Apriliană
 
 
 
Arhontropia şi modelul ideal, just-virtual
Omul e dedat entropiei. Sclav de eliberat. Dar şi reintegrat.
Omul e între dat şi indat ca orice entitate.
Dar având au ba libertate. Nu anomică ori strict numeral-
nomi-nală.     
Spre a se salva nu e suficient pe nonentitate a se baza. Cum
nici pe condiţie. Orice aşa ceva e întru perdiţie.
Omul, sau entitatea ce se vrea repusă de sine între nimic şi
orice-oricine, trebuie să fie într-o devenire meta-mate-genică.
Între naştere-evoluţie şi renaştere-recreaţiune.
Logos para haos recte cosmos.
Creaţia e produsul dezordinii cu ordinea, funcţiilor-energiilor
cu masa-forma, modelului cu transformările.
Un cursor între nivelele materiei concret-abstracte, obiectual-
subiectuale.
El e zarul aruncat pe tabla determinării. Ridicat – sic! – va
arăta
numele-număr. Adică jocul şi locul, victoria şi înfrângerea
lao-laltă. Dar nu (lăsată) în baltă! Hi!
       
inconstituenţa sau nonconstituenţa
comateria – substanţă şi energie în deplină sinergie
mulţime infinită? Tot o relativitate!
Orice definire e de fel mărginire.
Şi se declină entropiei.
Riscurile delimitării sunt întotdeauna mai mari decât cele ale
armonizării, îmbinării.
Delimitarea, definirea împlică dialogul, adică disjungerea în
logos!!!
Comdefinirea accede armoniei virtuale, logosului în dialog cu
haosul întru cosmicizare!
Definirea atacă implicit, fie şi cât de depărtat, indefinirea!
A delimita e a aluneca în haos. Oricât de creativ-re-formativ.
A coompera (circum-opera) e a definir de jur, a virtualiza
just.
 
Arta
Mijloacele ca extreme, extremităţi, extremizări
Curentele, stilurile, şcolile par excepţii de fel.
Forma lor le scoate parcă din matca istoriei. Ca fond aceasta?
Realism, cubism, modernism...şamd la infinit?
Nu vorbim despre acelaşi lucru?
Arta mediază şi ea tot cu toate-nimic. Ca orice domeniu. Ca
orice entitate. Transfigurarea îi este apanajul. După cum
spor-tului recordul. Ştiinţei veridicul teoretic. Medicinii
lecuirea. Etc.
Religiei dialogul cu nefiinţa.
Dar ce simplu e! Atunci a desluşi esenţa!
Cheia e medierea în sine-jurul nostru a imanenţei cu
transcen-dalul!!
Real şi ireal-imaginar fac ideal just-virtual!
Emotiv-esteticul e nodul artei. Gordian. De netăiat, decât
sine-lui, receptorului? Şi de relegat eului său.
Hiperbolizarea cotidianului se aţine artisticului, deşi nu
musai.
Arta este şocul eului de sine însuşi, răzvrătirea sa. Întru rear-
monizarea sa. Şi celelalte, dar mai altfel.
 
Cinematografism
Adresabilitatea peliculei a propulsat-o mediei. Secolul 20,
mile-niul 2. Televiziunea e încă vedetă în media mileniului 3.
Dar îi fac acerbă concurenţă netul şi mobilul.
Expresivitatea faptului de trăire o imprimă inegalabil filmul.
Aproape ignorând stilul, exprimarea ca fapt specific artistic.
Între liricizare, melancolizare şi dramatizare, problematizare.
Filmul e un alt rezoneur, o voce – sic, o conştiinţă, un expo-
nent. Oglindirea activă a eului trăitor, implicat-suferitor nu
doar.
Stil şi manierism
Stilul implică manierismul
A forma e şi a formaliza volens-nolens.
Valenţele triple-cvadruple din film
Autor-scenarist plus regizor plus actori plus restul echipei.
Vizibilitatea expresă a actorului în film nu suplineşte restul
cali- tativ. Cel mult o deplineşte.
A deplini – a umple suficient colateralul unui întreg cu partea
de plin a unei-unor...părţi!
Actorul între persoană şi personaj, just mixt colaj?!
Vedeta ca personaj...cam de carton! Colaj precar! Lipsind
creativul persoanei!
Ceea ce actorii, nu doar de film, reuşeau în mileniul trecut a
face ca vedete ale calităţii maxime, este invers azi cu
vedetele media! Ale anti-calităţii! Sau ale calităţii minime şi
nici aia?!
 
Cinegenia
Cinefilia
Pasiune şi luciditate
Singurele coordonate
Eului echilibru şi rampă
Între o sfioasă şi o vampă
De dragoste, artă sau şi viaţă
 
Dacă pasiune nu e, în van luciditate!
 
Lust for love – Iggy Pop vezi melodia
A dori dragostea, nu doar senzual.
 
Iubirea cea mare e redefinita lucrare
Ce ne poate aduce pe a desăvârşirii cale! 
      
Prostul probleme n-are
Că le dă la fiecare
 
Mai vesel la necaz cu prostul
Decât la bine cu pedant-doct-anostul
 
Pentru prost cel din oglindă o fi vreo loază de deştept?
 
Prostul de subaltern nevoie n-are
E ca şi cum şi-ar pune singur lumânare
De şef şi mai puţin
Că doar n-o pune în pâine vin?
 
Prostul pus în lumină
Parcă nu mai transpiră?
 
În anonimat
Orice prost e…luminat
 
Înţelepciunea proştilor
Pe deştepţi îi cam…sleieşte
 
Prostul când se vrea deştept doar face cu ochiul
 
Prostul nebăgat în seamă
Fierbe în propria-i zeamă
 
Prostul că nu te cunoaşte se face
De teamă să…nu-l recunoşti
 
A ieşi în faţă
Unora le e mai la-ndemână dosul!
 
Celebritatea
Exală celeritatea!
Cerebralitatea
Exaltă deceleritatea?
 
Argintul sufletesc şi platina spiritualului fac mai mult decât
aurul bunurilor celorlalte
 
A fi calm la modul pasiv nu e nici creator nici comformativ.
Comformativ – armonizare entropică. Închisă. Netransfigura-
tivă.
 
Orice are dimensiune numai în co-determinare cu alt orice.
 
Sacrificiu
De care? Până unde?
Tot şi ce nu facem-vrem-trăim e sacrificiu.
A exista e pierdere. În virtual drumul ne e fatal.
Până nu e întru răscruce reformnal.
Reformnal – complinind formă şi fond.
 
Specialistul
Cel care ştie din ce în ce mai multe despre din ce în ce mai
puţin? Vezi gluma.
Încrezutul dogmatizează cunoşterea, poate şi practica.
Cercetătorul ţine mereu zarea aproape. Are lucrative dileme.
 
Sunt de pensionat
Filmele secolului 20, mileniul doi?
Atunci era filmul film. Feerie şi dezbatere. Formă şi fond.
Idee şi recreaţie.
Azi numai expiaţie şi compilaţie?
Socialul şi individualul au cam ieşit din inefabila combinaţie.
Ce asigura peliculei a calităţii implicit-explicită ecuaţie.
Fie şi de cantitativ oricâtă derivaţie.
Mustind de metafore şi trăiri existenţiale.
Filmele anilor 20-80! Cu nimic nu le mai întreci!
În ciuda oricăror ideologii şi comandamente, comerciale în
vest sau politice în est.
Trancentale prin definiţie. Cu imanentul într-o sublimă…
condi-ţie.
Valorile perene ţin artelor solide plutinde carene
Să nu înlocuim decadenţa socialistă în artă cu cea capitalistă.
Tranziţia e bluf. Competiţia valorii sfidează părţile. Arde
etapele.
 
Trăim
Pentru că ne putem…
Trezi din când în când!!!
Avem o revelaţie, o idee, o emoţie, un fior!
O metaforă ne scoate din a imanenţei amforă!
Paria sau parţiali?
Altfel totali. Nu doar ca excelsior condiţionari.
Murim pentru că suntem depăşiţi de un mandat al
complexităţii atât de relative!
De ne-am putea rula comateriei în toate-oricare ale ei, rămâ-
nându-ne zis sine-grei, auto-ego-fecundanţi, am redeveni
indefinirii şi reali-eterni percutanţi!!!
Zigotul sau pişcotul? Ete botul sau cotul! Simţirea şi lucrarea 
sunt indefinirii re-implementarea!!
Ciclitate? Vax! Numai o anumită elasticitate, în entropie
simplă validiate. Nodul deschis, iată singurul….compromis,
corn (al a- bundenţei) promis!
Tărâmul etern pe val îl aştern!
Unu-doi-înapoi lasă locul pentru noi?
Nu, ci unu-trei-doi mereu eu-noi!
Indat şi dat fac re-dat!
Trăirea trianglică – spirit-suflet-bio-materie
 
 
 
 
Damian Luz