03.01.

2023, 17:13 Macro

Reuman
Para
Divin şi
Universal
 
Imago, magia şi demagogia
Sau imademagogia - imaoedggia
Ne tot dăm de ceasul nefiinţei încercând atotputernicia fiinţei.
Când de fapt trebuie că-s una cu noi din ele!
Ce nu se înţelege? Unde-i lege e şi fără-lege. Nodul e de refă-
cut, nu de tăiat ori de desfăcut.
Nu vedem monstrul just din noi de prea multele fiinţe şi
lucruri din jur, cu noi inclusiv. Din ele toate pre sine ne vom
socoti şi scoate, reale şi imaginare. Afară din cale nefiind
fiecare.
Ce domeniu poate cuprinde cunoaşterea între generalizare şi
analiză, între concret şi abstract, fiinţă-fiinţare şi nefiinţă-ne-
fiinţare? Filozofia, mit-religia, ştiinţele umanistice şi exacte-
reale? Logica, etimologia, gramatica? Inventica, kabbala,
orice esoterică sau exoterică a cunoaşterii aflare?
Dar simţirea, gândirea, făptuirea nu sunt laolaltă facere-
acţiu-ne-reacţiune şi des-facere-reflecţiune-cunoaştere?  
De la bălmăjirea dilematic-dialectic se trag toate devierile
noastre. Mergem împleticiţi. Bine că totuşi înaintăm? Dar cu
ce consecinţe!
Am avut de la început semnele. Îndemnele să nu fi fost de a-
juns? Dracul insuficient…uns? Sfinţii precar în deşert luaţi?
Dar începutul şi capătul ne aparţin. Orice luăm vom înapoia
sau ne va…decupla. Ce nu ne omoară ne taie iară!!! Să re-
facem no- dul, nouă-ne fiindu-ne…plodul! Nu atotghemul e
blestemul! Ci cursorul sărit de pe şină, cu ambele-oricâte feţe
de nu se com-îmbină!!
Paradoxul nu sfiidează ci logodeşte logica. Silogismul e moe-
biusiană…vană. Cornul abundenţei, abisalul, e negru, oglindă
luminii… albe, viaţa veşnică!
Să nu fi fost filozofia aptă a edifica sistemul adecvat al
sintezei cunoaşterii? Să fi fost ea mereu deturnată-derutată
de calea dublă a ştiinţelor naturale şi umane? Ba şi spirituale,
deşi aces-tea vin mai pe partea umanului?
Reducţie şi-sau donaţie, creaţie şi evoluţie… Ce ne tot
învârtim în jurul cozii?
Creaţia e evoluţia! Ne vom salva, vom deveni când atotnimic-
jurul ne vom covrigi!
Dăruire şi revenire. Voinicul şi balaurul ţin cununa şi laurul.
Coroana de lauri sau de lauri-spini? Râzi şi suspini.

file:///C:/Users/dan/Desktop/reuman.htm 1/6
03.01.2023, 17:13 Macro

Apar(t)iţie şi înrefragimentare!! Fragmentare-înregimentare.

Iată soluţia cea mare. Poluţia care va…spăla poluarea!
Creaţia spontan-elaborată artistico-mecanic dejucată!
Un Dali e de pus faţă de orice Einstein mai sus??
Un Cervantes decât Morus? N-ar fi pe acelaşi fus?
Alter-ego-ul nu trebuie privit doar ca o dedublare. Nu e un
altul şi personal strict. E faţa din jur-tot-nimic!! E partea
virtuală ce ar aduna-împărţi toate şi nimic nouă-ne!
Ideea fantezistă din Golden compass cu eul-conştiinţă-
animăluţ personalizat e o simplă altă variantă de concretizare
oarecare. Greşită, deviată. Dar pentru firea umană încă mai
specifică de- cât o îmbinare între fiinţă şi nefiinţă, mde!
 
Dumnezeu e garanţia echilibrului între real şi ireal, via ideal!!
Dacă n-ar exista, ar trebui inventat! Dacă există trebuie şi ne-
gat, combătut! Aşa cum Iisus l-a dojenit pe Tatăl pe cruce, fie
şi indirect cu vorbele psalmului, şi cum el se va lupta cu
Anticris-tul, aşa şi omul se va salva şi de sine, rescriindu-ne
în indefini-me!!
Nu putem gândi şi acţiona dacă la dimensional ne vom limita.
Luând în calcul şi nondimensiunea vom calibra mereu dat pe
indat. Audiatur et altra pars. La orice-nimic să ţinem cap com-
pas.
 
Imitaţie sau identificare
trecere dinspre oricare la re-sine lucrare
Simpla imitaţie nu e chiar-doar primitivitate în receptare-
comu-nicare. E o primă fază. Să ne umplem de alt- şi ne-alt,
spre a ne apleca spre sine nu doar din…înalt!!
Devenirea e o lucrare între orice sine şi nesine la sine iar.
 
Rugăciunea
Simpla rugare e şi de sine o derobare, nu doar de divina
inclusă ţie lucrare, ca şi generală co-identificare cu orice altă
real-irea-lă stare.
Simpla meditare la supranatural, ca şi la orice despre real-
ireal e deja o re-alocare şi în divin, nu doar în toate-nimic ce
sunt, au fost sau de-vin.
Dumnezeirea e comunicarea a toate în tot până la
neidentifica-re. Viaţa şi moartea - unicartea!
Comuniunea cu divinitatea nu e alipire ori supunere cât parte
a drumului reindentificării cu sine, rescrierea îndetotnimic
prin noi iar.
Să nu bălmăjim vorbe seci-reci spre o nefiinţă-nefiinţare, cum
e de fapt supranaturalul! Să nu ne rugăm ca şi cum am cere-

file:///C:/Users/dan/Desktop/reuman.htm 2/6
03.01.2023, 17:13 Macro

cerşi. Ci şi spre a dărui şi a ne dărui, ba chiar şi spre a ignora

ce am mai dori la nesfârşit!! Abia atunci ruga va fi şi cerere şi
o-fertă şi neutralitate!
Că ea mai mult spre a ţi se da mai mult bate să nu (ne) fie o
fatalitate!
Să nu trăim mai mult trupeşte, extravertit ca la tinereţe şi în
copilărie. Ori mai mult afectiv-spiritual ca la maturitate şi se-
nectute, introvertit. Să avem vârsta vârstelor, ne-vârsta.
 
Nu e vorba a face un compromis cu supra-sub natura întru a
salva şi nouă-ne natura. Ci de a îmbina orice-nicio natură.
Divin şi universal sunt totuşi laterale uman! Sau şi nefiind,
omul tre- buie a şi le asimila, metaboliza, metafiziciza!!
Metafizicare – abordarea metafizicii ca mategenie!
Mategenie – materia ca una, abstract-concretă, real-ireală.
Atomică, afectivă,spirituală…
 
Religia instituţionalizează, socializează credinţa în
supranatură.
Aceasta nu e superioară cât egalizatoare! Ea e toate ca una,
ni-mic! Uman şi universal se conţin în supra-subnatural.
Niciuna nu poate exista-rezista fără cealaltă. Deci nu avem de
ce să le punem pe vreo scară. Ci pe un singur podium.
Miturile şi religiile primitive comunizau divin cu uman şi
universal, mai ales legând divin de universal, virtual-concret!
Religiile teist-monoteiste ierarhizează mai mult, disecă iar
trinitatea implicită a comateriei, forţând devenirea pe latură
abstractă, ignorând virtualul, omnipotenţa şi omnivolitivul şi
în concret. Delimitând sacrul de profan într-o încercare nu de
îm- păcare ci de ierarhizare. Falsare!
Filozofiile (ateiste), ştiinţele reale, secte religioase chiar, con-
freerii secrete au ba îşi arogă o spiritualitate a virtualului. O
altă fragmentare a comateriei. Entropia pe orice latură ne
joa- că feste, aste este!
Abia rentropia şi în gândire şi în credinţă, şi în putinţă şi în
do-rinţă ne va fi cu just-virtuală trebuinţă şi folosinţă!
Rentropica fire şi din nefire concret-virtualul aţine.
Rentropia e tratarea comateriei între sens şi nonsens, un just
consens, nici ideal nici real…
De fapt credinţele spirituale nu au realizat exprimarea just
virtuală. O religie a religiilor, unică există, dar fragmentată în
toate domeniile până la urmă! Adică o cunoaştere raliată şi
necunoaşterii, dar nemărturisită, altfel implicită.
Religia spre a fi completă şi unică trebuie să fie şi anti-sine!

file:///C:/Users/dan/Desktop/reuman.htm 3/6
03.01.2023, 17:13 Macro

Să nu idealizăm absolutul spiritual mai mult decât atât. Mit-

religia e relativă-difuză. Cum şi ştiinţele sunt absolute-clare
precât sunt în stare.     
Adevărul e în noi. Şi calea şi salvarea, veşnicia ca virtualitate
plin-activă.
Pasiv-mortal-abisal şi reflexiv-abstract-artificial sunt
colaterale cu activ-reactiv-vital-genezic.
Creştinismul pune omul cam egal între fiinţare şi atotfiinţă.
Budismul îl cam depersonalizează. Alte credinţe îl tot angre-
nează, vasalizează altor forţe divin-universale. Corect şi just
e să ne situăm între-peste toate-nimic!! Re-sine!
Socialitatea religiei a fost pregnantă în vestul terrian, dat
fiind şi avansarea spre burghezie şi capitalism, implicit un
spor de individualism. În est feudalismul evolutiv şi generic
au ţinut mai aparte credinţele de convulsii şi revoluţii
spiritual-institu-ţionale. Comunitarismul religios a fost mai
presus. Individua-lismul a fost redus-inclus.
 
Masculin-feminin
Femeia între iubită şi mamă pentru bărbat
Între co-parte, reîntregitoare şi întregul născător. Venim tot
pe acolo, nu? La rândul său şi bărbatul e creator-întregitor,
nu doar re-productor. Cum nici femeia doar generator-ductor.
Mişcarea e una. Du-te-vino-mi-ne!      
Sexualitatea nu asigură doar reproducerea, ci şi re-creaţia de
sine prin colateritate. Funcţia care şi modelează, nu doar în-
treţine forma-organul.
Unirea ca prerogativă a uitării, lepădării. Reducem întru a in-
duce. Fuga către formă din evitarea alunecării în neformă e
im- bold. Nu doar ca modelare continuă, alternativ-evolutivă.
Forma de conjunctură nu e hibriditate, ci complementaritate
implicită. Suntem şi sumă indefinită a toate-nimic. Dar lucrăm
întru delimitare în virtual, între sine, co-sine şi ne-sine un re-
sine just total.
Bărbatul e întreg ca şi creator iniţiator. Şi parte ca generator
genezic. Femeia e parte ca partener genezic, şi întreg-itor!
Femeia e haosul, cosmosul nediferenţiat, de corectat creator
de logos-bărbat. Penetrator-el şi complementor-ea. Tot părţi.
Cos-mosul e viaţa, vieţuire, întregire. Bărbatul ar fi lucrul-
iniţiere care prin lucrare-generare, femeia, duc la re-
integrare.
Relaţia filogenia repetă ontogenia e corectă virtual doar prin
împlinirea la nivel individual. Între specii, categorii e natură-
mecanicitate.   

file:///C:/Users/dan/Desktop/reuman.htm 4/6
03.01.2023, 17:13 Macro

Eul se desăvârşeşte când creaţia per total tot de la sine o pri-

meşte. Nu din afară ori dinăuntru, doar! Adaptare,
metabolism. Ci total-just-virtual de sine-jur creaţionism!!!
Aici e cheia!
Bărbatul desface spre a creea, reface. Dă partea ca propunere
de întreg. Femeia re-aduce, leagă părţi spre a re-face întreg.
Ambii aţin ne-forma spre a naşte forma. Taie şi lipesc, fisio-
nează şi fuzionează. Din părţi spre re-întregire.   
 
Nu-i baiul a trăi în infinitezimal, ideal sau real. Ci a nu-ţi asi-
gura un echilibru între medial, maximal, minimal existenţial.
Orice e cu rost de se leagă la tine de pupă şi de…rost.
 
Spiritul pare condus mai mult de idealitate şi imaginar. Decât
trupul-materia şi sufletul-afectivitatea. Acestea antrenate
ma-joritar parcă mai mult de real-necasar-complementar.
Entro- pia vasalizează concretul, dar şi artificialul ca atare.
Nu şi cel net aplicat spiritului?!
Dar mintea zburdă şi prin întunecimile de iad şi purgatoriu,
nu doar pe câmpiile elizee, parnasiene.
Abisalul, anarhicul, anomia nu sunt în plus comateriei.
Umanul readuce virtualul acestora în balanţă cu logosul şi
cosmosul. Creaţie pro-contra distrucţie.
Credinţele vest-terriene ar ţine de paternalism anume, dacă
nu strict. Cele estice de un maternalism nestrict, difuz. E
aceeaşi sfială, dacă nu bâjbâială în a înţelege şi afirma natura
a-parţia- lă a divinului. Dumnezeirea nu e divizibilă ca atare,
e non-, pa-ra-sex, sau orice-niciun sex. Noi înşine ne vom re-
căpăta an-droginitatea. Şi nu doar, ci şi orice-anume bio-
morfie, pluri-sin- tactică, poli-organicitate şi multi-
funcţionalitae genezică, exis- tenţială, afectiv-spirituală,
şamd!!
Principiul masculin oferă datul-rodul incipient co-datului,
prin-cipiului feminin, rodul partenerial, şi împreună creează
nou-da-tul, rodul împlinit. E logos intruziv de haos.
Principiul feminin preia şi re-întregeşte. Împreună parează
astfel indatul, anomia şi amorful. E haos extruziv de cosmos.
Masculul sparge haosul cu oferta logosului, femininul
lipeşte,   completează cosmosul împreună astfel cerut şi
realizat.
Repetiţia şi ciclitatea sunt necesare devenirii. Nu ca
permanen-tizare. Ca parte a modelării…de jur. Excelsior ad
inferos idem!
Să urcăm şi-n profunzime!

file:///C:/Users/dan/Desktop/reuman.htm 5/6
03.01.2023, 17:13 Macro

Bisarea relativă nu e doar de varianţe sugativă. Mediază

asimi- larea, prelucrarea, şlefuirea noului, just integratoare
de vechi.
Întregul reprodus dar în context nou introdus poate fi cumva
bivalent, făţarnic.
Sămânţa-smântână sau penetranţa şi esenţa. Ciuperca şi me-
diul.
Uitarea e tot formă a ignorării, negării. De ce să uităm? Să nu
suferim în continuare? Ar fi ideea justă. Dar amintirea nu
trebu
ie să fie reproducere a părţii dureroase din lucruri, trăiri.  Şi
nici a celei fericite expres. Putem discerne mai lesne după. Cu
bune şi rele şi neutre. După cum şi a prevedea e mai uşor şi
cu spor cu o experienţă în urmă.
Putem şterge pagina, dar nu va veni şi apoi paragina? Las’ a o
ţine destul de vie, şi alte culori fertil să ne re(în)vie, îmbie!
 
 
 
 
 Damian Luz  

file:///C:/Users/dan/Desktop/reuman.htm 6/6