet costă 280 de
„oglindei purtate pe marginea drumului”. Spun „ar dolari, iar volumele nu pot fi comandate separat
trebui” doar pentru că, sub influența mai multor sau doar în format electronic).
factori (relativismul postmodern, comercializa- Acesta ar fi doar un exemplu de proiect
rea, necesitatea de a fi tradus „instant” ca proza- potențial important care se pierde într-o mare de
tor, presiunea banilor și timpului, estomparea sau alte proiecte ce saturează piața editorială și artistică
dispariția publicului mai avizat, diluarea răbdării din ultimele decenii și din care, poate, vom ajunge
ș.a.m.d.), abordările lejere primează în continuare, să decantăm abia după un eventual faliment al sis-
deși, față de autenticismul gălăgios de acum mai temului. Sau o închidere de robinet...
bine un deceniu (care a „pierdut” în fața celui cine- Ironia supremă: artiștii români de di-
matografic), măcar nu se mai încearcă a vinde lite- nainte de 1989 se chinuiau să facă artă inovatoare
ratura de „avangară” (cum îl descria Bogdan Ghiu și să aibă acces la noutățile de dincolo de Cortina
pe Bukowski în Facultatea de litere) drept una de de Fier, iar cei mai tineri au din ce în ce mai puți-
„avangardă”. nă curiozitate, ba chiar unii tânjesc după normele
(Am frecventat cândva un curs despre ro- unor epoci revolute. A devenit o evidență faptul că
man unde, mi s-a spus, „noul roman” francez nu „inovația” și „creativitatea” sunt încurajate ca să fie
mai prezintă niciun interes. Mi s-a părut o omisi- exploatate, dar unii înțeleg de-aici doar că „singu-
une și mai nedreaptă după ce am citit observații- ra” alternativă la cinism ar fi întoarcerea la un set
le încă percutante ale lui Alain Robbe-Grillet din de valori deja compromise, și nu rezistența la ex-
Pentru un nou roman, carte tradusă la noi de Vasi ploatare.
Ciubotariu prin 2007. Nota bene: nu un gest sur-
prinzător pentru titularul respectiv, fan mărturisit *
al lui Hemingway și colaborator la o publicație în O inteligență artificială dezvoltată de Mi-
care capodopera lui Joyce, Finnegans Wake, a fost crosoft, pe nume Xiaoice, a reușit să producă o
desființată drept „delir” în treacăt, fără a stârni re- serie de poezii, și asta după ce a digerat operele a
acții din partea specialiștilor joycieni...) peste 500 de poeți chinezi. Un poet a comparat-o
Aș spune că, de pe acum, lucrurile cele cu „o maimuță care cântă la pian”, alții au spus că
mai importante în materie de „proză” și de „rea- un calculator nu poate scrie poezie deoarece „nu
lism” au loc în afara câmpului literar tradițional. are suflet” sau „nu a trecut prin viață”. Dacă IT-iștii
Un bun exemplu este cel al lui Kate Armstrong, au- de la noi ar fi dezvoltat o asemenea inteligență arti-
toarea unei cărți în douăsprezece volume numită ficială, criticii literari români s-ar fi plâns că nu are
Path („cale”, „drum”, „parcurs”). Artista a urmărit „har” (judecată pe care o aplică deja asupra confra-
timp de doi ani adresa de Internet a unui individ ților cu care au conturi de reglat).
oarecare din Montreal, punând cap la cap spațiile Poetul canadian Christian Bök, autorul
publice din care acesta s-a conectat și producând celebrului Xenotext Experiment (în care un sonet
astfel o rețea de tipare „reflectate în viețile unor de-al său a fost tradus în cod ADN ce a fost im-
personaje fictive”. Intenția artistei este mai mult plantat într-o bacterie, care „citește” codul genetic

Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018 95


Contrapunct

ca pe o instrucțiune și dezvoltă o mutație în urma zut că autorul nu a găsit altceva mai bun de făcut” se
căreia a fost „rescris” sonetul, o variațiune deja numără printre probele de sarcasm ale unui autor
prevăzută), scria la un moment dat că, dacă oa- macho – beaulieu, în speță – care ține să decreteze,
menii nu mai citesc poezie (de factură modernă, în virtutea unei sensibilități care își are originile în
am adăuga noi), o vor face roboții; prin urmare, futurism și în concretism, că „poezia are mai multe
oamenii care produc poezie – unii deja se folosesc de învățat de la design-ul grafic, inginerie, arhitec-
de mijloacele inteligenței artificiale, dar aceasta ar tură, cartografie, design-ul de automobile sau orice
fi pe cale să devină un partener în toată regula – ar altceva decât de la poezia însăși”.
face bine să aibă în vedere curând așteptările publi- Dincolo de tonul mult prea violent pentru
cului robotic... o post-avangardă a epocii neîncrederii față de ori-
Nefiind un specialist, nu îmi dau seama ce mișcare (o neîncredere îndreptățită în măsura
dacă inteligențele artificiale prezintă deja o pre- în care, într-adevăr, cei mai zgomotoși promotori
ferință pentru textele ce necesită cele mai mici nord-americani ai literaturii conceptuale o văd ca
eforturi de procesare (cât ar clipi oamenii sau mai pe un brand în beneficiul lor), o asemenea zgudu-
rapid) sau, din contră, pentru textele cele mai com- ire se poate dovedi fertilă acolo unde poeții (eti-
plexe. În cazul din urmă, autorii de texte impene- chetați la grămadă de către conceptualiști ca fiind)
trabile (pentru cititorul uman de rând) probabil că „lirici” domină prin inerție.
își vor găsi aici, în sfârșit, cititorul ideal, chiar dacă
de un masochism... mecanic (care măcar ar fi no- *
bil, spre deosebire de cel al actualelor „mine bitco- Nu-mi place să generalizez, dar sunt ne-
in”, unde puterea de procesare și curentul electric voit și eu să constat că piața românească de poezie
sunt sacrificate pe altarul „criptomonezilor”). este saturată de o anumită inerție. Cei care pretind
Mă întreb însă cum unii sau alții dintre a deține controlul vieții literare se lamentează că
cyborgi – ca oameni protezați, augmentați, care deja poeții tineri „contraculturali” sunt lipsiți de discer-
au început și ei să fie recunoscuți legal – îl vor citi nământ și plini de locuri comune (lăsând la o parte
pe Joyce sau pe Arno Schmidt, și o spun în speranța faptul că tematizarea unui spațiu virtual precum
(deșartă? transumanistă?) că genul acesta de pro- Facebook-ul este un clișeu, de pe acum, aproape
ducții se vor bucura de o asemenea posteritate... inevitabil pentru mulți).
Din exces de zel conservator, ei se leapă-
* dă însă și de demersurile inovatoare (sau atât cât le
Tradus de Daniel Clinci acum doi ani mai putem valoriza ca atare) pe care ar fi fost în-
pentru site-ul viitoarei reviste Tomis, Vă rog, gata dreptățite să le omologheze, ca instituții – am crede
cu poezia (2013) constituie, în parte, un fel de ma- – menite să vizeze ceea ce nu este vandabil pentru
nifest (de modă, deja, veche într-un mod osten- gustul publicului de rând sau chiar al celui „con-
tativ) al ultimei mișcări de post-avangardă, cea a tracultural”. Ceea a devenit însă explicit în ultima
literaturii conceptuale. Canadianul derek beaulieu, vreme este că instituțiile acestea literare sunt pur
autorul textului, produce mai cu seamă poezii con- oligarhice, sprijinind autorii tineri doar atâta timp
crete/vizuale, unele profitând de pe urma mijloace- cât aceștia nu contestă oligarhia sau nu o pun într-o
lor tehnologice mai avansate, altele vădit tributare situație delicată (așa cum o ilustrează recent cazul
epocii mașinii de scris (pentru care nu ezită să afi- Medeea Iancu, scandalos pentru provincialismul
șeze un fetiș, în perfectă concordanță cu ținuta sa puritan care nu a fost supus până acum șocurilor
de hipster vintage), în descendența explicită a unor și dezbaterilor feministe ce au marcat cultura occi-
poeți concreți precum bpNichol (un autor sufici- dentală a ultimelor decenii în mod profund, și nu
ent de consacrat acolo încât să fie botezată după prin simplul decret al unui bloc de „sorosiști”, cum
numele său o stradă din Toronto). își imaginează conspiraționiștii de azi).
„Aplaudăm în poezie mediocritatea și
ignorăm radicalitatea” sau „Dacă a scrie un poem
este intrinsec tragic, ar fi pentru că este greu de cre- (va urma)

96 Bucovina literară • 1 – 2 (323 – 324), ianuarie – februarie 2018


autograf
Mihai Eminescu ..........................................................................................................................................................................1
aforisme
Gheorghe Grigurcu – „Dacă nu te poţi feri de banalitate” .............................................................................................2
jurnal comentat
Liviu Ioan Stoiciu – Cărţile aruncate la gunoi.......................................................................................................................3
cadran
Paul Emond – Cel de-al optulea ............................................................................................................................................5
polemos
Adrian Dinu Rachieru – Eminescologie şi editologie .........................................................................................................6
reflux
Alexandru Ovidiu Vintilă – Radu Cernătescu, „Antiparadisul lui Mihai Eminescu. Eseuri hermeneutice” ............11
poesis
Marcel Mureşeanu – În faţa ferestrei .................................................................................................................................13
Aura Christi – Mărturisiri ........................................................................................................................................................16
cronica literară
Theodor Codreanu – Romanul Ostrovului .........................................................................................................................19
Ioan Holban – Poezia e văz-duh ........................................................................................................................................23
românia centenară
Ştefan Bucevschi – O repede ochire politică peste Bucovina înaintea Primului Război Mondial .......................25
carnete critice
Constantin Cubleşan – Demonstraţia integralistă (Ilarie Voronca) .............................................................................29
Marin Iancu – O carte monumentală sau Ion Luca în actualitate ................................................................................31
pe contrasens
Adrian Alui Gheorghe – Poveste albă ...............................................................................................................................35
chipuri şi privelişti
Liviu Antonesei – „Repatrierea” unui roman excelent ......................................................................................................36
eveniment
Doina Cernica – Aniversare cu amintiri şi întâlniri ............................................................................................................37
Sabina Fînaru – Festivalul literar „Mihai Eminescu” la Suceava – Călineşti – Putna
şi Ziua Culturii Naţionale/ Zilele Eminescu la Botoşani – Ipoteşti şi iar Botoşani....................................................40
eseu
Niadi-Corina Cernica – Boethius. Consolarea filosofiei şi a poeziei.........................................................................44
in memoriam
Horaţiu Stamatin – Aharon Appelfeld ................................................................................................................................47
Nicolae Cârlan – La despărţirea de Elisabeta Isanos....................................................................................................49
rememorări
Beni Budic – Casa Bodinger................................................................................................................................................51
proză
Vasile Proca – Piaţa de minciuni..........................................................................................................................................56
Marian Călinescu – Soarele verde ....................................................................................................................................60
Ioan Mugurel Sasu – Iepuşoara .........................................................................................................................................62
Al Francisc – Întrunirea...........................................................................................................................................................64
opinii
Petru Ursache – Carte de conştiinţă ...................................................................................................................................65
apostrof
Magda Ursache – Defending Identity...............................................................................................................................70
traduceri
Alain Riviere (traducere şi prezentare de Elena-Brânduşa Steiciuc).............................................................................73
din sens opus
Leo Butnaru – Pulberea..........................................................................................................................................................75
miscellanea
Nicolae Havriliuc – Dacă întrebarea ar primi răspunsul adecvat ...............................................................................78
recenzii
Nicolae Cârlan – Nasc şi la Bacău oameni de seamă................................................................................................80
Dan Perşa – „Ar fi trebuit să mă cheme Eva”....................................................................................................................83
lirice
Vasile Cristea – Toamna poetului........................................................................................................................................84
jurnal de călătorie
Marius Chelaru – Din Kyoto, spre inima Japoniei (I).......................................................................................................87
cronica plastică
Elena-Brânduşa Steiciuc – Un poem în imagini: ROST. 12 hotare, de Răzvan Voiculescu.....................................91
contrapunct
Yigru Zeltil – Însemnări de (post)literat (1).........................................................................................................................93
Serie nouă
Anul XXIX
Nr. 1 – 2 (323 – 324)
ianuarie – februarie 2018