Note peste note

 
 
Televiziunea
Între cultură și sub-, in-, sau para-cultură
Fenomenul general media de cretinizare să fie fatal?
Nu e vorba cumva de o trecere la virtualizare?
Fie și anarh-aotică deocamdată?
Dar și ramificarea ca și exagerată... Specializarea la infinit...
Toate sunt firești până la un punct.
Alternativele ne scot din dilemă.
Netul, cartea, teatrul, cinama-ul, etc.
Atunci care e problema?
În vremi de restriște est-comunistă cartea și teatrul deveniseră
ade-vărate focare de rezistență, de cultură media.
Dar era o fază aparte. Acum traversăm o fază de remodelare media.
De confluență mass media.
Depersonalizarea generică va forța repersonalizarea anume.
Anonimizarea prin omni-vedetizare va expanda specificul de sine.
Conviețuirea cu atotvedetismul va impune sinele de jur ca salvare.
Aceasta e cheia.
Vedetă sau anonim?
Soluția e eul de jur, modelând sine, egotism și narcisism just,
alteri-tate și altruism suficient-neprostovan, neutralism
neostentativ.  
Eul între definire-devenire și indefinire-non-ego?
Eul ca re-definire tot-nimic drept ceva-cineva.
 
Cineva se mira că nu se poate încă net pe tv-cablu a se accesa.
Păi rețelele de cablu-tv sunt servere-net. Iar posturile tv simple
site sau blog.
Chestie de concurență, nu?
Mixtura e pe aproape?
 
Greu, tot mai greu a zapa după bun ceva?
Posibil. Dar e și asta un sport, mens sana...
De ce nu intuim și inversul problemei?
Catharsis nu se face prin evitarea mlaștinii. Ci doar a bălăcirii în ea.
Nu poți gusta binele separat de rău. Important e dozajul.
 
Etno-continentalism
America și Europa sunt para-etnii maximaliste.
Asia și Africa sunt para-etnii minimaliste.
Europeenii și asiaticii sunt deschiși și nematerialității.
Americanii și africanii sunt pragmatiști de genere.
Nord-europeenii sunt mai glaciali, raționaliști...
Sud-europeenii sunt mai calzi, sufletiști.
Extremele europeene sunt mai belicoase, expansioniste.
Anglia, Spania, Franța... Din vest.
Polonia, Rusia, Ungaria... Din est.
Germania și Austria ar fi excepția...
 
 
Geniul – mașină din zeitate coborâtă
Nu – deus ex machina
Ci – factotum ex abyssum
 
Sfârc milk mâlc
țâța mâța fâța puța
 
demoniza demonetiza demoraliza de moni a realiza
demonopoliza
demonstruozitate
 
intrar-ar n-ar mai ieși
s-ai cu ce-n ea a te-nveli
target si
rating no
 
sunt pentru că mă și neg
rezist pentru că nu mereu insist
 
musai fă
duty must macht
 
zuzanateca
sue zania susan șușanea
dușumea
dusu-mi-a
 
babble bath
balonașe băiașe
 
dare-aș tot ce n-am c-avere
pentr-un stropșor de plăcere
 
 
Fuckiss gate
Poarta sărfutului
 
 
Postmodernism?
și mai departe?
Există artă și după postmodernism?
 
Îmi sunt just egal
De-s cam cu toate suveran-vasal
 
 
Pământul deocamdată?
Încă și ca para-ontogenie?
De ce eco-sistemul?
Suntem capcanați mai mult decât propulsați?
Chingile materiei concrete, bio-atomice nu sunt irepasabile.
Chingile materiilor abstractă (rațional-spirituală) și concret-
abstractă
(afectivă-psihică) ar fi de netrecut?
Adevărul e mai fin-brut. Tustrele sunt nodul isprăvii rebele. A
îndum-nezeirii.
Nu doar forțele atomice ne sunt bariere.
Ci chiar propria-ne indecisă și indefinită putere.
Liberul arbitru e piatra filozofală. De topit cu picătura logosofală.
O fi Terra lucrare amplă. Dar ontogeniei reale scapă.
Ființare. Măiastră lucrare. Nu și ființă, fie oricât de mare.
Căutând mereu obârșii universale ori divine, umanul la sine greu
mai revine.
Ba și țesătura cu acestea... Maică Precistă!...
Să fie care gradul de entropie pe care planeta albastră ar putea să-l
de ție?
Da” ci contează?
Care e entitatea mai brează?
Cea care pe sine până peste zare se...lucrează!
Trăind deocamdată majoritar în imperiul necesității, cele aferente
viețuirii bio-materiale pot a ne domina. Dar controlat. Cu eforturi
spre concordat bivalent. Corelarea cu regnurile nu doar ca resurse.
Minerale, vegetale și animaliere ne sunt date nu doar spre consum
ca reală nevoie. Ci și ca plăcere. Ca armonie afectiv-rațională. La și
pe ce sacală?
Ca și arta. Ca și cultura fizică laolaltă.
Spre potențare chiar supra-fințială! Nu doar colaterală.
Omogenizarea ca fină lucrare. Între ontos și entitate. Între generic
și partinic.
Întregul suprem nu e decât dracul ghem. Anomia. Indefinirea.
Satangelic îndemn nouă.
Ieșirea lutului la...rouă.
Economia terriană trebuie să cunoască o repartizare firească.
Specificul geo-politic nu trebuie să primeze. Cel etno-continental
tot gradual. Cel progresist în echilibru cu cel conservator.
Satul global să nu ignore cetatea. Și invers. Păturile sociale să nu
fie strict concurențiale. Demersurile să răzbată spre armonia lumii
toată.
Nu egalitate ci proporționalitate. Nu centralitate. Nu extremitate.
Comercializarea cămătărească a cunoștințelor e dăunătoare.
Privilegiile exagerate dăunează nu doar la integritate.
Separarea valorilor nu trebuie să fie segregare. Ci justă agregare.
Oamenii sunt egali de fel. Personal – după capacități fel de fel.
Imperiul necesității va fi încălecat de cel al libertății.
Când subzistența va fi majoritar rezolvată. Vom avea de progresat
întru existența superioară, afectiv-spirituală. Arta și cultura, știința
și cunoașterea își vor aduce aportul. La edificarea ființei divine.
Două chei vor deschide imperiul libertății. Genomul și neuronul.
Ele pot scoate din bio-materialitate omul.
Îl pot repune în condiția stițială. De duh al apelor. De ființă-ființare
prim-ordială. Și finală!
Entropia poate fi nu învinsă ci convinsă. A face loc just pantropiei.
Invers nu ar fi cale. Indefinirea nu ne-ar duce nici la vale. Ci doar în
infinirea greoaie? Îndărăt marelui anomim tot.
Nosce te ipsum.
Cunoașterea e baza. Voința și puterea decurg din corelarea cunoaș-
terii nevoite cu cea liberă, derivată.
Nevoia învață pe om. Iar învățul lărgește nevoia spre liberă voia.
Lăcomia-nemăsura, e derivă. Și la toate încurcătură de mațe.
Piramidalul e de fel nefast. Îngăduie injustă departajare.
Podium da! Trei de fel. Dihotomiile bat spre contrariere.
Puterea repartizată colateral celor trei clase generico-sociale.
Cei de sus, de mijloc, de jos.
Dirijori-manageri, interpreți-producători, creatori.
Cei care conduc, crează, produc. Meșteșugarii ar fi cam fi toți laolal-
tă?! Nu trebuie însă o demarcație strictă.
 
Perorația despre dumnezeu
Logoree în fapt. Nu și de iure.
În fapt toate se includ supranaturii, marelui tot alias nimic, anomie.
Atotmaterie concret-abstractă, real-virtuală.
A discuta despre divinitate mai mult e a discuta cam despre totul la
grămadă. Deci despre nimic.
A discuta despre divin-uman-universal e mereu natural.
Nu credința ori-și necredința trebuie să ne preocupe. Ci devierea de
orice parte. Bigotism sau ateism-liberă cugetare. Tot feluri de dog-
matism, înțepenire mentală.
Cercetezi? Crezi! Nu cauți? Tot te vei îndoi!    
Necunoscutul? Care? De ce mi-ar fi neclar peste zare? Și ce n-are
crezare, o logică tot pare.
Nu există logic sau ilogic. Ci mai mult sau mai puțin logic.
Orice este între plus și minus infinit. Nimic sub ori peste.
Unde ar fi infinitul de de-finit?
Cine l-a făcut pe Dumnezeu? Domnul Eu!
Noi, cei care ne salvăm, iar nu rămânem a ne căuta drumul direct
spre desăvârșire și peste cuvenita moarte. Sau nu, ne pierdem cu
totul în neagra veșnicie.
Unde ne este demnitatea dacă ne-am considera tributari oricărei
forțe? Fie și ultra-perfecte?!
Singura salvare și onoare este a ne croi drumul între orice-nimic.
Edificându-ne și peste sută la sută. Carne, suflet, minte! Materie și
spirit. Uman și mecanic. Vegetal și animalic! Mineral și cosmic.
Macro-mezo-micro-cosmic!!! Reflexiv și activ, de fel. Ca și pasiv,
după caz.
Valuri de hipermaterie din spațiu năvălind fără nesațiu!
Adăpostind găoace, ghem de nanoenși, nuclee de euri, detractile la
medii alese, prielnice dar cam oricare!!!
Iată ce vor voi generațiile viitoarelor milenii!
Găoarca – arca nouă de noenși, euri detractile.
Navigând pe val de hiper-comaterie, string cusut în marele anonim
string absolut.
Penetrând spațio-tempo-modalul mai ceva ca prin unt cuțitul fier-
binte.   
 
Gust deci s-august
 
Înfulecatul otova
Îi e firii sorcova
 
Sabot
s-am bot
cabotin
ca bot în...
 
variem să nu dispărem
 
sabotul sabotează
 
gustul
mase clase elite
naturalul între rudimentar și elevat
gustul între democrație-egalizare-plafonare și dictat-reductiv-hat
educarea și a gustului presupune lărgirea-ridicarea capacității
umane în a depista-recepta valorile cam de toate felurile, cu
limitări perso-nal-colective, inevitabile dar reciproce.
 
Sado-masochism
Auto-autism
Emo-purtarea
Ce ne mai place a ne lamenta?
Sună a smerire cumva?
Aș, mata!
Smerenia nu e umilire. Nici autocritică mascată de o trufie cam pe
dos.
 
Lcd – el-si-di – drogul generației power-flower, beatnik
Lsd – el-es-di – monitorul la modă
Pronunție ff asemenea v.
 
Cu plăcere
și-altădată numai cere
numai – nu mai –
doar – adv
nu mai – loc adv
mv.
 
nu-s pe pc-ul, wc-ul meu!
Dar pe care?
Pe tron...
Legacy?!
 
Poezia – cea mai recitată artă?
Expozată?
Design-art
Fashion-art
 
Materia
C – concretă – bio-atomică
A – abstractă – psiho-rațio-nală
 
Auto-amăgirea – cea mai fatală imago-verie
Lipsa de imaginație – e și mai fatală
Dar necorelarea simțurilor două, al realității și al fanteziei e
capcana totală.
 
 
 
Damian Luz