Sapiențe
 
 
 
Felurite
Mult gândite
Mai și cu umor
Tot de tâlc cu dor
 
 
Sapiențe
 
Tmr+u
 
Temetern
Teme mereu
Temereu
 
Magapolis ori sat global
megalomanie me galop
Sit planetar
 
Dansul la bară
Dreapta şi cur..ba ...va
 
Home sweet home
Casa ca vrăjire de jur-sine
Ambientul diurn-nocturn ca stare sincretică
 
Scenarita şi scenaristica
Lumea-universul ca poveste
Maya realităţii-imediatului
Imanentul ca maya
Scenari-s-t-ic-a – scenarita+sic
Scenaristica
Aristocraţia socratica scroafa
 
Arta altfel – arltfeal
 
 
Moda
Care dezbracă – sandaua – ca lenjerie piedală
Cizma – dominatoare, înălţătoare, impunătoare
Fantezia – bluze, panglici, eşsarfe...
 
Catedrala – impunanţa ptt arhitectonică
 
Wreslingul feminin
Viitorul etern
Comentariile anapoda în modă – ana-po-mo-da
Arta – comentariul altfel de artă
Plastica peste morfocromie
 
Condiţia
Umană
Entitaţională
Feminină
Artistului
Luptătorului
Justiţiarului
Ecologistă
Pan-topică ptt
 
 
Pondera
Supra-ponderabilitatea – labilitate eco?
Vedetismul – alt vulg-arism?
Cultura şi subcultura – dar supracultura?
Să depăşim şi cultura tv-media-doi-bani şi cea standard-snobistă-
elitistă!!
 
Derivatele deviatele derizoriu văietatele
 
Gastro g-as-tro hobbia
 
Rating sau target tarking
Targating!!
Nici audienţa largă nici cea restrânsă nu e de admirat sau de plâns,
Ă?
 
Cizma
Cezaritate ptt
Impunitenţă
Heavy-metal al încălţării
Armura piedală
Arma grea agreată mai nou ca sex-simbol?
Inspiraţie – ot cea de cowboy?
Ot ce army – bocancul - militară – v vulg-dirty stil?
Psihologia şi patologia încălţărilor
Papucii – senzualitate oriental-balcanică, ludo?
Cizma
Înaltă catifelat mocasinică plastic-  v k
         
Public larg sau restrâns
Fugi de mulţime!
Mulţime egal prostime
Dar nici snobism-elitism făţarnic-găunos
Public target – idealul just
Cenaclul, cercul tematic – sau cadrul-vremea job-hobbismului just
 
Economie
Cerşetorie
Înşelătorie
 
A lucra la capete – eroare continuă
A combate ilegalitatea, între care corupţia... Care?
Acţionând din părţi nu facem decât să forţăm...celel-alte-le.
A săpa la rădăcină poate fi costisitor-bulversant.
S-o luăm atunci centrazant!!
Adevărul e că nu adaptăm idealitatea la realitate. Ba şi invers!!
Nu le corelăm între ele. Nici nu prea ştim ce vrem.
 
Fufe
Târfe
 
C.a.
Condiţia artistului
Lider de conştiinţă
Meşteşugarul emotiv-esteticului şi în viaţă, nu doar în artă
Instructorul eului trinitar pragmatist-idealist, empiric-metafizic
Artistul, mai mult decât creatorul de genere, este exponentul fiinţei
salvate, de salvat.
El oferă căi întru întregirea virtuală a entitîţii numită provizoriu om,
ulterior coenms? Ce mi-s? Hi!
Coenms – com-ens – entitatea dintre-peste materia oricare-toate
Arta ca iluminare totală?
Nu! E parte.
De tot-nimic arta ne şi desparte. Dar cu el-ea ne şi împarte.
Com-părţirea ne e dat a o rezolva.
Arta poetică – generică lecţie de stil literar.
Proclamaţie-tratat lumea juru-ne de pre-lucrat-agitat.
Clar-obscurul e faţa şi curul a toate-orice.
 
Blog
Sau privatul-public ori invers.
Este cât de autonom-privat şi cât de public-comun un blog?
Au site-urile alt regim?
Între autonomie şi relaţionalitate.
Jocul mereu deschis fie?!
Jocul ca liber arbitraritate.
Libertatea pe net prin blog pare de data asta totală.
Site-ul era etapă anterioară?
Este netul calea?
Dar adevărul ne face măcar...părul?
Până la viaţa...veşnică, de fapt real-virtuală, mai e cale-po-vară...
Devenirea ca între-dumnezeire.
Scara lui Iacob, devenirii doar...ciob?
Oglinda spartă, abia o – una – poartă?
Este dimensiunea rece calea întru comensiunea divin-uman-univer-
sală?             
Comensiune – dimensiune para-inter nondimensiune.
Trei ca una sunt căile.
Eul – entitatea orice, oricare fie ce dimensionare.
Alter-ego, celălalt eu – entitatea de jur, colateritate, alteritate...
Non-ego, dumnezeirea, comateria, materia atomică, cuantică, 
şamd., concret-abstractul universal...
Între-peste-sub stă salvarea!!!!
 
Cultura – supra-dimensiune spiritual-umană?
Blogul pare o cale de net-ă vulgarizare.
Netul de fel dă dreptul strâmb de exprimare şi oricărui tembel.
Subcultura prin blog întrece măsura? Care?
Frondismul netist să fie...suprematist?
Religiozitatea ca medievalism spiritual?
A fi religios azi e totuşi epidemic. De ce?
Nu ne iartă nici dumnezeirea dacă bigotizăm credinţa în peste-
natu-ral.
Supranatural şi natural? Le înţelegem oare corect?
Divinitate şi universalitate? De ce o confuză...virtualitate?
Omul este între natură-sistemicitate şi supranatură-asistemicitate.
Între universal şi divin.
Omul e cheia lor. De fapt cursorul. Care trage şi ridică storul!!!
Vom fi ca zeii şi mai presus decât ei.
Miticul bate religiosul. Virtualul şi realul îl cos...real-virtualul!!!
Păcală la mijloc cu acul!!! Vezi snoava.
Histrionicul Păcală continuumul spaţio-tempo-modal răscoală.
 
Bogăţia-sărăcia sau omenia-devenirea
Nu e misie mai hst-ideală şi paradoxală decât rescrierea eului, sal-
varea, dumnezeirea.
Binele şi răul, frumosul şi urâtul, dreptul şi nedreptul sunt feţe,
cape-te, libere şi derutante ale vieţii şi visării.
Numai medierea a orice cu toate prin noi din indefinire ne scoate.
Şi ne repune. Abia astfel just virtual. Anume.  
 
Demonetizare
Greva foamei
Protestul dorit de guvernaţi cu extindere la mase
Iar nu câte cineva de capul...burta lui-ei?
Înainte o încetare de lucru la nivel abdominal, ca să ne exprimăm
ra-tingnian, mai ales întro ţară esticomunistă, făcea ocolul lumii.
Azi, datorită democraţiei, aneantocraţiei! Globale, nici publicaţiile
cultu-rale nu prea mai eseizează acest cataclism principial, nu
strict indi-
vidual.
 
Brâncuşi
Statismul divin?
Sculptura este idealizarea virtualului, ca static-dinamic şi nu doar.
Nu doar a staticului, formei, spaţiului restrâns la materie.
Alchimizarea suprafeţei nu din origine, elementaritate, ci din
virtual-ancestralitate.
A spune că şlefuieşte lemnul până la netezimea borangicului e un
non
sens. Nu doar tehnic-fizic.
Ideea artistică de fel e de fuzionare la rece. De transgresare a
dimen
sionalului ca limitare şi de haos-anomie.
Demersul brâncuşian pare a coti spre isihastic, catarsis, chiar a se
împotmoli? Nu se mai vede confruntarea cu balaurul?
Sunt tot lumini, mai degrabă decât umbre ale creaţiei.
Multum in parvum. Dar mai ales tot-nimic în ceva. Desăvârşit.
 
Divide et impera
Just virtual sensul ar fi.
Respectă fractalitatea de sine-jur şi vei regla raportul vasal-
suveran şi partenerial laolaltă.
Ca să nu mai vorbim de raportul orice tot-nimic.
Acesta fiind de fapt esenţa!
Dacă anume rămânând ne putem plia-deplia pe-de pe continuumul
spaţio-tempo-modal până la rescrierea de peste sută la sută!
Par acestea formulări criptice. Dar sunt singurele etern valabile. A
se proba!
 
Herţa pârţa
Baba frondistă şi tineretul miştocar.
Aplauze prosteşti la replici sclifosit-băbeşti.
Cine se mai revoltă?
Una veche ce n-a pătimit nici după ureche?
Junii de az’, ce n-au în gură pune nici de un praz?
Liberala-vulgara opinie persoanală şi aplaudacia iuvenală şi chiar
venală.
Mai contează în acest cor... a capela nişte voci iar cu probleme, de
profesionişti intelectuali? Să zicem.
Hoţul strigă hoţii.
Mullera acuză de laşitate scriitorii români. Ea cea...cuminte cât a
fost aici. Şi nici apoi chiar brează, că bravă...
Ironică soarta... Unii mai mici ajung la mari onoruri şi glorie. Alţii,
mult mai pe merit, nu. Să nu cădem...blegi aparenţei axiolologe.
 
Dizidenţa între plus-minus infinit
Răspărul socio-politic şi coafura ideologică
Se poate protesta în multe feluri. De la cele mai simple
comentarii...
contra lor, până la greva foamei sau alte radicale.
Aşa zisa dizidenţă clasică, majoră a îmbrăcat aspecte deasemeni
dife
rite de la neamuri la altele, de la categorii, între semeni...
Nu putem compara mere cu pere. Nici ionatane cu parmene etc.
 
Edip-Electra
Complexul trinităţii
Filiaţie-paternitate – tot o alteritate.
Corect vorbim de regula de trei
Unu ca tot-toate-nimic – dumnezeirea, haosul, indeterminarea, abi-
salul, anomia, virtualitate...pură, pasivă, veşnicie activ-pasivă.
Doi – dihotomie, dialectică, creaţie şi distrugere – transformare,
modelare, cosmicitate, determinare.
Trei – logos, real-virtualitate, virtualitate activă, morfo-sintaxă
stm, para-continuitate, veşnicie reflexivă.
Omul oricât de determinat sexual, social, etic, etnic, raţional, şamd
este în mijlocul indefinirii, are toate de jur, nevoi şi libertăţi. Între
determinare şi indeterminare e reala sa lucrare. Iar nu într-una
anu-me.
 
Totul e la domnul şi de la domnul.
Logic şi ilogic rezultă că acesta e şi...nimicul.
Doar El a creat lumea din nimic.
Dar...de ce ar fi vrut, avut nevoie o supra-entitate să facă ceva?
Nu e o înjosire? Din plictis, cum sugerează biblia? Şi acela erau însă
mai mulţi!
În fapt nu putem vorbi despre un dumnezeu dacă îl considerăm
unul. Unde e doi?
Orice determinare implică un...rest.
Să se fi fisurat-creat dumnezeu spre a se asigura? Asta ar avea
sens.
Şi aşa a luat din Adam, din androgenitatea lui, spre a crea femeia.
Şi nu doar? Şi tot nu a realizat creaţia perfectă. A fost nevoie să-l
sa-crifice şi pe Iisus. Ca să nu mai vorbim de câte ori nu şi-a
pedepsit omenirea... Şi continuă.
Ce fel de atotputernicie mai e aceasta? Să nu mai fim copii!
Asemenea dumnezeu nu poate să existe. E cel mult vreun zeu,
vreun extraterestru cu enorme puteri. Dar nu mai mult.
Cum putem să credem atâtea aiuritoare poveşti, nu doar religioase,
mitice?
Am dat în mintea copiilor-moşilor iar?
Chit că şi ştiinţa ne spune nişte poveşti mult mai realiste!! Sic!
Adică...relativiste!
Dacă mit-religiile sunt poveşti, dacă arta este o iluzionare, sinceră
însă, dacă nici cunoaşterea nu ne împacă şi cu necunoaşterea
încă...
Nu înseamnă că totul nu este decât chiar iluzie, poveste, maya!!!
Că noi suntem propriul nostru basm!!!
Că scriem împreună cartea cărţilor. Şi că aceasta se cheamă
realita-te. Şi ea poate avea orice formă-funcţie-sens-nonsens!!!
A avea minte şi a ne pierde minţile ar fi tot acolo!!!
Adevărul suprem este că trebuie a ne pune cursor cosmos-logos-
haosului, a ne căpăta raţiunea virtuală. Spre a putea învinge atât
continuitatea spaţio-tempo-modală cât şi discontinuitatea
creaţional-genetico-material-abstractă!!
 
 
Alteritate
Adulter
Infidelitate
Lesbianism-homosexualitate
Incest
Androginitate
Inter-regnitate şi bio-sistem
Ego şi co-ego, dar şi non-ego.
Nu suntem doar oameni şi de gen, specie, rasă, naţie, familie,
comu-nitate, cuplu, şamd. 
Suntem un nod în ghemul materiei.
Legaţi strict la sine, mai larg de jur familie-neam-rasă-etc, şi la
infinit şi retur de atotmaterie.
Tot ce facem-simţim-gândim trebuie să mijlocească acest trinom.
Altfel vom tot devia pe coclauri.
 
Salvarea entităţi nu va fi ca şi co-entitate, alteritate şi nici ca
nonen-titate. Ci ca rentitate, entitatea care mediază firea cu
nefirea.
 
Complexul lui Edip-Electra
Edip omoară pe Laios, regele Thebei, tatăl său şi se căsătoreşte cu
Iocasta mama.
Neştiind că îi sunt părinţi. Plecase de la familia adoptivă.
Răzbunare-reglementare de soartă?
Când află adevărul se auto-pedepseşte scoţându-şi ochii.
Incestul, fie şi involuntar, ca etică justiţiară cumva?
Atunci aşa era.
Ca şi pedofilia! Asta conştientă? Nu chiar?
Dar asta nu spune că viitorul trebuie să fie închizător de cerc?
Să repunem în condiţie...orice condiţie.
Căci omul va fi ca zeii şi mai presus ca ei.
Ce-i drept nu şi mai presus de dumnezeu, care fiind şi nimicul, nu-l
putem dori, chit că e omogen cu totul!!
Nu vrem tot-nimic, e la mintea oricui, ci vrem să fim noi expresii
directe ale...lui!
Nu-l vom ucide iar pe dumnezeu, cum s-a temut filozoful, c-ar echi-
vala cu sinuciderea!
Suntem fii lui cei buni-virtuali.
Dar şi tatăl – maturii virtuali.
 
Complexele
Gelozia copilului de un sex faţă de părintele de sex în raport cu
celălalt. Edip-Electra
Oreste – Sfinxul ...
Fedra – v. Racine...
Jung introdus cpx Electra. Freud zis negativ, opus Edip.
Electra şi-a vânat fratele Oreste să se răzbune pe uciderea lui Aga-
memnon de către mama lor Clitemnestra...   
 
Gps
Gi pi es
Gipsi şi ies
Gypsy şi yes
 
Păpuşik pizdoşik
Poupetpussy
Poupsseyt
 
Abandon ist ism agiu  ptt vc
 
Un căţel de usturoi
O pisică de...ceapă
Un şoricel de caşcaval?
Cobai c-o-mbăiai cobră ai iabraş iepuraş
Cobra ia abraşă băiaşă – cobăiaşa
 
Verbum-bum
Web boom
 
Regula regulile
Ce cale a derutei!!??
truismul – calea bătută, mucegăită?
Dar ce bine face mucegaiul brânzei!...
 
Sop
Puterea
Nu la 2
Nu piramidală
La trei egală
Mai aproape mai departe
Democraţia ne desparte, autocraţia ne împarte...
 
Românca de top
Frumuseţe de România
Feminin de Balcani
Balcancan.ro
Bal-cancan-balcan
 
Verbumbum
Totul primfinal
Nu era clar?
Totu-i în ceaţă!
Nimic prea în clar, ne-în zadar!
De fapt orice e în clar-obscur.
Titirez fleşuind-contopind feţele firii şi nefirii...
 
Udrea uda ea vizitaţi ro ţara-n k vă feri? pe juma
 
Univ vc – babardeală
 
Ţine-o tare
Dă-i motoare
Fie ea oricât de mare
Ce plăcere că mă doare
Ce nesaţ că-mi ard picioare
 
 
Concurenţa? Infinită!
s-o re-de-in-finim!
 
Nimeni-oricine
Nu sau e mai tare
Ca tine-oricare
Noi adică toţi-niciunul
Alteritatea
E supa? Nu! – ciorba finală???

Capitalism – push la consumism

Socialism – brânci la calicism
Doi e dihotomie, dilemă, antagonie
Trei e dialectică, alternativă
Unde-s doi puterea e tot dezbinare.
Trebuie al treilea să lucreze la compensare.
Triumviratul roman era sau nu un exemplu?
 
 
Politica şi puterea.
Politica – cheia devenirii dpdv al socialului şi nu doar?
Politica e masca puterii!!
În spate stau corporaţiile, masonii, interlopii, oculţii, finanţele
Să trecem puterea în mâinile oamenilor. Cele trei clase mai
dintotdeauna – mari, mijlocii, mici.
Cele principale vârste – tineret, maturi, vârstnici.
Adică creştere-educaţie, creaţie-producţie, pensii-sănătate –
generic spus.
Să recalculăm economia la Terra. Între naţii şi continente. După
spe-cific, resurse, calificări.
Să vizăm serios explorarea ex-planetară.
Să reducem speculaţiile de orice fel la maxim.
Să punem finanţele la locul lor!
Să eliminăm bogăţia deşănţată şi sărăcia nesimţită!!
Să justiţiarizăm individul la nivelul personal.
Printr-o ideologie uman-personală!
Iar nu colectivist-individualistă!!!!
Toată lumea la treabă!
Viitorul nu ne mai întreabă!
Mileniul trei sau va fi real-virtualist sau va fi trapa spre neant!!
 
Manifestul omului de îndumnezeit
 
Suntem sămânţa divină ce luptă să iasă la lumină
Înghiţind genezic şi negura.
Suntem şi spatele şi gura.
Orice ne e...figura.
Doar noi conturul.
Şi miezul. În toate-ceva ne e crezul.
 
Lumea-viaţa-universul
Scrie-va-şi azi nou-clar versul
Insul semenul alege
Şi nonsensul îl culege
 
Crede şi nu cerceta
Aşteaptă şi vei vedea
 
Bănuie şi vei clătina
Îndrepta direcţiona
Găsi calea
Look and will be saved
Cercetează şi temporizează
Nu doar lucrează
Tot-nimic
Ţi-e demn amic
Dacă-ţi e şi inamic
 
Com ens
Let’s no comment
Bărbatul – rezervor de resurse hormo?  V. EBA
Femeia -
v. Cărtă – bărbatul e plin de hormoni, fie şi buni...
 
ce mai putem afla?
Nu putem sonda-exporta
Decât de sine-jur
 
Nosce te ipsum
Şi eşti totul!!!
 
Ştire-ţi coada şi botul
Şi vei fi orice-totul!
 
Omnia noscent
Ad infinitum crescent
Ptt
 
Logos via eternum
Logos reflexiv
Adevărul absolut
Minciuna relativ
 
Faleze
De nisip v film
De piatră
De griş gri  grizon eală
De monolit litiu monolitiu ptt vc
 
e. lovinescu
cultura e finalitatea tuturor societăţilor.
 
Vai de societăţile devenite snobist-culturaliste? Cumva tot histrio-
niste?
Societatea umană are o finalitate...deschisă.
Ins şi comunitate vor crea primar-final o bivalenţă cu rădăcina tot
în virtualitate.
Societatea e alteritate şi atât. Murim au ba cu ea de gât.
 
Nici noi nu suntem încă îngerul căzut şi reînălţat.
Avem şi de sine şi de nesine a ne fi...descălţat.
 
Alatheia. Greacă terminare.
Adevărul nu e uitare, fie şi cu ea ca alfa... betizare?
Adevărul e just-virtuala balansare. Sens-nonsens.
Orice alt e minciună, realativizare, determinare.
Ca şi cum... Totul ar fi sau nu.
Este pentru că se mărgineşte.
Rezistă întrucât co-există.
Dar nu poate veşnici strict. Boa constrict?
După cum şi determinarea e tot ne-absolută.
Şi indeterminarea e relativă.
Totul e o derivă.
Fie-ne-vom justa recidivă.
Creaţi ori increaţi, fie-ne-vom just-virtual re-des-încheiaţi.
De sine-jur. Plus minus în in-de-finit contur.
 
Aberaţia de dumnezeu.
Cred pentru că e absurd.
Nu e clar?
A crede şi a nu crede e acelaşi lucru. Absolut clar-neclar.
Numai dumnezeirea poate cuprinde firesc absurdul.
Omul va trebui să facă media. Între firesc şi absurd.
Altfel rămâne la nivel fiinţial şi sub suprafiinţă.
Ori e tot ori e nimic, fiind şi acesta!!
Nu-i alta fiesta!
Toate sunt la domnul şi de la domnul.
Dar ar putea fi el aparte?
Moise nu putea lăsa apele fără înapoi să le deşarte. Desparte şi
reîm-parte.
Între parte şi neparte nu ai moarte!!!
 
Aberaţia de separaţie
Este fiece, fiecare unic oricât de comun.
Fiind de la domnul.
Dar şi destul de neînsemnat şi faţă de sine, şi faţă de jur, şi faţă de
tot. Fiind...la domnul.
Rămâne a se salva. De-şi va conta.
Parese doar omul a, c-ar fi destinat. Indefinirea cu definirea a fi, a
avea de balansat.
 
Geniul şi normalul
Normalitatea e bluf pentru individualitate şi virtualitate.
Genialitatea e bluf pentru virtualitate.
Mediocritatea etalonalitate şi chiar tonalitate e.
Ideală e medialitatea!
A face face-dos e singurul prinos.
Între plus minus infinit.
Unde totul-orice e de anihilat-redefinit.
Geniul e pacoste.
Avantaj cel mult pentru viitor şi viitori.
Vedetismul ar mai renta. Geniu mai de mucava.
Cum ne putem împlini dacă tot de din părţi tindem a coti, ocoli, să-
ri?...
 
 
Ştient
Con-
Subcon-
Non-
Re- sau com-
Ştientul şi ştienţa
Entitatea cu raţiune?
Un fel de a spune.
Între raţional şi iraţional se întinde marele deşert prim-final care
e...
Linia infinirii, sau câmpia indefinirii.
Raţiunea e tot o formă a inter-determinării. Ca orice determinare.
E mereu calea sucită dintre două sau mai multe puncte între care
unul.
E morfo-sintaxa abstractă a determinării.
Pe lângă cea neuro-adn.
E un imago oglindă. Peste determinarea entitaţională şi intra-
entita-ţională.
Ego ca formă a subconştientului? Freud cu teoriile lui...
Ego e orice entitate. Mai mult sau mai puţin auto-determinată şi de
capacităţi abstracte.
Dar sunt legile naturale-fizice concrete? Ce aberaţie ar fi asta?
Nimic nu e strict abstract sau concret, raţional sau iraţional, real
sau virtual.
Despre ideal ce să mai vorbim...
Regiile lucrurilor sferei umane sunt mai multe.
Conştientul. Ca definire a capacităţii abstracte de înţelegere şi
condu-cere, acţiune.
Subconştientul. Capacitatea bio-umană, concretă şi abstractă, de
re-gie totală.
Inconştientul. Regia de avarie a fiinţei. Biologică şi cam atât?
Nonconştientul. Altă expresie a anomiei sau logosului luat separat
de haos. Nonaferent cosmogonicului.
Cosmogonicul implică logos. Peste ţărână suflare.
Reştientul sau comştientul. Expresia real-virtualului ca regie la
nivel entitaţional. Auto-determinarea de sine-jur, înglobând
nesinele până la cumpănire.
Unealtă sau organ?
Reştientul este osmotic entităţii. El modelează cursor-modulul în
ca-uză nu ca parte angrenată, ci din chiar plinul ei. Creier-mână
neieşind din stomac-total-sac? 
Să ieşim din tiparul vreunei ideale înfăţişări.
Suntem monştrii apocaliptici. Atotmorfofuncţionali! Para-infernali!
Altfel de-am fi, limitaţi peste poate mai departe ne-am...târâ!
Subconştientul este un automatism corelând şi bio-organic şi raţio-
nal-abstract-meditaţional.
În timpul somnului interferenţa conştientului nu pare agreată de...
subconştient. Tiparele acestuia nu sunt...mai largi? Iaca nu prea.
Imaginaţia onirică e cam searbădă.
Subconştientul are două feţe. Automatismele bio-instinctuale. Dar
şi socio-abituale. Şi regia automatizată a raţiunii, altfel oricât de
libere, largi, etc.
Subconştientul e conservatorismul fiinţei ca regie.
Raţiunea ca parte a conştientului ar fi, ar trebui să fie partea
progre-sist-cumpănitoare. Când nu se divizează (şi) ca iraţiune.
 
Ens
Entitate
Lucru sau şi lucrare?
Cosmo-sicizare?
Morfogenie
Sintaxo-ergonie
Lucruarea!!
Un sistem viu e o entitate
Ceva-cineva ca formă cu funcţii, acţionând-reflectând dar şi
pasivizând-temporizând...
Fiinţa şi fiinţarea. Concretă sau abstractă. Dar şi inter-intra-peste-
sub?
De fel considerăm fiinţele vii ca vieţuitoare reale şi imaginare, bio-
materiale.
Iar fiinţările ca entităţi raţional-imaginare, psiho-afective şi încă...
Diferite alte clasificări sunt detalii, cam pe de lături cumva?
Ratio entis sau entia rationis ca la Thoma de Achino de exemplu?
Ficta?
Se mai amestecă drept ens calităţi, proprietăţi, trăsături...
Unde ajunge-vom?
Entitatea nu e parte ci corp, întreg morfosintactic.
Entitatea e un sistem, lucru-lucrare entropică.
Să nu amestecăm de ex. mere cu seminţe, codiţă, etc?!
 
La viteze infinite
Finirile-s redobândite
Salvarea nu e însă accelerarea timpului doar.
Ci re-alocarea cursor a devenirii trinome spaţio-tempo-modală.
A ne rescrie intra non- şi dimensiune e unica misiune.
Salvarea e învăluirea în tot prin dezvelire din orice!!!
A ne poziţiona activ între plus-minus infinit rezolvă orice indefinit
şi mai ales al nostru definit.
Nu aiurea era situaţia cu maşina timpului care staţiona. Şi epocile
...deplasa. Daţi-mi un punct de sprijin Arhimede zicea. Şi Pământul
voi înturna.
Suntem oricum buricul universului. Depinde de fiecare cât va răsuci
întru reedificare!!
 
Condiţia
Umană, divină...
Şi inter... Zeii?!
Supra-omul...
Mitologia ne consideră cam egali cu supra-fiinţele şi chiar supra-
fiinţa.
Pe unde suntem de fapt?
O deviză celebră spune că vom fi ca zeii şi mai presus.
Entitatea de condiţie se poate salva?
Desigur! Dacă şi noncondiţia va...îngloba?!
Şi pe oricare alta, divină-universală, o poate acupla.
Prometeu de partea muritorilor s-a dat? Sau s-a cam dezis de zei-
fi-cat? Vezi şi organul vizat!
Condiţia şi-a trădat? Sau viza ceva mitic, acuplat?
Parteneriat mitic sau supunere religioasă?
Religiile păcătuiesc infinit prin sub-punerea umanului. Între divin-
uman-universal cum o dai tot omul se arată mai dihai!
Salvarea lui nu poate fi decât a celor trei
condiţionări...curs(ific)are!!
A se rescrie ca sineşi unealtă între lumea asta-oricare
şi...cealaltă!!!
 
Firile liniştite defulează jurnalistic.
Firile neliniştite in-fulează totul şi pe toţi?
Femeia e un vulcanic mereu şi prea activ şi prea pasiv??
Bărbatul e un izvor mereu ascuns-ivit spontan.
Plafonarea sexului la bărbat e lipsirea de celibat.
Plafonarea afecţiunii la femeie e măritişul.
Pasiunea nu agrează stabilitatea, legalitatea, normalitatea.
Cumpănirea poate însă scrie just şi pasiunea şi pasivitatea.
Reflexivitatea e un ce mijlocitor activ-pasivului.
Neutralitatea, adversitatea şi chiar re-activitatea se combat eficient
prin sine-jur act, parteneriat-rivalitate-neutralitate!
 
Ce e de făcut?
Cum procedăm?
Mai avem o ţară?
Acum sau niciodată?
Înaintea politicienilor e-rodaţi se ridică şi se re-ridică - frecămu-le
cea ridiche! – tot ei? Popularii şi cei ai României Mari? Ar reuşi
ceva, altceva? Cu atâţia rechini din părţi?
Nu cumva ne amăgim cu politica? Această perversă ideologie! Deja
perimată de fel. Ce e aia stânga-dreapta, liberalism-
conservatorism. De ce nu doar progresism?
Politica e o maya de doi bani!
Politica omului între haos şi univers, întru dumnezeire e singura i-
deologie justă!!! 
Ne lumineze duhul sfânt!
Economia şi finanţele au pervertit evoluţia însăşi. Nu doar bio-so-
cială.
Evoluţia în trup e deasemeni o necunoscută. Cea întru suflet-spirit
încă şi mai difuză ne este.
Evoluţia e parte a devenirii intra-globale, a sufletului mântuit.
Îndumnezeirea e cale dus-întors, între cosmos şi haos.
Reclădire între fiinţă şi nefiinţă.
Şi a nebiruirii priinţă.
 
Ultraparadox?
Jandarmul păzind poliţistul spionat de securist.
Statul-slalom? Sau ce îmbârligare?
Sindicatele jonglând partide sau şi autorităţi?
Ong şi opinie publică abia vociferând, mai va prizărite?
Pentru animale, ca să nu zicem ca manifestanţii ştim noi care şi
unde, se ridica vocea mai tare?
Lipsa unui lider sau a unor cauze, principii?
Unirea face puterea. Funcţia naşte corupţia. Banul e doar complice?
Catalizator?
Corupţia bate – vai – unirea?
Ce ne-ar mai întări?
Mersul vremii ne aţine sau ne abate calea?
 
Republica sau monarhia
Cui-unde aruncăm pisica?
Orice orânduire are păcatele ei.
Cea la zi oriunde mai brează nu poate fi.
Politica la capete e din păcate tot piramidală.
Poporul care conduce prin parlament şi restul autorităţilor?
Ce iluzie?
Cei de sus conduc. Invariabil pentru ei cam contra celorlalţi. Se mai
şi rotesc, mereu tot în cârdăşie. Dintotdeauna se ştie.
Fie sclavagism, feudalism, burghezie. Republică sau monarhie.
Populism sau autarhie.
Capitalism-socialism – tot o dilematică orânduire.
Puterea nu trebuie supusă ideologiilor pervers dihotomiste,
partinice, stânga-centru-dreapta, liberalism-conservatorism...
Ideologia e a interesului uman via divin-universal.
Puterile au fost de fel întotdeauna trei. Clasa de sus, de mijloc, de
jos.
Minciuna cu toţi care aleg câţiva să-i conducă respectă aiurea prin-
cipiul centralist. Fără susţinut revers.
Majoritatea ajunge aproape neputincioasă în a corecta în timp util o
alegere devenită improprie, neadecvată, periculoasă sieşi.
 
 
 
Damian Luz