O embolie este o arteră blocată cauzată de un corp străin, cum ar fi un cheag de sânge

sau o bulă de aer. Țesuturile și organele corpului au nevoie de oxigen, care este
transportat în jurul corpului în fluxul sanguin. Dacă alimentarea cu sânge a unui organ
major - cum ar fi creierul, inima sau plămânii - este blocată, organul își va pierde o
parte sau întreaga funcție.
2 dintre cele mai grave afecțiuni cauzate de o embolie sunt:
1.accident vascular cerebral – unde alimentarea cu sânge a creierului este întreruptă
2.embolie pulmonară – în cazul în care un corp străin blochează artera care transportă
sângele de la inimă la plămâni (artera pulmonară)
SIMPTOME
Simptomele unei embolie depind de tipul particular de embolie implicat.
Principalele simptome ale unui accident vascular cerebral sunt căderea feței,
slăbiciune sau amorțeală la un braț și vorbire neclară sau incapacitatea de a vorbi sau
de a înțelege ceea ce se spune.
Dacă aveți o embolie pulmonară, veți avea o durere în piept ascuțită sau înjunghiată,
care începe brusc sau apare treptat. Respirația scurtă, tusea cu sânge și senzația de
leșin sau amețeală sau leșinarea sunt, de asemenea, simptome comune.
Tromboza venoasă profundă (TVP) este un cheag de sânge în venele profunde ale
piciorului. Este una dintre principalele cauze ale emboliilor pulmonare.
TVP uneori nu provoacă niciun simptom. Cu toate acestea, simptomele pot include:
 durere, umflare și sensibilitate la unul dintre picioare (de obicei gambei)
 o durere puternică în zona afectată
 piele caldă în zona cheagului
 piele roșie, în special în partea din spate a piciorului, sub genunchi
Este posibil să aveți o TVP care sa dezvoltat într-o embolie pulmonară.
Scafandrii trebuie întotdeauna monitorizați cu atenție de către colegii și
supraveghetorii lor, astfel încât orice embolie gazoasă sau gazoasă să poată fi
identificată și tratată imediat. Citiți despre semnele de avertizare ale unei embolii
gazoase.
Cauze
Un corp străin este orice obiect sau substanță care nu ar trebui să fie în sângele tău.
Corpii străini care provoacă embolii sunt cunoscuți sub denumirea de embolii - o
singură embolă se numește embolă.
Unele cauze comune ale unei embolii sunt prezentate mai jos:
 Cheaguri de sânge
 Sângele conține agenți naturali de coagulare care vă ajută să preveniți sângerarea
excesivă atunci când vă tăiați.
 Anumite afecțiuni de sănătate – cum ar fi obezitatea, bolile de inimă, cancerul și
sarcina – pot provoca formarea de cheaguri de sânge în vene, chiar și acolo unde
nu există sângerare.
 Un cheag poate călători în fluxul sanguin înainte de a se bloca și de a începe să
blocheze fluxul de sânge către un organ sau un membru.

Grasime O fractură a unui os lung, cum ar fi un os al coapsei, poate duce la eliberarea

particulelor de grăsime din os în fluxul sanguin. Particulele de grăsime se pot dezvolta
uneori în urma arsurilor severe sau ca o complicație a unei intervenții chirurgicale
osoase.
Aer Emboliile pot apărea și dacă bulele de aer sau alte gaze intră în sânge. Emboliile
aeriene sunt o preocupare specială pentru scafandrii. Dacă un scafandru înoată la
suprafață prea repede, schimbarea presiunii poate duce la formarea de bule de azot în
fluxul sanguin și să rămână prinse într-un vas de sânge. Acest blocaj poate provoca
boală de decompresie, care este adesea denumită „coduri”.
Colesterolul La persoanele cu ateroscleroză severă (artere îngustate cauzate de
acumularea de colesterol), bucăți mici de colesterol se pot rupe uneori de pe partea
laterală a unui vas de sânge, ducând la o embolie.
Lichid amniotic În cazuri rare, lichidul amniotic – care înconjoară și protejează
copilul în uter – se poate scurge în vasele de sânge ale mamei în timpul travaliului,
provocând un blocaj. Acest lucru poate duce la probleme de respirație, o scădere a
tensiunii arteriale și pierderea conștienței.
Factori de risc
 sunteți supraponderali sau obezi (au un indice de masă corporală (IMC) de 30 sau
mai mult)
 sunt insarcinate
 au 60 de ani sau peste
 fumatul
 au boli de inima
 sunt imobili pentru perioade lungi de timp
Tratarea emboliilor depinde de:
 ce a cauzat blocajul
 dimensiunea blocajului
 unde blocajul este în corp
O procedură chirurgicală numită embolectomie este uneori efectuată pentru a
îndepărta o obstrucție. În timpul operației, chirurgul face o tăietură în artera afectată,
astfel încât corpul străin care provoacă blocajul să poată fi aspirat printr-un proces
cunoscut sub numele de aspirație.
Medicamentele pot fi utilizate pentru a dizolva emboliile (tromboliza) cauzate de
cheaguri de sânge. Medicamentele anticoagulante, cum ar fi warfarina, heparina și
aspirina în doză mică, pot ajuta să facă sângele mai puțin lipicios și să împiedice
formarea altor cheaguri.
Emboliile cauzate de bule de aer sunt de obicei tratate într-o cameră hiperbară.
Presiunea aerului din interiorul camerei este mai mare decât presiunea normală a
aerului din exterior, ceea ce ajută la reducerea dimensiunii bulelor de aer din interiorul
corpului scafandrului.
Prevenirea emboliilor
Nu este întotdeauna posibil să preveniți emboliile, dar există lucruri pe care le puteți
face pentru a vă reduce semnificativ riscul. De exemplu, puteți:
 consumați o dietă sănătoasă - săracă în grăsimi, bogată în fibre, inclusiv cereale
integrale și multe fructe și legume (cel puțin 5 porții pe zi)
 limitați cantitatea de sare din dieta dumneavoastră la cel mult 6 g (0,2 oz sau 1
linguriță) pe zi
 pierde in greutate daca esti supraponderal sau obez, folosind o combinatie de
exercitii fizice regulate si o dieta controlata cu calorii
 nu mai fumați, dacă fumați
 exercițiu pentru cel puțin 150 de minute pe săptămână
Boala arterială periferică ( BAP) – Arteriopatia obliterantă periferică a
membrelor inferioare – Ateroscleroza membrelor inferioare

Cum se manifestă boala și cine este mai predispus să fie afectat?

Mâinile sau picioarele mai reci decât de obicei

Dureri apărute în timpul mersului care va determina să va opriți (distanța

parcursă scade treptat, pe măsură ce boala progresează)

Dureri ale picioarelor în repaus

Crampe musculare la efort de câteva sute de metri

Dureri musculare la nivelul gambelor

Răni la mâini sau picioare care nu se vindecă în 3 săptămâni

Persoanele cu colesterol și trigliceride crescute

Persoanele cu Diabet Zaharat, Boli cardiace, Hipertensiune arterială, Boală

renală cronică

Persoanele fumătoare

Ce este și de ce apare?

Boala arterială periferică cunoscută ca arteriopatia obliteranta periferică este o

afecțiune comună, dar gravă, care afectează aproape 1 din 6 persoanele de peste
60 de ani. Boala a sistemului circulator în care arterele sunt stenotice (îngustate)
sau obstruate(înfundate), fapt ce determină reducerea fluxului sanguin la
extremități cu apariția ischemiei periferice prin lipsa de oxigen a țesuturilor.

Boala cardiacă ischemică (angina pectorală, hipertensiunea arterială și boala

cerebrovasculară sunt principalele cauze ale decesului în rândul persoanelor cu
boli cardiovasculare și sunt, de asemenea, printre principalele cauze ale
dizabilității ale persoanelor de peste 60 de ani. Boala arterială periferică este mai
puțin frecventă decât boala cardiacă, dar mult mai frecventă decât accidentul
vascular cerebral ischemic.
Ateroscleroza este principala cauză a ischemiei la nivelul membrelor inferioare
la marea majoritate a pacienților care suferă de aceasta (95%). Ateromatoza
este o boală sistemică în care sunt afectate arterele: aorta și ramurile periferice
acesteia: arterele inimii, carotidele, arterele renale, mezenterice, iliace, ale
membrelor superioare și inferioare. Este caracterizată prin depuneri lente sub
forma unor plăci denumite ateroame (formate din lipide, celule musculare
netede , macrofage și țesut fibros), ce determină pierderea elasticității peretelui
arterial, îngustarea progresivă a lumenului arterial-stenoza, ce va duce într-un
final la blocarea lumenului arterial și necroză țesuturilor. Deși plăcile
ateromatoase sunt compensate inițial de lărgirea arterelor, în cele din urmă apar
rupturi la nivelul plăcilor care pot determina tromboză locale sau embolie în
distalitate. Dacă procesul lărgirii arterelor este excesiv, poate rezultă un
anevrism.

O formă particulară de afectare arterială a arterelor mici, care nu are ca și

cauza ateroscleroza , este trombangeita obliterantă(boala Buerger, care
apare în special la persoanele tinere, fumătoare
(bărbații sunt afectați mai frecvent).

Alte cauze sun inflamații nespecifice ale peretelui arterial ce determină vasculită,
cum ar fi boală Takayasu și Horton (arterită temporală), se pot prezența clinic
cu dureri claudicante la membrele inferioare. Cauze mai rare sunt:
entrapmentul (compresia) arterei poplitee, degenerarea chistică a mediei
arteriale, displazia fibromusculară sau arterita specifică (salmonella, lues).

Afectarea arterială la diferite niveluri poate determina:

cardiopatia ischemică, angină pectorală, infarctul miocardic –afectarea

arterelor de la inima

accidentul vascular cerebral ischemic – afectarea arterelor carotide

dureri abdominale și insuficientă organelor abdominale-aorta și ramurile

arteriale periferice și abdominale viscerale(renale, mezenterice) –stenoze,
anevrisme, obstrucții.

arteriopatia periferică obliterantă a membrelor – arterele membrelor

superioare și inferioare

Localizarea electivă a procesului aterosclerotic este la nivelul membrelor

inferioare, la nivelul bifurcațiilor arteriale, al cudurilor și în zonele expuse
factorilor de presiune crescută.

Care sunt factorii de risc?

Arteriopatia periferică este o manifestare a aterosclerozei, iar factorii care

favorizează apariția și accelerează evoluția aterosclerozei sunt multiplii.

Genetici: Se pare că tendința de a dezvolta ateroscleroza în unele familii se poate

datora unor factori genetici care influențează moștenirea factorilor de risc
(hiperlipemia, hipertensiunea, diabetul zaharat, sindrom Werner, etc).

Vârsta peste 50 de ani: Pe măsură ce înaintați în vârsta, arterele dvs. sunt mai
susceptibile de a-și îngusta lumenul datorită acumulării plăcii de aterom
(grăsime și colesterol). Acest lucru este valabil chiar dacă aveți o dietă sănătoasă
și exerciții fizice regulate. Plăcile de aterom se acumulează în timp și au o
componentă ereditară. Marea majoritate a cazurilor de arteriopatie obliterantă
sunt observate la cei cu vârsta peste 50 de ani, iar riscul crește odată cu vârsta.
Ar trebui să rețineți, totuși, că boala arterială periferică poate fi prezentă și se
produce și la cei sub 50 de ani care sunt fumători, prezintă DZ, hipertensiune
arteriala și asociază mai mulți factori de risc.

Hipertensiunea arterială: Este un factor de risc semnificativ în dezvoltarea

aterosclerozei și a bolilor vasculare. Acesta este principalul factor de risc pentru
infarctul cerebral secundar bolii obstructive carotidiene. Sub influența
hipertensiunii arteriale, fragmente din plăcile de aterom dezvoltate la nivelul
bifurcației carotidiene se pot desprinde și să determine accidentul vascular
ischemic.

Colesterolul ridicat: Hipercolesterolemia este factorul major pentru dezvoltarea

bolii ocluzive vasculare. Corelația este foarte puternică, dependentă de valoarea
lipidemiei și prezentă la ambele sexe. Colesterolul HDL (colesterolul bun) este
protector împotriva dezvoltării ateromatozei. Dacă aveți prea mult LDL
(colesterol rău) și / sau prea puțin HDL (colesterol bun), acest dezechilibru poate
duce la îngustarea, și într-un final, inclusiv ocluzia arterelor din membrele
inferioare.

Diabetul Zaharat de tip 2 și dezechilibrat: Arteriopatia obliterantă a membrelor

inferioare este de 20 de ori mai frecventă la diabetici și este prezentă, în medie, la
13% din totalul acestora. La momentul diagnosticului 8% dintre pacienții
diabetici prezintă dovezi clinice de ischemie a membrilor inferioare. Diabetul
este responsabil pentru 50-70% din toate amputațiile non-traumatice. Diabetul
zaharat de tip 2 necontrolat vă poate devasta sistemul circulator. Valorile
crescute ale glicemiei în sânge, cresc riscul de apariție a multor tipuri de
afecțiuni circulatorii, inclusiv arteriopatia obstructivă periferică. În timp ce
diabetul zaharat de tip 2 nu este reversibil, păstrând nivelul de glucoză din sânge
sub control veți asigura prevenirea evoluției bolii arteriale periferice.

Tutunul: este un factor de risc foarte ridicat pentru dezvoltarea bolii arteriale
periferice, prin vasoconstricția pe care o produce. Totuși, niciodată nu e prea
târziu să renunțati. Chiar dacă ați fost fumător pe toată durata vieții, renunțarea
la fumat are un impact pozitiv asupra sănătății dvs.: vă va reduce riscul de
apariție și evolutie a bolii arteriale periferice, dar și imbunatatirea stării
generale de sănătate.
Care sunt semnele și simptomele?

Dacă aveți unul sau mai mulți dintre factorii de risc de mai sus, înțelegerea
simptomelor este foarte importantă. Deoarece boala este progresivă, prevenirea
și intervenția timpurie este cea mai bună șansă de a minimiza riscul apariției și
evoluției într-o stare critică sau debilitantă(amputația).

Simptomele bolii arteriale periferice includ:

Orice disconfort apărut la mers: oboseală, durere, crampe, sau durere localizată
la nivelul fesei, coapsei, gambei sau piciorului, în special dacă simptomele sunt
ameliorate rapid la repaus

Orice durere a picioarelor apărute noaptea sau în timpul somnului

Orice plagă la nivelul extremităților cu vindecare dificilă

Picioare care sunt reci la atingere

Scăderea pilozității părului de pe picioare

Răni sau ulcere ale picioarelor care se vindecă cu dificultate sau nu se vindecă

Ateroscleroza, deși poate rămâne asimptomatică ani de zile, dezvoltarea intra

arterială a ateromului determină: stenoza, tromboză, anevrismul sau embolia.

Ce se întâmplă dacă boala arterială periferică rămâne nediagnosticată și

netratată?

Afectarea progresivă a lumenului arterial determină apariția ischemiei periferice

cronice caracterizată printr-un deficit al irigației sanguine și afectarea aportului
de oxigen la nivelul țesuturilor.

Inițial, la nivelul membrului afectat apar simptome necaracteristice declanșate

la efort sau în anumite poziții: senzații de amorțeală, senzație de rece, parestezii,
de arsura, de oboseală locală.
Pe măsura ce fluxul arterial scade, apare progresiv durerea la mers, iar ulterior
pe măsură ce diametrul arterial se reduce, durerea nocturnă și apariția de
leziuni trofice periferice: ulcere, necroze, gangrene.

Simptomul principal pentru care pacientul se prezintă la medic în arteriopatia

periferică este durerea, care în termeni medicali ea poartă denumirea
de claudicație intermitentă. Ea reprezintă o durere declanșata de un dezechilibru
între aportul sanguin și necesarul de oxigen al musculaturii extremităților.
Claudicația intermitentă este un echivalent al durerii anginoase în teritoriul
periferic, apare la mers, are caracter de crampă, strânsoare, oboseală sau
durere în musculara afectată și obligă persoană afectată să se oprească din mers
sau efort. Dispare într-un interval de 3- 5 minute de repaus și reapare după o
anumită distanță de reluare a mersului. Pe măsură ce boală evoluează,
claudicația intermitentă apare la distanțe din ce în ce mai mici, iar în final se
instalează o durere continuă, nocturnă, durerea de repaus.

Durerea de repaus este cel de al doilea simptom pentru care pacientul se

adresează medicului și apare când ischemia este critică putând fi însoțita de
leziuni cutanate, gangrene.

Durerea este frecvent însoțită de modificările senzitive (amorțeli, furnicături,

parestezii), răcirea extremității, scăderea forței musculare, răni care se vindecă
greu.

Durerea este asociată frecvent cu modificările care apar în afecțiuni neurologice,

osteo-articulare, motiv pentru care boala este nediagnosticată, majoritatea
persoanelor afectate prezentându-se târziu la medic, când necesitatea efectuării
amputației membrului respectiv devine o condiție esențiala pentru salvarea
vieții.

Tulburările de flux sanguin din boala arterială periferică apar pe parcursul mai
multor ani de evoluție.

Medicul evaluează distanța maximă până la care pacientul poate merge înainte
de a fi nevoie să se oprească datorită claudicație. Nivelul claudicației oferă
informații despre localizarea obstrucției: durere la nivelul fesei când este afectat
axul aorto-iliac, la nivelul coapsei în cazul obstrucției în axul femuro-popliteu și
la nivelul gambei când obstrucția este localizată în axul femuro-popliteu.

Prezența claudicației o valoare de prognostic: 75% dintre pacienți vor avea

simptome stabile în următorii 10 ani, 25% vor necesită o modalitate de
vascularizare intervenționala sau chirurgicală sau suferi o amputație. Un
examen Eco Doppler arterial în aceste circumstanțe este absolut obligatoriu
astfel încât pacientul să fie sub medicație din timp și să nu se ajungă la
problemele mult mai grave, menționate anterior.

În clinică se folosește clasificarea La Fontaine care împarte boala arterială

periferică a membrelor inferioare în următoarele stadii evolutive sau grade
clinice.

Gradul I: Asimptomatic, fie pentru că obstrucția vasului nu este completă, fie

pentru că au fost dezvoltate mecanisme compensatorii în detrimentul arterelor
colaterale.

Gradul II: Se caracterizează prin prezentarea claudicației intermitente. Când

mecanismele de compensare nu reușesc să compenseze lipsa fluxului sanguin,
pacientul prezintă dureri musculare cu rătăcirea pielii datorită lipsei de
oxigenare a țesuturilor. Marea majoritate a timpului este localizat la nivelul
gambei, iar durerea forțează pacientul să se oprească după mersul câtorva metri.
După o scurtă pauză, durerea dispare.

În scopuri practice, împărțim acest grup în două subgrupe:

II-A: durerea claudicantă apare la mai mult de 200 m.

II-B: durerea claudicantă apare la o distanță egală sau mai mică de 200 m

Gradul III: În care pacientul prezintă durere în repaus. Este situată de obicei în
degete și degetele de la picioare, se continuă progresiv, este intolerabilă, se
agravează odată cu ridicarea membrului și se îmbunătățește cu poziția
declivă(culcat). Această este însoțită de modificări ale sensibilității și pielea
devine rece și palidă, cu toate că, uneori, în poziția atârnata a picioarelor la
marginea patului, ea poate deveni eritematoasă (roșiatică).
Gradul IV: Se caracterizează prin apariția rănilor care nu se vindecă și a
leziunilor necrotice la nivelul picioarelor, indiferent de capacitatea pacientului de
a merge. Acestea pot fi leziuni mai mult sau mai puțin extinse și apar între 1% și
3% din toți pacienții care dezvoltă simptome.

În funcție de topografia leziunilor stenozante sau obstructive, putem distinge 3

forme clinice:

Obstrucție aorto-iliacă (boală aorto-iliacă 24% și boală ilio-femurală 4%).

Obstrucție femoro-popliteală (50% femoro-popliteală și 5% boală popliteală).

Obstrucția tibio-peronieră (17%).

Claudicația intermitentă va trebui diferențiată de durerea apărută în cazul

afecțiunilor non-aterosclerotice menționate anterior, dar și a altor patologii:
afecțiuni ale coloanei vertebrale, neuropatii, dureri articulare, musculare, dureri
determinate de tromboza venoasă profundă, de traumatisme, guta, etc.

Cum aflați dacă cauza durerilor apărute când mergeți, este datorată afectării
arterelor?

În cele mai multe cazuri medicul chirurg vascular după o evaluare clinică ce
presupune informarea cu privire la istoricul apariției și caracterul simptomelor
pacientului și examinarea fizică, va avea date suficiente pentru a stabili un
diagnostic prezumtiv. Cu toate că având elementele istoricului simptomatologiei
și examenul fizic se poate stabili într-un număr mare de cazuri un diagnostic de
certitudine atât a gradului clinic, cât și a topografiei, sunt esențiale examinările
de testare imagistică care ne permit să documentam și confirmăm diagnosticul
clinic, cuantificat de gradul de deteriorare a circulației sângelui și localizarea
acestor leziuni. De asemenea oferă evidențierea răspunsului la tratamentele
medicale sau chirurgicale. Aceste tipuri de teste sunt: evaluări vasculare
neinvazive și invazive.

Principalele teste neinvazive sunt pletismografia, indexul deget-braț, indicele

glezna-braț, măsurarea presiunii sistolice segmentare la diferite niveluri.
Indicele glezna-braț (IGB): evaluează comparativ presiunea sistolică de la
nivelul brațului cu cea de la nivelul gleznei. Se calculează un indice prin
efectuarea raportului dintre TA sistolica de la nivelul gleznei cu cea de la nivelul
brațului. Valoarea normală este între 0,90-1,3. O valoare de sub 0,90 indică
AOMI. În funcție de valoare, se poate clasifică în arteriopatie ușoara (0,71-0,90),
moderată (0,41-0,70), severă (<0,40). Este cea mai folosită și simplă metodă ce
poate identifica modificările la nivelul arterelor.

Care sunt metodele imagistice de diagnostic?

Ultrasonografia Duplex color este o metodă imagistică esențiala, neinvazivă,

care permite evaluarea structurii vaselor, integritatea peretelui vascular,
permeabilitatea lumenului vascular, evidențiază locul, gradul și extensia
stenozelor și a ocluziilor, anevrismele(dilatarea pereților arteriali), precum și
urmărirea în timp a modificărilor evolutive.

Arteriografia periferică – este o metodă imagistică invazivă, similară

coronografiei, care necesită puncția arterei, introducerea unui cateter într-o
arteră periferică (brahială, femurală, etc.), prin care se injectează o substanța de
contrast și se vizualizează gradul obstrucției, locul unde sunt situate, extinderea
leziunilor și dezvoltarea unor vase colaterale în ocluzia arterială. Se efectuează în
cazul în care se indică că metodă terapeutică intervenția endovasculara de
angiopatie (dilatarea arterei îngustate sau ocluzionate cu balon sau balon urmată
de implantarea de stent) sau intervenție chirurgicală de reconstrucție vasculară
(bypass).

Angiografia CT (Computer Tomografie) sau Angiografie RMN (Rezonanță

Magnetică Nucleară), oferă informații imagistice importante ale sistemului
circulator, fiind o alternativă de diagnostic la efectuarea arteriografiei. În
efectuarea angiografiei CT un dezavantaj îl reprezintă utilizarea substanței de
contrast (contraindicat în insuficiența renală). Contraindicațiile angio RM:
pace-maker implantabil, plăcute metalice, insuficientă renală severă sau
claustrofobia.

Care sunt opțiunile de tratament?

Tratamentul arteriopatiilor obstructive periferice ca și în cazul oricărei boli,
vizează:

Obținerea remisiei simptomatologiei

Menținerea ameliorării obținute

Stoparea progresiei bolii

Prevenirea recurenței

Menținerea unei calități bune a vieții pacientului și a funcționalității membrelor

Pentru acestea avem următoarele opțiuni: schimbarea obiceiurilor de viață,

tratamentul medicamentos, cel intervențional endovascular și chirurgical.

Schimbarea obiceiurilor de viață și tratamentul farmacologic

O parte fundamentală a tratamentului este efectuarea exercițiilor fizice zilnice

și îngrijirea personală. Activitatea fizică are rolul de a stimula dezvoltarea
circulației colaterale (rol importante în păstrarea viabilității membrului afectat),
de a scăderea vâscozitatea sângelui, de a contribui la controlul dislipidemiei,
diabetului, obezității și stresului, îmbunătățind starea generală.

Programele supravegheate medical recomandă să se folosească o bandă de

alergare și să se efectueze exerciții între 45 și 60 de minute pe zi, de trei ori pe
săptămână, timp de cel puțin 12 săptămâni.

Este recomandabil să se acorde o atenție deosebită îngrijirii picioarelor pentru a

preveni ulcerele sau infecțiile, în special la persoanele diabetice și cu ischemie
critică. Este importantă hidratarea pielii, folosirea încălțămintei moale și
adaptabilă, șosete din fibre naturale absorbante.

La pacienții cu durere de repaus, membrul trebuie plasat coborât pentru a

îmbunătăți perfuzia și, în cazul edemelor să fie menținut orizontal. Se evita
aplicarea căldurii pe picioarele ischemice care au tegumentele mai reci.

Tratament este adresat factorilor de risc cardiovasculari:

recomandarea de renunțare la fumat

tratamentul corespunzător al hipertensiunii arteriale

reducerea nivelului glicemiei până la valori normale

scăderea nivelului lipidelor serice (colesterol, trigliceride)

scăderea ponderală și mișcarea regulată, în cazul persoanelor obeze

dietă bogată în fibre (fructe și legume), săraca în grăsimi și dulciuri

Care sunt opțiunile de tratament?

Tratamentul medicamentos constă din administrarea de:

anti agregante plachetare, medicamente care împiedică formarea cheagurilor de

sânge și sunt indicate la pacienții cu arteriopatie periferică. Din această grupă
fac parte aspirina în doză mică (Aspenter, ThromboAss, etc.), ticlopidina
(Ticlid), sau clopidogrelul (Plavix, Thrombex).

anticoagulantele orale, sunt medicamente care se folosesc la pacienții cu boli

arteriale periferice care au avut o intervenție chirurgicală de bypass. Cel mai
frecvent se utilizează un preparat cumarinic sau anticoagulant de generație mai
noua, care poate să fie asociat la pacienții cu boală ocluzivă periferică cu doze
mici de Aspirină.

vasodilatatoarele, sunt cele mai folosite medicamente în tratamentul

arteriopatiilor periferice. Ele reduc claudicația intermitentă și tulburările
circulatorii, însă eficiența lor crește dacă sunt asociate cu activitățile fizice. Cel
mai folosit este Pentoxifilinul, care are ca și efect creșterea fluxului sanguin
tisular prin reducerea vâscozității sângelui și prin scăderea rezistențelor
periferice, este posibil să se favorizeze dezvoltarea circulației colaterale.

Cilostazolul, un alt medicament cu rezultate bune, dar care este de evitat la

persoanele cu insuficientă cardiacă. Naftidrofurilul oxalatul, este un
vasodilatator indicat la pacienții cu boli arteriale care asociază și vasospasm
(sindrom Raynauld, pacienți cu diabet zaharat, etc.).
Sulodexidul (Vessel Due) are proprietăți de fluidificare a sângelui, facilitând
fluxul acestuia în vase.

În cazuri selecționate, există un tratament perforabil, ce constă în folosirea

analogilor de prostaglandine care au proprietăți vasodilatatoare,
antiproliferative și antiagregante plachetare. Acestea pot favoriza dezvoltarea
circulației colaterale, crescând astfel aportul de oxigen la nivelul membrelor
afectate, ameliorând durerea și crescând distanță de mers.

Statinele (ex. simvastatină, atorvastatină), administrate pentru atingerea unei

valori ținte a LDL-colesterol ≤ 100 mg/dL. Tratamentul cu statine poate
ameliora simptomele de claudicație.

Pacienții cu ischemia critică necesită de obicei tratament endovascular sau

chirurgical pentru revascularizarea membrelor.

Tratamentul intervențional și chirurgical

 Tratamentul endovascular intervențional – angioplastia

Se efectuează după evaluarea imagistică a leziunilor periferice (Ultrasonografia

Duplex, arteriografia, angio CT sau angio RM).

Aceasta este o metodă mai puțin invazivă, care constă în introducerea prin
puncție arterială a unui cateter prin care se injectează substanță de contrast
pentru a vizualiza exact locul ocluziei. Cateterul introdus până la nivelul
leziunii face posibilă depășirea ocluziei, iar ulterior se încearcă deschiderea
acestuia, după care se dilată progresiv cu ajutorul unui balon. Se poate plasa un
stent arterial, care are rolul de a menține permeabilitatea arterei dilatate.
Angioplastia percutanată se folosește cu cel mai mare succes în cazul stenozelor/
ocluziilor scurte, însă poate fi utilă și în cazul stenozelor supraetajate. Pentru
ocluziile lungi este necesară intervenția chirurgicală de revascularizară prin
bypass.

La pacienții cu claudicație intermitentă, tratamentul endovascular ar trebui

efectuat numai dacă tratamentul medicamentos cu vasodilatatoare și programul
de exerciții fizice nu contribuie la îmbunătățirea simptomatologiei.
Disponibilitatea stenturilor auto-expandabile sau a baloanelor expandabile a
crescut gama de leziuni anatomice tratabile. De asemenea, s-a constatat în
studiul clinic BASIL că angioplastia primară are un efect negativ asupra
posibilelor revascularizări chirurgicale viitoare. Autorii acestuia au concluzionat
că este preferabilă intervenția chirurgicală deschisă la pacienții cu disponibilitate
de autograft venos și speranța de viață de peste 2 ani.

 Tratamentul chirurgical de revascularizare prin bypass

Pentru ocluziile lungi este necesară intervenția chirurgicală de revascularizare

prin bypass. Acestea se pot efectua cu venă (vena safenă mare) sau grafturi din
material sintetic (PTFE, Dacron, etc.), și asigură aportul sanguin în teritoriile
periferice, prin realizarea unor punți care ocolesc zona ocluzivă

sau stenozele strânse etajate a arterei respective. Intervențiile chirurgicale de

bypass se realizează în cazul în care există în distalitate un vas permeabil cu
lumen ce poate să asigure efectuarea și funcționarea graftului utilizat la
reconstrucția vasculară. Endarterectomia este o tehnică chirurgicală ce permite
înlăturarea plăcilor de aterom și se practică doar la nivelul arterelor mijlocii și
mari.

Urmărirea periodică postoperatorie clinică și prin ultrasonografie Doppler este

necesară pentru detectarea precoce a leziunile de reocluzie și oferă posibilitatea
să se reintervină la timp, endovascular sau chirurgical, înainte ca bypass-ul să se
obstrueze.

Evoluția agresivă a bolii cu lipsa de complianța a pacientului sau de răspuns la

tratamentul medicamentos sau tehnicile endovasculare și chirurgicale descrise
anterior, conduc uneori la amputații. Uneori amputația primară poate fi, la
persoanele cu ischemie ireversibilă, gangrena și necroze tisulare extinse, cea
mai sigură și mai recomandabilă soluție de salvare a vieții.

Boala arterială periferică este considerată o afecțiune gravă, dar tratamentul și

modificările stilului de viață pot încetini sau opri progresia bolii și de asemenea,
pot reduce complicațiile afecțiunilor asociate. Exercițiile fizice și renunțarea la
fumat sunt primele măsuri care pot fi luate pentru limitarea agravării boli
arteriale periferice.

Recomandări:

Dacă aveți simptome de boală arterială periferică și în special:

dureri ale picioarelor sau așa zisele crampe musculare care vă limitează mersul
și care se ameliorează dacă va opriți pentru câteva minute, sau

răni cronice care nu se mai vindecă la gambe sau la nivelul degetelor de la

picioare

dureri ale gambelor după exerciții fizice sau efort de intensitate scăzută

durere brusc instalată la nivelul membrelor, cu răcirea tegumentului și paloare

dacă observați mărirea de volum a gambei (edemul) însoțită de roșeață și

senzația de căldură.